Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 octombrie 2024.#Araceli García Fernández și alții împotriva Comisia Europeană și Comitetul unic de rezoluție.#Recurs – Politica economică și monetară – Uniunea bancară – Regulamentul (UE) nr. 806/2014 – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Procedură de rezoluție aplicabilă în cazul în care o entitate se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate – Adoptarea unei scheme de rezoluție în ceea ce privește Banco Popular Español SA – Articolul 14 – Obiectivele rezoluției – Articolul 18 alineatul (1) – Condiții cărora le este supusă adoptarea unei scheme de rezoluție – Obligațiile Comitetului unic de rezoluție (SRB) și ale Comisiei Europene – Articolul 20 – Evaluări în vederea rezoluției – Cerințe – Articolele 88-91 – Obligația de confidențialitate – Dreptul de acces la dosar – Declarații făcute presei.#Cauza C-541/22 P.

Cauza C‑541/22 P

Araceli García Fernández și alții

împotriva

Comisiei EuropeneșiComitetului unic de rezoluție

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 octombrie 2024

„Recurs – Politica economică și monetară – Uniunea bancară – Regulamentul (UE) nr. 806/2014 – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Procedură de rezoluție aplicabilă în cazul în care o entitate se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate – Adoptarea unei scheme de rezoluție în ceea ce privește Banco Popular Español SA – Articolul 14 – Obiectivele rezoluției – Articolul 18 alineatul (1) – Condiții cărora le este supusă adoptarea unei scheme de rezoluție – Obligațiile Comitetului unic de rezoluție (SRB) și ale Comisiei Europene – Articolul 20 – Evaluări în vederea rezoluției – Cerințe – Articolele 88-91 – Obligația de confidențialitate – Dreptul de acces la dosar – Declarații făcute presei”

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Acte pregătitoare – Decizie de adoptare a unei scheme de rezoluție de către Comitetul unic de rezoluție (SRB) – Intrare în vigoare – Lipsa producerii de efecte juridice obligatorii – Excludere – Decizie de aprobare de către Comisie sau chiar de către Consiliul Uniunii Europene prin care este stabilit definitiv conținutul acestei scheme – Includere

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctele 97, 98 și 168)

Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale – Dreptul la bună administrare – Dreptul de acces al oricărei persoane la dosarul întocmit în privința sa – Domeniu de aplicare – Adoptarea unei scheme de rezoluție – Dreptul la comunicarea întregului dosar al schemei de rezoluție după adoptarea sa de către Comitetul unic de rezoluție (SRB) – Limită – Prezența unor date confidențiale în documentele care compun dosarul respectiv

[art. 339 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (b) și art. 52 alin. (1); Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 88 alin. (1) și (5) și art. 90 alin. (4)]

(a se vedea punctele 113-115)

Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale – Dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil – Dreptul de acces al oricărei persoane la dosarul întocmit în privința sa – Domeniu de aplicare – Adoptarea unei scheme de rezoluție – Dreptul la comunicarea întregului dosar al schemei de rezoluție după adoptarea sa de către Comitetul unic de rezoluție (SRB) – Prezența unor date confidențiale în versiunile integrale ale documentelor care compun dosarul respectiv – Excludere

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului)

(a se vedea punctele 119 și 124)

Drepturi fundamentale – Convenția europeană a drepturilor omului – Instrument neintegrat formal în ordinea juridică a Uniunii – Controlul legalității actelor Uniunii – Întindere – Restrângere a drepturilor fundamentale garantate de cartă

[art. 6 alin. (3) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 52 alin. (3)]

(a se vedea punctul 123)

Recurs – Motive – Admisibilitate – Condiții – Prezentare a unor argumente invocate și în fața Tribunalului

[art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

(a se vedea punctele 140 și 141)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Domeniu de aplicare – Aprecierea obligației de motivare în funcție de împrejurările cauzei – Necesitatea de a specifica toate elementele de fapt și de drept pertinente – Inexistență

