Concluziile avocatului general domnul A. M. Collins prezentate la 12 septembrie 2024.#VP împotriva Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság.#Cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék.#Trimitere preliminară – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul (UE) 2016/679 – Articolul 5 alineatul (1) litera (d) – Principiul exactității – Articolul 16 – Drept de rectificare – Articolul 23 – Restricții – Date privind identitatea de gen – Date inexacte încă din momentul înscrierii lor într‑un registru public – Mijloace de probă – Practică administrativă care constă în solicitarea dovezii unui tratament chirurgical de schimbare de sex.#Cauza C-247/23.

Este posibil ca articolul 16 din Regulamentul general privind protecția datelor ( 2 ), referitor la dreptul la rectificare, interpretat în lumina articolului 5 alineatul (1) litera (d) din acesta, referitor la principiul exactității, să impună organismului care menține un registru național al refugiaților să rectifice datele cu caracter personal pe care le‑a înregistrat cu privire la sexul unei persoane? În cazul unui răspuns afirmativ, care sunt elementele de probă pe care organismul în cauză le poate solicita unei persoane care formulează o cerere de rectificare a înregistrării respective? Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria) dorește să primească răspunsuri la aceste întrebări.

Articolul 5 din RGPD, intitulat „Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal”, prevede: „(1) Datele cu caracter personal sunt: […] (d) exacte și, în cazul în care este necesar, să fie actualizate; trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că datele cu caracter personal care sunt inexacte, având în vedere scopurile pentru care sunt prelucrate, sunt șterse sau rectificate fără întârziere («exactitate»); […]”

Articolul 16 din RGPD, intitulat „Dreptul la rectificare”, prevede: „Persoana vizată are dreptul de a obține de la operator, fără întârzieri nejustificate, rectificarea datelor cu caracter personal inexacte care o privesc. Ținându‑se seama de scopurile în care au fost prelucrate datele, persoana vizată are dreptul de a obține completarea datelor cu caracter personal care sunt incomplete, inclusiv prin furnizarea unei declarații suplimentare.”

Articolul 23 din RGPD, intitulat „Restricții”, prevede: „(1) Dreptul Uniunii sau dreptul intern care se aplică operatorului de date sau persoanei împuternicite de operator poate restricționa printr‑o măsură legislativă domeniul de aplicare al obligațiilor și al drepturilor prevăzute la articolele 12-22 și 34, precum și la articolul 5 în măsura în care dispozițiile acestuia corespund drepturilor și obligațiilor prevăzute la articolele 12-22, atunci când o astfel de restricție respectă esența drepturilor și libertăților fundamentale și constituie o măsură necesară și proporțională într‑o societate democratică, pentru a asigura: (a) securitatea națională; (b) apărarea; (c) securitatea publică; (d) prevenirea, investigarea, depistarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau executarea sancțiunilor penale, inclusiv protejarea împotriva amenințărilor la adresa securității publice și prevenirea acestora; (e) alte obiective importante de interes public general ale Uniunii sau ale unui stat membru, în special un interes economic sau financiar important al Uniunii sau al unui stat membru, inclusiv în domeniile monetar, bugetar și fiscal și în domeniul sănătății publice și al securității sociale; (f) protejarea independenței judiciare și a procedurilor judiciare; (g) prevenirea, investigarea, depistarea și urmărirea penală a încălcării eticii în cazul profesiilor reglementate; (h) funcția de monitorizare, inspectare sau reglementare legată, chiar și ocazional, de exercitarea autorității oficiale în cazurile menționate la literele (a)-(e) și (g); (i) protecția persoanei vizate sau a drepturilor și libertăților altora; (j) punerea în aplicare a pretențiilor de drept civil. […]”

Articolul 81 din menedékjogról szóló 2007. évi LXXX. törvény (Legea LXXX din 2007 privind dreptul de azil) (denumită în continuare „Legea privind dreptul de azil”) ( 3 ) are următorul cuprins: „Autoritatea competentă în materie de azil prelucrează în registrul aferent acestei materii datele cu caracter personal ale refugiaților, ale beneficiarilor de protecție subsidiară, ale beneficiarilor statutului de persoană admisă pe teritoriu, ale beneficiarilor de protecție temporară, precum și ale persoanelor care solicită protecție internațională și ale persoanelor supuse procedurii Dublin (denumite în continuare împreună «persoanele care intră sub incidența prezentei legi»), datele privind șederea lor și asistența și ajutoarele la care au dreptul, precum și modificările ulterioare ale acestora, urmărind: a) să se verifice dacă aceștia au statutul de refugiați, de beneficiari de protecție subsidiară, de beneficiari de protecție temporară sau de beneficiari ai statutului de persoană admisă pe teritoriu și să se asigure că beneficiază de drepturile care decurg din statutul respectiv; b) să se verifice dacă aceștia au dreptul la asistență și la ajutoarele prevăzute în prezenta lege și în alte norme; c) să se procedeze la identificarea lor personală; d) să se evite procedurile paralele și e) să se verifice dacă cererea a fost depusă de mai multe ori.”

