Paragraf
Cauzele conexate C‑728/22-C‑730/22
Paragraf
Associazione Nazionale Italiana Bingo – Anib ș.a.
Paragraf
împotriva
Paragraf
Ministero dell’Economia e delle Finanze ș.a.
Paragraf
(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)
Paragraf
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 martie 2025
Paragraf
„Trimitere preliminară – Directiva 2014/23/UE – Concesiuni pentru activitatea de gestionare de jocuri și de colectare de pariuri – Articolul 43 – Modificare adusă unei concesiuni în curs de executare – Reglementare națională care prevede plata de către concesionari a unei redevențe lunare datorate pentru prelungirea duratei de validitate a concesiunilor – Compatibilitate – Articolul 5 – Obligația statelor membre de a conferi autorității contractante competența de a angaja, la cererea unui concesionar, o procedură de modificare a condițiilor de exploatare a unei concesiuni, în cazul în care evenimente imprevizibile și independente de voința părților afectează în mod semnificativ riscul de operare a acesteia – Inexistență”
Paragraf
Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de concesiune – Directiva 2014/23 – Aplicare în timp – Decizie a autorității contractante care atribuie contracte de concesiune adoptată înainte de termenul de transpunere a directivei menționate – Inaplicabilitatea directivei – Limită – Modificare substanțială a contractului de concesiune
Paragraf
(Directiva 2014/23 a Parlamentului European și a Consiliului)
Paragraf
(a se vedea punctele 59-63 și 67 și dispozitiv 1)
Paragraf
Dreptul Uniunii Europene – Aplicare de către statele membre – Criterii de apreciere – Domeniu care face obiectul unei armonizări exhaustive printr‑un act de drept derivat – Apreciere exclusiv pe baza măsurii de armonizare
Paragraf
(art. 49 și 56 TFUE, Directiva 2014/23 a Parlamentului European și a Consiliului)
Paragraf
(a se vedea punctele 64 și 65)
Paragraf
Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de concesiune – Directiva 2014/23 – Modificări ale unor contracte în cursul perioadei lor de valabilitate care nu necesită o nouă procedură de atribuire – Reglementare națională care prevede plata de către concesionari a unei redevențe lunare datorate pentru prelungirea duratei de validitate a concesiunilor – Inadmisibilitate
Paragraf
(Directiva 2014/23 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 43)
Paragraf
(a se vedea punctele 73, 74, 77, 85, 86 și 96 și dispozitiv 2)
Paragraf
Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de concesiune – Directiva 2014/23 – Modificări ale unor contracte în cursul perioadei lor de valabilitate care nu necesită o nouă procedură de atribuire – Circumstanțe imprevizibile – Obligația statelor membre de a conferi autorității contractante competența de a iniția, la cererea concesionarului, o procedură prin care să se urmărească modificarea contractului – Inexistență
Paragraf
(Directiva 2014/23 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5 și 43)
Paragraf
(a se vedea punctele 100-103 și 105 și dispozitiv 3)
Paragraf
Rezumat
Paragraf
Sesizată cu titlu preliminar în trei rânduri de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia), Curtea examinează compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene a regimului denumit „al prelungirii tehnice” italian prin care anumite concesiuni pentru activitatea de gestionare a jocurilor și de colectare de pariuri au fost prelungite, fără a se recurge la o nouă cerere de ofertă.
Paragraf
Reclamantele din litigiul principal sunt întreprinderi care exploatează săli de joc de bingo și două grupări profesionale de întreprinderi din acest sector de activitate. Acestea au introdus acțiuni la Tribunale amministrativo regionale per il Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio, Italia) împotriva, în cazul unora dintre acestea, a respingerii de către Agenzia delle Dogane e dei Monopoli (Agenția Vamală și a Monopolurilor, Italia, denumită în continuare „ADM”) a unor cereri de suspendare imediată a redevenței lunare datorate în temeiul regimului de prelungire tehnică până la restabilirea echilibrului economic și financiar al acestor concesiuni care prevala înainte de pandemia de COVID-19 și, în cazul altora, a unei măsuri adoptate de ADM de a majora redevența lunară datorată de concesionari în temeiul regimului de prelungire tehnică.
