Paragraf
Cauza C‑337/22 P
Paragraf
Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
Paragraf
împotriva
Paragraf
Nowhere Co. Ltd
Paragraf
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 februarie 2026
Paragraf
„Recurs – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative APE TEES – Mărci figurative anterioare neînregistrate reprezentând o maimuță, protejate în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolul 8 alineatul (4) – Motiv relativ de refuz – Opoziție – Cale de atac la camera de recurs – Respingere – Acțiune la Tribunal – Articolul 50 alineatele (1) și (3) TUE – Retragerea Regatului Unit din Uniune – Articolele 126 și 127 din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice – Perioadă de tranziție – Expirare – Împrejurări anterioare adoptării deciziei în litigiu – Momentul relevant pentru aprecierea existenței unei mărci anterioare – Principiul teritorialității – Domeniul de aplicare teritorial al mărcii Uniunii Europene – Existența unui conflict”
Paragraf
Marca Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Acțiune formulată împotriva unei decizii de respingere a unei opoziții la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene – Interesul de a acționa – Condiție – Acțiune care poate aduce un beneficiu părții care a introdus‑o – Criterii de apreciere
Paragraf
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 72)
Paragraf
(a se vedea punctele 81 și 82)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Opoziție a titularului unei mărci protejate în Regatul Unit – Retragerea Regatului Unit din Uniune – Incidență – Decizie a camerei de recurs care a survenit ulterior încheierii perioadei de tranziție – Data relevantă pentru examinarea unui motiv relativ de refuz al înregistrării – Marcă anterioară care trebuie să existe până la data pronunțării deciziei finale cu privire la opoziție
Paragraf
[Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și din Euratom, art. 126 și 127; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (4)]
Paragraf
(a se vedea punctele 105-107, 109, 112, 120-127, 132-138, 154-164 și 167)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț – Condiții – Existența unui drept anterior care nu a fost declarat nevalid printr‑o decizie judecătorească rămasă definitivă
Paragraf
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (4)]
Paragraf
(a se vedea punctele 110 și 111)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Efectele mărcii Uniunii Europene – Drepturi conferite de marcă – Dreptul de a interzice utilizarea mărcii – Utilizarea unui semn identic sau similar care acoperă produse sau servicii identice sau similare – Întinderea dreptului exclusiv acordat titularului – Principiul priorității – Limite – Asigurarea funcției esențiale a mărcii – Necesitatea existenței unei protecții pe teritoriul relevant la data deciziei finale a oficiului
Paragraf
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (2) și (4), art. 9 alin. (1), (2) și (3) și art. 46]
Paragraf
(a se vedea punctele 115, 117 și 118)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovada utilizării mărcii anterioare – Obiectivul cerinței
Paragraf
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și (3)]
Paragraf
(a se vedea punctele 116 și 119)
Paragraf
Marcă a Uniunii Europene – Efectele mărcii Uniunii Europene – Drepturi conferite de marcă – Dreptul de a interzice utilizarea mărcii – Utilizarea unui semn identic sau similar care acoperă produse sau servicii identice sau similare – Întinderea dreptului exclusiv acordat titularului – Opozabilitate față de terți – Data publicării înregistrării – Fapte ulterioare acestei date
Paragraf
[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (3) prima teză]
Paragraf
(a se vedea punctul 131)
Paragraf
Rezumat
Paragraf
Sesizată cu un recurs pe care îl admite, Curtea anulează Hotărârea Tribunalului pronunțată în cauza Nowhere/EUIPO – Ye (APE TEES) ( 1 ). Cu această ocazie, ea statuează cu privire la identificarea momentelor relevante pentru aprecierea existenței unei mărci anterioare pe care se întemeiază o procedură de opoziție, în contextul particular al retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană.
Paragraf
La 30 iunie 2015, domnul Ye a depus la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene pentru semnul figurativ APE TEES, împotriva căreia Nowhere a formulat opoziție ( 2 ) în temeiul a trei mărci figurative anterioare neînregistrate utilizate în comerț în Regatul Unit. Prin urmare, divizia de opoziție a respins această opoziție.
Paragraf
Printr‑o primă decizie din 8 octombrie 2018, camera de recurs a confirmat această respingere. Totuși, ea a revocat ulterior această decizie din cauza unei erori vădite imputabile EUIPO. Printr‑o a doua decizie din 10 februarie 2021 (denumită în continuare „decizia în litigiu”), aceasta a confirmat din nou respingerea opoziției pentru motivul că, după retragerea Regatului Unit din Uniune și după expirarea perioadei tranzitorii la 31 decembrie 2020 prevăzute în Acordul de retragere ( 3 ), drepturile susceptibile să existe în Regatul Unit nu mai puteau sta la baza unei proceduri de opoziție întemeiate în special pe articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009.
