Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 12 iulie 2023 (Extras).#Cunsorziu di i Salamaghji Corsi - Consortium des Charcutiers Corses ș.a. împotriva Comisiei Europene.#Indicație geografică protejată – Denumire de origine protejată – Cereri privind indicațiile geografice protejate „Jambon sec de l’Île de Beauté”, „Lonzo de l’Île de Beauté” și „Coppa de l’Île de Beauté” – Denumirile de origine protejată anterioare „Jambon sec de Corse – Prisuttu”, „Lonzo de Corse – Lonzu” și „Coppa de Corse – Coppa di Corsica” – Eligibilitatea denumirilor – Evocare – Articolul 7 alineatul (1) litera (a) și articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 – Întinderea controlului Comisiei asupra cererilor de înregistrare – Articolul 50 alineatul 1 și articolul 52 alineatul 1 din Regulamentul nr. 1151/2012 – Eroare de apreciere.#Cauza T-34/22.

Prin acțiunea lor întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanții, Cunsorziu di i Salamaghji Corsi – Consortium des Charcutiers Corses și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă, solicită anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/1879 a Comisiei din 26 octombrie 2021 de respingere a trei cereri de protejare a unei denumiri ca indicație geografică, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului [„Jambon sec de l’Île de Beauté” (IGP), „Lonzo de l’Île de Beauté” (IGP), „Coppa de l’Île de Beauté” (IGP)] (JO 2021, L 383, p. 1, denumită în continuare „decizia atacată”).

Denumirile „Jambon sec de Corse”/„Jambon sec de Corse – Prisuttu”, „Lonzo de Corse”/„Lonzo de Corse – Lonzu” și „Coppa de Corse”/„Coppa de Corse – Coppa di Corsica” au făcut obiectul unei înregistrări ca denumiri de origine protejate (DOP‑uri) la 28 mai 2014, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 581/2014 al Comisiei (JO 2014, L 160, p. 23), Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 580/2014 al Comisiei (JO 2014, L 160, p. 21) și, respectiv, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 582/2014 al Comisiei (JO 2014, L 160, p. 25) (denumite în continuare „regulamentele prin care s‑au înregistrat DOP‑urile în cauză”).

În luna decembrie 2015, Consortium a depus la autoritățile naționale franceze șapte cereri de înregistrare ca indicații geografice protejate (IGP‑uri), în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO 2012, L 343, p. 1). Cele șapte cereri privesc următoarele denumiri pe care reclamanții le exploatează: „Jambon sec de l’Île de Beauté”, „Coppa de l’Île de Beauté”, „Lonzo de l’Île de Beauté”, „Saucisson sec de l’Île de Beauté”, „Pancetta de l’Île de Beauté”, „Figatelli de l’Île de Beauté” și „Bulagna de l’Île de Beauté”.

La 20 aprilie 2018, ministrul agriculturii și alimentației și ministrul economiei și finanțelor au adoptat șapte ordine de omologare a celor șapte caiete de sarcini corespunzătoare în vederea transmiterii acestora către Comisia Europeană spre aprobare.

În paralel, prin cererile introduse la 27 iunie 2018 la Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), sindicatul care deține caietele de sarcini aferente DOP‑urilor „Jambon sec de Corse – Prisuttu”, „Coppa de Corse – Coppa di Corsica” și „Lonzo de Corse – Lonzu” a solicitat anularea Hotărârilor din 20 aprilie 2018 privind omologarea caietelor de sarcini aferente denumirilor „Jambon sec de l’Île de Beauté”, „Coppa de l’Île de Beauté” și „Lonzo de l’Île de Beauté” în vederea transmiterii către Comisie a cererilor de înregistrare a acestora ca IGP‑uri, în special pentru motivul că termenul „Île de Beauté” imita sau evoca termenul „Corse” și, prin urmare, introducea o confuzie cu denumirile deja înregistrate ca DOP‑uri.