Articolul 82 litera f) din această lege prevede: „În sensul prezentului capitol, sunt considerate date de identificare a persoanelor fizice următoarele date ale persoanelor care intră sub incidența prezentei legi: […] f) [sexul].”

Potrivit articolului 83 alineatul 1 litera a) din această lege: „Registrul de azil conține următoarele date ale persoanelor care intră sub incidența prezentei legi: a) datele de identificare a persoanelor fizice […]”

Articolul 83A alineatul 5 din Legea privind dreptul de azil prevede: „Autoritatea competentă în materie de azil este obligată să șteargă din oficiu înscrierile ilegale, să le rectifice pe cele eronate și să introducă înscrierile omise în registrul oficial păstrat de aceasta.”

În anul 2014, autoritatea competentă din Ungaria i‑a acordat lui V.P. (denumită în continuare „reclamanta”) ( 4 ) – cetățean iranian care s‑a „născut femeie” – statutul de refugiat. În cadrul procedurii care a condus la această decizie, reclamanta a invocat transsexualitatea sa ca motiv de recunoaștere a statutului de refugiat și a prezentat certificate eliberate de specialiști în psihiatrie și în ginecologie ca elemente de probă. După recunoașterea statutului de refugiat, Országos Idegenrendészeti Főigazgatóság (Direcția Generală Națională pentru Străini a Poliției, Ungaria, denumită în continuare „pârâta”) a înregistrat datele cu caracter personal, inclusiv sexul, în registrul de azil păstrat de aceasta, pentru a facilita identificarea reclamantei. Din registru reiese că reclamanta este de sex feminin.

În anul 2022, reclamanta a formulat o cerere adresată pârâtei, în temeiul articolului 16 din RGPD, de rectificare a registrului de azil sub două aspecte: schimbarea numelui cu care a fost înregistrată și modificarea sexului din feminin în masculin. În susținerea acestei cereri, reclamanta a furnizat aceleași probe medicale pe care le‑a prezentat în cadrul procedurii de azil. Prin decizia din 11 octombrie 2022 (denumită în continuare „decizia”), pârâta i‑a respins cererea. Aceasta a arătat că documentele prezentate nu au făcut decât să confirme că reclamanta este o persoană transgen. Aceste documente nu dovedeau că reclamanta a fost supusă unei operații de schimbare de sex și că sexul acesteia s‑a schimbat.

Reclamanta a sesizat instanța de trimitere cu o acțiune în anularea acestei decizii. La toate momentele relevante, reclamanta s‑a identificat ca fiind bărbat. Ea a susținut că, din punct de vedere conceptual, transsexualitatea implică o schimbare de sex. Rapoartele medicale prezentate confirmă că reclamanta are un aspect masculin și că acesteia i s‑a atribuit ca diagnostic codul F64.0 din Clasificarea internațională a bolilor, care corespunde transsexualismului. Întemeindu‑se pe jurisprudența Curții EDO ( 5 ), reclamanta a susținut că intervenția chirurgicală nu este necesară pentru schimbarea de sex. Procedura de rectificare prevăzută la articolul 16 din RGPD nu impune unei persoane să prezinte „probe excesive”, în special să certifice că a fost supusă unei intervenții chirurgicale în scopul schimbării de sex. În orice caz, această cerință contravine jurisprudenței Curții EDO. De asemenea, aceasta încalcă articolul 1 (dreptul la demnitate umană), articolul 3 (dreptul la integritate fizică și psihică), articolul 7 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) și articolul 52 alineatul (3) (principiul echivalenței în domeniul protecției drepturilor fundamentale) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Reclamanta a atras atenția și asupra faptului că o serie de state membre ( 6 ) recunosc o declarație a unei persoane transgen ca dovadă legală a identității sale de gen.

Pârâta solicită respingerea cererii. Aceasta susține că reclamanta nu a prezentat vreun document public sau document medical care să ateste schimbarea de sex.

Instanța de trimitere consideră că este necesară interpretarea articolului 16 din RGPD pentru a clarifica condițiile în care o persoană vizată poate solicita rectificarea datelor înregistrate în ceea ce privește sexul său. Deși Legea privind dreptul de azil prevede prelucrarea modificărilor datelor înregistrate și rectificarea înregistrărilor eronate, aceasta nu reglementează nici procedura, nici cerințele în temeiul cărora să se facă înregistrarea unei schimbări de sex sau a unei schimbări în consecință a numelui.

