Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 aprilie 2026.#American Express Europe SA și alții împotriva International Card Services BV.#Cererea de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het bedrijfsleven.#Trimitere preliminară – Servicii de plată pe piața internă – Regulamentul (UE) 2015/751 – Articolul 2 punctul 10 – Comisioane interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul – Articolul 2 punctul 11 – Compensare netă – Articolul 4 – Plafon pentru cuantumul acestor comisioane – Articolul 5 – Interzicerea eludării – Remunerații primite de un partener de comarcare din partea unei scheme tripartite de plată cu cardul – Aplicarea acestui plafon acestor remunerații – Deducerea valorii prestațiilor furnizate de partenerul de comarcare.#Cauza C-549/23.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 punctul 10 a doua teză și punctul 11, precum și a articolelor 4 și 5 din Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul (JO 2015, L 123, p. 1).

Această cerere a fost prezentată în cadrul unor litigii, pe de o parte, între American Express Europe SA, American Express Carte France SA (denumite în continuare, împreună, „Amex”), Visa Europe Ltd, Mastercard Europe SA și Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV (denumită în continuare „KLM”), o companie aeriană în calitatea sa de partener de comarcare al Amex, și Autoriteit Consument en Markt (autoritate a consumatorilor și a piețelor, Țările de Jos) (denumită în continuare „ACM”), precum și, pe de altă parte, între ACM și diferite societăți cu privire la somația sub sancțiunea plății de penalități cu titlu cominatoriu impusă de ACM în sarcina Amex pentru o încălcare a dispozițiilor articolelor 4 și 5 din Regulamentul 2015/751, precum și cu privire la o decizie de recuperare care decurge din nerespectarea acestei somații.

Considerentele (10), (28), (29), (31) și (32) ale Regulamentului 2015/751 au următorul cuprins: „(10) Comisioanele interbancare sunt comisioane care se aplică de obicei între prestatorii de servicii de plată care acceptă cardul, pe de o parte, și prestatorii de servicii de plată care emit cardul și care aparțin unei anumite scheme de plată cu cardul, pe de altă parte. Comisioanele interbancare reprezintă partea cea mai importantă a comisioanelor percepute comercianților de către prestatorii de servicii de plată acceptanți pentru fiecare tranzacție de plată cu cardul. La rândul lor, comercianții includ respectivele costuri legate de carduri, așa cum fac cu restul costurilor pe care le suportă, în prețurile generale ale bunurilor și serviciilor. Concurența dintre schemele de plată cu cardul pentru a convinge prestatorii de servicii de plată să emită cardurile lor duce la creșterea comisioanelor interbancare pe piață, mai degrabă decât la scăderea acestora, situație care contrastează cu efectul obișnuit de disciplină a prețurilor pe care îl produce concurența într‑o economie de piață. În plus față de aplicarea coerentă a normelor în materie de concurență comisioanelor interbancare, reglementarea acestor taxe ar îmbunătăți funcționarea pieței interne și ar contribui la reducerea costurilor de tranzacționare pentru consumatori. […] (28) Tranzacțiile de plată cu cardul se efectuează, în general, pe baza a două modele de afaceri principale, și anume schemele tripartite de plată cu cardul (titularul cardului – sistemul emitent și acceptant – comerciant) și schemele cvadripartite de plată cu cardul (titularul cardului – banca emitentă – banca acceptantă – comerciant). Multe dintre sistemele cvadripartite de carduri de plată folosesc un comision interbancar explicit, în majoritatea cazurilor multilateral. Pentru a recunoaște existența comisioanelor interbancare implicite și a contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile, schemele tripartite de plată cu cardul care folosesc prestatori de servicii de plată ca emitenți sau acceptanți ar trebui considerate drept scheme cvadripartite de plată cu cardul și ar trebui să respecte aceleași reguli, în timp ce normele privind transparența și alte măsuri legate de regulile comerciale ar trebui să se aplice tuturor prestatorilor. Cu toate acestea, ținând seama de particularitățile existente pentru astfel de scheme tripartite, este oportun să se permită statelor membre ca, pe o perioadă de tranziție, să poată decide să nu aplice regulile privind plafonul aferent comisionului interbancar în cazul în care astfel de scheme au o cotă de piață foarte restrânsă în statul membru în cauză. (29) Serviciul emitent se bazează pe o relație contractuală între emitentul instrumentului de plată și plătitor, indiferent dacă emitentul deține sau nu fonduri în numele plătitorului. Emitentul pune la dispoziția plătitorului carduri de plată, autorizează tranzacții la terminale sau la dispozitive echivalente acestora și poate garanta plata către acceptant pentru tranzacții conforme cu regulile schemei relevante. Prin urmare, simpla distribuție a cardurilor de plată sau a serviciilor tehnice, cum ar fi simpla prelucrare și stocare de date, nu constituie o emitere. […] (31) Este important să se asigure faptul că dispozițiile privind comisioanele interbancare ce urmează să fie plătite sau încasate de către prestatorii de servicii de plată nu sunt eludate prin fluxuri alternative de comisioane către emitenți. Pentru a evita acest lucru, «compensarea netă» a comisioanelor plătite sau încasate de către emitent, inclusiv a eventualelor comisioane pentru acordarea autorizațiilor, de la sau către o schemă de plată cu cardul, un acceptant sau orice alt intermediar ar trebui să fie considerată drept comision interbancar. La calcularea comisionului interbancar, pentru a verifica dacă există sau nu o eludare, ar trebui să se ia în considerare suma totală a plăților sau a stimulentelor primite de către un emitent de la o schemă de plată cu cardul în ceea ce privește tranzacțiile reglementate, din care să se scadă comisioanele plătite de către emitent schemei de plată cu cardul. Plățile, stimulentele și comisioanele luate în considerare ar putea fi directe (și anume în funcție de volum sau în funcție de tranzacție) sau indirecte (inclusiv stimulentele de piață, bonusurile, rabaturile pentru atingerea anumitor volume ale tranzacțiilor). Atunci când se verifică dacă sunt eludate dispozițiile prezentului regulament, ar trebui să se țină cont, în special, de profiturile emitenților care rezultă din programe speciale desfășurate în comun de emitenți și schemele de plată cu cardul, precum și de veniturile din procesare, din acordarea licenței și alte comisioane care constituie venituri pentru schemele de plată cu cardul. […] (32) Consumatorii nu sunt în general conștienți de comisioanele plătite de comercianți pentru instrumentul de plată pe care îl utilizează. În același timp, o serie de practici de stimulare aplicate de către emitenți (cum ar fi vouchere de călătorie, bonusuri, rabaturi, refuzuri la plată, asigurări gratuite etc.) pot să îi orienteze pe consumatori către utilizarea instrumentelor de plată, generând astfel comisioane cu o valoare ridicată pentru emitenți. Pentru a contracara acest fenomen, măsurile care impun restricții privind comisioanele interbancare ar trebui să se aplice doar cardurilor de plată care au devenit produse de masă și pe care comercianților le este greu, în general, să le refuze, întrucât sunt emise și utilizate pe scară largă (și anume, cardurile de debit și de credit de consum). Pentru a favoriza funcționarea eficace a pieței în segmentele nereglementate ale sectorului și a limita transferul activităților dinspre segmentele reglementate ale sectorului către cele nereglementate, este necesar să se adopte o serie de măsuri, inclusiv privind separarea sistemului și a infrastructurii, orientarea plătitorului de către beneficiarul plății și acceptarea selectivă de instrumente de plată de către beneficiarul plății.”

