Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2024.#Halmer Rechtsanwaltsgesellschaft UG împotriva Rechtsanwaltskammer München.#Trimitere preliminară – Articolul 49 TFUE – Libertatea de stabilire – Articolul 63 TFUE – Libera circulație a capitalurilor – Determinarea libertății de circulație aplicabile – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123/CE – Articolul 15 – Cerințe referitoare la deținerea capitalului unei societăți – Participarea unui investitor pur financiar la capitalul unei societăți profesionale de avocați – Revocarea înscrierii acestei societăți în barou ca urmare a acestei participări – Restricție privind libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor – Justificări întemeiate pe protecția independenței avocaților și a beneficiarilor de servicii juridice – Necesitate – Proporționalitate.#Cauza C-295/23.

Cauza C‑295/23

Halmer Rechtsanwaltsgesellschaft UG

împotriva

Rechtsanwaltskammer München

(cerere de decizie preliminară formulată de Bayerischer Anwaltsgerichtshof)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2024

„Trimitere preliminară – Articolul 49 TFUE – Libertatea de stabilire – Articolul 63 TFUE – Libera circulație a capitalurilor – Determinarea libertății de circulație aplicabile – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123/CE – Articolul 15 – Cerințe referitoare la deținerea capitalului unei societăți – Participarea unui investitor pur financiar la capitalul unei societăți profesionale de avocați – Revocarea înscrierii acestei societăți în barou ca urmare a acestei participări – Restricție privind libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor – Justificări întemeiate pe protecția independenței avocaților și a beneficiarilor de servicii juridice – Necesitate – Proporționalitate”

Libertatea de stabilire – Libera circulație a capitalurilor – Dispoziții ale tratatului – Domeniu de aplicare respectiv – Criterii – Participații care permit să se exercite o influență certă asupra deciziilor unei societăți și să se stabilească activitățile acesteia – Participații efectuate exclusiv cu intenția de a realiza un plasament financiar, fără intenția de a influența administrarea și controlul întreprinderii – Aplicare secundară a uneia dintre libertăți în raport cu cealaltă – Examinare în raport doar cu una dintre libertăți – Reglementare națională prin care se urmărește să se împiedice orice dobândire de participații într‑o societate de avocați de către persoane care nu sunt nici avocați, nici membri ai unei profesii menționate în statutul avocaților – Cauză care intră sub incidența atât a libertății de stabilire, cât și a liberei circulații a capitalurilor

[art. 49 și art. 63 alin. (1) TFUE; Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (2) lit. (c) și alin. (3)]

(a se vedea punctele 50-57)

Libertatea de stabilire – Libera circulație a capitalurilor – Restricții – Directiva 2006/123 – Cerințe care trebuie evaluate – Reglementare națională care interzice transferul de părți sociale ale unei societăți de avocați către un investitor pur financiar care nu intenționează să exercite în societatea menționată o activitate profesională vizată de această reglementare – Radiere din barou a societății de avocați care încalcă această interdicție – Restricție privind libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor – Justificare – Protecția beneficiarilor de servicii juridice și a bunei administrări a justiției – Admisibilitate

[art. 49 și 63 TFUE; Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (40), art. 4 pct. 7 și 8 și art. 15 alin. (1)-(3), alin. 5 lit. (a) și alin. 6]

(a se vedea punctele 60-62, 64-67, 69-76 și 78-80 și dispozitivul)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Bayerischer Anwaltsgerichtshof (Consiliul de disciplină al avocaților din Bavaria, Germania), Curtea, întrunită în Marea Cameră, se pronunță cu privire la conformitatea cu articolul 63 TFUE și cu Directiva 2006/123 ( 1 ) a unei reglementări naționale care, sub sancțiunea radierii din barou a unei societăți de avocați, interzice ca părți sociale ale acestei societăți să fie transferate unui investitor pur financiar care nu intenționează să exercite în societatea menționată o activitate profesională vizată de această reglementare.

HR, o societate de avocați situată în Germania, a fost constituită sub forma unei societăți de capital supuse Legii privind societățile cu răspundere limitată. Administratorul și asociatul unic al acesteia era inițial domnul Daniel Halmer, care exercita profesia de avocat.

HR, care a fost înființată printr‑un contract în luna ianuarie 2020, a fost înscrisă în Registrul Comerțului și în Baroul München în același an.

În anul 2021, domnul Halmer a cesionat 51 din cele 100 de părți sociale ale HR către SIVE Beratung und Beteiligung GmbH (denumită în continuare „SIVE”), o societate cu răspundere limitată de drept austriac.