Paragraf
Regimul de prelungire tehnică a fost instituit în favoarea concesiunilor ajunse la termen pentru a permite concesionarilor actuali să continue provizoriu să își exercite activitățile în schimbul printre altele al introducerii unei redevențe lunare al cărei cuantum a fost majorat ulterior, de mai multe ori, în special prin Legea nr. 205/2017 ( 1 ).
Paragraf
Tribunalul Administrativ Regional din Lazio a respins acțiunile ca nefondate, ținând seama în special de jurisprudența Corte costituzionale (Curtea Constituțională, Italia), care a concluzionat în sensul conformității reglementării naționale cu Constituția italiană.
Paragraf
Reclamantele din litigiul principal au declarat apel împotriva acestor hotărâri la instanța de trimitere, care, având îndoieli cu privire la compatibilitatea legislației naționale în cauză cu dreptul Uniunii, a sesizat, așadar, Curtea cu titlu preliminar.
Paragraf
Aprecierea Curții
Paragraf
În primul rând, Curtea constată că Directiva 2014/23 ( 2 ) se aplică ratione temporis unor contracte atribuite înainte de intrarea sa în vigoare atunci când o prelungire legislativă a acestora introduce noi obligații pentru părțile contractante private după data‑limită de transpunere a acestei directive. Astfel, prevăzând că aceasta trebuie transpusă până la 17 aprilie 2016, directiva este aplicabilă oricărei modificări a unui contract de concesiune efectuate ulterior acestei date.
Paragraf
În speță, Legea nr. 205/2017 a introdus modificări care constau în reînnoirea regimului de prelungire tehnică și în extinderea acestuia și la concesiunile care expirau în cursul anilor 2017 și 2018, majorând în același timp cuantumul redevenței lunare. Deși anumite obligații menționate de această lege figurau și în prelungirile tehnice adoptate anterior, nu este mai puțin adevărat că modificarea contractelor de concesiune efectuată de legea menționată a prelungit toate aceste obligații și, mai general, regimul de prelungire tehnică căruia concesionarii îi sunt supuși în prezent. Or, astfel de modificări au fost adoptate ulterior datei‑limită de transpunere a Directivei 2014/23. Procedând astfel, directiva se aplică tuturor elementelor regimului de prelungire tehnică.
Paragraf
În al doilea rând, Curtea se pronunță cu privire la posibilitatea legiuitorului național de a prelungi unilateral durata unei concesiuni în schimbul diferitor obligații, printre care plata unei redevențe stabilite forfetar.
Paragraf
Mai întâi, Curtea amintește că articolul 43 din Directiva 2014/23 realizează o armonizare exhaustivă a ipotezelor în care, în caz de modificare a condițiilor concesiunii, fie nu este necesară organizarea unei noi proceduri de atribuire a concesiunilor, fie aceasta este necesară.
Paragraf
În continuare, aceasta subliniază că nu reiese din această dispoziție că aceasta ar viza numai modificările efectuate în urma unei negocieri între concesionar și autoritatea contractantă, cu excluderea modificărilor impuse unilateral pe cale legislativă.
Paragraf
În plus, Curtea precizează că, în urma unei aprecieri a ansamblului efectelor unei modificări a condițiilor de executare a unei concesiuni, trebuie să se stabilească dacă această modificare se încadrează în una dintre situațiile avute în vedere la articolul 43 alineatul (1) sau (2) din această directivă.
