Ordonanța președintelui Curții din 27 aprilie 2023.#Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Nowhere Co. Ltd.#Recurs – Intervenție – Articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene – Interesul în soluționarea litigiului – Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Respingerea opoziției – Refuzul de a lua în considerare drepturile anterioare protejate în Regatul Unit – Etapă a procedurii relevantă pentru aprecierea existenței unui motiv relativ de refuz – Asociație a titularilor de mărci și a profesioniștilor din acest domeniu având ca obiect promovarea dreptului mărcilor – Admitere.#Cauza C-337/22 P.

Prin recursul său, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 16 martie 2022, Nowhere/EUIPO – Ye (APE TEES) (T‑281/21, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2022:139), prin care acesta, pe de o parte, a anulat Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 10 februarie 2021 (cauza R 2474/2017-2) privind o procedură de opoziție între Nowhere Co. Ltd și domnul Ye, și, pe de altă parte, a respins acțiunea formulată de Nowhere în rest.

Prin actul depus la grefa Curții la 22 februarie 2023, Republica Federală Germania a formulat o cerere de intervenție în cauza C‑337/22 P, în susținerea concluziilor EUIPO. Președintele Curții a admis această cerere prin decizia din 21 martie 2023.

Prin actul depus la grefa Curții la 27 februarie 2023, International Trademark Association (INTA), în temeiul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 129 din Regulamentul de procedură al Curții, a solicitat să intervină în cauza C‑337/22 P în susținerea concluziilor EUIPO.

Prin scrisoarea depusă la grefa Curții la 1 martie 2023, EUIPO a informat Curtea că nu are observații de formulat cu privire la cererea de intervenție a INTA.

Prin scrisoarea depusă la 16 martie 2023, Nowhere a indicat că lasă la latitudinea Curții să stabilească dacă cererea de intervenție a INTA trebuie să fie admisă.

În temeiul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, orice persoană care are un interes în soluționarea unui litigiu înaintat Curții, altul decât un litigiu între statele membre, între instituțiile Uniunii Europene sau între aceste state și aceste instituții, pe de altă parte, are dreptul de a interveni în acest litigiu.

Potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de „interes în soluționarea unui litigiu”, în sensul acestei dispoziții, trebuie definită prin prisma obiectului litigiului și înțeleasă ca fiind un interes direct și actual pentru soarta rezervată concluziilor înseși, iar nu ca un interes în raport cu motivele sau cu argumentele invocate. Astfel, termenii „soluționarea litigiului” trimit la decizia finală solicitată, așa cum ar fi aceasta consacrată în dispozitivul hotărârii care urmează să fie pronunțată (Ordonanța președintelui Curții din 10 martie 2023, Illumina/Comisia, C‑611/22 P, EU:C:2023:205, punctul 6 și jurisprudența citată).

În această privință, trebuie în special să se verifice dacă autorul cererii de intervenție este afectat în mod direct de actul atacat și dacă interesul său în soluționarea litigiului este cert. Or, în principiu, un interes în soluționarea litigiului nu poate fi considerat suficient de direct decât în măsura în care această soluție este de natură să modifice poziția juridică a autorului cererii de intervenție (Ordonanța președintelui Curții din 10 martie 2023, Illumina/Comisia, C‑611/22 P, EU:C:2023:205, punctul 7 și jurisprudența citată).

Cu toate acestea, dintr‑o jurisprudență constantă a Curții reiese că o asociație profesională reprezentativă, ce are ca obiect de activitate protecția intereselor membrilor săi, poate fi autorizată să intervină atunci când litigiul ridică probleme de principiu de natură să afecteze aceste interese (a se vedea printre altele Ordonanța președintelui Curții din 12 ianuarie 2018, Société des produits Nestlé și alții/Mondelez UK Holdings & Services, C‑84/17 P, C‑85/17 P și C‑95/17 P, nepublicată, EU:C:2018:16, punctul 6, precum și jurisprudența citată). Prin urmare, cerința ca o astfel de asociație să aibă un interes direct și actual în soluționarea litigiului trebuie considerată ca fiind îndeplinită atunci când asociația în cauză stabilește că se află într‑o astfel de situație, indiferent dacă soluționarea litigiului este de natură să modifice poziția juridică a asociației ca atare (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 10 martie 2023, Illumina/Comisia, C‑611/22 P, EU:C:2023:205, punctul 8 și jurisprudența citată).