Capitolul I din acest regulament, intitulat „Dispoziții generale”, cuprinde articolul 1 din acesta, intitulat „Domeniul de aplicare”, care prevede la alineatele (3) și (5): „(3) Capitolul II nu se aplică în cazul: […] (c) tranzacțiilor cu carduri de plată emise de scheme tripartite de plată cu cardul. […] (5) Atunci când o schemă tripartită de plată cu cardul acordă o licență altor prestatori de servicii de plată pentru emiterea de instrumente de plată cu cardul sau acceptarea tranzacțiilor de plată cu cardul, sau pentru ambele operațiuni, sau emite instrumente de plată cu cardul împreună cu un partener de comarcare sau prin intermediul unui agent, acesta este considerat ca fiind o schemă cvadripartită de plată cu cardul. Cu toate acestea, până la 9 decembrie 2018 în ceea ce privește operațiunile de plată interne, o astfel de schemă tripartită de plată cu cardul poate fi exceptată de la obligațiile stabilite în temeiul capitolului II, cu condiția ca tranzacțiile de plată cu cardul efectuate într‑un stat membru în temeiul unei astfel de scheme tripartite de plată cu cardul să nu depășească anual 3 % din valoarea tuturor tranzacțiilor de plată cu cardul efectuate în respectivul stat membru.”

Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Definiții”, are următorul cuprins: „În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: […] 2. «emitent» înseamnă un prestator de servicii de plată care încheie un contract conform căruia îi furnizează plătitorului un instrument de plată pentru a iniția și a prelucra tranzacțiile de plată cu cardul ale plătitorului; […] 10. «comision interbancar» înseamnă un comision plătit pentru fiecare tranzacție directă sau indirectă (prin intermediul unei terțe părți) între emitentul și acceptantul implicați într‑o tranzacție de plată cu cardul. Compensarea netă sau altă remunerație convenită face parte din comisionul interbancar; 11. «compensare netă» înseamnă cuantumul total net al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de către un emitent de la schema de plată cu cardul, de la acceptant sau de la orice alt intermediar în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau activități conexe; 12. «comision de servicii perceput comercianților» înseamnă un comision plătit acceptantului de către beneficiarul plății în legătură cu tranzacții de plată cu cardul; 13. «beneficiar al plății» înseamnă o persoană fizică sau juridică căreia îi sunt destinate fondurile care au făcut obiectul unei tranzacții de plată; […] 17. «schemă cvadripartită de plată cu cardul» înseamnă o schemă de plată cu cardul în care tranzacțiile de plată cu cardul se execută din contul de plăți al unui plătitor către contul de plăți al unui beneficiar al plății prin intermediul schemei, al emitentului (din partea plătitorului) și al acceptantului (din partea beneficiarului plății); 18. «schemă tripartită de plată cu cardul» înseamnă o schemă de plată cu cardul în care sistemul însuși prestează servicii de acceptare și de emitere și tranzacțiile de plată cu cardul sunt efectuate din contul de plăți al unui plătitor către contul de plăți al unui beneficiar al plății din cadrul schemei. Atunci când o schemă tripartită de plată cu cardul acordă o licență altor prestatori de servicii de plată pentru emiterea instrumentelor de plată cu cardul sau acceptarea tranzacțiilor de plată cu cardul sau pentru ambele operațiuni, sau emite instrumente de plată cu cardul împreună cu un partener de comarcare sau prin intermediul unui agent, aceasta este considerată ca fiind o schemă cvadripartită de plată cu cardul; […] 24. «prestator de servicii de plată» înseamnă orice persoană fizică sau juridică autorizată să furnizeze serviciile de plată enumerate în anexa la Directiva 2007/64/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO 2007, L 319, p. 1)] sau recunoscută ca emitent de monedă electronică în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2009/110/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO 2009, L 267, p. 7)]. Un prestator de servicii de plată poate să fie un emitent sau un acceptant ori poate avea ambele calități; […] 30. «marcă de plată» înseamnă orice denumire, termen, semn, simbol sau o combinație a acestora în formă materială sau digitală, capabilă să desemneze schema de plată cu cardul în care sunt efectuate tranzacțiile de plată cu cardul; […] 32. «comarcare (co‑branding)» înseamnă includerea a cel puțin unei mărci de plată și a cel puțin unei mărci, alta decât de plată, pe același instrument de plată cu cardul; […]”

Capitolul II din același regulament, intitulat „Comisioane interbancare”, cuprinde articolele 3-5 din acesta. Articolul 4 din Regulamentul 2015/751, intitulat „Comisioanele interbancare pentru tranzacțiile cu cardul de credit de consum”, prevede: „Prestatorii de servicii de plată nu oferă și nici nu solicită un comision interbancar per tranzacție mai mare de 0,3 % din valoarea tranzacției pentru nicio tranzacție cu cardul de credit. Pentru tranzacțiile interne cu cardul de credit, statele membre pot defini un plafon mai mic pentru comisionul interbancar per tranzacție.”

Articolul 5 din același regulament, intitulat „Interzicerea eludării”, prevede: „În sensul aplicării plafoanelor menționate la articolele 3 și 4, orice remunerație convenită, inclusiv compensația netă, cu un obiect sau efect echivalent al comisionului interbancar, primită de emitent de la o schemă de plată cu cardul, de la acceptant sau de la orice alt intermediar în legătură cu tranzacții de plată sau activități conexe, este considerată ca făcând parte din comisionul interbancar.”

Din decizia de trimitere reiese că Amex exploatează o schemă tripartită de plată cu cardul, în sensul articolului 2 punctul 18 din Regulamentul 2015/751.

În anul 2010, Amex a încheiat cu KLM, pentru perioada cuprinsă între 1 iunie 2011 și 1 iunie 2019, un parteneriat de comarcare în temeiul căruia Amex emite carduri de credit comarcate.

Unul dintre aspectele parteneriatului privește accesul la programul de fidelitate al KLM (denumit în continuare „programul Flying Blue”), care permite clienților acesteia să câștige puncte de fidelitate (denumite în continuare „mile”) atunci când călătoresc pe zboruri ale KLM sau fac achiziții de la partenerii KLM. Clienții pot schimba milele lor cu zboruri sau cu alte servicii ale KLM. KLM și Amex au convenit asupra unui „program de puncte” prin intermediul căruia titularii unui card Amex câștigă în mod direct mile în cadrul programului Flying Blue. În acest scop, Amex cumpără mile de la KLM și le atribuie titularilor cardurilor sale de credit în funcție de utilizarea acestora. Amex și KLM cooperează în plus pentru emiterea unor „carduri de afaceri” comarcate.

Pentru ansamblul acestei cooperări, Amex a plătit societății KLM, pe lângă o „primă de semnare”, alte patru tipuri de remunerații, și anume, în primul rând, o redevență anuală pentru utilizarea mărcilor comerciale ale KLM și pentru accesul la programul Flying Blue, în al doilea rând, procente din remunerațiile pe care Amex le primește de la titularii cardurilor de credit pentru utilizarea acestora, în al treilea rând, un procent din valoarea tranzacțiilor efectuate prin intermediul acestor carduri și, în al patrulea rând, remunerații pentru achiziționarea de mile.

