Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 septembrie 2024.#Elliniki Ornithologiki Etaireia ș.a. împotriva Ypourgos Esoterikon ș.a.#Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 92/43/CEE – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Clasificare a unui teritoriu ca arie de protecție specială – Specii denumite «de clasificare» – Măsuri orizontale temporare aplicate uniform tuturor ariilor de protecție specială – Neadoptarea unor planuri de gestionare individualizate.#Cauza C-66/23.

Cauza C‑66/23

Elliniki Ornithologiki Etaireia și alții

împotriva

Ypourgos Esoterikon și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Symvoulio tis Epikrateias)

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 septembrie 2024

„Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 92/43/CEE – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Clasificare a unui teritoriu ca arie de protecție specială – Specii denumite «de clasificare» – Măsuri orizontale temporare aplicate uniform tuturor ariilor de protecție specială – Neadoptarea unor planuri de gestionare individualizate”

Mediu – Conservarea păsărilor sălbatice – Directiva 2009/147 – Măsuri de conservare specială – Obligații ale statelor membre – Arie clasificată sau care trebuie clasificată ca arie de protecție specială (APS) – Obligație de a defini pentru fiecare APS, luată în considerare individual, obiective și măsuri de conservare pentru toate speciile de păsări menționate în anexa I la directivă și pentru speciile migratoare care apar în mod regulat, precum și pentru habitatul acestora – Obligația de a defini priorități în ceea ce privește protecția acestor specii – Conținut

[Directiva 2009/147 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4, și anexa I; Directiva 92/43 a Consiliului, art. 6 alin. (2)-(4) și art. 7]

(a se vedea punctele 21-36, 38-54, 54-59 și dispozitiv 1)

Mediu – Conservarea păsărilor sălbatice – Directiva 2009/147 – Măsuri de conservare specială – Obligații ale statelor membre – Arie clasificată sau care trebuie clasificată ca arie de protecție specială (APS) – Obligația de a defini pentru fiecare APS, luată în considerare individual, obiective și măsuri de conservare pentru toate speciile de păsări menționate în anexa I la directivă și pentru speciile migratoare care apar în mod regulat, precum și pentru habitatul acestora – Specii deja luate în considerare în cadrul evaluărilor efectelor anumitor proiecte asupra mediului – Lipsa incidenței

[Directiva 2009/147 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) și (2), și anexa I; Directiva 2011/92, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52; Directiva 92/43 a Consiliului, art. 6 alin. (2)-(4)]

(a se vedea punctele 63-65 și dispozitiv 2)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat, Grecia), Curtea precizează conținutul obligațiilor statelor membre referitoare la adoptarea unor măsuri speciale de conservare în ariile de protecție specială (APS) în temeiul Directivei păsări ( 1 ) coroborate cu Directiva habitate ( 2 ).

Mai multe asociații, precum și un număr mare de particulari au sesizat instanța de trimitere cu două acțiuni având ca obiect anularea unui ordin ministerial adoptat în 2012, având ca obiect modificarea actului de transpunere a Directivei păsări în dreptul elen. Prin acțiunile formulate, reclamanții contestă regimul de protecție prevăzut de acest ordin în măsura în care, pe de o parte, nu acoperă toate speciile de păsări protejate în temeiul articolului 4 din Directiva păsări, ci numai pe cele care au justificat clasificarea ariei respective ca APS și, pe de altă parte, nu cuprinde măsuri de conservare pentru fiecare APS considerată în mod individual.

Având îndoieli cu privire la transpunerea corectă a Directivei păsări în ordinea juridică elenă, instanța de trimitere a decis să sesizeze Curtea.

Aprecierea Curții

Curtea începe prin a aminti că Directiva păsări reglementează conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre în care este aplicabil Tratatul FUE. Potrivit articolului 4 din această directivă, statele membre trebuie să adopte măsuri speciale de conservare privind habitatul, care pot asigura în special supraviețuirea și înmulțirea speciilor de păsări menționate în anexa I din directivă, precum și înmulțirea, schimbarea penelor și iernarea speciilor de păsări migratoare care nu sunt cuprinse în anexa I și care apar în mod regulat (denumite în continuare, împreună, „speciile protejate”).

Articolul 4 din Directiva păsări stabilește astfel un regim specific direcționat și consolidat de protecție pentru aceste specii protejate, care se justifică prin faptul că este vorba despre speciile cele mai amenințate și despre speciile care constituie un patrimoniu comun al Uniunii. În acest cadru, statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, ca APS pentru conservarea acestor specii protejate. Or, în ceea ce privește cerințele de protecție, articolul 4 din Directiva păsări nu face distincție după cum APS în cauză a fost desemnată pentru speciile protejate în temeiul acestei dispoziții sau după cum astfel de specii sunt „prezente” acolo, fără ca respectiva arie să fi fost clasificată ca APS pentru acestea din urmă.

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, care se aplică APS clasificate în temeiul articolului 4 din Directiva păsări, impune, desigur, statelor membre să adopte măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare ( 3 ), deteriorarea habitatelor și perturbarea semnificativă a speciilor „pentru care au fost desemnate respectivele arii”. Cu toate acestea, interpretat în contextul său, acest articol confirmă că, pe de o parte, criteriul pertinent pentru stabilirea măsurilor de conservare este cel al prezenței speciilor în situl respectiv și, pe de altă parte, că nivelul de protecție împotriva deteriorării habitatelor și a perturbărilor speciilor trebuie să fie determinat printre altele în raport cu obiectivele de conservare a sitului în cauză.

Prin urmare, Curtea apreciază că statele membre sunt obligate să definească pentru fiecare APS considerată individual obiective și măsuri de conservare care privesc toate speciile protejate, precum și habitatul acestora. La definirea obiectivelor de conservare a unui sit, trebuie să se țină seama nu numai de speciile menționate în anexa I la Directiva păsări și de speciile migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă și care apar în mod regulat, care au justificat ambele desemnarea unui sit ca APS, ci și de alte specii de păsări care trebuie protejate în temeiul articolului 4 din această directivă, prezente în număr semnificativ în APS în cauză, fără ca acest sit să fi făcut obiectul unei desemnări ca APS pentru acestea din urmă. O interpretare contrară nu ar permite să se confere speciilor protejate beneficiul regimului specific direcționat și consolidat de protecție impus de articolul 4 din directiva menționată pentru toate aceste specii.

În acest cadru, este de competența statelor membre să definească priorități în funcție de importanța măsurilor avute în vedere pentru realizarea obiectivelor de conservare a tuturor acestor specii. În acest scop, deși speciile și habitatele pentru care un sit a fost desemnat ca APS beneficiază în mod natural de un regim prioritar în ceea ce privește măsurile speciale de conservare care trebuie adoptate și puse în aplicare în acest sit, adoptarea unor astfel de măsuri de conservare în privința altor specii prezente, precum specii de păsări rare, vulnerabile sau chiar specii de păsări care evoluează natural în mod izolat în situl în cauză, se poate dovedi utilă sau necesară pentru atingerea obiectivelor de conservare pertinente.

( 1 ) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 2010, L 20, 26.1.2010, p. 7) (denumită în continuare „Directiva păsări”).

( 2 ) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109, denumită în continuare „Directiva habitate”).

( 3 ) Ariile speciale de conservare desemnate în conformitate cu Directiva habitate fac parte din rețeaua de situri protejate Natura 2000 în același mod ca APS prevăzute de Directiva păsări.