(art. 296 TFUE)

(a se vedea punctul 149)

Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Adoptarea unei scheme de rezoluție – Condiții – Luare în considerare a împrejurărilor aflate la originea situației de dificultate în care se află sau este susceptibilă de a se afla o entitate – Excludere

[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (58) și art. 18 alin. (1) și (4)]

(a se vedea punctele 189-191)

Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Adoptarea unei scheme de rezoluție – Condiții – Criteriul interesului public – Evaluare comparativă a interesului public al unei rezoluții și a drepturilor acționarilor și ale creditorilor instituției de credit vizate de procedura de rezoluție – Excludere

[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 14 alin. (1) primul paragraf și art. 18 alin. (1) și (5)]

(a se vedea punctele 232-234)

Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Adoptarea unei scheme de rezoluție – Condiții – Dificultate în care se află sau este susceptibilă de a se afla o instituție de credit – Evaluare în scopul aprecierii situației de dificultate în care se află sau este susceptibilă de a se afla o instituție de credit – Competență prioritară a Băncii Centrale Europene (BCE) – Caducitatea unei evaluări anterioare celei efectuate de BCE

[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 18 alin. (1) al doilea paragraf]

(a se vedea punctele 264 și 265)

Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Adoptarea unei scheme de rezoluție – Evaluări ale unei instituții de credit efectuate în vederea adoptării schemei menționate – Principiul independenței evaluatorului – Limite – Imposibilitatea de a efectua o evaluare în mod independent – Competența Comitetului unic de rezoluție (SRB) de a efectua evaluarea menționată

[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 20 alin. (1) și (3)]

(a se vedea punctele 297 și 298)

Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Procedură de rezoluție – Evaluare în scopul rezoluției – Evaluare provizorie – Noțiune – Evaluare care nu respectă toate cerințele prevăzute de regulamentul aplicabil – Validitatea evaluării menționate pentru adoptarea unor măsuri de rezoluție – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 20 alin. (10), (11) și (13)]

(a se vedea punctul 303)

Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Procedură de rezoluție – Măsuri de rezoluție fondate pe o evaluare provizorie – Inexistența unei evaluări definitive ex post ulterioară adoptării schemei de rezoluție – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 20 alin. (11), (12) și (13)]

(a se vedea punctele 325, 327 și 328)

Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Comitetul unic de rezoluție (SRB) – Obligația de confidențialitate a membrilor și a agenților SRB – Informații confidențiale – Noțiune – Instituție aflată sub supravegherea SRB în cooperare cu BCE – Excludere

(art. 339 TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 88 și 90)

(a se vedea punctul 369)

Rezumat

Sesizată cu un recurs împotriva Hotărârii Eleveté Invest Group și alții/Comisia și SRB ( 1 ), prin care Tribunalul a respins o acțiune având ca obiect anularea deciziei Comitetului unic de rezoluție (SRB) privind adoptarea unei scheme de rezoluție pentru Banco Popular Español, SA ( 2 ) (denumită în continuare „Banco Popular”) și a Deciziei 2017/1246 de aprobare a schemei menționate ( 3 ), Curtea aduce, respingând recursul, lămuriri cu privire la accesul la documentele rezoluției al altor persoane decât destinatarii, cu privire la obligația de motivare în ceea ce privește decizia de aprobare a rezoluției, cu privire la luarea în considerare a intereselor acționarilor și ale creditorilor, la evaluarea activelor și a pasivelor instituției aflate în dificultate, precum și la obligația de confidențialitate a membrilor SRB în cadrul procedurii de rezoluție.

Recurenții erau acționari și creditori ai instituției de credit spaniole Banco Popular înainte de adoptarea unei scheme de rezoluție în privința acesteia din urmă.