În plus, din decizia de trimitere reiese de asemenea că KLM, în calitatea sa de beneficiar al unor tranzacții de plată legate de cardurile comarcate, a achitat comisioane de servicii către Amex.

În anul 2018, Amex și KLM au încheiat noi acorduri de parteneriat. În temeiul acestor convenții, Amex a plătit societății KLM o „primă de semnare” în anul 2018 și trebuie să îi plătească sumele corespunzătoare redevenței anuale pentru utilizarea mărcilor comerciale ale KLM și pentru accesul la programul Flying Blue, precum și remunerațiilor pentru achiziționarea de mile.

Anterior acestor noi acorduri, în luna mai 2017, ACM a deschis o anchetă privind parteneriatul dintre Amex și KLM. Pe baza acestei anchete, prin decizia din 6 martie 2019, ACM a impus Amex o somație sub penalitate cu titlu cominatoriu pentru încălcarea dispozițiilor coroborate ale articolelor 4 și 5 din Regulamentul 2015/751, în măsura în care aceasta plătise societății KLM comisioane interbancare într‑un cuantum mai mare de 0,3 % din valoarea tranzacției (denumită în continuare „decizia din 6 martie 2019”). ACM a stabilit acest cuantum adunând, pentru patru ani de parteneriat și pentru fiecare an, toate remunerațiile plătite societății KLM de Amex și împărțind apoi cuantumul astfel obținut la volumul plăților efectuate cu cardurile de credit comarcate. Potrivit ACM, procentul astfel calculat depășea cu mult procentul maxim autorizat de 0,3 %. Somația sub penalitate cu titlu cominatoriu urmărea să garanteze că Amex plătește societății KLM un comision care nu depășește 0,3 % din valoarea tranzacției pe o bază anuală și pe tranzacție.

Amex și KLM au introdus o acțiune administrativă împotriva acestei decizii și, în paralel, au solicitat rechtbank Rotterdam (Tribunalul din Rotterdam, Țările de Jos) luarea unor măsuri provizorii.

Prin ordonanța din 24 iulie 2019, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii din cadrul rechtbank Rotterdam (Tribunalul din Rotterdam) a suspendat somația în cauză pentru motivul că nu lua în considerare, la calcularea cuantumului comisioanelor interbancare, valoarea milelor cumpărate de Amex de la KLM, care ar fi trebuit să fie dedusă din remunerațiile plătite acesteia din urmă.

Prin decizia din 22 ianuarie 2020 (denumită în continuare „decizia în litigiu”), ACM a declarat nefondate criticile emise de Amex și de KLM împotriva somației sub penalitate cu titlu cominatoriu impuse prin decizia din 6 martie 2019. ACM a constatat că orice remunerație plătită de o schemă tripartită de plată cu cardul unui partener de comarcare intră în sfera noțiunii de „compensare netă”, care figurează la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751, în măsura în care această remunerație este legată de tranzacții de plată sau de activități conexe. În cazul în care o remunerație plătită ar trebui să fie calificată drept compensare netă, aceasta ar face parte din comisionul interbancar. În această privință, ACM consideră că Amex nu poate deduce contravaloarea milelor pe care le‑a achiziționat de la KLM din remunerațiile pe care le‑a plătit acesteia. Cu titlu subsidiar, ACM a considerat că remunerațiile în discuție intră de asemenea sub incidența articolului 5 din acest regulament, în măsura în care au un obiect sau un efect echivalent unui comision interbancar explicit.

În plus, prin decizia din 21 decembrie 2020, ACM a solicitat Amex o sumă de 10 milioane de euro cu titlu de penalitate cu titlu cominatoriu pentru motivul că aceasta nu se conformase somației impuse prin decizia din 6 martie 2019. ACM, deși a acceptat metoda utilizată de Amex ca răspuns la această somație, a considerat că aceasta calculase în mod eronat (în sens ascendent) valoarea milelor. Astfel, în calculul său, Amex nu ar fi ținut seama de faptul că nu toți titularii de carduri utilizează milele lor. În plus, nu toate cardurile de afaceri emise de Amex ar fi carduri comerciale, în sensul articolului 2 punctul 6 din Regulamentul 2015/751, astfel încât acestea ar intra de asemenea în domeniul de aplicare al articolelor 4 și 5 din acest regulament. În consecință, ACM a concluzionat că Amex plătise societății KLM remunerații mai mari decât cele permise de somația sub penalitate cu titlu cominatoriu.

Amex și KLM au contestat decizia în litigiu și decizia de recuperare din 21 decembrie 2020 la rechtbank Rotterdam (Tribunalul din Rotterdam).

Rechtbank Rotterdam (Tribunalul din Rotterdam) a dedus din Hotărârea din 7 februarie 2018, American Express (C‑304/16, EU:C:2018:66), că o schemă tripartită de plată cu cardul care încheie un acord de comarcare trebuie calificată drept schemă cvadripartită de plată cu cardul, chiar dacă partenerul de comarcare nu acționează în calitate de emitent. Prin urmare, schema tripartită de plată cu cardul exploatată de Amex, în cadrul căreia a fost încheiat acordul de comarcare cu KLM, ar echivala cu o schemă cvadripartită de plată cu cardul, în sensul articolului 1 alineatul (5) din Regulamentul 2015/751. Astfel, articolele 4 și 5 din acest regulament, a căror aplicabilitate este, în principiu, exclusă pentru schemele tripartite de plată cu cardul, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din regulamentul menționat, s‑ar aplica în speță.

Cu toate acestea, articolul 4 din Regulamentul 2015/751 nu s‑ar putea aplica în mod autonom parteneriatului încheiat de o schemă tripartită de plată cu cardul cu un partener de comarcare care nu acționează în calitate de emitent, ci numai în coroborare cu articolul 5 din acest regulament. În plus, un comision plătit unui partener de comarcare, spre deosebire de un comision plătit unui emitent, nu ar constitui în mod automat un comision interbancar. Potrivit rechtbank Rotterdam (Tribunalul din Rotterdam), criteriul utilizat de ACM pentru a aprecia dacă o remunerație are un obiect sau un efect echivalent comisionului interbancar, potrivit căruia această remunerație trebuie plătită în cadrul unui parteneriat de comarcare și trebuie să urmărească să convingă parteneri de comarcare să coopereze cu o schemă tripartită de plată cu cardul în scopul de a încuraja emiterea și utilizarea de carduri de plată, nu este suficient pentru a evalua echivalența remunerației cu un comision interbancar. Astfel, această instanță a considerat că faptul că o asemenea remunerație poate încuraja emiterea și utilizarea de carduri de plată nu permite plafonarea comisionului interbancar, obiectul sau efectul echivalent al acestei remunerații trebuind să fie evaluat în raport cu obiectivele Regulamentului 2015/751. Prin urmare, acesta a considerat că ACM ar fi trebuit să examineze efectul plăților efectuate către partenerul de comarcare asupra pieței interne și costurile de tranzacționare pentru consumatori.