Paragraf
În speță, după ce a înlăturat celelalte ipoteze vizate la articolul 43 alineatul (1) din Directiva 2014/23, Curtea constată că o modificare având ca obiect prelungirea duratei unei concesiuni și, în schimb, introducerea, în primul rând, a unei obligații de plată a unei redevențe lunare al cărei cuantum este majorat ulterior, în al doilea rând, a unei interdicții de transfer al localurilor și, în al treilea rând, a unei obligații de a accepta aceste prelungiri pentru ca concesionarul în cauză să fie autorizat să participe în viitor la orice procedură de reatribuire a acestor concesiuni face caracterul concesiunii să devină substanțial diferit față de cel al concesiunii încheiate inițial și că, în consecință, o astfel de modificare nu poate să se încadreze în ipoteza vizată la articolul 43 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2014/23.
Paragraf
În continuare, Curtea examinează dacă această modificare poate totuși să intre sub incidența ipotezei avute în vedere la articolul 43 alineatul (2) din Directiva 2014/23. Cu privire la acest aspect, ea constată că, pentru ca situația să fie aceasta, prelungirea duratei concesiunii, majorată cu conversia în unități de timp a altor eventuale efecte ale acestei modificări asupra factorilor luați în considerare pentru a determina valoarea inițială a concesiunii menționate, nu trebuie să reprezinte mai mult de 10 % din durata inițială a acesteia.
Paragraf
În sfârșit, Curtea adaugă că, dacă instanța de trimitere ar trebui să constate în litigiul principal că articolul 43 din Directiva 2014/23 se opune unei astfel de modificări, un reclamant nu poate invoca acest argument pentru a solicita ca numai dispozițiile prin care legiuitorul național a majorat cuantumul redevenței să fie lăsate neaplicate. Astfel, întrucât majorarea cuantumului redevenței este indisociabilă de prelungirea concesiunii din moment ce constituie contraprestația pentru aceasta, faptul de a nu o lăsa neaplicată decât pe aceasta ar avea drept consecință efectuarea unei modificări a echilibrului concesiunii în favoarea concesionarului.
Paragraf
În al treilea rând, Curtea furnizează precizări cu privire la puterea autorității contractante de a angaja o procedură administrativă.
Paragraf
În această privință, împrejurarea că Directiva 2014/23 definește noțiunea de „concesiune de servicii” ca fiind un contract pentru care concesionarul în cauză își asumă riscul de operare a serviciului în condiții de exploatare normale nu poate să servească drept temei pentru a impune statelor membre să acorde autorităților contractante puterea de a iniția, la cererea unui concesionar, o procedură administrativă prin care să se urmărească modificarea condițiilor de exploatare a unei concesiuni, în cazul în care evenimente neprevăzute și imprevizibile neimputabile părților afectează în mod semnificativ riscul de exploatare a acestei concesiuni.
Paragraf
În plus, deși articolul 43 din Directiva 2014/23 face referire la ipoteza unei modificări devenite necesară din cauza unor împrejurări pe care o autoritate contractantă diligentă sau o entitate contractantă diligentă nu puteau să le prevadă, el o face numai pentru a preciza că nu este necesară o nouă procedură de atribuire, fără a impune autorității contractante să angajeze o procedură de modificare a concesiunii.
Paragraf
Această concluzie este confirmată de faptul că articolul 43 din această directivă urmărește să clarifice condițiile în care modificările aduse unei concesiuni în curs de exploatare necesită o nouă procedură de atribuire, enumerând un număr limitativ de situații pentru care nu este necesară inițierea unei noi proceduri de atribuire, iar nu să impună statelor membre să prevadă că o concesiune trebuie în mod necesar să poată fi modificată în fiecare dintre aceste situații.
Paragraf
( 1 ) Legge n. 205 - Bilancio di previsione dello Stato per l’anno finanziario 2018 e bilancio pluriennale per il triennio 2018-2020 (Legea nr. 205 privind valoarea estimată a bugetului de stat pentru exercițiul financiar 2018 și a bugetului multianual pentru perioada de trei ani 2018-2020) din 27 decembrie 2017 (GURI nr. 302 din 29 decembrie 2017, suplimentul ordinar nr. 62) (denumită în continuare „Legea nr. 205/2017”).
Paragraf
( 2 ) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO 2014, L 94, p. 1).