Anterior adoptării schemei de rezoluție, a fost realizată o evaluare a Banco Popular, cuprinzând două rapoarte care sunt anexate la schema de rezoluție, și anume o primă evaluare (denumită în continuare „evaluarea 1”) din 5 iunie 2017, redactată de SRB, și o a doua evaluare (denumită în continuare „evaluarea 2”), din 6 iunie 2017, redactată de un expert independent. Evaluarea 2 menționată avea ca obiectiv în special estimarea valorii activelor și pasivelor Banco Popular și furnizarea elementelor care să permită luarea deciziei privind acțiunile și titlurile de proprietate care trebuiau transferate și a celor care permiteau SRB să stabilească condițiile comerciale pentru instrumentul de vânzare a activității. Tot la 6 iunie 2017, Banca Centrală Europeană (BCE) a realizat, după consultarea SRB, o evaluare a situației de dificultate în care se afla sau era susceptibilă de a se afla Banco Popular, în care a considerat că, ținând seama de problemele de lichiditate cu care se confrunta Banco Popular, aceasta din urmă probabil nu va fi în măsură, în viitorul apropiat, să își achite datoriile sau celelalte angajamente la scadență. În aceeași zi, consiliul de administrație al Banco Popular a informat BCE că ajunsese la concluzia că instituția era susceptibilă de a se afla în dificultate.

În paralel, la 3 iunie 2017, SRB a adoptat Decizia SRB/EES/2017/06, adresată Fondo de Reestructuración Ordenada Bancaria (Fondul de restructurare ordonată a instituțiilor bancare, Spania) (denumit în continuare „FROB”), privind vânzarea Banco Popular, prin care a aprobat inițierea imediată a procedurii de vânzare a acestei instituții, indicând în același timp cerințele privind această vânzare. În plus, SRB a arătat că cei cinci cumpărători potențiali în cadrul procedurii de vânzare privată trebuiau invitați să prezinte o ofertă. Dintre aceștia din urmă, numai doi au rămas și au avut acces, după semnarea unui acord de nedivulgare, la camera de date virtuală la 5 iunie 2017. Ulterior, FROB a emis la 6 iunie 2017 o scrisoare care conținea informațiile privind procedura de vânzare și prin care s‑a stabilit termenul de depunere a ofertelor la 6 iunie 2017, la miezul nopții. Unul dintre cei doi cumpărători potențiali rămași ai Banco Popular a informat la acel moment FROB că nu va depune o ofertă.

Prin scrisoarea din 7 iunie 2017, FROB a informat SRB că Banco Santander, SA depusese o ofertă fermă de cumpărare a acțiunilor Banco Popular pentru suma de un euro și că o reținea ca ofertant câștigător în procedura de vânzare a Banco Popular. Acesta a propus, așadar, SRB să desemneze Banco Santander drept cumpărător în decizia SRB privind adoptarea unei scheme de rezoluție în privința Banco Popular. În schema de rezoluție a Banco Popular, SRB a considerat că această instituție îndeplinea condițiile pentru adoptarea unei măsuri de rezoluție, și anume că se afla sau era susceptibilă de a se afla în dificultate, că nu existau alte măsuri care ar putea împiedica intrarea sa în dificultate într‑un termen rezonabil și că o măsură de rezoluție sub forma unui instrument de vânzare a activității era necesară în interes public. SRB și‑a exercitat competența de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de capital ale Banco Popular și a dispus ca noile acțiuni care rezultau din aceasta să fie transferate către Banco Santander pentru prețul de un euro.