În aceste condiții, rechtbank Rotterdam (Tribunalul din Rotterdam) a statuat că ACM nu a demonstrat în mod suficient că remunerațiile plătite societății KLM de Amex aveau un obiect sau un efect echivalent unui comision interbancar și că, prin urmare, nu s‑a dovedit că Amex a încălcat articolele 4 și 5 din Regulamentul 2015/751. Pentru acest motiv, instanța menționată a anulat decizia în litigiu.

Amex, ACM și KLM au declarat apel împotriva hotărârii rechtbank Rotterdam (Tribunalul din Rotterdam) la College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos), care este instanța de trimitere.

Această din urmă instanță are îndoieli cu privire la aspectul dacă și în ce mod articolele 4 și 5 din Regulamentul 2015/751 se aplică plăților efectuate de o schemă tripartită de plată cu cardul partenerului său de comarcare, precum cele în discuție în fața sa. Pe de altă parte, în ipoteza în care s‑ar aplica aceste articole 4 și 5, ea ridică problema dacă, pentru a stabili dacă, în speță, plățile efectuate depășesc plafonul menționat la articolul 4 din acest regulament, este necesar să se deducă din cuantumul lor comisioanele de servicii achitate de KLM sau valoarea milelor achiziționate de Amex.

În aceste condiții, College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 2 punctul 11 din [Regulamentul 2015/751] trebuie interpretat, pentru aplicarea dispozițiilor de fond din regulament, în sensul că cuantumul total net al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de către un partener de comarcare de la o schemă tripartită de plată cu cardul în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau cu activități conexe trebuie considerat ca fiind o compensare netă, chiar dacă acest partener de comarcare nu acționează în calitate de emitent? 2) Articolul 4 din Regulamentul [2015/751] coroborat cu articolul 2 punctul 10 a doua teză [din acesta] trebuie interpretat în sensul că compensarea netă intră direct în domeniul de aplicare al [acestui] articol 4? 3) Articolul 5 din Regulamentul [2015/751] trebuie interpretat în sensul că acesta se referă și la remunerații, inclusiv compensarea netă, pe care un partener de comarcare le primește de la o schemă de plată cu cardul, dacă partenerul de comarcare nu acționează în calitate de emitent? 4) a) Articolul 5 din Regulamentul [2015/751] trebuie interpretat în sensul că o remunerație, inclusiv compensarea netă, pe care un partener de comarcare o primește în legătură cu tranzacții de plată sau cu activități conexe are un obiect echivalent comisionului interbancar, dacă această remunerație urmărește extinderea activităților schemei de plată cu cardul? b) Articolul 5 din [acest] regulament trebuie interpretat în sensul că o remunerație, inclusiv compensarea netă, pe care un partener de comarcare o primește în legătură cu tranzacții de plată sau cu activități conexe, are un efect echivalent comisionului interbancar, dacă acest comision urmărește extinderea activităților schemei de plată cu cardul? c) În cazul unui răspuns negativ la [a patra întrebare literele a) și b)], se pune întrebarea care sunt criteriile și/sau factorii pe baza cărora trebuie să se evalueze dacă o remunerație, inclusiv compensarea netă, pe care un partener de comarcare o primește în legătură cu tranzacții de plată sau cu activități conexe, are un obiect sau efect echivalent comisionului interbancar? 5) Articolul 5 din Regulamentul [2015/751] trebuie interpretat în sensul că o remunerație trebuie considerată, pentru aplicarea articolului 4 [din acest] regulament, ca făcând parte din comisionul interbancar atunci când comisionul are un obiect echivalent comisionului interbancar? 6) Articolul 2 punctul 11 din Regulamentul [2015/751] trebuie interpretat în sensul că un comision perceput comercianților, plătit de un partener de comarcare unei scheme tripartite de plată cu cardul, poate fi dedus din plățile, rabaturile sau stimulentele primite de partenerul de comarcare de la schema de plată cu cardul în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau cu activități conexe? 7) a) Articolul 2 punctul 11 din Regulamentul [2015/751] trebuie interpretat în sensul că nu numai remunerațiile monetare ale partenerului de comarcare, ci și costurile sau contravaloarea economică a unei prestații a partenerului de comarcare pot fi deduse din cuantumul total pe care acesta din urmă le primește de la schema de plată cu cardul? b) În cazul unui răspuns afirmativ la [a șaptea întrebare litera a)], care sunt criteriile pe baza cărora trebuie stabilită această valoare?”

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 trebuie interpretat în sensul că cuantumul total net al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de un partener de comarcare de la o schemă tripartită de plată cu cardul poate fi considerat ca fiind o „compensare netă”, în sensul acestei dispoziții, chiar dacă acest partener de comarcare nu este el însuși un „emitent”, în sensul articolului 2 punctul 2 din acest regulament.

„Compensarea netă” este definită la articolul 2 punctul 11 din regulamentul menționat drept „cuantumul total net al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de către un emitent de la schema de plată cu cardul, de la acceptant sau de la orice alt intermediar în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau activități conexe”.

Articolul 2 punctul 2 din același regulament definește noțiunea de „emitent” ca fiind „un prestator de servicii de plată care încheie un contract conform căruia îi furnizează plătitorului un instrument de plată pentru a iniția și a prelucra tranzacțiile de plată cu cardul ale plătitorului”.

Articolul 2 punctul 10 din Regulamentul 2015/751 prevede că compensarea netă este considerată ca făcând parte din comisionul interbancar. Acesta din urmă este supus plafonului prevăzut la articolul 4 din Regulamentul 2015/751.

În această privință, trebuie, pe de o parte, să se observe că, în temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul 2015/751, capitolul II din acesta, din care fac parte articolele 4 și 5 care stabilesc normele privind plafonarea comisioanelor interbancare pentru tranzacțiile cu cardul de credit de consum, nu se aplică „tranzacțiilor cu carduri de plată emise de scheme tripartite de plată cu cardul”. Cu toate acestea, articolul 1 alineatul (5) din acest regulament prevede, la fel ca articolul 2 punctul 18 din regulamentul menționat, care definește ceea ce trebuie să se înțeleagă prin „schemă tripartită de plată cu cardul”, că, atunci când, printre altele, o astfel de schemă emite instrumente de plată cu cardul împreună cu un partener de comarcare, aceasta trebuie considerată ca fiind o schemă cvadripartită de plată cu cardul. Prin urmare, deși, în principiu, o schemă tripartită de plată cu cardul nu este supusă obligațiilor care decurg din articolele 4 și 5 din același regulament, situația este diferită dacă aceasta a emis instrumente de plată cu cardul împreună cu un partener de comarcare, ceea ce conduce la calificarea sa, în această ipoteză, drept schemă cvadripartită de plată cu cardul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 februarie 2018, American Express, C‑304/16, EU:C:2018:66, punctele 50-52).

În consecință, atunci când o schemă tripartită de plată cu cardul încheie un acord de comarcare, în sensul articolului 2 punctul 32 din Regulamentul 2015/751, această schemă trebuie considerată o schemă cvadripartită de plată cu cardul, în temeiul articolului 1 alineatul (5) din acest regulament, astfel încât obligațiile care decurg din articolele 3-5 și 7 din regulamentul menționat îi sunt aplicabile (Hotărârea din 7 februarie 2018, American Express, C‑304/16, EU:C:2018:66, punctul 72).