Statutul HR a fost atunci modificat pentru a permite cesionarea părților sociale către o societate de capital neînscrisă în barou, rezervând în același timp administrarea HR exclusiv avocaților înscriși în barou pentru a‑i garanta independența.

Modificarea statutului HR și cesiunea părților sociale ale acestei societăți au fost înscrise în registrul comerțului, iar HR a informat baroul cu privire la modificarea statutului său și la cesiunea a 51 din cele 100 de părți sociale ale sale către SIVE.

Cu toate acestea, baroul a comunicat HR că cesiunea părților sociale către SIVE era interzisă în temeiul Bundesrechtsanwaltsordnung (Regulamentul federal privind statutul avocaților) (denumit în continuare „statutul avocaților”), în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal, și că, în consecință, înscrierea HR în barou urma să fie radiată în cazul menținerii acestei cesiuni. HR a informat însă baroul cu privire la menținerea cesiunii respective. Acesta din urmă a radiat, așadar, societatea menționată pentru motivul, în esență, că numai avocații și membrii profesiilor enumerate în statutul avocaților, precum și medicii și farmaciștii pot fi asociați ai unei societăți de avocați ( 2 ).

HR a sesizat Bayerischer Anwaltsgerichtshof (Consiliul de disciplină al avocaților din Bavaria) cu o acțiune împotriva deciziei de radiere adoptate de barou. În susținerea acțiunii formulate, HR susține că statutul avocaților încalcă printre altele dreptul la libera circulație a capitalurilor, garantat la articolul 63 alineatul (1) TFUE, precum și drepturile pe care le are în temeiul articolului 15 din Directiva 2006/123. Această decizie ar încălca și dreptul SIVE la libertatea de stabilire, astfel cum este garantat printre altele la articolul 49 TFUE.

În acest context, instanța de trimitere urmărește să afle dacă această reglementare națională este compatibilă cu articolul 49 și cu articolul 63 alineatul (1) TFUE, precum și cu articolul 15 alineatul (2) litera (c) și alineatul (3) din Directiva 2006/123.

Curtea răspunde afirmativ la această întrebare.

Aprecierea Curții

Cu titlu introductiv, Curtea examinează, având în vedere obiectul reglementării naționale în discuție și elementele de fapt ale speței, ce libertate fundamentală se aplică litigiului principal, și anume libertatea de stabilire sau libera circulație a capitalurilor.

În această privință, ea amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante, o reglementare națională care are vocația să se aplice numai participațiilor care permit să se exercite o influență certă asupra deciziilor unei societăți și să se stabilească activitățile acesteia face parte din domeniul de aplicare al libertății de stabilire. În schimb, dispozițiile naționale care se aplică participațiilor efectuate numai în scopul realizării unui plasament financiar, fără intenția de a se influența administrarea și controlul întreprinderii, trebuie examinate exclusiv din perspectiva liberei circulații a capitalurilor.

Prin urmare, o reglementare națională care nu are vocația să se aplice doar participațiilor ce permit să se exercite o influență certă asupra deciziilor unei societăți și să se stabilească activitățile acesteia, ci se aplică indiferent de mărimea participației pe care acționarul o deține într‑o societate este susceptibilă să intre atât sub incidența libertății de stabilire, cât și sub cea a liberei circulații a capitalurilor.

Cu toate acestea, în principiu, Curtea examinează măsura în cauză numai în raport cu una dintre aceste două libertăți dacă se dovedește că, în împrejurările din litigiul principal, una dintre ele este cu totul secundară în raport cu cealaltă și poate fi analizată în cadrul acesteia.

Reglementarea națională în discuție în litigiul principal urmărește printre altele să împiedice orice dobândire de participații, indiferent de importanța sa, într‑o societate de avocați de către persoane care nu sunt nici avocați, nici membri ai unei profesii menționate în statutul avocaților aplicabil în cauză.

În speță, SIVE a achiziționat 51 % din capitalul social al HR. Or, intră în domeniul de aplicare material al libertății de stabilire dispozițiile naționale care se aplică deținerii, de către o societate a unui stat membru în capitalul unei societăți stabilite într‑un alt stat membru, a unei participații care îi permite în principiu să exercite o influență certă asupra deciziilor acestei din urmă societăți și să îi stabilească activitățile.

Curtea subliniază însă că statutul HR a fost modificat pentru a priva SIVE de o anumită capacitate de influență, astfel încât achiziționarea unor părți sociale ale HR ar fi putut avea unicul scop de a procura acesteia din urmă capitaluri care să îi permită să finanțeze dezvoltarea unui model juridic inovator întemeiat pe noile tehnologii.

