Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 septembrie 2024.##Recurs – Politica externă și de securitate comună (PESC) – Acțiunea comună 2008/124/PESC – Misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo (Eulex Kosovo) – Acțiune în despăgubire – Prejudiciu pretins suferit ca urmare a diverselor acte și omisiuni ale Consiliului Uniunii Europene, ale Comisiei Europene și ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) în cadrul punerii în aplicare a acestei acțiuni comune – Insuficiența anchetelor privind tortura, dispariția și asasinarea persoanelor – Competența Curții de Justiție a Uniunii Europene de a se pronunța cu privire la această acțiune – Articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE – Articolul 275 TFUE.#Cauzele conexate C-29/22 P și C-44/22 P.

Cauzele conexate C-29/22 P și C-44/22 P

KDșiKS

împotriva

Consiliului Uniunii Europene și alții

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 septembrie 2024

„Recurs – Politica externă și de securitate comună (PESC) – Acțiunea comună 2008/124/PESC – Misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo (Eulex Kosovo) – Acțiune în despăgubire – Prejudiciu pretins suferit ca urmare a diverselor acte și omisiuni ale Consiliului Uniunii Europene, ale Comisiei Europene și ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) în cadrul punerii în aplicare a acestei acțiuni comune – Insuficiența anchetelor privind tortura, dispariția și asasinarea persoanelor – Competența Curții de Justiție a Uniunii Europene de a se pronunța cu privire la această acțiune – Articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE – Articolul 275 TFUE”

Politica externă și de securitate comună – Competența instanței Uniunii – Acțiune în despăgubire – Acțiune care vizează acte sau omisiuni ce țin de această politică – Acțiune care nu urmărește nici controlul respectării articolului 40 TUE și nici măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice – Excludere – Compatibilitatea acestei limitări a competenței Curții cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, cu articolele 6 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu articolul 6 alineatul (2) TUE și cu articolele 268 și 340 TFUE

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47, art. 51 alin. (1) și art. 52 alin. (7); art. 2, art. 3 alin. (5), art. 5 alin. (1) și (2), art. 6, art. 13 alin. (2), art. 19, art. 21, art. 23, art. 24 alin. (1) și art. 40 TUE; art. 268, 275 al doilea paragraf, art. 340 și 344 TFUE; Acțiunea comună 2008/124 a Consiliului]

(a se vedea punctele 62, 63, 66-73, 77-82, 85-87, 90-92 și 94)

Politica externă și de securitate comună – Competența instanței Uniunii – Acțiune în despăgubire – Acțiune care vizează acte sau omisiuni ce țin de această politică – Acțiune care nu urmărește nici controlul respectării articolului 40 TUE și nici măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice – Acte sau omisiuni în cauză care nu au legătură directă cu alegerile politice sau strategice efectuate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în cadrul politicii menționate – Includere – Acte sau omisiuni în cauză care au legătură directă cu astfel de alegeri – Excludere

(art. 24-26, 28, 29, 37, 38, 42 și 43 TUE; articolul 275 TFUE; Acțiunea comună 2008/124 a Consiliului)

(a se vedea punctele 115-119)

Politica externă și de securitate comună – Competența instanței Uniunii – Acțiune în despăgubire – Acțiune care vizează acte sau omisiuni ce țin de această politică – Acțiune care nu urmărește nici controlul respectării articolului 40 TUE și nici măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice – Acte sau omisiuni în cauză care au legătură directă cu alegerile politice sau strategice efectuate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în cadrul politicii menționate – Mijloace puse la dispoziția unei misiuni a Uniunii – Decizie de revocare a mandatului executiv al unei astfel de misiuni – Excludere

[art. 24 alin. (1) al doilea paragraf, art. 28 alin. (1) și art. 43 alin. (2) TUE; art. 275 primul paragraf TFUE; Acțiunea comună 2008/124 a Consiliului, art. 3 lit. (d); Decizia (PESC) 2018/856 a Consiliului]