Pe de altă parte, trebuie amintit că „comarcarea” este definită la articolul 2 punctul 32 din Regulamentul 2015/751 ca fiind „includerea a cel puțin unei mărci de plată și a cel puțin unei mărci, alta decât de plată, pe același instrument de plată cu cardul”.

Nu se poate deduce din această definiție, nici din modul de redactare a articolului 1 alineatul (5), nici din cel al articolului 2 punctul 18 din Regulamentul 2015/751 că un partener de comarcare care a încheiat un acord cu o schemă tripartită de plată cu cardul intervine în mod necesar în această schemă în calitate de emitent, în sensul articolului 2 punctul 2 din acest regulament. Dacă legiuitorul Uniunii ar fi intenționat să restrângă domeniul de aplicare al acestui articol 1 alineatul (5) pentru ca această consecință să survină, ar fi prevăzut aceasta în mod expres (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 februarie 2018, American Express, C‑304/16, EU:C:2018:66, punctele 59 și 60).

Prin urmare, articolul 1 alineatul (5) din Regulamentul 2015/751 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unui acord între un partener de comarcare, pe de o parte, și o schemă tripartită de plată cu cardul, pe de altă parte, nu este necesar ca acest partener de comarcare să acționeze în calitate de „emitent”, în sensul articolului 2 punctul 2 din acest regulament, pentru a se considera că schema menționată emite instrumente de plată cu cardul împreună cu un partener de comarcare și, prin urmare, pentru ca aceasta să fie considerată ca fiind o schemă cvadripartită de plată cu cardul, în sensul celei dintâi dintre aceste dispoziții.

În speță, instanța de trimitere ridică, mai precis, problema dacă remunerațiile pe care un partener de comarcare le primește de la o schemă tripartită de plată cu cardul în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau cu activități conexe trebuie considerate ca fiind o compensare netă, în sensul articolului 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751, chiar dacă este cert că acest partener de comarcare nu este el însuși un emitent, în sensul articolului 2 punctul 2 din acest regulament.

Desigur, definiția noțiunii de „compensare netă”, amintită la punctul 27 din prezenta hotărâre, vizează literal plățile primite de un emitent de la o schemă de plată cu cardul.

Cu toate acestea, este necesar să se considere că, interpretată în contextul regulamentului menționat și în lumina obiectivelor pe care le urmărește, această definiție trebuie înțeleasă în sensul că acoperă cuantumul net al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de un partener de comarcare, care nu este el însuși un emitent, de la schema de plată cu cardul.

Această interpretare nu este repusă în discuție de împrejurarea, invocată de instanța de trimitere, potrivit căreia plățile Amex către KLM nu sunt direct legate de o tranzacție de plată, ci constituie remunerația pentru cooperarea societății KLM.

Astfel, Curtea a precizat deja că nu se poate exclude posibilitatea ca un anumit tip de cost sau de beneficiu să fie identificat ca reprezentând un comision interbancar implicit, în sensul considerentului (28) al Regulamentului 2015/751, fără ca partenerul de comarcare cu care schema tripartită de plată cu cardul a încheiat un acord să fie în mod necesar implicat în activitatea de emitere a acestei scheme. Prin urmare, s‑ar putea dovedi dificilă atingerea obiectivelor Regulamentului 2015/751, în special a celui prevăzut la articolul 1 alineatul (5) din acesta, care constă în asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe piață, dacă situațiile în care partenerul de comarcare sau agentul nu acționează ca emitent, în sensul articolului 2 punctul 2 din acest regulament, ar ieși, ca urmare a acestui fapt, de sub incidența normelor prevăzute la articolele 3-5 și 7 din regulamentul menționat (Hotărârea din 7 februarie 2018, American Express, C‑304/16, EU:C:2018:66, punctul 71).

După cum a arătat domnul avocat general la punctul 29 din concluzii, noțiunea de „compensare netă”, în sensul articolului 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751, trebuie, așadar, interpretată în raport cu asimilarea parțială a schemelor tripartite de plată cu cardul cu schemele cvadripartite de plată cu cardul, astfel cum a fost efectuată la articolul 1 alineatul (5) din acest regulament.

Astfel, așa cum reiese din considerațiile emise la punctul 31 din prezenta hotărâre, legiuitorul Uniunii a făcut o alegere cu privire la gradul acestei asimilări care trebuia efectuată între schemele tripartite de plată cu cardul și schemele cvadripartite de plată cu cardul, tocmai în vederea aplicării normelor referitoare la comisioanele interbancare, prevăzute la articolele 3-5 din Regulamentul 2015/751 și cuprinse în capitolul II din acest regulament, pentru a putea fi atinse obiectivele regulamentului menționat. Acestea se referă în special, în conformitate cu considerentul (10) al aceluiași regulament, la îmbunătățirea funcționării pieței interne și la reducerea costurilor de tranzacționare pentru consumatori (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 februarie 2018, American Express, C‑304/16, EU:C:2018:66, punctele 67 și 84).

Mai precis, din considerentul (28) al Regulamentului 2015/751 reiese că această asimilare, care presupune ca schemele tripartite de plată cu cardul și schemele cvadripartite de plată cu cardul să fie supuse acelorași reguli, urmărește să țină seama de faptul că numeroase scheme de plată cu cardul, inclusiv schemele tripartite de plată cu cardul care includ parteneri de comarcare asimilați unor scheme cvadripartite de plată cu cardul, folosesc comisioane interbancare implicite și să contribuie astfel la crearea unor condiții de concurență echitabile între aceste scheme de plată cu cardul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 februarie 2018, American Express, C‑304/16, EU:C:2018:66, punctul 68).

Asimilarea menționată și realizarea acestor obiective implică interpretarea noțiunii de „compensare netă”, definită la articolul 2 punctul 11 din acest regulament, în sensul larg menționat la punctul 37 din prezenta hotărâre.

O asemenea interpretare este confirmată și de articolul 5 din Regulamentul 2015/751, care prevede o normă prin care se urmărește interzicerea eludării plafoanelor prevăzute la articolele 3 și 4 din acest regulament. Astfel, potrivit acestui articol 5, orice remunerație convenită, inclusiv compensația netă, cu un obiect sau efect echivalent comisionului interbancar, primită de emitent de la o schemă de plată cu cardul, de la acceptant sau de la orice alt intermediar în legătură cu tranzacții de plată sau activități conexe, este considerată ca făcând parte din comisionul interbancar.

În acest sens, considerentul (31) al regulamentului menționat precizează că această normă vizează, în sens larg, fluxurile financiare către emitenți. Aceasta înseamnă că „compensarea netă” a comisioanelor plătite sau încasate de către acești emitenți de la sau către o schemă de plată cu cardul, un acceptant sau orice alt intermediar ar trebui să fie considerată comision interbancar. În acest considerent (31) este indicat că, la calcularea acestuia din urmă și pentru a garanta inexistența unei eludări, ar trebui să se ia în considerare suma totală a plăților sau a stimulentelor primite de un emitent de la o schemă de plată cu cardul în ceea ce privește tranzacțiile reglementate din care să se scadă comisioanele plătite de emitent schemei de plată cu cardul. O asemenea normă urmărește astfel să țină seama de faptul că plățile, stimulentele și comisioanele pot fi directe, cu alte cuvinte în funcție de volum sau în funcție de tranzacție, sau indirecte, atunci când constituie stimulente de piață, bonusuri sau rabaturi pentru atingerea anumitor volume ale tranzacțiilor).