Aprecierea Curții

Cu titlu introductiv, Curtea amintește ( 4 ) că, spre deosebire de decizia de aprobare a Comisiei Europene în discuție în speță, schema de rezoluție în litigiu nu constituie un act atacabil susceptibil să facă obiectul unei acțiuni în anulare ( 5 ), astfel încât o acțiune este inadmisibilă în măsura în care vizează această schemă. În aceste condiții, în cadrul unei acțiuni în anulare îndreptate împotriva acestei decizii de aprobare, persoanele fizice sau juridice în cauză pot invoca nelegalitatea schemei de rezoluție, ceea ce este de natură să le garanteze o protecție jurisdicțională suficientă. În plus, se consideră, printr‑o astfel de decizie de aprobare care conferă efecte juridice obligatorii acestei scheme, că Comisia își însușește elementele și motivele conținute în schema menționată, astfel încât trebuie, dacă este cazul, să răspundă în fața instanțelor Uniunii Europene

În primul rând, în ceea ce privește aspectul dacă obligația de confidențialitate a SRB se poate opune unui acces la versiunile integrale ale schemei de rezoluție în litigiu, ale evaluării 2 și ale altor documente pregătitoare, mai întâi Curtea amintește că Regulamentul nr. 806/2014 ( 6 ) prevede că persoanele care fac obiectul unor decizii ale SRB au dreptul de acces la dosarul acesteia, precizând totodată, pe de o parte, că persoanele respective dispun de acest drept sub rezerva interesului legitim al altor persoane ca secretele lor de afaceri să nu fie divulgate și, pe de altă parte, că dreptul menționat nu se extinde la informațiile confidențiale și nici la documentele interne pregătitoare ale SRB. În plus, Curtea amintește obligația care revine oricărei instituții vizate de a‑și exercita competențele în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, în special cu principiul bunei administrări, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), al cărui alineat (2) litera (b) garantează dreptul de acces al oricărei persoane la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial.

Astfel, potrivit chiar termenilor acestor dispoziții, dreptul de acces la dosar este limitat de necesitatea de a proteja informații confidențiale, limite care reflectă obligația de confidențialitate consacrată la articolul 339 TFUE. În această privință, Curtea a statuat deja că instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt în principiu obligate, în temeiul principiului protecției secretului comercial, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii, să nu dezvăluie concurenților unui operator privat informații confidențiale furnizate de acesta. Or, Regulamentul MUR aduce precizări referitoare la respectarea secretului profesional prevăzută la articolul 339 TFUE ( 7 ), interzicând SRB să comunice informațiile care fac obiectul acestor cerințe unei alte entități publice sau private, exceptând cazurile în care furnizarea informațiilor este necesară în proceduri judiciare.

În aceste condiții, Curtea consideră că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că recurenții nu puteau invoca un drept de acces la versiunile integrale ale documentelor vizate, în măsura în care aceste versiuni integrale conțineau informații confidențiale.

În continuare, Curtea arată că, deși, potrivit unei jurisprudențe constante, caracterul efectiv al controlului jurisdicțional garantat de articolul 47 din cartă impune ca persoana interesată să poată lua cunoștință de motivele deciziei luate în privința sa pentru a‑i permite să își apere drepturile și să decidă cu privire la eventuala sesizare a instanței competente, precum și pentru a‑i permite acesteia din urmă să exercite controlul legalității deciziei în cauză, Curtea a statuat totuși de asemenea că motivarea unui act care lezează un justițiabil, care se întemeiază pe o apreciere a poziției relative a unor operatori privați, poate fi limitată de secretul comercial, fără însă ca respectarea acestui secret să golească obligația de motivare de conținutul său. Prin urmare, un astfel de act poate, desigur, în raport cu obligația de a respecta secretul comercial, să fie suficient motivat, fără a cuprinde, printre altele, toți indicatorii numerici pe care se întemeiază raționamentul. În aceste condiții, motivarea trebuie totuși să menționeze în mod clar și neechivoc acest raționament, precum și metodologia utilizată. Prin urmare, în prezența unor informații confidențiale, articolul 47 din cartă nu conferă persoanei în cauză un drept de acces la dosarul integral, în măsura în care condițiile menționate mai sus sunt respectate.

În sfârșit, Curtea statuează că dreptul de proprietate consacrat la articolul 17 din cartă ( 8 ) nu poate fi interpretat în sensul că acordă persoanei în cauză un acces la informațiile cuprinse în dosar care ar depăși cerințele care rezultă din jurisprudență.