În hotărârea sa din 27 iunie 2018, Alkotmánybíróság (Curtea Constituțională, Ungaria) ( 7 ) a declarat că neadoptarea de către legiuitorul maghiar a unei proceduri care să permită altor cetățeni decât cei maghiari, stabiliți în mod legal, să își schimbe sexul și numele, oferind totodată cetățenilor maghiari această posibilitate, este neconstituțională deoarece aduce atingere articolului II (inviolabilitatea demnității umane) și articolului XV alineatul (2) (interzicerea discriminării) din Magyarország Alaptörvény (Legea fundamentală a Ungariei). Alkotmánybíróság (Curtea Constituțională) a solicitat Parlamentului maghiar să remedieze această deficiență până cel târziu la 31 decembrie 2018. În hotărârea sa din 16 iulie 2020, Rana/Ungaria ( 8 ), Curtea EDO a declarat că Ungaria a încălcat articolul 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), prin faptul că nu i‑a acordat unui refugiat accesul la o procedură prin care să i se recunoască juridic schimbarea de sex.

Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) amintește că, în pofida hotărârilor pronunțate de Alkotmánybíróság (Curtea Constituțională) și de Curtea EDO, legislația maghiară nu prevede o procedură de recunoaștere juridică a unei schimbării de sex pentru persoanele care locuiesc în mod legal în Ungaria, dar care nu dețin cetățenia acestui stat membru. În urma hotărârii pronunțate de Alkotmánybíróság (Curtea Constituțională), Ungaria nu mai recunoaște juridic schimbarea de sex a unui cetățean maghiar. Prin urmare, instanța de trimitere consideră că nu este în măsură să „acopere vidul juridic aplicând prin analogie dispozițiile referitoare la resortisanții maghiari”.

Prin urmare, Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 16 din RGPD trebuie interpretat în sensul că autoritatea responsabilă cu păstrarea registrelor în conformitate cu dreptul național este obligată, în contextul exercitării drepturilor persoanei vizate, să rectifice datele cu caracter personal referitoare la sexul acelei persoane, înregistrate de autoritate, în cazul în care datele respective s‑au modificat după înscrierea lor în registru și, pentru acest motiv, nu respectă principiul exactității prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (d) din RGPD? 2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, articolul 16 din RGPD trebuie interpretat în sensul că impune persoanei care solicită rectificarea datelor referitoare la sex să prezinte probe care să justifice cererea sa de rectificare? 3) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare preliminară, articolul 16 din RGPD trebuie interpretat în sensul că persoana solicitantă este obligată să dovedească faptul că a suferit o operație de schimbare de sex?”

Reclamanta, guvernele estonian, spaniol, francez, maghiar, neerlandez și portughez, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise.

În observațiile scrise, reclamanta a arătat că dobândise „între timp” cetățenia maghiară și că înscrierea sa în registrul de azil nu mai este necesară. În temeiul articolului 101 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, Curtea a solicitat instanței de trimitere să precizeze incidența acestei schimbări a situației de fapt asupra litigiului principal. Instanța de trimitere a răspuns că schimbarea nu are nicio incidență asupra soluției în această procedură, întrucât, în temeiul articolului 85 alineatul 2 din közigazgatási perrendtartásról szóló 2017. évi I. törvény (Legea I din 2017 privind Codul de procedură administrativă contencioasă) ( 9 ), instanța „trebuie să verifice legalitatea activității administrative în funcție de situația de fapt existentă la momentul punerii sale în aplicare”.

Reclamanta, guvernele spaniol, francez, maghiar și neerlandez, precum și Comisia Europeană au prezentat observații orale și au răspuns la întrebările adresate de Curte în ședința din 3 iunie 2024.

Reclamanta susține că, potrivit articolului 5 alineatul (1) litera (d) din RGPD, exactitatea datelor trebuie apreciată în funcție de scopurile în care sunt prelucrate datele. Scopul registrului de azil este de a identifica persoanele pe care Ungaria le recunoaște ca având statutul de refugiat. În cazul în care sexul unei persoane transgen, astfel cum a fost înregistrat, nu reflectă identitatea acesteia recunoscută public care vine în contradicție cu identitatea sa legală, înregistrarea respectivă nu permite identificarea acesteia și poate chiar să o expună la discriminare și hărțuire. Articolul 16 din RGPD trebuie interpretat în sensul că permite rectificarea datelor privind sexul persoanelor transgen.

Guvernul estonian susține, făcând trimitere la articolul 5 alineatul (1) litera (d), la articolul 6 alineatul (2) și la articolul 16 din RGPD, că statele membre trebuie să instituie norme procedurale naționale care să permită unei persoane care a fost supusă unei operații de schimbare de sex să solicite rectificarea datelor cu caracter personal dintr‑un registru public care au devenit inexacte în raport cu scopurile pentru care au fost prelucrate.