Astfel, o asemenea interpretare largă a dreptului de intervenție în favoarea asociațiilor profesionale reprezentative urmărește să permită o mai bună apreciere a cadrului în care se înscriu cauzele înaintate instanței Uniunii, evitând totodată o multitudine de intervenții individuale care ar compromite eficacitatea și buna desfășurare a procedurii. Așadar, intervenția unei asemenea asociații oferă o perspectivă de ansamblu asupra intereselor colective ale membrilor săi pe care le apără și care sunt afectate de o chestiune de principiu de care depinde soluționarea litigiului (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 10 martie 2023, Illumina/Comisia, C‑611/22 P, EU:C:2023:205, punctul 9 și jurisprudența citată).

Astfel, în conformitate cu jurisprudența menționată la punctul 9 din prezenta ordonanță, o asociație profesională poate fi autorizată să intervină într‑o cauză, în primul rând, dacă este reprezentativă pentru un număr semnificativ de persoane fizice sau juridice care își desfășoară activitatea în domeniul vizat de litigiu, în al doilea rând, dacă obiectul său de activitate include protecția intereselor membrilor săi, dacă, în al treilea rând, cauza poate ridica probleme de principiu care afectează funcționarea sectorului în cauză și dacă, prin urmare, în al patrulea rând, interesele membrilor săi pot fi afectate într‑o măsură importantă de hotărârea care urmează să fie pronunțată (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 10 martie 2023, Illumina/Comisia, C‑611/22 P, EU:C:2023:205, punctul 10 și jurisprudența citată).

Cererea de intervenție depusă de INTA trebuie examinată din perspectiva acestor condiții.

În primul rând, din cererea de intervenție reiese că INTA este o asociație fără scop lucrativ, cu sediul în New York (Statele Unite) și cu personalitate juridică. Ea reunește titulari de mărci, inclusiv de mărci ale Uniunii Europene, și profesioniști din domeniul dreptului mărcilor din întreaga lume. Acesta numără printre membrii săi peste 6000 de organizații din toate sectoarele de activitate economică, precum și prestatori de servicii din domeniul dreptului mărcilor sau asociații de întreprinderi, stabiliți în cele 27 de state membre. Prin urmare, INTA are caracteristicile unei asociații comerciale reprezentative.

În al doilea rând, din această cerere de intervenție și din documentele anexate la aceasta reiese că INTA are ca obiect de activitate, printre altele, promovarea mărcilor și a celorlalte drepturi de proprietate intelectuală complementare pentru a spori încrederea consumatorilor, a stimula creșterea economică și a încuraja inovația, pentru a proteja interesele publicului prin utilizarea corectă a mărcilor, încercând să contribuie la dezvoltarea legislațiilor și a tratatelor privind mărcile și concurența neloială în întreaga lume, precum și pentru a promova interesele membrilor săi în ceea ce privește utilizarea mărcilor lor. În plus, din această cerere reiese de asemenea că INTA are statutul de observator la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) din anul 1979 și colaborează cu EUIPO, inclusiv prin participarea la reuniunile grupurilor de utilizatori ale EUIPO și la reuniunile comune EUIPO/INTA privind practicile birourilor de mărci.

În plus, litigiul în discuție se referă la dreptul mărcilor și, prin urmare, are legătură cu obiectul de activitate al INTA, care este acela de a promova interesele membrilor acesteia în ceea ce privește utilizarea mărcilor lor.