(a se vedea punctele 120, 121, 124, 126, 136 și 137)

Politica externă și de securitate comună – Competența instanței Uniunii – Acțiune în despăgubire – Acțiune care vizează acte sau omisiuni ce țin de această politică – Acțiune care nu urmărește nici controlul respectării articolului 40 TUE și nici măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice – Acte sau omisiuni în cauză care nu au legătură directă cu alegerile politice sau strategice efectuate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii – Lipsă de personal adecvat al unei misiuni a Uniunii – Încălcări ale drepturilor omului săvârșite de această misiune – Comisie care examinează plângerile depuse pentru aceste încălcări – Lipsa unor dispoziții procedurale care să prevadă o asistență judiciară – Lipsa unor competențe de executare – Lipsa unor măsuri individuale aferente situațiilor particulare ale recurenților – Includere

[art. 24 alin. (1) al doilea paragraf TUE; art. 275 al doilea paragraf TFUE; Acțiunea comună 2008/124 a Consiliului, art. 1 și 2; Decizia 2014/349/PESC, art. 15a]

(a se vedea punctele 120, 121, 124, 127, 128, 130, 131, 133-135 și 137)

Recurs – Recurs considerat în parte fondat – Soluționare pe fond a litigiului de către instanța de recurs – Condiție – Litigiu în stare de judecată – Inexistență – Trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului – Control definitiv al competenței de a soluționa acțiunea de către instanța de recurs

(Statutul Curții de Justiție, art. 61 primul paragraf)

(a se vedea punctele 159 și 163-166)

Rezumat

Anulând Ordonanța KS și KD/Consiliul și alții a Tribunalului ( 1 ) (denumită în continuare „ordonanța atacată”), în măsura în care această instanță s-a declarat vădit necompetentă să judece acțiunea formulată de KS și KD pentru motivul că aceasta se raporta la alegeri politice sau strategice efectuate în cadrul politicii externe și de securitate comună (PESC) ( 2 ), Curtea, reunită în Marea Cameră, precizează întinderea limitării competenței instanțelor Uniunii în materie de PESC, prevăzută la articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE ( 3 ) și la articolul 275 primul paragraf TFUE ( 4 ). KS și KD sunt membri apropiați ai familiei unor persoane torturate, dispărute sau ucise în Kosovo în anul 1999, în timpul conflictului care a avut loc în această țară. În anul 2008, prin Acțiunea comună 2008/124 ( 5 ), Uniunea Europeană a instituit o misiune civilă de sprijinire a supremației legii în această țară terță, denumită Eulex Kosovo, însărcinată printre altele cu investigarea unor astfel de infracțiuni. În anul 2009, în temeiul acestei acțiuni comune, Uniunea a instituit Comisia de control pentru drepturile omului (denumită în continuare „Comisia de control”), însărcinată, la rândul său, cu examinarea plângerilor depuse pentru încălcări ale drepturilor omului săvârșite de Eulex Kosovo în exercitarea mandatului său executiv.

În urma plângerilor depuse de KS și KD, Comisia de control a concluzionat, în lunile noiembrie 2015 și octombrie 2016, în sensul încălcării mai multor drepturi fundamentale protejate de Convenția europeană a drepturilor omului (denumită în continuare „CEDO”) ( 6 ). În martie 2017, această comisie de control a decis să închidă dosarele în cauză, constatând totodată, în fiecare caz, punerea în aplicare doar parțială de către șeful Eulex Kosovo a recomandărilor pe care i le adresase.

În decembrie 2017, prin Ordonanța KS/Consiliul și alții ( 7 ), Tribunalul a respins, din cauza necompetenței sale vădite de soluționare, acțiunea formulată de KS împotriva Consiliului Uniunii Europene, a Comisiei Europene și a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), având ca obiect în special „anularea sau modificarea Acțiunii comune 2008/124” și, în răspundere extracontractuală, pentru încălcarea mai multor dispoziții ale CEDO.