Guvernul spaniol arată că legislația națională privind recunoașterea juridică a identității transgen, care impune condiții persoanelor care doresc să li se rectifice datele cu caracter personal privind sexul lor înscrise în registrele publice, restrânge exercitarea dreptului la rectificare prevăzut la articolul 16 din RGPD. Deși astfel de limitări pot fi justificate prin necesitatea de a proteja interesele la care face trimitere articolul 23 din RGPD, Ungaria nu se poate prevala de această dispoziție deoarece nu a adoptat o reglementare pentru a recunoaște sexul persoanelor transgen. În orice caz, diferitele interese avute în vedere de această dispoziție nu se aplică în împrejurările cauzei aflate pe rolul instanței de trimitere.

Întrucât reclamanta are statutul de refugiat, guvernul spaniol susține de asemenea că pentru prezenta trimitere preliminară sunt relevante și alte dispoziții de drept al Uniunii decât RGPD, astfel încât Curtea ar trebui să reformuleze prima întrebare preliminară. Printre măsurile pe care Curtea ar trebui să le interpreteze în acest context se numără articolele 7 și 21 din cartă, precum și articolul 24 alineatul (1) ( 10 ) și articolul 25 alineatul (1) ( 11 ) din Directiva 2011/95 ( 12 ). Guvernul spaniol susține că aceste dispoziții se opun unui sistem juridic național care nu „prevede nicio procedură care să permită unei persoane cu statut de refugiat și cu identitate transgen să schimbe referința cu privire la sexul său în registrul de azil”. Lipsa unei astfel de proceduri contravine de asemenea jurisprudenței Curții EDO ( 13 ). Guvernul spaniol invocă prin analogie Hotărârea Freitag ( 14 ), care privea refuzul unui stat membru de a recunoaște o schimbare de nume efectuată de un alt stat membru. În acea hotărâre, Curtea a statuat că inconvenientele și confuzia rezultate din divergența dintre cele două nume utilizate în privința aceleiași persoane au împiedicat exercitarea dreptului de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, consacrat la articolul 21 TFUE. Potrivit guvernului spaniol, o neconcordanță între sexul feminin înscris pe un permis de ședere sau în documentele de călătorie eliberate în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) și cu articolul 25 alineatul (1) din Directiva 2011/95 și identificarea reclamantei ca fiind bărbat – despre care instanța de trimitere a considerat că este conformă cu comportamentul și cu aspectul fizic al acesteia – ar putea genera confuzie și îndoieli cu privire la identitatea reclamantului și la autenticitatea acestor documente.

Guvernul francez face distincție între datele care erau inexacte la momentul înregistrării lor și datele care devin ulterior inexacte. Acesta susține că, potrivit articolului 5 alineatul (1) litera (d) și articolului 16 din RGPD, datele referitoare la sex pot fi rectificate cu efect retroactiv dacă erau inexacte la momentul înregistrării lor. Cu registrele de stare civilă, autoritățile publice pot fi interesate să urmărească evoluția datelor privind identitatea unei anumite persoane. Orice procedură care permite o asemenea rectificare poate fi astfel concepută încât să se asigure trasabilitatea tuturor datelor introduse în aceste registre ( 15 ).

Guvernul maghiar consideră că articolul 16 din RGPD coroborat cu articolul 5 alineatul (1) litera (d) din RGPD și cu articolul 8 alineatul (2) din cartă conferă unei persoane dreptul la rectificarea datelor privind sexul care nu corespund realității. Nu ar fi apărut nicio dificultate în cazul în care reclamanta ar fi încercat să rectifice de la bun început datele privind sexul ei care au fost înregistrate în mod eronat. Întrucât, în opinia guvernului maghiar, reclamanta urmărește să rectifice datele înregistrate în mod corect, articolul 16 din RGPD nu se aplică. În susținerea acestei abordări, guvernul menționat face o analogie cu Hotărârea Nowak ( 16 ) în care Curtea a statuat că răspunsurile eronate la un examen nu pot fi rectificate.

Guvernul neerlandez subliniază că inexistența unei proceduri eficiente de recunoaștere juridică a schimbării de sex a unei persoane constituie o încălcare a articolului 3 (dreptul la integritate fizică și psihică) și a articolului 7 (respectarea vieții private și de familie) din cartă. Inexistența unei astfel de proceduri constituie un obstacol în calea exercitării de către reclamantă a dreptului la rectificarea datelor privind sexul său în temeiul articolului 16 din RGPD.

Guvernul portughez consideră că articolul 16 din RGPD, interpretat în lumina articolelor 1, 3, 7, 8 și 21 din cartă, impune ca persoanelor vizate să li se permită să solicite rectificarea datelor privind sexul înregistrate în scopul identificării lor atunci când aceste date s‑au schimbat de la înregistrarea lor inițială.