Prin urmare, cauza principală intră atât sub incidența libertății de stabilire, cât și sub cea a liberei circulații a capitalurilor, fără ca una dintre aceste libertăți să poată fi considerată secundară în raport cu cealaltă.

Pe fond, în ceea ce privește, în primul rând, libertatea de stabilire, din Directiva 2006/123 reiese că, atunci când o situație intră în domeniul de aplicare material al acestei directive, situație care se regăsește în cazul serviciilor de consiliere juridică, în special al celor prestate de avocați, nu este necesar ca aceasta să fie examinată și în raport cu articolul 49 TFUE.

De aceea, Curtea examinează compatibilitatea cu Directiva 2006/123 a cerințelor statutului avocaților referitoare la limitarea sferei persoanelor apte să se asocieze, precum și cerința de a colabora activ în cadrul societății, în special caracterul necesar al acestor cerințe.

În această privință, ea constată că aceste cerințe au ca finalitate să asigure independența și integritatea profesiei de avocat, precum și respectarea principiului transparenței și a obligației de păstrare a secretului profesional al avocaților. Aceste obiective au în mod incontestabil legătură cu protecția beneficiarilor de servicii juridice și cu buna administrare a justiției, care constituie motive imperative de interes general în temeiul Directivei 2006/123 și al dreptului primar.

În ceea ce privește caracterul proporțional al cerințelor în discuție în litigiul principal, Curtea precizează că acestea sunt de natură să garanteze realizarea obiectivului de protecție a bunei administrări a justiției și a integrității profesiei de avocat.

Într‑adevăr, voința unui investitor pur financiar de a‑și fructifica investiția ar putea avea un impact asupra organizării și a activității unei societăți de avocați. Or, în timp ce obiectivul urmărit de un investitor pur financiar se limitează la obținerea unui profit, avocații nu își exercită activitățile doar în scop economic, ci sunt ținuți să respecte norme profesionale și deontologice. În lipsa armonizării la nivelul Uniunii a normelor profesionale și deontologice aplicabile profesiei de avocat, fiecare stat membru rămâne în principiu liber să reglementeze exercitarea acestei profesii pe teritoriul său. Astfel, un stat membru este îndreptățit să considere că există un risc ca măsurile prevăzute de statutul societății de avocați în vederea prezervării independenței și a integrității profesionale a avocaților activi în cadrul acestei societăți să se dovedească în practică insuficiente pentru a asigura în mod eficient realizarea obiectivelor de protecție a bunei administrări a justiției și a integrității profesiei de avocat în cazul participării unui investitor pur financiar la capitalul societății menționate.

În ceea ce privește, în al doilea rând, libera circulație a capitalurilor, care este garantată la articolul 63 TFUE și care include atât deținerea de acțiuni care conferă posibilitatea de a participa efectiv la administrarea și la controlul unei societăți, cât și achiziționarea de titluri efectuată cu unica intenție de a realiza un plasament financiar, fără a exista intenția de a influența administrarea și controlul societății, măsurile interzise le includ printre altele pe cele de natură să descurajeze societățile nerezidente să facă investiții într‑un stat membru, în special în capitalul societăților rezidente.

Curtea constată că reglementarea națională în discuție în litigiul principal are ca efect să împiedice alte persoane decât avocații și membrii profesiilor prevăzute de statutul avocaților să dobândească părți sociale într‑o societate de avocați, astfel încât îi privează pe investitorii din alte state membre care nu sunt nici avocați, nici membri ai unei asemenea profesii de a dobândi participații în acest tip de societăți. În mod corelativ, această reglementare națională privează societățile de avocați de accesul la capitaluri care ar putea ajuta la înființarea sau la dezvoltarea lor. În consecință, ea constituie o restricție privind libera circulație a capitalurilor.

Cu toate acestea, pentru aceleași motive ca cele expuse în contextul Directivei 2006/123, Curtea conchide că aceste restricții privind libera circulație a capitalurilor sunt justificate și proporționale în raport cu motive imperative de interes general.

( 1 ) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).

( 2 ) În temeiul articolului 59a alineatele (1) și (2) din acest statut al avocaților, avocații se pot asocia cu membrii unui barou, cu consilierii în proprietate intelectuală, cu consultanții fiscali, cu mandatarii fiscali, cu contabilii sau cu auditori autorizați în vederea exercitării în comun a profesiei în limitele competențelor lor profesionale. Avocații pot, de asemenea, să își exercite profesia în comun cu membrii profesiei de avocat din alte state care sunt autorizați să se stabilească în cadrul domeniului de aplicare al statutului și au cabinetul în străinătate.