La 17 august 2018, cele șapte cereri de înregistrare ca IGP‑uri a denumirilor în cauză au fost transmise Comisiei. În ceea ce privește cererile de înregistrare ca IGP‑uri a denumirilor „Jambon sec de l’Île de Beauté”, „Lonzo de l’Île de Beauté” și „Coppa de l’Île de Beauté”, Comisia a trimis autorităților naționale două scrisori, la 12 februarie 2019 și la 24 noiembrie 2020, solicitând clarificări, în special în ceea ce privește problema eventualei lor ineligibilități pentru înregistrare. Autoritățile naționale au răspuns în esență că, în opinia lor, cele două grupe de produse (și anume, DOP‑urile înregistrate și cererile de protecție ca IGP‑uri) erau în mod clar diferite în ceea ce privește produsele și că denumirile li se păreau suficient de distincte.

Printr‑o hotărâre din 19 decembrie 2019 referitoare la denumirea „Jambon sec de l’Île de Beauté” (IGP) și prin două hotărâri din 13 februarie 2020 referitoare la denumirile „Coppa de l’Île de Beauté” (IGP) și, respectiv, „Lonzo de l’Île de Beauté” (IGP), Conseil d’État (Consiliul de Stat) a respins cele trei cereri menționate anterior (a se vedea punctul 7 de mai sus) printre altele pentru motivul că „folosirea unor termeni diferiți și diferența dintre măsurile de protecție conferite de o denumire de origine, pe de o parte, și de o indicație geografică, pe de altă parte, sunt de natură să înlăture riscul ca, în prezența indicației geografice contestate, unor consumatori normal informați și suficient de atenți și avizați să le fie indusă în mod direct, ca imagine de referință, marfa care beneficiază de denumirea de origine protejată deja înregistrată[; p]rin urmare, reclamanții nu pot susține în mod întemeiat că decretul atacat ar încălca dispozițiile […] articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul [nr. 1151/2012]” (punctul 5 din cele trei hotărâri ale Conseil d’État (Consiliul de Stat). [omissis]

Reclamanții solicită Tribunalului: – anularea deciziei atacate; – obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Comisia solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

În speță, în decizia atacată, Comisia a arătat în esență că o denumire care ar fi contrară protecției acordate prin Regulamentul nr. 1151/2012 nu ar putea fi utilizată în limbajul comercial în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat și, prin urmare, nu ar putea fi înregistrată [considerentul (4)]. Or, din 28 mai 2014 (a se vedea punctul 4 de mai sus), în temeiul articolului 13 din Regulamentul nr. 1151/2012, denumirile înregistrate ca DOP‑uri ar beneficia de o protecție împotriva, printre altele, oricărei utilizări directe sau indirecte a acestor denumiri pentru produse care nu sunt conforme cu caietul de sarcini relevant, precum și împotriva oricărei utilizări abuzive, imitări sau evocări a denumirilor respective [considerentul (7)]. Cu toate acestea, o perioadă tranzitorie care a expirat la 27 aprilie 2017 ar fi fost totuși acordată, prin intermediul regulamentelor prin care s‑au înregistrat DOP‑urile în cauză, anumitor întreprinderi franceze stabilite în Corsica, care utilizează denumirile respective, însă pentru produse cu caracteristici diferite de cele prevăzute în caietul de sarcini, cu scopul de a le permite să se adapteze la cerințele din caietul de sarcini sau, în caz contrar, să modifice denumirea comercială utilizată [considerentul (8)]. Denumirile „Jambon sec de l’Île de Beauté”, „Lonzo de l’Île de Beauté” și „Coppa de l’Île de Beauté”, utilizate în limbajul comercial din 2015, s‑ar referi la aceeași arie geografică precum DOP‑urile menționate mai sus, și anume insula Corsica, și, în plus, ar fi bine cunoscut faptul că denumirea „Île de Beauté” reprezintă o perifrază uzuală, care desemnează în mod univoc Corsica în ochii consumatorului francez. [considerentul (9)]. Prin urmare, de la 18 iunie 2014, utilizarea denumirilor „Jambon sec de l’Île de Beauté”, „Lonzo de l’Île de Beauté” și „Coppa de l’Île de Beauté” ar constitui o încălcare a protecției acordate DOP‑urilor „Jambon sec de Corse”/„Jambon sec de Corse – Prisuttu”, „Lonzo de Corse”/„Lonzo de Corse – Lonzu” și „Coppa de Corse”/„Coppa de Corse – Coppa di Corsica” prin articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1151/2012 [considerentul (10)]. Deși pronunția DOP‑urilor înregistrate și a IGP‑urilor solicitate este cu siguranță diferită, sinonimia acestora ar fi evidentă. În consecință, evocarea nu poate fi în niciun caz exclusă, o similaritate fonetică nefiind o condiție necesară pentru a se identifica o evocare [considerentul (20)]. Prin urmare, Comisia a respins cererile de înregistrare a denumirilor „Jambon sec de l’Île de Beauté”, „Lonzo de l’Île de Beauté” și „Coppa de l’Île de Beauté” ca IGP‑uri pentru motivul că fuseseră utilizate în limbajul comercial sau în limbajul comun cu încălcarea articolului 13 din Regulamentul nr. 1151/2012 și că, în consecință, nu îndeplineau condițiile de eligibilitate pentru înregistrare, și anume dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012 [considerentul (24)].