Comisia susține că prima întrebare se întemeiază pe premisa că datele din registrul de azil referitoare la reclamantă pot fi inexacte. Această ipoteză ridică problema dacă exactitatea datelor privind sexul unei persoane este condiționată de recunoașterea juridică a schimbării de sex. Comisia consideră în lumina articolului 8 din CEDO, a articolelor 7 și 8 din cartă și a jurisprudenței Curții EDO ( 17 ) că lipsa unui sistem de recunoaștere a schimbării de sex nu poate împiedica rectificarea datelor inexacte privind sexul unei persoane într‑un registru public. În astfel de împrejurări, articolul 16 din RGPD coroborat cu articolele 7 și 8, precum și cu articolul 52 alineatul (1) din cartă impune ca autoritatea responsabilă cu păstrarea acestor registre să rectifice datele cu caracter personal privind sexul persoanei vizate odată ce aceste date devin inexacte.

Prima întrebare adresată de Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) se întemeiază pe premisa că datele referitoare la sexul reclamantei care figurează în registrul de azil au fost înscrise în mod corect și că ele au devenit inexacte ca urmare a unei modificări a situației de fapt survenite de la crearea înregistrării respective. Prin urmare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 16 din RGPD conferă dreptul la rectificarea acestor date cu caracter personal pentru a reflecta schimbarea de sex a unei persoane transgen.

Procedura prevăzută la articolul 267 TFUE este un instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale cu ajutorul căruia Curtea furnizează o interpretare a dreptului Uniunii care permite instanțelor naționale să se pronunțe cu privire la procedurile pendinte pe rolul lor. În cadrul acestei cooperări, Curtea acordă o prezumție de pertinență întrebărilor adresate de instanțele naționale referitoare la dreptul Uniunii. Curtea refuză, așadar, să se pronunțe cu privire la astfel de întrebări numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la acestea. Întrucât competența Curții în cadrul trimiterilor preliminare este aceea de a contribui la administrarea justiției în statele membre, iar nu de a formula opinii consultative cu privire la întrebări generale sau ipotetice, aceasta poate reformula întrebările care îi sunt adresate ( 18 ).

În speță, constatăm o diferență semnificativă între situația de fapt pe care instanța de trimitere o descrie în decizia de trimitere și textul primei întrebări. Această situație de fapt arată că schimbarea identității de gen a reclamantei a avut loc înainte de recunoașterea statutului său de refugiat în anul 2014, astfel încât această schimbare a identității de gen pare să fi stat la baza recunoașterii de către Ungaria a statutului de refugiat al reclamantei ( 19 ). În plus, se pare că nu a existat vreo evoluție sau vreo schimbare a sexului reclamantei din anul 2014. Înregistrarea sexului reclamantei în registrul de azil era, prin urmare, incorectă la momentul înscrierii sale în acesta. Cauza aflată pe rolul instanței de trimitere este, așadar, una în care datele care trebuie rectificate au fost înregistrate de la bun început în mod eronat, iar nu una în care datele au devenit inexacte „după” ( 20 ) efectuarea acestei înregistrări. Cererea introductivă formulată la instanța de trimitere urmărește astfel să corecteze o eroare inițială, iar nu să modifice această înregistrare pentru a reflecta o schimbare a situației de fapt.

Pentru a evita să se răspundă la o întrebare ipotetică care ar excede competenței pe care i‑o conferă articolul 267 TFUE, recomandăm Curții să țină seama, în răspunsul la prima întrebare, de situația de fapt care stă la baza deciziei de trimitere ( 21 ).

Contrar observațiilor guvernului spaniol, considerăm că întrebările adresate de Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) nu urmăresc să se stabilească dacă dreptul Uniunii impune unui stat membru să instituie un cadru juridic care să permită recunoașterea unei schimbări a identității de gen a unei persoane pe care o recunoaște ca refugiat. Cererea de decizie preliminară privește în mod expres natura și întinderea dreptului la rectificarea datelor inexacte în temeiul articolelor 5 și 16 din RGPD. O interpretare a acestor dispoziții, în lumina situației de fapt descrise de instanța de trimitere, este, așadar, suficientă pentru a‑i permite să soluționeze litigiul principal. În acest context, observăm că Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) nu a adresat nicio întrebare cu privire la cererea de rectificare a numelui reclamantei în registrul de azil, astfel încât se pare că această cerere era accesorie cererii de modificare a înregistrării referitoare la sexul său. Prin urmare, cererea de decizie preliminară nu se referă la posibila aplicare a articolului 16 din RGPD în cazul unei cereri de modificare a înregistrării unui nume ( 22 ). Prezenta procedură nu oferă Curții nici posibilitatea de a interpreta articolul 24 alineatul (1) și articolul 25 alineatul (1) din Directiva 2011/95. Decizia de trimitere a Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) nu a menționat aceste dispoziții și nici nu a furnizat detalii cu privire la permisele de ședere sau la documentele de călătorie care ar fi putut fi eliberate reclamantei în conformitate cu aceste dispoziții ( 23 ).