În al doilea rând, în ceea ce privește obligația de motivare privind decizia de aprobare a Comisiei, Curtea amintește că, printr‑o asemenea aprobare, se consideră că Comisia își însușește elementele și motivele conținute în schema de rezoluție în litigiu ( 9 ), astfel încât motivele care au determinat SRB să adopte această schemă fac parte integrantă din decizia de aprobare și sunt, prin urmare, susceptibile să motiveze și această aprobare. În aceste condiții, Tribunalul a statuat în mod întemeiat că nu se poate impune Comisiei să furnizeze o justificare suplimentară a aprobării sale, din moment ce această justificare nu ar putea consta decât într‑o reluare a elementelor deja conținute în schema de rezoluție. Curtea arată că Comisia nu este obligată să efectueze o a doua analiză în raport cu cea a SRB, ci numai să aprobe sau să nu aprobe decizia SRB. În plus, în ceea ce privește împrejurarea că Tribunalul a luat în considerare termenul foarte scurt în care Comisia era chemată să aprobe schema de rezoluție, Curtea amintește că gradul de precizie a motivării unei decizii trebuie să fie proporțional cu posibilitățile materiale și cu condițiile tehnice și de timp în care aceasta trebuie adoptată.

În al treilea rând, în ceea ce privește luarea în considerare a intereselor acționarilor și ale creditorilor în cadrul procedurii de rezoluție, Curtea arată că, deși examinarea celei de a treia condiții pentru adoptarea unei măsuri de rezoluție, și anume necesitatea acesteia în interes public, trebuie ( 10 ) să ia în considerare obiectivele rezoluției prevăzute de Regulamentul MUR ( 11 ), constată că protecția intereselor acționarilor și ale creditorilor nu figurează printre acestea și nici limitarea costurilor rezoluției sau prevenirea distrugerii valorii. Astfel, SRB și Comisia trebuie doar să depună eforturi pentru a lua în considerare aceste ultime două aspecte în urmărirea obiectivelor menționate ( 12 ), fără a fi ținute de o asemenea obligație de mijloace în ceea ce privește protecția intereselor acționarilor și ale creditorilor. În plus, Curtea arată că Tribunalul a subliniat în mod întemeiat că distrugerea valorii în sensul Regulamentului MUR vizează nu numai interesele patrimoniale ale acționarilor și ale deținătorilor de instrumente de capital ai entității, ci și pe cele ale deponenților săi, ale salariaților și ale celorlalți creditori ai acesteia. În special, reiese din Regulamentul MUR că SRB și Comisia trebuie doar să depună eforturi pentru a reduce la minimum costul rezoluției și a evita distrugerea valorii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru a realiza obiectivele rezoluției. În aceste condiții, Curtea apreciază că Tribunalul a statuat, fără a săvârși o eroare de drept, că aplicarea condiției referitoare la necesitatea rezoluției în interes public nu impune evaluarea comparativă, în mod specific, a interesului public de a proceda la o rezoluție a entității vizate cu drepturile acționarilor și ale creditorilor.

În al patrulea rând, în ceea ce privește evaluarea entității vizate de rezoluție, Curtea amintește, cu titlu introductiv, că Regulamentul MUR ( 13 ) prevede că SRB se asigură că o persoană independentă efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor și a pasivelor entității vizate înainte de a decide cu privire la o măsură de rezoluție sau de a exercita competența privind reducerea valorii contabile sau conversia instrumentelor de capital relevante. Din acest regulament reiese de asemenea existența unei distincții între evaluările definitive, și anume cele care îndeplinesc toate cerințele stabilite la articolul 20 alineatele (1) și (4)-(9) și evaluările provizorii care nu respectă toate aceste cerințe. În aceste condiții, în temeiul Regulamentului MUR ( 14 ), o evaluare provizorie ( 15 ) reprezintă un temei valabil pentru decizia SRB de a adopta o măsură de rezoluție sau de a efectua o reducere a valorii contabile sau o conversie a instrumentelor de capital relevante.