În susținerea acțiunii formulate, reclamanții invocă două motive, întemeiate, primul, în esență pe faptul că Comisia și‑ar fi depășit competențele și, al doilea, pe demonstrarea suficientă de către autoritățile naționale și de către Conseil d’État a conformității celor trei cereri de înregistrare cu articolele 7 și 13 din Regulamentul nr. 1151/2012.

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că Regulamentul nr. 1151/2012 instituie un sistem de competențe partajate, în sensul că, în special, decizia de a înregistra o denumire ca IGP nu poate fi luată de Comisie decât dacă statul membru în cauză i‑a prezentat o cerere în acest scop și că o astfel de cerere nu poate fi făcută decât dacă acest stat membru a verificat că era justificată. Acest sistem de competențe partajate se explică în special prin faptul că înregistrarea unei indicații geografice protejate presupune verificarea îndeplinirii unei serii de condiții, ceea ce necesită, într‑o mare măsură, cunoașterea aprofundată a unor elemente specifice statului membru interesat, elemente pe care autoritățile competente ale acestui stat sunt cele mai în măsură să le verifice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 aprilie 2021, Hengstenberg, C‑53/20, EU:C:2021:279, punctul 37 și jurisprudența citată).

Reiese din articolul 1 alineatul (1) din regulamentul menționat, interpretat în lumina considerentelor (20) și (39) ale acestuia, că același regulament urmărește de asemenea să prevină crearea unor condiții de concurență neloială (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 aprilie 2021, Hengstenberg, C‑53/20, EU:C:2021:279, punctul 42 și jurisprudența citată).

Dispozițiile Regulamentului nr. 1151/2012 au ca scop să împiedice utilizarea abuzivă a denumirilor de origine protejate și a indicațiilor geografice protejate, iar aceasta nu numai în interesul cumpărătorilor, ci și în interesul producătorilor, care au făcut eforturi pentru garantarea calităților așteptate ale produselor care poartă legal astfel de indicații (a se vedea prin analogie Hotărârea din 15 aprilie 2021, Hengstenberg, C‑53/20, EU:C:2021:279, punctul 43 și jurisprudența citată).

Considerentul (19) al acestui regulament enunță că respectarea uniformă în întreaga Uniune a drepturilor de proprietate intelectuală aferente denumirilor protejate în Uniune reprezintă o prioritate care poate fi îndeplinită cu mai multă eficacitate la nivelul Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 aprilie 2021, Hengstenberg, C‑53/20, EU:C:2021:279, punctul 44 și jurisprudența citată).

În primul rând, reclamanții contestă că articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012 coroborat cu articolul 13 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat constituie un temei legal valabil pentru a refuza înregistrarea unei denumiri.

Cu titlu introductiv, se poate arăta că din scrisoarea Comisiei din 24 noiembrie 2020 rezultă că aceasta intenționase mai întâi să refuze înregistrarea denumirilor solicitate nu numai în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012 coroborat cu articolul 13 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat, ci și în temeiul articolului 6 alineatul (3) din acest regulament.

Această din urmă dispoziție instituie principiul interzicerii unei denumiri „care este omonimă sau parțial omonimă” cu o denumire deja protejată.

Întrebată cu privire la acest aspect în ședință, Comisia a explicat că a renunțat să mai refuze înregistrările solicitate și în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1151/2012, întrucât nu ar trebui să fie posibil să se respingă o cerere de înregistrare pe baza unei omonimii care se raportează exclusiv la descrieri ale unor produse comune, cum ar fi „jambon sec”.