În luna noiembrie a anului 2021, prin ordonanța atacată, Tribunalul a respins, pentru același motiv, acțiunea formulată de KS și KD având ca obiect repararea prejudiciului pe care acestea consideră că l-au suferit ca urmare a diverselor acte și omisiuni ale Consiliului, ale Comisiei și ale SEAE, referitoare în special la anchetele desfășurate în timpul misiunii Eulex Kosovo privind tortura, dispariția și asasinarea membrilor familiilor lor. KS și KD au depus între timp, în iunie 2021, o cerere de măsuri de cercetare judecătorească prin care se urmărea obținerea prezentării versiunii integrale a planului operațional (OPLAN) al Eulex Kosovo de la crearea acestei misiuni în anul 2008.

Sesizată cu două recursuri formulate de KS și KD (cauza C-29/22 P) și, respectiv, de Comisie (cauza C-44/22 P), Curtea anulează în parte această ordonanță a Tribunalului și îi trimite cauza spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la admisibilitate și, dacă este cazul, cu privire la fondul acestei acțiuni.

În ordonanța atacată, Tribunalul a constatat printre altele că acțiunea formulată de KS și KD a rezultat din acte sau comportamente care se înscriu în cadrul unor aspecte politice sau strategice legate de definirea activităților, a priorităților și a resurselor Eulex Kosovo, precum și de decizia de a institui o comisie de control în cadrul acestei misiuni și că, în conformitate cu Acțiunea comună 2008/124, instituirea și activitățile misiunii menționate intrau sub incidența dispozițiilor referitoare la PESC din Tratatul UE. În plus, Tribunalul a statuat în esență că, în temeiul articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și al articolului 275 primul paragraf TFUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu era, în principiu, competentă în ceea ce privește dispozițiile referitoare la PESC, precum și actele adoptate în temeiul dispozițiilor amintite și că excepțiile de la principiul menționat, prevăzute la această primă dispoziție și la acest articol 275 al doilea paragraf, nu erau aplicabile în speță pentru motivul că acțiunea menționată nu privea nici măsuri restrictive în privința persoanelor fizice sau juridice, în sensul acestei din urmă dispoziții, nici respectarea articolului 40 TUE ( 8 ).

Aprecierea Curții

Întrucât KS și KD, precum și Comisia au contestat această apreciere, Curtea examinează temeinicia interpretării Tribunalului cu privire la aspectele menționate.

Cu privire la interpretarea articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și a articolului 275 primul paragraf TFUE

Pentru a interpreta dispozițiile tratatelor care prevăd limitarea competenței instanțelor Uniunii în materie de PESC, Curtea constată mai întâi că includerea politicii menționate în cadrul constituțional al Uniunii implică faptul că principiile fundamentale ale ordinii juridice a Uniunii se aplică și în cadrul acesteia. Printre acestea figurează în special respectarea statului de drept și a drepturilor fundamentale, valori care impun printre altele ca autoritățile Uniunii să fie supuse unui control jurisdicțional.

Cu toate acestea, în primul rând, Curtea arată că, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză TUE, „[PESC] face obiectul aplicării unor norme și proceduri speciale”, printre care cele care limitează competența Curții de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește dispozițiile referitoare la PESC și la actele adoptate în temeiul acestora. Or, o asemenea limitare poate fi conciliată atât cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), cât și cu articolele 6 și 13 din CEDO.