Mai întâi, în ceea ce privește evaluarea 1, Curtea amintește că Regulamentul MUR conferă BCE o competență prioritară pentru a efectua această evaluare, ținând seama de expertiza sa în calitate de autoritate de supraveghere. Astfel, BCE este cea mai în măsură să stabilească, în raport cu definiția dificultății în care se află sau este susceptibilă de a se afla o entitate care se referă la elemente legate de situația prudențială, dacă această condiție este îndeplinită. În speță, aceasta adaugă că evaluarea BCE se întemeia de asemenea pe date mai recente decât evaluarea 1. Prin urmare, aceasta apreciază că Tribunalul a considerat în mod întemeiat că evaluarea BCE privind situația de dificultate efectivă sau previzibilă a făcut caducă evaluarea 1 privind aceeași situație.

În continuare, în ceea ce privește evaluarea 2, Curtea consideră că Tribunalul a statuat în mod întemeiat că rezervele formulate de expertul independent în cadrul evaluării 2 nu erau susceptibile să pună în discuție caracterul său just, prudent și realist. Curtea constată că Tribunalul nu numai că a arătat că evaluarea entității în cauză trebuia să se întemeieze pe ipoteze corecte, prudente și realiste, ci a subliniat și că evaluatorul trebuia să țină seama și de diferiți factori și împrejurări. Aceste elemente reies din constatările factuale efectuate de Tribunal, care menționează o evaluare 2 care se bazează pe ipoteze și depinde de numeroși factori, întemeindu‑se în același timp pe estimări și pe evaluări prospective. În plus, Tribunalul a arătat în mod întemeiat, ținând seama de asemenea de constrângerile de timp și de informațiile disponibile, că anumite incertitudini și aproximări sunt inerente oricărei evaluări provizorii.

În plus, în ceea ce privește cerințele referitoare la evaluarea activelor și a pasivelor, Curtea arată că, pentru a estima valoarea activului și a pasivului, Regulamentul MUR prevede că aceasta trebuie să fie „corectă, prudentă și realistă”, fără a impune însă o evaluare completă a tuturor elementelor componente ale activului și pasivului. Or, deși, într‑o situație de urgență, evaluarea provizorie trebuie să includă o estimare a activelor și a pasivelor, aceasta trebuie să respecte cerința referitoare la caracterul just, prudent și realist numai în măsura în care acest lucru este posibil în mod rezonabil. Astfel, într‑o situație de urgență, se poate dovedi imposibil să se stabilească în mod exhaustiv toate elementele activului și pasivului. Pe de altă parte, proiectul de standarde tehnice de reglementare ( 16 ) prevede că evaluatorul acordă o atenție deosebită elementelor pentru care există o incertitudine importantă în ceea ce privește evaluarea elementelor menționate și care au un impact semnificativ asupra evaluării globale. În aceste condiții, Curtea consideră că Tribunalul a statuat în mod întemeiat că, ținând seama de perioada scurtă disponibilă, evaluatorul putea acorda o prioritate strictă examinării informațiilor de care dispunea, concentrându‑se numai pe elemente‑cheie ale activului și ale pasivului a căror evaluare era foarte incertă.

În plus, în ceea ce privește caracterul independent al evaluării efectuate de SRB însuși, Curtea amintește că Regulamentul MUR precizează obiectivele care trebuie urmărite cu ocazia evaluării activelor și a pasivelor. Deși se prevede că această evaluare trebuie efectuată de o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de SRB și de autoritatea națională de rezoluție, precum și de entitatea în cauză, se menționează de asemenea că SRB poate efectua o evaluare provizorie a activelor și pasivelor, în cazul în care nu este posibilă o evaluare independentă ( 17 ). Prin urmare, Curtea consideră că Tribunalul a statuat în mod întemeiat că analiza elementelor în vederea stabilirii condițiilor de declanșare a unei proceduri de rezoluție sau de conversie/reducere a valorii contabile a instrumentelor de capital ( 18 ) nu trebuie efectuată întotdeauna de un expert independent.