Pentru a se asigura că diferitele tipuri de scheme de plată cu cardul, inclusiv schemele tripartite de plată cu cardul asimilate schemelor cvadripartite de plată cu cardul, în cazul în care primele includ parteneri de comarcare, sunt supuse acelorași reguli, este necesar să se considere, ținând seama de cele de mai sus, că fluxurile financiare primite de acești parteneri de comarcare în cadrul unei astfel de scheme tripartite de plată cu cardul trebuie luate în considerare la stabilirea „compensării nete”, chiar și în situația în care partenerii menționați nu acționează în calitate de emitent, în sensul articolului 2 punctul 2 din Regulamentul 2015/751.

Rezultă că o remunerație pe care un partener de comarcare o primește de la o schemă tripartită de plată cu cardul în cadrul unor tranzacții de plată cu cardul sau al unor activități conexe trebuie considerată ca intrând în noțiunea de „compensare netă”, în sensul articolului 2 punctul 11 din acest regulament, atunci când această remunerație are un obiect sau un efect echivalent comisionului interbancar.

Având în vedere tot ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 trebuie interpretat în sensul că cuantumul total net al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de un partener de comarcare de la o schemă tripartită de plată cu cardul poate fi considerat ca fiind o „compensare netă”, în sensul acestei dispoziții, chiar dacă acest partener nu este el însuși un „emitent”, în sensul articolului 2 punctul 2 din acest regulament, în măsura în care remunerațiile care fac parte din acest cuantum au un obiect sau un efect echivalent comisionului interbancar.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 4 și 5 din Regulamentul 2015/751 coroborate cu articolul 2 punctele 10 și 11 din acesta trebuie interpretate în sensul că „compensarea netă”, în sensul acestei din urmă dispoziții, intră în mod direct în domeniul de aplicare al acestui articol 4 sau, alternativ, în cel al interdicției de eludare prevăzute la articolul 5 din regulamentul menționat.

Trebuie amintit că, în temeiul articolului 4 din Regulamentul 2015/751, comisionul interbancar oferit sau solicitat de prestatorii de servicii de plată pentru tranzacțiile cu cardul de credit nu trebuie să depășească 0,3 % din valoarea tranzacției. Articolul 5 din acest regulament, intitulat „Interdicția de eludare”, prevede, la rândul său, că, în scopul aplicării acestui plafon, orice remunerație convenită, inclusiv compensația netă, cu un obiect sau efect echivalent comisionului interbancar, primită de emitent de la o schemă de plată cu cardul, de la acceptant sau de la orice alt intermediar în legătură cu tranzacții de plată sau cu activități conexe, este considerată ca făcând parte din comisionul interbancar.

Rezultă că aceste două dispoziții au domenii de aplicare distincte. Pe de o parte, articolul 4 din Regulamentul 2015/751 vizează astfel în mod specific „comisionul interbancar”, în sensul articolului 2 punctul 10 din acest regulament. Este vorba despre un comision plătit direct sau indirect pentru fiecare tranzacție efectuată între emitent și acceptant care sunt părți la o tranzacție de plată cu cardul, iar acest articol 4 prevede că acest comision nu depășește un plafon stabilit la 0,3 % din valoarea unei astfel de tranzacții.

Pe de altă parte, articolul 5 din regulamentul menționat prevede o normă care urmărește să interzică eludarea acestui plafon prin includerea în comisionul interbancar a oricărei alte remunerații convenite, inclusiv compensarea netă, care are un obiect sau un efect echivalent unui astfel de comision.

După cum s‑a constatat la punctele 44-47 din prezenta hotărâre, această normă urmărește astfel să asigure că diferitele tipuri de scheme de plată cu cardul, inclusiv schemele tripartite de plată cu cardul asimilate unor scheme cvadripartite de plată cu cardul atunci când cele dintâi includ parteneri de comarcare, sunt supuse acelorași reguli. Acest obiectiv implică luarea în considerare în sens larg a plăților, a stimulentelor și a comisioanelor directe, cu alte cuvinte în funcție de volum sau în funcție de tranzacție, sau indirecte care intervin în aceste scheme și care pot influența nivelul comisionului interbancar. Pentru a ține seama de particularitățile diferitelor tipuri de scheme de plată cu cardul, remunerațiile convenite în cadrul acestor scheme, inclusiv compensarea netă, trebuie, așadar, luate în considerare pentru aplicarea plafonului prevăzut la articolul 4 din Regulamentul 2015/751, atunci când au un obiect sau un efect echivalent comisionului interbancar.

Deși, desigur, articolul 2 punctul 10 din acest regulament prevede că compensarea netă sau celelalte remunerații convenite sunt considerate ca făcând parte din comisionul interbancar, din modul clar de redactare a articolului 5 din regulamentul menționat și din obiectul normei anti‑eludare pe care o prevede reiese că această luare în considerare se justifică în scopul aplicării acestei norme. Rezultă, așadar, că această compensare sau aceste alte remunerații intră în domeniul de aplicare al articolului 5 menționat atunci când au un obiect sau un efect echivalent comisionului interbancar.

Această interpretare este în plus confirmată de geneza Regulamentului 2015/751. Astfel, mențiunea „orice remunerație convenită, inclusiv compensația netă, cu un obiect sau efect echivalent comisionului interbancar”, care figura inițial la articolul 4 din Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul (COM/2013/0550 final), a fost deplasată la articolul 5 din Regulamentul 2015/751. Această deplasare este consecința directă, astfel cum admite ACM în observațiile sale scrise, a adăugării în acest regulament a clauzei de asimilare a anumitor scheme tripartite de plată cu cardul cu schemele cvadripartite de plată cu cardul, care figurează în versiunea definitivă a articolului 1 alineatul (5) din regulamentul menționat.

Din ceea ce precedă rezultă că trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolele 4 și 5 din Regulamentul 2015/751 coroborate cu articolul 2 punctele 10 și 11 din acesta trebuie interpretate în sensul că compensarea netă intră în domeniul de aplicare al interdicției de eludare prevăzute la articolul 5 din acest regulament.

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere ridică în esență problema dacă articolul 5 din Regulamentul 2015/751 se aplică unor remunerații, inclusiv compensarea netă, primite de un partener de comarcare de la o schemă de plată cu cardul, atunci când acest partener nu este un emitent de carduri. În cazul unui răspuns afirmativ, aceasta solicită în esență, în cadrul celei de a patra întrebări, să se stabilească în ce condiții aceste remunerații au „un obiect sau un efect echivalent al comisionului interbancar”, în sensul acestei dispoziții. În acest context, instanța de trimitere ridică în special problema dacă finalitatea remunerațiilor menționate trebuie să fie de a încuraja utilizarea de către titularii cardurilor de plată a acestei scheme. În sfârșit, în cadrul celei de a cincea întrebări, aceasta solicită să se stabilească dacă este necesar să se examineze efectul remunerațiilor menționate atunci când s‑a stabilit că acestea aveau un obiect echivalent comisionului interbancar.