Din articolul 1 alineatul (2) din RGPD coroborat cu considerentele (4) și (10) ale acestuia reiese că RGPD urmărește printre altele să asigure un nivel ridicat de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal în cadrul Uniunii Europene. RGPD creează un cadru juridic pentru punerea în aplicare a cerințelor prevăzute la articolul 8 din cartă, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal. Acesta este strâns legat de dreptul la respectarea vieții private, consacrat la articolul 7 din cartă ( 24 ).

RGPD are un domeniu de aplicare material foarte larg. Prin articolul său 2 alineatul (1), RGPD se aplică „prelucrării datelor cu caracter personal, efectuată total sau parțial prin mijloace automatizate, precum și prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr‑un sistem de evidență a datelor sau care sunt destinate să facă parte dintr‑un sistem de evidență a datelor”, fără nicio distincție în ceea ce privește identitatea autorului prelucrării în cauză. Sub rezerva excepțiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din regulament, pe care pârâta nu pare să le invoce, RGPD se aplică operațiunilor de prelucrare efectuate atât de persoanele private, cât și de autoritățile publice ( 25 ).

Definiția „datelor cu caracter personal” de la articolul 4 punctul 1 din RGPD nu menționează „sexul” unei persoane fizice drept factor care permite în mod direct sau indirect identificarea unei persoane fizice. Sintagma „orice informații” cuprinsă în definiția „datelor cu caracter personal” din cadrul acestei dispoziții conferă totuși acestei noțiuni un domeniu de aplicare larg ( 26 ). Trimiterea la „elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale”, pare a fi suficient de largă pentru a include sexul unei persoane fizice ( 27 ). Rezultă că înregistrarea datelor cu caracter personal ale reclamantei, inclusiv a sexului, într‑un registru public al persoanelor cărora li s‑a recunoscut statutul de refugiat constituie o „prelucrare” a datelor cu caracter personal în sensul articolului 4 punctul 2 din RGPD.

În temeiul articolului 5 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d) din RGPD, datele cu caracter personal trebuie să fie prelucrate în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată, să fie colectate în scopuri determinate, explicite și legitime, să fie adecvate, relevante și neexcesive în raport cu aceste scopuri, precum și să fie exacte și, în cazul în care este necesar, să fie actualizate ( 28 ). Potrivit articolului 5 alineatul (1) litera (d) din RGPD, prelucrarea datelor cu caracter personal „este” exactă. Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că datele cu caracter personal care sunt inexacte, având în vedere scopurile pentru care sunt prelucrate, sunt șterse sau rectificate fără întârziere.

Articolul 6 alineatul (1) din RGPD prevede o listă exhaustivă de cazuri în care prelucrarea datelor cu caracter personal este legală ( 29 ). Prelucrarea datelor cu caracter personal într‑un registru de azil este în principiu legală potrivit articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din RGPD. În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din RGPD, statele membre pot menține sau adopta dispoziții specifice de adaptare a aplicării normelor regulamentului menționat în cazul prelucrării în temeiul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) pentru a se asigura că o astfel de prelucrare este legală și echitabilă. Potrivit articolului 6 alineatul (3) din RGPD, prelucrarea efectuată în temeiul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) trebuie să se întemeieze pe dreptul Uniunii sau pe dreptul intern aplicabil operatorului. Acest temei juridic trebuie de asemenea să urmărească un obiectiv de interes public și să fie proporțional cu obiectivul legitim urmărit ( 30 ). Niciun element din dosarul prezentat Curții nu sugerează că înscrierea și menținerea unei înregistrări a sexului unui refugiat în registrul de azil din Ungaria nu respectă articolul 6 din RGPD ( 31 ).

Articolul 8 alineatul (2) din cartă prevede printre altele că „[o]rice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora”. Articolul 16 din RGPD reflectă acest drept ( 32 ). Dreptul la rectificare și exercitarea acestuia la inițiativa particularilor ( 33 ) contribuie la asigurarea respectării principiului exactității prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (d) din RGPD.

Întrucât exactitatea datelor cu caracter personal poate varia în funcție de contextul în care sunt prelucrate, scopul colectării datelor are o incidență directă asupra aprecierii exactității acestora ( 34 ). Unul dintre scopurile enumerate ale registrului de azil din Ungaria este de a identifica o persoană ( 35 ), iar „sexul” se numără printre „datele care identifică o persoană fizică” ( 36 ). În anul 2014, când Ungaria a recunoscut statutul de refugiat al reclamantei, aceasta s‑a identificat ca fiind bărbat transgen. Autoritățile maghiare competente au acceptat elementele de probă prezentate de reclamantă în sprijinul acestei identități de gen. Prin urmare, înscrierea sexului reclamantei ca fiind „feminin” în registrul de azil pare să fi fost inexactă în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din RGPD.