În plus, în ceea ce privește neluarea în considerare a unui obiectiv al evaluării prevăzut la articolul 20 alineatul (5) din Regulamentul MUR, Curtea constată că acest regulament ( 19 ) precizează că, în caz de urgență, deși unele dintre cerințele evaluării trebuie respectate, altele nu trebuie respectate decât în măsura posibilului. Or, în temeiul acestor două tipuri de cerințe, articolul 20 alineatul (10) din Regulamentul MUR nu menționează analiza obiectivelor evaluării prevăzute la articolul 20 alineatul (5) din regulamentul menționat. În plus, Curtea subliniază că același regulament prevede în mod expres că o evaluare care nu respectă toate cerințele este considerată provizorie până în momentul în care o persoană independentă efectuează o evaluare care respectă pe deplin toate cerințele acestuia. O astfel de evaluare provizorie reprezintă un temei valabil pentru decizia SRB de a lua măsuri de rezoluție. Astfel, pretinsa neluare în considerare a obiectivului vizat nu are drept consecință nelegalitatea evaluării, ci numai caracterul provizoriu al acesteia.

În sfârșit, în ceea ce privește neadoptarea unei evaluări definitive ex post, este adevărat că anumite formulări din Regulamentul MUR ( 20 ) tind să indice că evaluările provizorii nu pot constitui un temei valabil pentru adoptarea unei măsuri de rezoluție decât în anumite condiții, printre care figurează efectuarea unei evaluări definitive ex post. Totuși, acesta prevede, de asemenea, că o evaluare care nu respectă toate cerințele este considerată provizorie până când o persoană independentă efectuează, cât mai curând posibil, o evaluare definitivă ex post ( 21 ). Rezultă chiar din acești termeni, în special din prepoziția „până la”, că realizarea unei evaluări definitive ex post nu constituie o condiție pentru ca o evaluare să poată fi considerată provizorie. Astfel, Curtea declară că evaluarea definitivă ex post are ca obiectiv, pe de o parte, să asigure că orice pierdere suferită de entitatea în cauză este pe deplin luată în considerare în registrele sale contabile și, pe de altă parte, să furnizeze elemente care să permită luarea unei decizii privind reajustarea creanțelor creditorilor sau majorarea valorii contraprestațiilor plătite. În plus, întrucât evaluarea definitivă ex post intervine în mod necesar după adoptarea unei scheme de rezoluție, Curtea amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante, legalitatea unui act al Uniunii se apreciază în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data adoptării actului. Prin urmare, Curtea consideră că Tribunalul a statuat fără a săvârși o eroare de drept că neadoptarea unei evaluări definitive ex post nu era de natură să afecteze validitatea schemei de rezoluție în litigiu.