În continuare, este necesar să se arate, pe de o parte, așa cum subliniază Comisia, că articolul 13 din Regulamentul nr. 1151/2012 nu se referă la înregistrare, ci la întinderea protecției denumirilor înregistrate.

Prin urmare, această din urmă dispoziție nu poate constitui, prin ea însăși, temeiul legal al respingerii unei cereri de înregistrare.

Pe de altă parte, așa cum susțin reclamanții, articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012 se referă în mod specific la „caietul de sarcini” aferent denumirii care face obiectul unei cereri de protecție ca DOP sau ca IGP. Reclamanții deduc de aici că problema evocării nu stă la baza eligibilității în temeiul acestei dispoziții.

Trebuie însă amintit că Comisia trebuie să aprecieze, în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012, interpretat în lumina considerentului (58) al acestuia, în urma unei examinări aprofundate, în ce măsură caietul de sarcini care însoțește cererea de înregistrare conține elementele prevăzute de Regulamentul nr. 1151/2012 și dacă aceste elemente nu sunt afectate de erori vădite (Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia, T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208, punctul 67).

Astfel, elaborarea caietului de sarcini este o etapă necesară în procedura de adoptare a unui act al Uniunii de înregistrare a unei denumiri ca IGP (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia, T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208, punctul 35).

Or, potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012, caietul de sarcini trebuie să cuprindă printre altele denumirea a cărei protecție se solicită.

Așa cum arată Comisia, această dispoziție, potrivit căreia caietul de sarcini trebuie să conțină denumirea astfel cum „este folosită în limbajul comercial sau în limbajul comun”, presupune ca ea să verifice că utilizarea în cauză nu încalcă protecția împotriva evocării menționată la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1151/2012.

Astfel, a admite înregistrarea unei IGP în condițiile în care aceasta ar evoca o DOP deja înregistrată ar lipsi de efect util protecția prevăzută la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1151/2012, întrucât, odată ce această denumire a fost înregistrată ca IGP, denumirea înregistrată anterior ca DOP nu ar mai putea beneficia în privința acesteia de protecția prevăzută la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1151/2012.

Elaborarea caietului de sarcini, etapă necesară a procedurii de înregistrare, nu poate fi, așadar, viciată printr‑o încălcare de către denumirea solicitată a protecției prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1151/2012.

Prin urmare, Comisia, căreia îi revine, potrivit articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012, sarcina de a refuza înregistrarea solicitată dacă apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru înregistrare, nu poate fi obligată să acorde înregistrarea unei denumiri în cazul în care consideră nelegală utilizarea acesteia în limbajul comercial.

Astfel, întrucât Comisia consideră că, de la 18 iunie 2014, dată la care au intrat în vigoare regulamentele prin care s‑au înregistrat DOP‑urile în cauză, o utilizare a denumirilor pentru care s‑a solicitat înregistrarea ca IGP‑uri ar constitui o încălcare a protecției împotriva evocării acordate DOP‑urilor deja înregistrate în registru în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1151/2012, aceasta putea deduce de aici că o asemenea utilizare în limbajul comercial sau în limbajul comun ar fi nelegală.

Prin urmare, reclamanții susțin în mod eronat că problema evocării nu stă la baza eligibilității pentru înregistrare în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012 și că această dispoziție coroborată cu articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1151/2012 nu ar putea constitui un temei legal valabil pentru refuzul înregistrării unei denumiri.

În al doilea rând, în ceea ce privește întinderea examinării de către Comisie a conformității denumirii cu condițiile prevăzute în Regulamentul nr. 1151/2012, trebuie arătat că, potrivit considerentului (58) al Regulamentului nr. 1151/2012, aceasta trebuie să efectueze o examinare aprofundată a cererilor pentru a se asigura că ele nu conțin erori vădite și că au ținut seama de dreptul Uniunii și de interesele părților interesate din afara statului membru în care s‑a depus cererea.

În acest scop, articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012 prevede că Comisia examinează, prin mijloace adecvate, cererile de înregistrare transmise de statele membre pentru a se asigura că sunt justificate și că îndeplinesc condițiile prevăzute în Regulamentul menționat. În plus, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din regulamentul menționat, astfel cum s‑a arătat la punctul 38 de mai sus, revine Comisiei sarcina de a respinge cererile în cauză atunci când consideră că nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru înregistrare.