Paragraf
La 21 mai 2021, Nowhere a introdus la Tribunal o acțiune având ca obiect anularea și reformarea deciziei în litigiu. Prin hotărârea atacată, Tribunalul a admis această acțiune și a anulat decizia în litigiu, apreciind că din jurisprudența sa „consacrată actualmente” reieșea că existența unui motiv relativ de refuz trebuia apreciată la data depunerii cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene împotriva căreia s‑a formulat opoziție. Prin urmare, Tribunalul a concluzionat că, având în vedere faptul că cererea de înregistrare în cauză fusese formulată înainte de data intrării în vigoare a Acordului de retragere și de data expirării perioadei de tranziție, mărcile anterioare pe care se întemeia procedura de opoziție erau în principiu de natură să constituie temeiul acesteia.
Paragraf
În acest context, EUIPO a formulat recurs la Curte împotriva acestei hotărâri. Republica Federală Germania a intervenit în susținerea acestuia.
Paragraf
Aprecierea Curții
Paragraf
În primul rând, Curtea se pronunță cu privire la argumentația intervenientei, întemeiată pe lipsa interesului Nowhere de a acționa la Tribunal.
Paragraf
În această privință, Curtea amintește că sunt admisibile numai argumentele unui intervenient care se înscriu în cadrul stabilit prin concluziile și motivele formulate de părțile principale. Cu toate acestea, atunci când invocă un motiv de ordine publică, un intervenient nu depășește cadrul litigiului. Un astfel de motiv de ordine publică îl constituie în recurs mai ales interesul părții care a formulat acțiunea la Tribunal pentru a obține anularea actului în litigiu. Existența unui interes de a formula o acțiune în anulare presupune ca, prin rezultatul său, acțiunea să poată aduce un beneficiu persoanei care a introdus‑o.
Paragraf
În speță, decizia în litigiu a confirmat decizia diviziei de opoziție de respingere a opoziției formulate de Nowhere pentru motivul că aceasta din urmă nu mai putea ca, de la data expirării perioadei de tranziție prevăzute în Acordul de retragere, să revendice beneficiul mărcilor sale anterioare neînregistrate în Regatul Unit în susținerea opoziției acesteia. Prin urmare, Nowhere era susceptibilă să obțină un beneficiu din anularea deciziei în litigiu. În consecință, Curtea respinge argumentația intervenientei ca nefondată.
Paragraf
În al doilea rând, Curtea examinează argumentația prin care EUIPO susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009. Ea subliniază în această privință că Tribunalul s‑a întemeiat pe jurisprudența sa Brownie ( 4 ). Această jurisprudență se întemeiază pe premisa că, din moment ce existența unui motiv relativ de refuz invocat în susținerea unei opoziții la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene trebuie apreciată la data depunerii cererii referitoare la această înregistrare, faptul că marca anterioară invocată în susținerea acestei opoziții pierde, după această dată, statutul de marcă înregistrată sau protejată într‑un stat membru nu are, în principiu, incidență asupra rezultatului opoziției menționate. Totuși, această premisă nu își găsește temeiul nici în modul de redactare sau contextul articolului 8 alineatul (4), nici în obiectivele procedurii de opoziție.
Paragraf
În primul rând, Curtea consideră că din modul de redactare a acestei dispoziții rezultă că, desigur, dobândirea dreptului anterior invocat în susținerea unei opoziții întemeiate pe dispoziția menționată trebuie apreciată în raport cu data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene în cauză sau, dacă este cazul, cu data de prioritate. Cu toate acestea, rezultă de asemenea că, pentru ca această opoziție să poată fi admisă, este necesar ca acest drept anterior să confere titularului său „dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente” în temeiul legislației unui stat membru sau al legislației Uniunii nu numai la această dată, ci și la data ulterioară a formulării acestei opoziții și până la data la care se decide dacă „se respinge înregistrarea mărcii solicitate”.
Paragraf
În al doilea rând, Curtea subliniază că această interpretare este consolidată de contextul în care se înscrie dispoziția menționată și mai ales de modul de redactare a articolului 8 alineatele (1) și (2) și jurisprudența Curții referitoare la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 40/94 ( 5 ). Curtea trage de aici concluzia că problema dacă există încă un drept anterior protejat în mod valid trebuie apreciată la data la care EUIPO se pronunță definitiv cu privire la opoziție, inclusiv în stadiul căii de atac în fața camerei de recurs. Prin urmare, este vorba despre o chestiune prealabilă pe care acest organ trebuie să o soluționeze înainte de a verifica dacă persoana care a formulat opoziția a dovedit că acest drept anterior îndeplinea, pe de altă parte, condițiile materiale prevăzute la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 și în special faptul că el îi conferea titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente.