În ultimul rând, în ceea ce privește obligația de confidențialitate, Curtea amintește că membrii SRB sunt supuși dispozițiilor în materie referitoare la membrii instituțiilor Uniunii și la funcționarii și agenții acesteia ( 22 ). Prin urmare, aceștia sunt obligați, chiar și după încetarea funcțiilor lor, să nu divulge informațiile care, prin natura lor, sunt protejate de secretul profesional, cu excepția cazului în care divulgarea acestor informații confidențiale intervine în exercitarea atribuțiilor lor sau într‑o formă sintetizată sau colectivă care să împiedice identificarea entității în cauză ( 23 ). În această privință, din considerentul (116) al Regulamentului MUR rezultă că simplul fapt de a indica faptul că SRB și autoritățile naționale de rezoluție examinează o anumită entitate în cadrul sau din perspectiva unei proceduri sau a unei măsuri de rezoluție ar putea avea un impact negativ asupra acestei entități și trebuie, prin urmare, să fie considerat ca intrând sub incidența obligației de confidențialitate prevăzute de Regulamentul MUR. În schimb, acest regulament ( 24 ) evidențiază legătura strânsă dintre atribuțiile de supraveghere conferite în cadrul Mecanismului unic de supraveghere (MUS), în special BCE, și atribuțiile conferite SRB prin Regulamentul MUR. Rezultă că, în vederea optimizării eficacității MUR, Regulamentul MUR prevede că, în special, dar nu exclusiv în ceea ce privește planificarea rezoluției, intervenția timpurie și etapele rezoluției – SRB și BCE sunt obligate să coopereze îndeaproape și să își prezinte reciproc toate informațiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor lor. Astfel, SRB este în aceeași măsură ca BCE obligată să monitorizeze evoluțiile de pe piețele financiare și în special să supravegheze instituțiile care intră sub incidența acestui regulament pentru a putea interveni în mod eficient și rapid în cazul în care o instituție de credit se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate. În consecință, nu se poate considera în principiu că singura informație potrivit căreia SRB supraveghează împreună cu BCE o instituție de credit printre alte instituții care intră sub incidența Regulamentului MUR intră sub incidența obligației de confidențialitate în lipsa unor elemente suplimentare care să poată indica faptul că SRB acționează în cadrul sau în vederea unei proceduri sau a unei măsuri de rezoluție.

( 1 ) Hotărârea din 1 iunie 2022, Eleveté Invest Group și alții/Comisia și SRB (T‑523/17, EU:T:2022:313).

( 2 ) Decizia SRB/EES/2017/08 a sesiunii executive a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 7 iunie 2017 privind adoptarea unei scheme de rezoluție pentru Banco Popular Español, SA.

( 3 ) Decizia (UE) 2017/1246 a Comisiei din 7 iunie 2017 de aprobare a schemei de rezoluție pentru Banco Popular Español SA (JO 2017, L 178, p. 15).

( 4 ) Hotărârea din 18 iunie 2024, Comisia/SRB (C‑551/22 P, EU:C:2024:520, punctele 102 și 103).

( 5 ) În sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

( 6 ) Articolul 90 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul MUR”).

( 7 ) Aceste precizări sunt aduse nu numai prin rezerva exprimată la articolul 90 alineatul (4) din Regulamentul MUR, ci și prin articolul 88 alineatul (1) al doilea paragraf din același regulament.

( 8 ) Coroborat cu articolul 51 alineatul (1) din cartă.

( 9 ) Hotărârea din 18 iunie 2024, Comisia/SRB (C‑551/22 P, EU:C:2024:520, punctul 96).

( 10 ) În temeiul articolului 18 alineatul (1) primul paragraf litera (c) și alineatul (5) din Regulamentul MUR.

( 11 ) Articolul 14 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul MUR.

( 12 ) Articolul 14 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul MUR.

( 13 ) Articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul MUR.

( 14 ) Articolul 20 alineatul (13) din Regulamentul MUR.

( 15 ) Efectuată în conformitate cu articolul 20 alineatele (10) și (11) din Regulamentul MUR.

( 16 ) Proiectul de standarde tehnice de reglementare ale Autorității Bancare Europene privind evaluarea în scopul rezoluției (EBA/RTS/2017/05) din 23 mai 2017.

( 17 ) Articolul 20 alineatele (1) și (3) din Regulamentul MUR.

( 18 ) Obiectivul este prevăzut la articolul 20 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul MUR.

( 19 ) Articolul 20 alineatul (10) din Regulamentul MUR.

( 20 ) Articolul 20 alineatul (13) din Regulamentul MUR.

( 21 ) Articolul 20 alineatul (11) din Regulamentul MUR.

( 22 ) În temeiul articolului 339 TFUE.

( 23 ) Articolul 88 alineatul (1) din Regulamentul MUR.

( 24 ) Considerentele (15) și (89) ale Regulamentului MUR.