Pe de altă parte, Regulamentul nr. 1151/2012 nu definește ce anume acoperă noțiunea de „mijloace adecvate”, lăsând astfel Comisiei sarcina de a aprecia care sunt aceste mijloace.

Rezultă că, deși, din moment ce au transmis Comisiei o cerere de înregistrare, autoritățile naționale consideră că cererea respectivă îndeplinește condițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1151/2012, Comisia nu este ținută de aprecierea autorităților menționate și dispune, în ceea ce privește decizia sa de a înregistra o denumire ca DOP sau ca IGP, de o marjă de apreciere autonomă, din moment ce este obligată să verifice, în conformitate cu articolul 50 din regulamentul menționat, că sunt îndeplinite condițiile de înregistrare.

În speță, reclamanții susțin că, în decizia atacată, Comisia s‑a limitat să precizeze că, în urma unei corespondențe cu autoritățile naționale, a înțeles că acestea considerau că exista „un grad suficient de distinctivitate” [considerentul (16) al deciziei atacate] între cele trei denumiri protejate de o DOP și cele trei denumiri candidate la o IGP.

În această privință, prin scrisoarea din 12 februarie 2019, Comisia a informat autoritățile naționale cu privire la proiectul său de a adopta o decizie de respingere a cererilor de înregistrare a denumirilor în cauză ca IGP‑uri și le‑a invitat să își prezinte observațiile.

Prin scrisoarea din 24 noiembrie 2020, Comisia a confirmat autorităților naționale intenția sa de a respinge cererile de înregistrare a IGP‑urilor în cauză și a invitat din nou autoritățile naționale să prezinte observații suplimentare.

Astfel, Comisia a solicitat de două ori informații de la autoritățile naționale înainte de a concluziona că cererile de înregistrare a denumirilor în cauză nu îndeplineau condițiile de eligibilitate pentru înregistrare prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012 ca urmare a faptului că fuseseră utilizate în limbajul comercial sau în limbajul comun, cu încălcarea articolului 13 din regulamentul menționat (a se vedea punctul 10 de mai sus).

Astfel, contrar celor susținute de reclamanți, Comisia nu s‑a „limitat să indice” că autoritățile naționale considerau că exista „un grad suficient de distinctivitate” între cele trei denumiri protejate de o DOP și cele trei denumiri candidate la o IGP, ci, înainte de adoptarea deciziei atacate, a invitat autoritățile naționale, în două rânduri, să furnizeze orice informație utilă în susținerea cererii lor de înregistrare a IGP‑urilor în discuție. Deși trebuie să se înțeleagă că reclamanții, susținând că Comisia s‑a limitat să indice „un grad suficient de distinctivitate” între denumirile în cauză, îi reproșează că nu a efectuat o examinare suficientă a conformității denumirii cu condițiile prevăzute în Regulamentul nr. 1151/2012, aceștia nu au prezentat nicio dovadă în susținerea unui astfel de argument. În special, reclamanții nu au explicat examinarea pe care se presupune că ar fi trebuit să o efectueze Comisia.

În al treilea rând, în ceea ce privește marja de apreciere a Comisiei, reclamanții susțin că din Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia (T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208), rezultă că aceasta ar fi „limitată sau chiar inexistentă” în ceea ce privește decizia de a înregistra o denumire ca DOP sau ca IGP.

În această privință, Tribunalul a statuat în Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia (T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208), că, înainte de a efectua înregistrarea IGP solicitată, Comisia trebuia să aprecieze, în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1151/2012, interpretat în lumina considerentului (58) al acestuia, în urma unei examinări aprofundate, dacă, pe de o parte, caietul de sarcini care însoțește cererea de înregistrare conține elementele prevăzute de Regulamentul nr. 1151/2012 și dacă aceste elemente nu sunt afectate de erori vădite și, pe de altă parte, dacă denumirea îndeplinește condițiile de înregistrare a unei IGP prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1151/2012. Tribunalul a precizat că Comisia trebuia să efectueze această apreciere în mod autonom în raport cu criteriile de înregistrare a unei IGP prevăzute de Regulamentul nr. 1151/2012 pentru a asigura aplicarea corectă a acestui regulament (Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia, T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208, punctul 67).

În speță, reclamanții fac trimitere mai exact la punctele 34, 35 și 51 din Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia (T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208). La punctele menționate, Tribunalul a statuat, în primul rând, că aprecierea condițiilor de înregistrare trebuia să fie efectuată de autoritățile naționale sub controlul instanțelor naționale, dacă este cazul, înainte ca cererea de înregistrare să fie comunicată Comisiei (Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia, T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208, punctul 34), în al doilea rând, că rezulta că o cerere de înregistrare, care cuprinde în special un caiet de sarcini, constituie o etapă necesară a procedurii de adoptare a unui act al Uniunii prin care se înregistrează o denumire ca IGP, întrucât Comisia nu dispune decât de o marjă de apreciere limitată sau chiar inexistentă în privința acestui act național (Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia, T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208, punctul 35) și, în al treilea rând, că Comisia nu dispunea decât de o marjă de apreciere limitată sau chiar inexistentă în privința aprecierilor efectuate de autoritățile naționale în ceea ce privește definirea modalităților de fabricare sau de ambalare a produsului vizat de cererea de înregistrare a unei IGP, astfel cum figurează acestea în caietul de sarcini și cum sunt reflectate în actele naționale care îi sunt prezentate Comisiei în cadrul cererii de înregistrare a unei IGP (Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia, T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208, punctul 51).

Or, trebuie arătat că, în speță, Comisia nu a repus în discuție aprecierile exprimate de autoritățile naționale în ceea ce privește mențiunile care figurează în caietul de sarcini, precum definirea modalităților de fabricare sau de ambalare a produsului vizat de cererea de înregistrare a unei IGP, a cărei elaborare constituie prima etapă a procedurii de înregistrare a denumirilor în cauză ca IGP‑uri și în privința cărora Comisia nu dispune, desigur, decât de o marjă de apreciere limitată sau chiar inexistentă (a se vedea punctul 52 de mai sus). În cadrul examinării efectuate în vederea aprobării acestor cereri, care constituie a doua etapă a acestei proceduri, Comisia a considerat, după ce a întrebat în mod corespunzător autoritățile naționale în această privință, în două rânduri, că cererile de înregistrare a denumirilor în cauză nu îndeplineau condițiile de eligibilitate pentru înregistrare prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012 ca urmare a faptului că fuseseră utilizate în comerț sau în limbajul comun, cu încălcarea articolului 13 din regulamentul menționat (a se vedea punctul 10 de mai sus).

Astfel, din Regulamentul nr. 1151/2012 și în special din considerentul (58) al acestuia rezultă că, într‑o primă etapă, în conformitate cu articolul 49 din același regulament, autoritățile naționale examinează cererile de înregistrare a denumirilor ca DOP sau ca IGP și, în cazul în care consideră că cerințele regulamentului menționat sunt respectate, depun un dosar de cerere la Comisie, iar apoi, într‑o a doua etapă, în conformitate cu articolele 50 și 52 din regulamentul menționat, aceasta din urmă examinează cererile și, pe baza informațiilor de care dispune și a examinării efectuate, înregistrează denumirile sau respinge cererile de înregistrare.

Trimiterea pe care o fac reclamanții la Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia (T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208), nu este, așadar, pertinentă și, prin urmare, aceștia nu pot deduce din hotărârea menționată că Comisia nu dispune decât de o marjă de apreciere „limitată sau chiar inexistentă”. În această privință, s‑a arătat deja că, în ceea ce privește decizia de a înregistra o denumire ca DOP sau ca IGP în raport cu condițiile de eligibilitate pentru înregistrare prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012 coroborat cu articolul 13 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat, Comisia dispunea de o marjă de apreciere autonomă (a se vedea punctul 44 de mai sus).

Reclamanții citează de asemenea punctul 25 din Hotărârea din 29 ianuarie 2020, GAEC Jeanningros (C‑785/18, EU:C:2020:46), potrivit căruia, ținând seama de puterea de decizie care revine autorităților naționale în sistemul de competențe partajate, numai instanțele naționale au competența de a statua asupra legalității actelor adoptate de aceste autorități, precum cele privind cereri de înregistrare a unei denumiri, care constituie o etapă necesară a procedurii de adoptare a unui act al Uniunii, întrucât instituțiile Uniunii nu dispun, în privința acestor acte, decât de o marjă de apreciere limitată sau inexistentă. Reclamanții citează de asemenea punctele 35 și 36 din această hotărâre, potrivit cărora marja de apreciere acordată Comisiei în ceea ce privește aprobarea unor modificări minore ale caietului de sarcini este în esență, astfel cum reiese din considerentul (58) al Regulamentului nr. 1151/2012, limitată la verificarea aspectului dacă cererea conține elementele necesare și nu este afectată de erori vădite.

În cauza menționată era vorba despre modificări minore ale caietului de sarcini. Curtea a precizat, la punctul 30 din Hotărârea din 29 ianuarie 2020, GAEC Jeanningros (C‑785/18, EU:C:2020:46), că astfel de cereri erau supuse unei proceduri simplificate, dar în esență asemănătoare cu procedura de înregistrare, în măsura în care instituie și un sistem de competențe partajate între autoritățile statului membru în cauză și Comisie în ceea ce privește, pe de o parte, verificarea conformității cererii de modificare cu cerințele care reies din Regulamentul nr. 1151/2012 și, pe de altă parte, aprobarea acestei cereri și, la punctul 31 din hotărârea menționată, că era de competența instanțelor naționale să se pronunțe cu privire la neregularitățile de care ar fi eventual afectat un act național privind o cerere de modificare minoră a caietului de sarcini.

Or, în speță, nu era vorba despre modificări minore ale caietului de sarcini, a cărui elaborare și ale cărui eventuale modificări țin de prima etapă a procedurii de înregistrare a unei denumiri, ci de problema aprobării sau a refuzului înregistrării denumirilor în cauză, doar de către Comisie, care ține de a doua etapă a procedurii.

Reiese astfel din cuprinsul punctului 25 din Hotărârea din 29 ianuarie 2020, GAEC Jeanningros (C‑785/18, EU:C:2020:46), că „marja de apreciere limitată sau inexistentă” a instituțiilor Uniunii privește prima dintre aceste două etape, și anume cea în cursul căreia sunt reunite înscrisurile constitutive ale dosarului de cerere de înregistrare pe care autoritățile naționale le vor transmite eventual Comisiei.

Prin urmare, contrar celor pretinse de reclamanți, nu se poate deduce din Hotărârea din 29 ianuarie 2020, GAEC Jeanningros (C‑785/18, EU:C:2020:46), că Comisia nu ar avea decât o „marjă de apreciere limitată sau inexistentă”, în cadrul celei de a doua etape, în ceea ce privește decizia sa de a înregistra o denumire ca DOP sau ca IGP în raport cu condițiile de eligibilitate prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1151/2012 coroborat cu articolul 13 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.

Prin urmare, argumentele potrivit cărora Comisia și‑ar fi depășit competențele trebuie respinse ca nefondate.

Reclamanții consideră că Comisia nu putea repune în discuție în decizia atacată ceea ce s‑a statuat definitiv la punctul 5 din hotărârile Conseil d’État (Consiliul de Stat) din 19 decembrie 2019 și din 13 februarie 2020, și anume că pentru consumatorii normal informați și suficient de atenți și avizați nu exista un risc de evocare între DOP‑urile înregistrate și IGP‑urile solicitate.

În această privință, așa cum s‑a amintit la punctul 51 de mai sus, Comisia trebuie să aprecieze în mod autonom dacă criteriile de înregistrare a unei IGP prevăzute de Regulamentul nr. 1151/2012 sunt îndeplinite pentru a asigura aplicarea corectă a acestui regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 aprilie 2018, CRM/Comisia, T‑43/15, nepublicată, EU:T:2018:208, punctul 67).

Prin urmare, o decizie a unei instanțe naționale care a dobândit autoritate de lucru judecat nu poate fi invocată pentru a repune în discuție această apreciere.

Argumentul reclamanților întemeiat pe încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor Conseil d’État (Consiliul de Stat) din 19 decembrie 2019 și din 13 februarie 2020 trebuie, așadar, respins ca nefondat.

Prin urmare, primul motiv trebuie respins ca nefondat. [omissis]

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua extinsă)

12 iulie 2023 ( *1 )

Hotărâre ( 2 )

Istoricul cauzei

Concluziile părților

În drept

Cu privire la primul motiv, întemeiat în esență pe faptul că Comisia și‑ar fi depășit competențele

Cu privire la competența Comisiei

Cu privire la autoritatea de lucru judecat