Paragraf
În al treilea rând, având în vedere obiectivele procedurii de opoziție, Curtea observă că această procedură răspunde unei finalități preventive, care constă în evitarea înregistrării unor mărci ale Uniunii Europene care pot intra în conflict cu alte mărci sau cu alte semne utilizate în comerț, permițând titularului unei mărci anterioare să împiedice înregistrarea unui semn susceptibil să aducă atingere acestei mărci.
Paragraf
Cu toate acestea, Curtea arată că interpretarea dată de Tribunal în hotărârea atacată, în aplicarea jurisprudenței Brownie, are obligatoriu ca rezultat faptul că EUIPO poate refuza înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene din cauza unui potențial conflict cu o marcă anterioară, în timp ce, la data deciziei de refuz, această ultimă marcă nu mai este protejată pe acest teritoriu de legislația sau de dispozițiile convenționale care îi sunt aplicabile. Prin urmare, interpretarea dată de Tribunal Regulamentului nr. 207/2009 este contrară obiectivului general al acestuia de a pune în balanță interesele titularului unei mărci anterioare și pe cele ale terților de a dispune de semne susceptibile să desemneze produsele și serviciile lor.
Paragraf
În lumina celor ce precedă, Curtea consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când s‑a întemeiat pe premisa că existența unui motiv relativ de refuz invocat în susținerea unei opoziții la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene trebuie apreciată numai la data depunerii cererii referitoare la această înregistrare.
Paragraf
În al treilea rând, Curtea analizează raționamentul Tribunalului potrivit căruia un conflict între mărcile anterioare și marca solicitată ar putea exista cel puțin în perioada cuprinsă între data depunerii cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene și cea a expirării perioadei de tranziție.
Paragraf
În această privință, pe de o parte, ea arată că, contrar premisei pe care se întemeiază raționamentul Tribunalului, respingerea opoziției titularului mărcilor anterioare, pentru motivul că între aceste mărci și marca solicitată nu va putea surveni niciun conflict după data expirării perioadei de tranziție, nu are drept consecință faptul că acestui titular ar trebui să i se refuze protecția mărcilor sale anterioare neînregistrate utilizate în comerț în Regatul Unit anterior acestei date. Astfel, în măsura în care dispunea efectiv, în temeiul legislației naționale, de dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente, acest titular era îndreptățit, în această perioadă, să introducă în fața instanțelor din Regatul Unit o acțiune cu încălcarea drepturilor sale împotriva utilizării mărcii Uniunii Europene solicitate, fără ca înregistrarea acesteia să poată împiedica această acțiune.
Paragraf
Pe de altă parte, Curtea explică faptul că, spre deosebire de procedurile de contrafacere, procedurile de opoziție nu privesc un conflict legat de utilizarea efectivă a mărcilor în comerț, ci un conflict potențial, condiționat de înregistrarea solicitată și legat de coexistența a două drepturi de proprietate intelectuală concurente, la fel de valide și de opozabile. În plus, o marcă a Uniunii Europene nu este opozabilă terților decât de la data publicării înregistrării acestei mărci.
Paragraf
Or, în speță, la data expirării perioadei de tranziție, opoziția titularului mărcilor anterioare era pendinte și i‑a permis să protejeze funcția esențială a mărcilor anterioare în cauză, împiedicând înregistrarea mărcii solicitate. În ipoteza înregistrării acestei mărci, ea nu va deveni validă și opozabilă decât la o dată la care nu va exista niciun conflict, nici măcar potențial, cu mărcile anterioare. Prin urmare, apreciind că ar putea exista un conflict între mărcile anterioare și marca solicitată după încheierea perioadei de tranziție, Tribunalul s‑a întemeiat pe premise eronate.
Paragraf
În al patrulea rând, Curtea analizează argumentația EUIPO întemeiată pe eventuala nerespectare de către Tribunal a consecințelor juridice care decurg din articolele 126 și 127 din Acordul de retragere, precum și pe eventuala încălcare a principiului teritorialității ( 6 ).