În principiu, o astfel de înregistrare trebuie să poată fi rectificată în temeiul articolului 16 din RGPD, interpretat în lumina articolului 5 alineatul (1) litera (d) din acesta ( 37 ). Oricare ar fi considerațiile care pot apărea în ceea ce privește aplicarea acestor dispoziții în cazul rectificării unei înregistrări care era corectă în momentul în care a fost efectuată (ceea ce ridică problema întinderii obligației pe care RGPD o impune operatorilor de date de a menține datele actualizate și de a le prelucra în mod dinamic), dacă aceste dispoziții nu ar conferi persoanelor vizate dreptul de a rectifica o înregistrare care era în mod demonstrabil inexactă în momentul în care a fost efectuată, ar rezulta că ele nu servesc niciunui scop.

Cu toate acestea, guvernul maghiar susține că, în conformitate cu articolul 6 alineatele (2) și (3) din RGPD, dreptul persoanei vizate de a obține rectificarea unei înregistrări într‑un registru oficial, cum ar fi registrul de azil, poate fi exercitat numai în temeiul dreptului unui stat membru, iar nu prin invocarea directă a articolului 16 din RGPD.

Deși dispozițiile articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) coroborate cu cele ale articolului 6 alineatele (2) și (3) din RGPD acordă statelor membre o „marjă de manevră” ( 38 ) pentru a le permite să mențină sau să introducă dispoziții mai specifice pentru a „adapta” ( 39 ) normele RGPD în temeiul cărora operatorii pot prelucra în mod legal date cu caracter personal pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice ( 40 ), contrar celor susținute de guvernul maghiar, articolul 16 din RGPD precizează că prelucrarea legală a datelor în temeiul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din RGPD este supusă dreptului la rectificare. Spre deosebire de alte dispoziții ale RGPD privind drepturile persoanelor vizate, articolul 16 din RGPD nu precizează modul în care să fie exercitat dreptul la rectificare în lumina anumitor dispoziții ale articolului 6 din RGPD ( 41 ). În orice caz, competența statelor membre de a menține sau de a introduce astfel de dispoziții nu poate deroga de la dreptul la rectificare consacrat la articolul 8 alineatul (2) din cartă. Faptul că statele membre pot institui un cadru juridic pentru a asigura aplicarea practică a dreptului la rectificare în temeiul articolului 16 din RGPD în ceea ce privește, printre altele, registrele publice menținute din motive de interes public general în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din RGPD nu pot limita în niciun fel accesul la dreptul la rectificare sau la exercitarea acestuia ( 42 ).

Cu toate acestea, dreptul la rectificare, analizat în lumina principiului exactității prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (d) din RGPD, nu este absolut, iar exercitarea sa poate fi restrânsă în anumite condiții ( 43 ). Articolul 23 din RGPD enumeră o serie de împrejurări în care exercitarea acestui drept, printre alte drepturi de care beneficiază persoanele vizate, poate fi restrânsă. Cererea de decizie preliminară nu face referire la această dispoziție, iar guvernul maghiar nu o invocă în observațiile sale scrise pentru a delimita aplicarea articolului 16 din RGPD în împrejurările care au stat la baza prezentei trimiteri preliminare. Articolul 23 alineatul (1) litera (e) ( 44 ) și considerentul (73) al RGPD prevăd printre altele că dreptul Uniunii sau dreptul intern care se aplică operatorului de date sau persoanei împuternicite de operator poate restricționa domeniul de aplicare al obligațiilor și drepturilor prevăzute la articolele 5 și 16 din RGPD „pentru a asigura […] alte obiective importante de interes public general ale Uniunii sau ale unui stat membru”, cum ar fi „menținerea de registre publice din motive de interes public general” ( 45 ). O astfel de restricție trebuie să fie cuprinsă într‑o măsură legislativă, să respecte esența drepturilor și libertăților fundamentale și să constituie o măsură necesară și proporțională într‑o societate democratică ( 46 ). Astfel, un stat membru poate invoca articolul 23 alineatul (1) litera (e) din RGPD pentru a restricționa dreptul la rectificare în anumite împrejurări pentru a asigura fiabilitatea și coerența registrelor publice, inclusiv a registrelor de stare civilă ( 47 ). Acest lucru nu poate constitui în sine un obstacol în calea admiterii unei cereri de rectificare a sexului reclamantei într‑un registru de azil pentru a înregistra identitatea de gen a acesteia, după cum era aceasta la momentul înscrierii sale în registru. Astfel, admiterea unei asemenea cereri nu face decât să sporească fiabilitatea registrului respectiv și a exactității datelor înscrise în acesta ( 48 ).