În această privință, primo, Curtea a statuat deja că articolul 47 din cartă nu poate nici crea o competență pentru ea însăși atunci când tratatele o exclud, nici modifica sistemul de control jurisdicțional prevăzut de tratate, căruia îi aparțin normele referitoare la admisibilitatea acțiunilor directe. De altfel, principiile atribuirii și echilibrului instituțional se aplică și în domeniul PESC. Prin urmare, afirmația potrivit căreia actele sau omisiunile care fac obiectul acțiunii unui particular încalcă drepturile fundamentale ale acestuia din urmă nu este suficientă în sine pentru ca Curtea de Justiție a Uniunii Europene să se declare competentă să soluționeze această acțiune. Secundo, Curtea trebuie, desigur, să aibă grijă ca interpretarea pe care o dă articolului 47 din cartă, ale cărei prim și al doilea paragraf corespund articolului 6 alineatul (1) și articolului 13 din CEDO, să asigure un nivel de protecție care nu încalcă nivelul garantat de dispozițiile menționate ale CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, pe de o parte, dreptul garantat de articolul 6 alineatul (1) din CEDO nu este absolut și poate fi supus unor restricții legitime. Pe de altă parte, nici protecția oferită de articolul 13 din CEDO, care garantează existența în dreptul intern a unei căi de atac care să permită exercitarea drepturilor și libertăților CEDO, nu poate fi considerată absolută, contextul în care se înscrie pretinsa încălcare sau categoria de încălcări invocată putând justifica o limitare a căilor de atac posibile.

În consecință, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a considerat în esență că nici articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și articolul 275 TFUE, pe de o parte ( 9 ), nici invocarea unor încălcări ale drepturilor fundamentale, pe de altă parte, nu justificau, prin ele însele, ca el să se declare competent să soluționeze acțiunea formulată de KS și KD. În plus, articolul 6 alineatul (2) TUE, care prevede aderarea Uniunii la CEDO, nu poate fi interpretat în sensul că are ca efect extinderea competențelor Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie de PESC, întrucât regimul aplicabil acestei aderări prevede că acordul de aderare nu aduce atingere nici competențelor Uniunii, nici atribuțiilor instituțiilor acesteia.

În al doilea rând, în ceea ce privește în special aplicarea articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și a articolului 275 TFUE acțiunilor în răspundere extracontractuală a Uniunii, reglementate de articolele 268 și 340 TFUE, Curtea observă că nici caracterul exclusiv al competenței recunoscute Curții de Justiție a Uniunii Europene de a se pronunța cu privire la astfel de acțiuni, nici autonomia acestei categorii de acțiuni nu pot avea ca efect extinderea limitelor competenței conferite acestei instituții de tratate. Articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și articolul 275 TFUE care limitează competența instanțelor Uniunii în materie de PESC, trebuie, în ceea ce privește acțiunile în materie de PESC, să fie considerate leges speciales în raport cu articolele 268 și 340 TFUE. Prin urmare, nu se poate admite că articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și articolul 275 TFUE nu vizează acțiunile în răspundere extracontractuală a Uniunii.

În al treilea și ultimul rând, Curtea, întemeindu-se pe Hotărârea Carvalho și alții/Parlamentul și Consiliul ( 10 ), care exprimă un principiu de interpretare aplicabil tuturor căilor de atac prevăzute de tratate, confirmă de asemenea interpretarea dată de Tribunal dispozițiilor tratatelor referitoare la competența instanței Uniunii în lumina dreptului fundamental la protecție jurisdicțională efectivă, în sensul că dreptul fundamental menționat nu poate conduce la înlăturarea condițiilor expres prevăzute de Tratatul FUE.

Cu privire la legătura dintre actele și omisiunile în cauză și alegerile politice sau strategice efectuate în cadrul PESC și care privesc definirea și punerea în aplicare a PESC

Curtea amintește că, în cadrul examinării competenței Curții de Justiție a Uniunii Europene de a soluționa o acțiune având ca obiect acte sau omisiuni care intră sub incidența PESC, trebuie să se verifice, într-o primă etapă, dacă situația în cauză se încadrează în una dintre situațiile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și la articolul 275 al doilea paragraf TFUE, în care această competență este admisă în mod explicit ( 11 ). Dacă nu aceasta este situația, trebuie, într-o a doua etapă, să se aprecieze dacă respectiva competență se poate întemeia pe împrejurarea că actele și omisiunile în cauză nu au legătură directă cu alegerile politice sau strategice efectuate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în cadrul PESC și în special al PSAC ( 12 ). Astfel, deși Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să aprecieze legalitatea actelor sau a omisiunilor care nu au legătură directă cu aceste alegeri politice sau strategice ori să le interpreteze, ea nu dispune de aceste competențe dacă respectivele acte sau omisiuni au legătură directă cu alegerile politice sau strategice menționate ( 13 ).

În această privință, Curtea examinează aprecierea făcută de Tribunal ( 14 ), care efectuează o analiză concretă a fiecăruia dintre actele și a fiecăreia dintre omisiunile care țin de PESC și în special de PSAC, vizate de acțiunea formulată de KS și de KD ( 15 ).

În speță, în primul rând, din ordonanța atacată reiese că Tribunalul a constatat că această acțiune nu se încadra în situațiile în care dispozițiile tratatelor prevăd în mod explicit competența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materie de PESC, acest fapt nefiind de altfel contestat în cadrul recursurilor. În al doilea rând, Tribunalul a considerat în esență că actele și omisiunile vizate de această acțiune ( 16 ) au legătură directă cu politica menționată, având în vedere natura lor politică și strategică, precum și legătura lor cu definirea și punerea în aplicare a PESC, motiv pentru care s-a declarat necompetent să judece aceeași acțiune.

În această privință, Curtea arată, primo, că mijloacele puse la dispoziția unei misiuni PESC și în special a unei misiuni PSAC au legătură directă, astfel cum a considerat în mod întemeiat Tribunalul, cu alegerile politice sau strategice efectuate în cadrul PESC.

În schimb, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că pretinsa lipsă de personal adecvat ținea de probleme politice sau strategice care privesc definirea și punerea în aplicare a PESC. Astfel, capacitatea misiunii Eulex Kosovo de a angaja personal ( 17 ) constituie un act de administrare cotidiană care se înscrie în cadrul executării mandatului misiunii menționate. Astfel, deciziile adoptate de Eulex Kosovo în ceea ce privește alegerea personalului pe care această misiune îl folosește nu sunt legate în mod direct de alegerile politice sau strategice efectuate de misiunea menționată în cadrul PESC.

Secundo, Curtea ajunge la aceeași concluzie privind o eroare de drept din partea Tribunalului în ceea ce privește lipsa unor dispoziții care să prevadă o asistență judiciară în cadrul procedurilor desfășurate în fața Comisiei de control. Astfel, această parte a acțiunii formulate de KS și de KD vizează normele procedurale ale acestei comisii, care nu sunt legate în mod direct de alegerile politice sau strategice efectuate în cadrul PESC.

De asemenea, în ceea ce privește lipsa unor competențe de executare conferite Comisiei de control sau a unor căi de atac pentru încălcările constatate de aceeași comisie, Curtea, întemeindu-se pe obiectivele care au condus la crearea misiunii Eulex Kosovo ( 18 ), arată că decizia de a supune sau nu actele și omisiunile acestei misiuni unui mecanism de control care respectă normele menționate nu este legată în mod direct de alegerile politice sau strategice referitoare la misiunea menționată, ci numai de un aspect al gestiunii sale administrative.

Tertio, Curtea arată că lipsa atât a acestor măsuri corective care să permită remedierea încălcărilor drepturilor fundamentale constatate de Comisia de control, cât și a unei examinări juridice serioase a cauzei lui KD privește neadoptarea unor măsuri individuale aferente situațiilor particulare ale KS și KD și nu sunt direct legate de alegerile politice sau strategice efectuate în cadrul PESC. Situația este aceeași în ceea ce privește afirmația Consiliului și a SEAE potrivit căreia această misiune a făcut tot posibilul pentru a ancheta infracțiunile în cauză. Prin urmare, Tribunalul a săvârșit erori de drept și în ceea ce privește aceste aspecte ale acțiunii.

În schimb, quarto, decizia de revocare a mandatului executiv al unei misiuni PESC și în special al unei misiuni PSAC are legătură directă cu astfel de alegeri politice sau strategice efectuate în cadrul PESC, în sensul articolului 28 alineatul (1) și al articolului 43 alineatul (2) TUE. În consecință, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept în măsura în care s-a declarat necompetent să se pronunțe cu privire la criticile referitoare la revocarea mandatului executiv al Eulex Kosovo prin Decizia 2018/856 ( 19 ).

Cu privire la acțiunea în fața Tribunalului

Curtea, constatând că nu dispune de elementele necesare pentru a se pronunța în mod definitiv cu privire la excepțiile de inadmisibilitate invocate de Consiliu, de Comisie și de SEAE și nici cu privire la temeinicia acțiunii formulate de KS și de KD, trimite cauza spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la admisibilitate și, dacă este cazul, cu privire la fondul acestei acțiuni, precum și cu privire la cererea inițială de acces la OPLAN al Eulex Kosovo.

( 1 ) Ordonanța din 10 noiembrie 2021, KS și KD/Consiliul și alții (T-771/20, EU:T:2021:798).

( 2 ) Ordonanța menționată anterior este anulată în măsura în care acțiunea formulată de KS și KD viza printre altele încălcarea mai multor drepturi fundamentale, precum și abuzul de putere sau utilizarea abuzivă a puterii executive săvârșite de un organ și de instituțiile Uniunii. Respinge în rest recursurile.

( 3 ) În temeiul acestei dispoziții, „Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este competentă cu privire la [dispozițiile privind PESC], cu excepția competenței de a controla respectarea articolului 40 [TUE] și de a controla legalitatea anumitor decizii menționate la articolul 275 al doilea paragraf [TFUE]”.

( 4 ) Potrivit acestui articol 275 TFUE, „Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este competentă în ceea ce privește dispozițiile privind [PESC], nici în ceea ce privește actele adoptate în temeiul acestora. Cu toate acestea, Curtea este competentă să controleze respectarea dispozițiilor articolului 40 [TUE] și să se pronunțe în ceea ce privește acțiunile formulate în condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf [TFUE], privind controlul legalității deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu în temeiul titlului V capitolul 2 [TUE]”.

( 5 ) Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, EULEX KOSOVO (JO 2008, L 42, p. 92).

( 6 ) Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950.

( 7 ) Ordonanța din 14 decembrie 2017, KS/Consiliul și alții (T-840/16, EU:T:2017:938).

( 8 ) Acest articol prevede: „Punerea în aplicare a [PESC] nu aduce atingere aplicării procedurilor și domeniului de aplicare corespunzător al atribuțiilor instituțiilor prevăzute în tratate în vederea exercitării competențelor Uniunii prevăzute la articolele 3-6 [TFUE]. De asemenea, punerea în aplicare a politicilor prevăzute la articolele respective nu aduce atingere aplicării procedurilor și domeniului de aplicare corespunzător al atribuțiilor instituțiilor prevăzute în tratate în vederea exercitării competențelor Uniunii în temeiul prezentului capitol.”

( 9 ) Interpretate în lumina articolului 47 din cartă, a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 13 din CEDO, precum și a articolului 2, a articolului 3 alineatul (5) și a articolelor 6, 19, 21 și 23 TUE.

( 10 ) Hotărârea din 25 martie 2021, Carvalho și alții/Parlamentul și Consiliul (C-565/19 P, EU:C:2021:252, punctele 69 și 78).

( 11 ) Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft (C-72/15, EU:C:2017:236, punctul 60), și Hotărârea din 6 octombrie 2020, Bank Refah Kargaran/Consiliul (C-134/19 P, EU:C:2020:793, punctul 27).

( 12 ) Acest lucru reiese din jurisprudența Curții rezultată din cuprinsul punctului 49 din Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Elitaliana/Eulex Kosovo (C-439/13 P, EU:C:2015:753), din cuprinsul punctului 55 din Hotărârea din 19 iulie 2016, H/Consiliul și alții (C-455/14 P, EU:C:2016:569), precum și din cuprinsul punctului 66 din Hotărârea din 25 iunie 2020, CSUE/KF (C-14/19 P, EU:C:2020:492).

( 13 ) În consecință, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este competentă să aprecieze legalitatea sau să interpreteze acte sau omisiuni care au legătură directă cu desfășurarea, definirea sau punerea în aplicare a PESC și, în special, a PSAC, și anume în particular identificarea intereselor strategice ale Uniunii, precum și definirea atât a acțiunilor și a pozițiilor care trebuie adoptate de Uniune, cât și a orientărilor generale ale PESC, în sensul articolelor 24-26, 28, 29, 37, 38, 42 și 43 TUE.

( 14 ) Această apreciere figurează la punctele 28 și 39 din ordonanța atacată.

( 15 ) În acest scop, Curtea ține seama de faptul că obiectivul securității juridice impune ca instanța Uniunii să nu fie obligată să efectueze o examinare pe fond a cauzei pentru a-și stabili competența.

( 16 ) Aceste acte și omisiuni sunt menționate la punctul 20 din hotărâre. Este vorba în esență despre:

lipsa unor anchete adecvate privind dispariția și asasinarea unor membri ai familiilor lui KS și KD, din cauza lipsei resurselor necesare și a personalului adecvat al acestei misiuni pentru a-și exercita mandatul executiv;

lipsa unor dispoziții care să prevadă o asistență judiciară în favoarea reclamanților eligibili în procedurile desfășurate în fața Comisiei de control și a creării acestei comisii de control fără competență de executare a propriilor decizii și fără competența de a oferi o cale de atac pentru încălcările constatate;

neadoptarea unor măsuri corective care să permită remedierea integrală sau parțială a încălcărilor menționate la prima și a doua liniuță, în timp ce șeful Eulex Kosovo a adus la cunoștința Uniunii concluziile Comisiei de control;

abuzul de putere sau utilizarea abuzivă a puterii executive săvârșite de Consiliu și de SEAE prin susținerea faptului că Eulex Kosovo a făcut tot posibilul pentru a investiga sechestrarea și probabila ucidere a soțului lui KS, precum și uciderea soțului și a fiului lui KD;

abuzul de putere sau omisiunea de a folosi puterea executivă în mod adecvat prin revocarea mandatului executiv al Eulex Kosovo prin Decizia (PESC) 2018/856 a Consiliului din 8 iunie 2018 de modificare a Acțiunii comune 2008/124 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo (JO 2018, L 146, p. 5), deși încălcările menționate la prima și la a doua liniuță au continuat să existe;

abuzul de putere sau utilizarea abuzivă a puterii executive sau publice prin faptul că nu s-a asigurat ca cauza lui KD, referitoare la o crimă de război întemeiată prima facie, să facă obiectul unei examinări serioase din punct de vedere juridic de către Eulex Kosovo și/sau de către Parchetul Special pentru investigare și urmărire penală în fața Camerei Specializate din Kosovo.

( 17 ) Această capacitate reiese din modul de redactare a articolul 15a din Acțiunea comună 2008/124, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/349/PESC a Consiliului din 12 iunie 2014 (JO 2014, L 174, p. 42).

( 18 ) A se vedea articolele 1 și 2 din Acțiunea comună 2008/124.

( 19 ) Această decizie a eliminat obligația acestei misiuni, consacrată la articolul 3 litera (d) din Acțiunea comună 2008/124, de a se asigura că anumite infracțiuni „sunt investigate, supuse urmăririi penale și judecate adecvat”.