Paragraf
Într‑o primă etapă, ea amintește că, potrivit articolului 50 alineatul (3) TUE, tratatele au încetat să se mai aplice Regatului Unit la data intrării în vigoare a Acordului de retragere, și anume la 1 februarie 2020, astfel încât acest stat nu mai este, de la această dată, un stat membru. Totuși, articolele 126 și 127 din acest acord prevăd o perioadă de tranziție care începe de la data intrării în vigoare a acestuia și se încheie la 31 decembrie 2020, în cursul căreia, cu excepția cazului în care acordul menționat prevede altfel, dreptul Uniunii se aplică Regatului Unit, precum și pe teritoriul acestuia și orice trimitere la statele membre în acest drept se înțelege ca incluzând acest drept.
Paragraf
În schimb, dispozițiile aceluiași acord referitoare la proprietatea intelectuală nu indică ce soartă trebuie să aibă o opoziție formulată înainte de data intrării în vigoare a acordului menționat, în temeiul unui drept anterior protejat în Regatul Unit, și care este încă pendinte la sfârșitul acestei perioade. În această privință, Curtea arată că, potrivit articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009, marca sau dreptul anterior avut în vedere în această dispoziție trebuie, în special „în conformitate cu legislația statului membru care este aplicabilă [acestei mărci sau acestui drept]”, să confere titularului său „dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente”. Or, din momentul încheierii perioadei de tranziție, dreptul Regatului Unit, invocat în susținerea opoziției în discuție, nu mai reprezenta, în lipsa oricărei dispoziții contrare în Acordul de retragere, „dreptul unui stat membru”.
Paragraf
În consecință, Tribunalul a constatat în mod eronat inexistența unor dispoziții explicite referitoare la soarta unei opoziții formulate înainte de data intrării în vigoare a acestui acord, fără a deduce însă consecințele juridice adecvate în legătură cu posibilitatea de a invoca, după încheierea perioadei de tranziție, mărcile anterioare protejate în Regatul Unit pe care se întemeiază această opoziție.
Paragraf
Într‑o a doua etapă, în ceea ce privește principiul teritorialității, Curtea subliniază că, în temeiul acestui principiu, efectele juridice ale unei mărci sunt limitate la teritoriul pe care este protejată. Aceasta precizează că dispozițiile Acordului de retragere nu au prevăzut ca, prin derogare de la principiul teritorialității, unei mărci a Uniunii Europene înregistrate să i se confere, după data expirării perioadei de tranziție, un efect pe teritoriul Regatului Unit. Prin urmare, nu poate exista un conflict între mărci anterioare protejate în Regatul Unit și o marcă a Uniunii Europene în cazul înregistrării acesteia după data expirării perioadei de tranziție, dat fiind că această din urmă marcă își va produce, în această ipoteză, efectele pe un teritoriu diferit de cel pe care mărcile anterioare sunt protejate.
Paragraf
Astfel, referindu‑se la un conflict potențial între mărcile menționate, Tribunalul s‑a întemeiat pe o premisă eronată și a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a ținut seama în mod corect de consecințele juridice ale încheierii perioadei de tranziție și de principiul teritorialității.
Paragraf
Pe de altă parte, Curtea adaugă că împrejurarea că opoziția a fost formulată la o dată la care retragerea Regatului Unit nu era previzibilă este lipsită de efect din moment ce, pentru ca o opoziție să poată fi admisă, marca anterioară care face obiectul unei protecții în temeiul dreptului Uniunii trebuie să continue să existe până la data pronunțării deciziei finale prin care se statuează cu privire la această opoziție. Prin urmare, aceasta admite recursul și anulează hotărârea atacată.
Paragraf
În ultimul rând, constatând că litigiul este în stare de judecată, Curtea respinge acțiunea titularului mărcilor anterioare pentru motivul că drepturile anterioare invocate în susținerea unei opoziții trebuie să continue să existe până la data la care EUIPO se pronunță cu privire la opoziție, inclusiv în calea de atac la camera de recurs, ceea ce nu a fost cazul în speță.
Paragraf
( 1 ) Hotărârea din 16 martie 2022, Nowhere/EUIPO – Ye (APE TEES) (T‑281/21, EU:T:2022:139, denumită în continuare „hotărârea atacată”).
Paragraf
( 2 ) Întemeiată pe articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul nr. 207/2009”).
Paragraf
( 3 ) Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO 2020, L 29, p. 7, denumit în continuare „Acordul de retragere”).
Paragraf
( 4 ) Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Grupo Textil Brownie/EUIPO – The Guide Association (BROWNIE) (T‑598/18, EU:T:2020:22, punctul 19, denumită în continuare „jurisprudența Brownie”).
Paragraf
( 5 ) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).
Paragraf
( 6 ) Principiul teritorialității este vizat în special la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.