Prin urmare, propunem Curții ca articolul 16 din RGPD, analizat în lumina articolului 5 alineatul (1) litera (d) din acesta, să fie interpretat în sensul că o autoritate națională responsabilă cu păstrarea unui registru al refugiaților este obligată, la cerere, să rectifice datele cu caracter personal referitoare la sexul unui refugiat pe care autoritatea respectivă le‑a înregistrat în mod eronat la momentul înscrierii lor în registrul menționat.

A doua și a treia întrebare privesc probele pe care o persoană care solicită rectificarea unei înregistrări a sexului său în temeiul articolului 16 din RGPD trebuie să le prezinte în susținerea solicitării sale și dacă această persoană poate fi obligată să facă dovada că a fost supusă unei operații de schimbare de sex. Aceste întrebări pot fi analizate împreună.

Articolul 16 din RGPD nu precizează care sunt probele, dacă există vreuna, pe care persoana vizată trebuie să le prezinte pentru a obține „de la operator, fără întârzieri nejustificate, rectificarea datelor cu caracter personal inexacte care o privesc”. Aceasta reflectă realitatea că (in)exactitatea datelor și necesitatea rectificării acestora trebuie să fie evaluate de la caz la caz, astfel încât elementele de probă care pot fi solicitate în acest scop vor varia. Având în vedere definiția largă a termenului „operator” de la articolul 4 punctul 7 din RGPD, care include autoritățile publice și persoanele fizice, regulile sau modurile de exercitare a dreptului la rectificare pot fi prevăzute în legislație ( 49 ) sau pot fi stabilite ad‑hoc pentru a tranșa situații particulare. Rezultă că se poate impune persoanei care solicită rectificarea datelor să prezinte probe care pot fi cerute în mod rezonabil pentru a stabili inexactitatea datelor respective în raport cu scopurile pentru care au fost colectate sau prelucrate ( 50 ). Este necesar de subliniat că persoana vizată nu trebuie să invoce sau să demonstreze un interes special pentru rectificarea datelor inexacte ori că pretinsa inexactitate cauzează vreun prejudiciu. În speță, considerăm, dar instanța de trimitere trebuie să verifice, că este suficient ca reclamanta să prezinte probe care să demonstreze că Ungaria i‑a recunoscut statutul de refugiat în anul 2014 pe baza identității sale preexistente ca persoană transgen și că această identitate nu este înregistrată în mod corect în registrul de azil ( 51 ).

RGPD nu impune nicio cerință ca reclamanta să demonstreze că a fost supusă unei operații de schimbare de sex. Curtea EDO a condamnat în mod repetat impunerea unei astfel de cerințe, considerând că „condiționarea recunoașterii identității de gen a persoanelor transgen de efectuarea unei operații de sterilizare sau a unui tratament de sterilizare – sau a unei operații ori a unui tratament care să implice o probabilitate foarte mare de sterilitate – la care acestea nu doresc să fie supuse echivalează, așadar, cu condiționarea exercitării depline a dreptului lor la respectarea vieții private în temeiul articolului 8 din [CEDO] de renunțare a acestora la exercitarea deplină a dreptului lor la respectarea integrității lor fizice, astfel cum este protejat de această dispoziție, precum și de articolul 3 din [CEDO] ( 52 )”. În numeroase cazuri, o astfel de condiționare ar avea ca efect negarea dreptului la rectificarea datelor inexacte privind sexul unei persoane transgen în temeiul articolului 16 din RGPD ( 53 ). În opinia noastră, cerința de a prezenta astfel de probe ar aduce de asemenea atingere demnității umane care, în conformitate cu articolul 1 din cartă, este inviolabilă și trebuie respectată și protejată. O astfel de cerință este incompatibilă și cu articolul 3 alineatul (1) din cartă, care prevede că „orice persoană are dreptul la integritate fizică și psihică”, precum și cu articolul 7 din cartă (dreptul la respectarea vieții private și de familie). În acest context, adăugăm că instanțele naționale sunt obligate să respecte drepturile recunoscute de cartă atunci când aplică RGPD.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria) după cum urmează: Articolul 16 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46 (Regulamentul general privind protecția datelor) coroborat cu articolul 5 alineatul (1) litera (d) din acesta trebuie interpretat în sensul că o autoritate națională responsabilă cu păstrarea unui registru al refugiaților: (1) este obligată, la cerere, să rectifice datele cu caracter personal referitoare la sexul unui refugiat pe care autoritatea respectivă le‑a înregistrat în mod eronat la momentul înscrierii lor în registrul respectiv; (2) poate impune unei persoane care solicită rectificarea datelor să prezinte probe pentru a stabili inexactitatea datelor respective în raport cu scopurile pentru care au fost colectate sau prelucrate, dar nu o poate obliga să facă dovada că a fost supusă unei operații de schimbare de sex.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL ANTHONY MICHAEL COLLINS

prezentate la 12 septembrie 2024 ( 1 )