Instanța de trimitere urmărește, așadar, să afle cum trebuie interpretată condiția prevăzută la articolul 5 din Regulamentul 2015/751 care impune ca remunerațiile convenite, inclusiv compensarea netă, să aibă „un obiect sau un efect echivalent al comisionului interbancar” pentru a putea intra în domeniul de aplicare al acestei dispoziții, în special atunci când este vorba despre remunerații primite de un partener de comarcare care nu este un emitent în cadrul unei scheme tripartite de plată cu cardul asimilate unei scheme cvadripartite de plată cu cardul.

În aceste condiții, este necesar să se considere că, prin intermediul acestor întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 din Regulamentul 2015/751 trebuie interpretat în sensul că condiția ca remunerația convenită, inclusiv compensarea netă, să aibă un „obiect sau un efect echivalent al comisionului interbancar” necesită să se stabilească dacă o remunerație convenită între un partener de comarcare, care nu este un emitent, și o schemă tripartită de plată cu cardul în legătură cu tranzacții de plată sau cu activități conexe are un obiect sau, alternativ, un efect stimulativ echivalent unui asemenea comision interbancar.

Este necesar să se arate, în primul rând, după cum reiese din răspunsurile la prima și la a doua întrebare preliminară, că articolul 5 din Regulamentul 2015/751 se aplică unor remunerații, inclusiv compensarea netă, primite de un partener de comarcare din partea schemei de plată cu cardul, atunci când acest partener nu este un emitent de carduri. O asemenea aplicare contribuie la asimilarea care trebuie operată între schemele tripartite de plată cu cardul, atunci când acestea implică un partener de comarcare, și schemele cvadripartite de plată cu cardul. Această asimilare contribuie la obiectivul regulamentului menționat de a crea condiții de concurență echitabile între aceste scheme prin aplicarea acelorași norme. După cum reiese din cuprinsul punctului 42 din prezenta hotărâre, această dispoziție urmărește astfel să țină seama de existența unor comisioane interbancare implicite în cadrul schemelor tripartite de plată cu cardul asimilate unor scheme cvadripartite de plată cu cardul, atunci când primele includ parteneri de comarcare.

În acest scop, articolul 5 din Regulamentul 2015/751 se aplică remunerațiilor convenite în cadrul schemelor tripartite de plată cu cardul care nu sunt în mod explicit comisioane interbancare, dar care au un obiect sau un efect echivalent unor astfel de comisioane.

În plus, din considerentul (31) al acestui regulament, amintit la punctul 45 din prezenta hotărâre, reiese că norma prevăzută la acest articol 5 urmărește să țină seama de faptul că, în schemele de plată cu cardul, plățile, stimulentele și comisioanele pot fi directe, cu alte cuvinte în funcție de volum sau în funcție de tranzacție, sau indirecte, atunci când constituie stimulente de piață, bonusuri sau rabaturi în cazul realizării unui anumit volum de tranzacții.

Prin urmare, condiția potrivit căreia o remunerație trebuie să aibă „un obiect sau un efect echivalent al comisionului interbancar” pentru a intra sub incidența articolului 5 din acest regulament trebuie interpretată în lumina definiției noțiunii de „comision interbancar”, definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul 2015/751, precum și în lumina acestui considerent (31).

În această privință, trebuie amintit, primo, că „comisionul interbancar”, în sensul articolului 2 punctul 10 din Regulamentul 2015/751, desemnează un comision care este plătit pentru fiecare tranzacție efectuată între emitent și acceptant care sunt părți la o tranzacție de plată cu cardul. Astfel cum reiese din considerentul (10) al acestui regulament, comisioanele interbancare sunt percepute în general comercianților de către prestatorii de servicii de plată acceptanți pentru fiecare tranzacție de plată cu cardul și se repercutează asupra costului tranzacțiilor pentru consumatori.

Rezultă că, prin analogie, o remunerație care, pe de o parte, este plătită de schema tripartită de plată cu cardul partenerului de comarcare pentru volumul sau tranzacțiile legate de utilizarea acestui card și care, pe de altă parte, are o repercusiune asupra costului serviciului de utilizare a cardului menționat pentru consumator poate constitui o remunerație care are un „obiect echivalent comisionului interbancar”, în sensul articolului 5 din Regulamentul 2015/751.

Secundo, în ceea ce privește condiția potrivit căreia o remunerație convenită are un „efect echivalent al comisionului interbancar”, în sensul acestei dispoziții, din modul de redactare a acesteia din urmă, precum și din obiectivul pe care îl vizează reiese că această condiție urmărește să acopere orice altă remunerație convenită în cadrul schemei tripartite de plată cu cardul, în special o remunerație între schema tripartită de plată cu cardul și partenerul de comarcare, care nu se bazează direct pe volumul sau pe tranzacțiile legate de utilizarea cardului, dar care are un efect asupra acestei utilizări.

Din precizările enunțate în considerentele (31) și (32) ale Regulamentului 2015/751, precum și din definiția noțiunii de „compensare netă”, în sensul articolului 2 punctul 11 din acest regulament, rezultă că condiția menționată vizează plățile în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau activități conexe prin care se urmărește finanțarea practicilor de stimulare a utilizării acestui card, precum stimulentele de piață, bonusurile sau rabaturile, și care au un efect asupra costului de utilizare a cardului menționat pentru consumator.

În al doilea rând, trebuie precizat că din utilizarea locuțiunii „sau” în textul clar și neechivoc al acestui articol 5 rezultă că criteriul care figurează în acesta are un caracter alternativ. Astfel, după cum a arătat domnul avocat general la punctul 55 din concluzii, este suficient ca remunerațiile primite să aibă fie un obiect, fie un efect echivalent comisionului interbancar pentru a se considera că intră sub incidența acestei dispoziții, în vederea aplicării plafoanelor menționate la articolele 3 și 4 din regulamentul menționat.

Revine însă instanței sarcina de a stabili, ținând seama de ceea ce precedă și având în vedere caracteristicile remunerației convenite între schema tripartită de plată cu cardul și partenerul de comarcare în discuție în litigiul principal, dacă această remunerație are un obiect sau, alternativ, un efect echivalent unui comision interbancar, astfel încât această remunerație să intre sub incidența articolului 5 din Regulamentul 2015/751.

Rezultă că trebuie să se răspundă la a treia, a patra și a cincea întrebare că articolul 5 din Regulamentul 2015/751 trebuie interpretat în sensul că condiția ca remunerația convenită, inclusiv compensarea netă, să aibă un „obiect sau un efect echivalent al comisionului interbancar” impune să se stabilească dacă o remunerație convenită între un partener de comarcare, care nu este un emitent, și o schemă tripartită de plată cu cardul în legătură cu tranzacții de plată sau cu activități conexe are un obiect sau, alternativ, un efect stimulativ echivalent unui astfel de comision interbancar, ceea ce implică să se țină seama de obiectul sau de efectul acestei remunerații asupra stimulării consumatorului de a utiliza respectivele carduri.

Prin intermediul celei de a șasea întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 trebuie interpretat în sensul că un „comision de servicii perceput comercianților”, plătit de un partener de comarcare unei scheme tripartite de plată cu cardul, poate fi dedus din plățile, rabaturile sau stimulentele primite de acest partener din partea acestei scheme de plată cu cardul în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau cu activități conexe.