În al treilea rând, pe de o parte, trebuie arătat că prezenta cauză, referitoare la un recurs împotriva hotărârii atacate prin care s‑a anulat decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 10 februarie 2021 prin care s‑a respins o opoziție întemeiată pe drepturi anterioare protejate în Regatul Unit pentru motivul, în esență, că opozanta nu se mai putea prevala de dreptul acestui stat ca urmare a retragerii sale din Uniune, ridică problema datei și a împrejurărilor care trebuie reținute pentru a aprecia interesul titularului de a i se admite opoziția întemeiată pe astfel de drepturi anterioare la o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene și obligația EUIPO de a lua în considerare respectivele drepturi anterioare. Pe de altă parte, această cauză ridică problema mai generală a impactului dispariției ex nunc a dreptului anterior în cursul unei proceduri de opoziție sau de declarare a nulității desfășurate la EUIPO asupra rezultatului acestei proceduri (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 noiembrie 2022, EUIPO/Nowhere, C‑337/22 P, EU:C:2022:908, punctul 34).

Or, este vorba de chestiuni de principiu referitoare, în special, la condiția interesului de a exercita acțiunea și de a continua procedura în cadrul procedurilor administrative referitoare la mărcile Uniunii Europene și la principiile teritorialității mărcii și caracterului unitar al mărcii Uniunii Europene. De asemenea, acestea privesc nu numai efectul retragerii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune asupra acestor mărci, ci și toate situațiile, frecvente în materia proprietății intelectuale, de dispariție a unui drept anterior în cursul procedurii administrative, în special în caz de decădere sau de expirare a acestui drept (a se vedea în acest sens Ordonanța din 16 noiembrie 2022, EUIPO/Nowhere, C‑337/22 P, EU:C:2022:908, punctele 37-39).

Astfel, aceste aspecte au o importanță certă atât pentru utilizatorii sistemului mărcii Uniunii Europene, cât și pentru instanțele naționale (a se vedea în acest sens Ordonanța din 16 noiembrie 2022, EUIPO/Nowhere, C‑337/22 P, EU:C:2022:908, punctul 38), un asemenea sistem fiind destinat să permită întreprinderilor să exercite fără nicio piedică o activitate economică pe întreaga piață internă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2012, Leno Merken, C‑149/11, EU:C:2012:816, punctul 40).

În consecință, prezenta cauză ridică chestiuni de principiu de natură să afecteze funcționarea sistemului mărcii Uniunii Europene, ai cărui utilizatori sunt membrii INTA.

În al patrulea rând, având în vedere considerentele expuse la punctele 16-19 din prezenta ordonanță, trebuie arătat că interesele membrilor INTA sunt susceptibile de a fi afectate într‑o măsură semnificativă de hotărârea care urmează să fie pronunțată, în special, astfel cum evidențiază în esență această asociație în cererea sa de intervenție, având în vedere împrejurarea că, prin această hotărâre, Curtea este susceptibilă să tranșeze chestiunea referitoare la data care trebuie luată în considerare pentru a stabili dacă un drept anterior este protejat de dreptul Uniunii și poate fi, prin urmare, invocat în susținerea unei opoziții la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene.

Din ansamblul celor ce precedă rezultă că trebuie să se considere că INTA a dovedit, corespunzător cerințelor legale, că are un interes direct și actual pentru soarta rezervată concluziilor EUIPO de anulare a hotărârii atacate și, în consecință, un interes în soluționarea litigiului înaintat Curții în cadrul prezentului recurs, în sensul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Întrucât cererea de intervenție este admisă, asociației INTA îi vor fi comunicate, în temeiul articolului 131 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 190 alineatul (1) din acest regulament, toate actele de procedură transmise părților, în lipsa unei cereri din partea acestora de excludere a anumitor înscrisuri sau documente de la această comunicare.

Întrucât această cerere a fost formulată în termenul de o lună prevăzut la articolul 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, INTA va putea depune, în conformitate cu articolul 132 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 190 alineatul (1) din acesta, un memoriu în intervenție în termen de o lună de la comunicarea menționată la alineatul precedent.

În sfârșit, INTA va putea prezenta observații orale dacă se organizează o ședință de audiere a pledoariilor.

În conformitate cu articolul 137 din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acest regulament, în hotărârea sau în ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată.

În speță, întrucât cererea de intervenție a INTA este admisă, cererea privind cheltuielile de judecată aferente intervenției se va soluționa odată cu fondul.

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI CURȚII

27 aprilie 2023 ( *1 )

Ordonanță

Cu privire la cererea de intervenție

Cu privire la drepturile procedurale ale intervenientei

Cu privire la cheltuielile de judecată