În această privință, trebuie amintit că articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 definește noțiunea de „compensare netă” ca fiind „cuantumul total net al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de către un emitent de la schema de plată cu cardul, de la acceptant sau de la orice alt intermediar în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau activități conexe”.

În plus, trebuie să se observe că articolul 2 punctul 12 din acest regulament definește „comisionul de servicii perceput comercianților” ca fiind „un comision plătit acceptantului de către beneficiarul plății în legătură cu tranzacții de plată cu cardul”. În această privință, potrivit articolului 2 punctul 13 din regulamentul menționat, „beneficiarul plății” înseamnă „o persoană fizică sau juridică căreia îi sunt destinate fondurile care au făcut obiectul unei tranzacții de plată”.

Astfel, din modul clar de redactare a articolului 2 punctul 12 din Regulamentul 2015/751 rezultă că comisionul pentru servicii perceput comercianților se înscrie în relația dintre un comerciant, și anume beneficiarul plății în sensul articolului 2 punctul 13 din acest regulament, și acceptant. În schimb, întrucât acest comision nu se înscrie în raportul juridic dintre partenerul de comarcare și acceptant, și anume schema tripartită de plată cu cardul, ea nu intră în sfera noțiunii de „compensare netă”, în sensul articolului 2 punctul 11 din regulamentul menționat.

Într‑o schemă tripartită de plată cu cardul, aceeași entitate, și anume schema de plată cu cardul, îndeplinește funcțiile de acceptant și de emitent, iar un partener de comarcare poate fi de asemenea un comerciant care utilizează servicii ale acestei scheme, cu alte cuvinte un beneficiar al plății în sensul regulamentului menționat. Într‑o astfel de configurație, un partener de comarcare poate utiliza serviciile schemei menționate și poate accepta tranzacții de plată cu instrumente de plată emise de aceeași schemă și poate plăti un comision de servicii acesteia. Cu toate acestea, un astfel de comision pentru servicii achitat de partenerul de comarcare este plătit de acesta din urmă nu în această calitate, ci în calitate de beneficiar al plății. Astfel, acest comision de servicii nu are legătură cu parteneriatul încheiat cu schema de plată cu cardul și, în orice caz, ar trebui plătit și unei alte scheme de plată cu cardul. Prin urmare, acest comision nu se înscrie în raportul juridic dintre partenerul de comarcare și acceptant.

În consecință, comisionul de servicii achitat de comerciant nu poate fi dedus din cuantumul total al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de partenerul de comarcare de la schema tripartită de plată cu cardul pentru calculul acestei compensații nete, chiar dacă acest partener este cel care operează în calitate de comerciant.

Rezultă din ceea ce precedă că articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 trebuie interpretat în sensul că un „comision de servicii perceput comercianților”, plătit de un partener de comarcare unei scheme tripartite de plată cu cardul, nu poate fi dedus din plățile, rabaturile sau stimulentele primite de partenerul de comarcare de la această schemă de plată cu cardul în legătură cu tranzacții de plată cu cardul sau cu activități conexe.

Prin intermediul celei de a șaptea întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 trebuie interpretat în sensul că permite, în vederea calculării compensării nete, deducerea din cuantumul total primit de partenerul de comarcare din partea schemei tripartite de plată cu cardul nu numai a remunerațiilor monetare plătite de acest partener, ci și a prestațiilor nemonetare pe care partenerul menționat le plătește acestei scheme de plată cu cardul și, dacă este cazul, pe baza căror criterii trebuie stabilită această valoare.

După cum reiese din răspunsul la prima întrebare, compensarea netă, în cazul unei scheme tripartite de plată cu cardul care emite instrumente de plată cu cardul împreună cu un partener de comarcare, corespunde cuantumului total net al plăților, rabaturilor sau stimulentelor primite de partenerul de comarcare de la schema de plată cu cardul.

Pentru a stabili dacă și, dacă este cazul, în ce măsură o compensație nemonetară poate fi dedusă din remunerațiile plătite partenerului de comarcare prin schema tripartită de plată cu cardul, în primul rând, trebuie amintit că articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 se referă la „plăți, rabaturi sau stimulente”. Or, noțiunea de „stimulent” are un domeniu de aplicare larg, care depășește simplele stimulente monetare. Utilizarea acestui termen la plural după menționarea plăților și a rabaturilor tinde, în plus, să confirme că compensația astfel avută în vedere nu este limitată numai la compensația monetară.

Această interpretare largă a articolului 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 este confirmată de considerentul (31) al acestui regulament. Astfel, după cum s‑a constatat la punctul 45 din prezenta hotărâre, plățile, stimulentele și comisioanele pot fi atât directe (în funcție de volum sau în funcție de tranzacție), cât și indirecte (stimulente de piață, bonusuri, rabaturi în cazul realizării unui anumit volum de tranzacții), astfel încât noțiunea de „stimulent” nu poate fi înțeleasă ca acoperind exclusiv remunerațiile monetare.

În plus, acest considerent (31) precizează că, atunci când se verifică dacă sunt eludate dispozițiile regulamentului menționat, trebuie să se țină cont de profiturile emitenților care rezultă din programe speciale desfășurate în comun de emitenți și schemele de plată cu cardul, precum și de veniturile din procesare, din acordarea licenței și alte comisioane care constituie venituri pentru schemele de plată cu cardul.

În al doilea rând, a interpreta articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 în sensul că numai contribuțiile monetare pot fi deduse din remunerațiile plătite partenerului de comarcare ar aduce atingere obiectivelor urmărite de acest regulament, precum și normei prevăzute la articolul 5 din regulamentul menționat, al cărei obiect este interzicerea eludării plafoanelor menționate la articolele 3 și 4 din același regulament.

În ceea ce privește valoarea remunerațiilor nemonetare, aceasta trebuie stabilită în funcție de valoarea lor economică. Astfel, dacă valoarea remunerațiilor nemonetare ar fi stabilită prin contract de schema tripartită de plată cu cardul și de partenerul de comarcare, această valoare ar putea fi supraevaluată pentru a compensa remunerațiile plătite de această schemă partenerului de comarcare. Or, aceasta ar aduce atingere obiectivului Regulamentului 2015/751, care constă în a asigura condiții de concurență echitabile pe piață și de a reduce costul tranzacțiilor de plată cu cardul pentru consumatori. Prin urmare, revine instanței de trimitere sarcina de a lua în considerare valoarea economică a stimulentului nemonetar, stabilind această valoare pe baza tuturor elementelor cauzei cu care este sesizată și în special a valorii sale economice reale în cazul în care serviciul poate fi cumpărat de alte persoane, iar prețul său a fost făcut public.

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la a șaptea întrebare că articolul 2 punctul 11 din Regulamentul 2015/751 trebuie interpretat în sensul că permite, în vederea calculării compensării nete, deducerea din cuantumul total primit de partenerul de comarcare de la schema tripartită de plată cu cardul nu numai a remunerațiilor monetare plătite de acest partener, ci și a prestațiilor nemonetare pe care partenerul menționat le plătește acestei scheme de plată cu cardul și care trebuie evaluate ținând seama de valoarea lor economică reală.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

16 aprilie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la a treia, a patra și a cincea întrebare

Cu privire la a șasea întrebare

Cu privire la a șaptea întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată