Concluziile avocatei generale L. Medina prezentate la 21 septembrie 2023.#QM împotriva Kiwi Tours GmbH.#Cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof.#Trimitere preliminară – Pachete de servicii de călătorie și servicii de călătorie asociate – Directiva (UE) 2015/2302 – Articolul 12 alineatul (2) – Dreptul călătorului de a rezilia un contract privind pachetul de servicii de călătorie fără a plăti vreun comision de reziliere – Circumstanțe inevitabile și extraordinare – Răspândirea COVID-19 – Consecințe care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinație – Previzibilitatea producerii acestor consecințe la data declarării rezilierii – Evenimente care se produc după data rezilierii, dar înainte de începerea executării pachetului.#Cauza C-584/22.

Ediție provizorie

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOAMNA LAILA MEDINA

prezentate la 21 septembrie 2023(1)

Cauzele conexate C‑414/22 și C‑584/22

DocLX Travel Events GmbH

împotriva

Verein für Konsumenteninformation

[cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria)]

împotriva

Kiwi Tours GmbH

[cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania)]

„Cerere de decizie preliminară – Pachete de servicii de călătorie și servicii de călătorie asociate – Directiva (UE) 2015/2302 – Rezilierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie – Circumstanțe inevitabile și extraordinare – Evenimente care se produc după reziliere, dar înainte de executarea pachetului – Previzibilitate la momentul rezilierii contractului de călătorie”

I. Introducere

1. La 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (denumită în continuare „OMS”) a declarat epidemia de coronavirus COVID-19 drept „pandemie” și a avertizat că lumea „nu a mai cunoscut niciodată o pandemie declanșată de un coronavirus”(2). „Caracterul brusc, amploarea și gravitatea”(3) pandemiei s‑au reflectat în adoptarea unor măsuri restrictive fără precedent la nivel mondial, care au avut un impact negativ puternic în toate domeniile de activitate socială și economică. Industria călătoriilor a fost unul dintre sectoarele cel mai grav afectate.

2. În acest context, mulți călători au invocat dreptul de a rezilia contractele lor privind pachetele de servicii de călătorie fără plata unui comision de reziliere. Ei au făcut aceasta înainte chiar de declararea oficială a pandemiei și de închiderea frontierelor, invocând existența unor circumstanțe „inevitabile și extraordinare” în sensul articolului 12 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2302(4). Prezentele cauze conexate, precum și cauza C‑299/22, Tez Tour, în care sunt prezentate astăzi concluziile noastre, ridică mai multe probleme legate de interpretarea dispoziției respective. Una dintre problemele menționate se referă la determinarea momentului care este decisiv pentru stabilirea dreptului de reziliere a contractului privind pachetul de servicii de călătorie fără obligația de a plăti vreun comision de reziliere. Aceste cauze invită la o reflecție asupra celui mai bun mod de realizare a echilibrului adecvat urmărit de Directiva 2015/2302 între un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și competitivitatea întreprinderilor, pe măsură ce lumea devine un loc mai incert și imprevizibil.

II. Cadrul juridic

A. Dreptul Uniunii

3. Considerentul (31) al Directivei 2015/2302 are următorul cuprins:

„(31) De asemenea, călătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie în orice moment înainte de începerea executării pachetului, în schimbul plății unui comision de reziliere adecvat și justificabil, ținând cont de economiile de costuri previzibile și de venitul din desfășurarea alternativă a serviciilor de călătorie. De asemenea, călătorii ar trebui să aibă dreptul de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie fără plata unui comision de reziliere, în cazul în care circumstanțe inevitabile și extraordinare afectează în mod semnificativ executarea pachetului. Acestea pot include, de exemplu, războaie, alte probleme grave de securitate precum terorismul, riscuri semnificative pentru sănătatea umană precum epidemia unei boli grave în locul de destinație al călătoriei sau dezastre naturale precum inundațiile, cutremurele sau condițiile meteorologice care fac imposibilă deplasarea în condiții de siguranță către destinație, astfel cum s‑a convenit în contractul privind pachetul de servicii de călătorie.”

4. Potrivit articolului 3 alineatul (12) din Directiva 2015/2302, intitulat „Definiții”:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]

(12) «circumstanțe inevitabile și extraordinare» înseamnă o situație care nu poate fi controlată de partea care invocă o astfel de situație și ale cărei consecințe nu ar fi putut fi evitate chiar dacă s‑ar fi luat toate măsurile rezonabile [.]”

5. Articolul 12 din Directiva 2015/2302, intitulat „Rezilierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie și dreptul de retragere înainte de începerea executării pachetului”, prevede la alineatele (1)-(3):

„(1) Statele membre asigură călătorului posibilitatea de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie în orice moment înainte de începerea executării pachetului. În cazul în care călătorul reziliază contractul privind pachetul de servicii de călătorie în temeiul prezentului alineat, călătorul poate fi obligat să plătească organizatorului un comision de reziliere adecvat și justificabil. În contractul privind pachetul de servicii de călătorie pot fi prevăzute comisioane de reziliere standardizate rezonabile, în funcție de momentul rezilierii contractului înainte de începerea executării pachetului, precum și de economiile de costuri și de veniturile prevăzute, generate de executarea alternativă a serviciilor de călătorie. În absența unor comisioane de reziliere standardizate, valoarea comisionului de reziliere corespunde prețului pachetului din care se scad economiile de costuri și veniturile generate de executarea alternativă a serviciilor de călătorie. La cererea călătorului, organizatorul prezintă o justificare pentru cuantumul comisioanelor de reziliere.

(2) În pofida alineatului (1), călătorul are dreptul să rezilieze contractul privind pachetul de servicii de călătorie înainte de începerea executării pachetului fără a plăti vreun comision de reziliere în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație sau în vecinătatea imediată a acestuia și care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinație. În cazul rezilierii contractului privind pachetul de servicii de călătorie în temeiul prezentului alineat, călătorul are dreptul la o rambursare completă a oricărei plăți efectuate pentru pachet, dar nu are dreptul la vreo despăgubire suplimentară.

(3) Organizatorul poate rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie și poate oferi călătorului rambursarea completă a tuturor plăților efectuate pentru pachet, dar nu este răspunzător pentru plata unor despăgubiri suplimentare, în cazul în care:

[…]

(b) organizatorul nu poate executa contractul din cauza unor circumstanțe inevitabile și extraordinare și îl înștiințează pe călător cu privire la rezilierea contractului, fără întârziere și înainte de începerea executării pachetului”.

6. Articolul 23 din Directiva 2015/2302, intitulat „Caracterul imperativ al directivei”, prevede la alineatele (2) și (3):

„(2) Călătorii nu pot renunța la drepturile care le sunt conferite prin măsurile naționale de transpunere a prezentei directive.

(3) Dispozițiile contractuale sau declarațiile efectuate de un călător prin care, în mod direct sau indirect, se renunță la drepturile acordate călătorilor în temeiul prezentei directive sau se restrâng aceste drepturi sau care au drept obiectiv eludarea aplicării prezentei directive nu sunt obligatorii pentru călător.”

B. Dreptul național

1. Dreptul austriac

7. Articolul 3 din Pauschalreisegesetz (Legea privind pachetele de servicii de călătorie, BGBl. I, 2017/50) prevede:

„În măsura în care acordurile derogă, în detrimentul călătorului, de la dispozițiile prezentei legi federale, acestea sunt lovite de nulitate.”

8. Articolul 10 alineatul (2) din Legea privind pachetele de servicii de călătorie prevede:

„Fără a aduce atingere dreptului la reziliere prevăzut la alineatul (1), călătorul poate rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie înainte de începerea executării pachetului fără a plăti vreo despăgubire în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație sau în vecinătatea imediată a acestuia și care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinație. În cazul în care călătorul reziliază contractul privind pachetul de servicii de călătorie în temeiul prezentului alineat, acesta are dreptul la o rambursare completă a oricărei plăți efectuate pentru pachet, dar nu are dreptul la nicio despăgubire suplimentară.“

2. Dreptul german

9. Articolul 651h din Bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil), intitulat „Rezilierea înainte de începerea executării pachetului”, prevede:

„(1) Înainte de începerea executării pachetului, călătorul poate rezilia contractul în orice moment. În cazul în care călătorul reziliază contractul, organizatorul nu mai poate solicita prețul convenit pentru pachet. Totuși, organizatorul poate solicita o despăgubire rezonabilă.

(2) Valorile standard rezonabile ale despăgubirii pot fi specificate în contract, tot prin intermediul unor clauze contractuale standard, care se bazează pe următoarele criterii:

1. perioada dintre declararea rezilierii și începerea executării pachetului;

2. economiile de costuri pe care se prevede că le va face organizatorul; și

3. câștigurile prevăzute, generate de executarea alternativă a serviciilor de călătorie.

Atunci când în contract nu sunt specificate valori standard ale despăgubirii, valoarea despăgubirii este determinată de prețul pachetului din care se scade valoarea economiilor de costuri făcute de organizator, precum și câștigurile obținute de acesta prin executarea în alt mod a serviciilor de călătorie. La cererea călătorului, organizatorul este obligat să menționeze motivele care stau la baza cuantumului despăgubirii.

(3) Prin derogare de la alineatul (1) a treia teză, organizatorul nu poate solicita despăgubiri în cazul în care circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație sau în vecinătatea imediată a acestuia afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau transportul pasagerilor la destinație. Circumstanțele sunt inevitabile și excepționale în sensul prezentului alineat dacă nu pot fi controlate de partea care invocă o astfel de situație și consecințele lor nu puteau fi evitate chiar dacă s‑ar fi luat toate măsurile rezonabile.”

III. Prezentare succintă a situației de fapt și a procedurii principale, precum și a întrebărilor preliminare

A. Cauza C‑414/22

10. Consumatorul FM a rezervat în luna ianuarie 2020, prin intermediul pârâtei DocLX, operator de turism, o excursie de absolvire în Croația. Călătoria urma să aibă loc în perioada 27 iunie-3 iulie 2020. Ea cuprindea transportul până la destinație și înapoi la locul de plecare și era concepută ca o călătorie festivă care implica un număr mare de participanți tineri și petreceri exuberante.

11. Prețul total al pachetului de servicii turistice a fost de 787 de euro, sumă pe care FM a plătit‑o integral în avans.

12. La 13 martie 2020, Ministerul Afacerilor Externe austriac a emis o avertizare de călătorie de gradul 4 pentru toate țările din întreaga lume, recomandând ferm amânarea oricărei călătorii care nu era absolut necesară sau utilizarea opțiunilor de reziliere.

13. La 21 aprilie 2020, DocLX l‑a informat pe FM că o reziliere gratuită a călătoriei nu era posibilă la momentul respectiv, ci numai ca urmare a unor circumstanțe externe precum o avertizare de călătorie de gradul 6 și, chiar și în acest caz, doar cu șapte zile înainte de începerea călătoriei planificate. Totuși, DocLX a propus o anulare a călătoriei pentru un comision de reziliere redus, iar FM a acceptat oferta. Ulterior, DocLX i‑a rambursat lui FM suma pe care o plătise, reținând însă suma de 227,68 euro cu titlu de costuri de anulare.

14. În cele din urmă, pachetul de servicii turistice nu a fost executat.

15. Verein für Konsumenteninformation (Asociația pentru informarea consumatorilor; denumită în continuare „Verein”), o asociație austriacă pentru consumatori, a fost sesizată cu cererea de rambursare a comisionului de reziliere formulată de FM. Această cerere avea ca obiect plata de către organizator a sumei reținute de 227,68 euro, afirmând că, la momentul acordului privind anularea, FM avea dreptul să rezilieze gratuit contractul de călătorie. Ea a susținut că acordul prin care călătorul și‑a anulat călătoria, cu comision de reziliere redus, trebuie considerat ca fiind lovit de nulitate în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Legea (austriacă) privind pachetele de servicii de călătorie, întrucât îi era mai puțin favorabil.

16. DocLX s‑a opus cererii în cauză, afirmând că în aprilie 2020 nu era încă previzibil dacă anumite circumstanțe inevitabile și excepționale vor face efectiv imposibilă executarea pachetului în iunie 2020. În consecință, a susținut că nu exista nicio posibilitate de reziliere gratuită la momentul acordului privind valoarea comisionului de reziliere (sau al declarării rezilierii).

17. În timp ce instanța de prim grad de jurisdicție a respins cererea Verein, urmând în esență argumentele DocLX, instanța de apel a infirmat această hotărâre și a admis cererea, constatând că, la momentul rezilierii, o excursie de absolvire precum cea convenită nu ar fi putut avea loc din cauza pandemiei de COVID-19.

18. Instanța de trimitere observă că soluționarea litigiului care face obiectul procedurii principale depinde de interpretarea articolului 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302. Mai precis, depinde de aspectul dacă, pentru a stabili dreptul la rezilierea gratuită a contractului de călătorie este suficient ca circumstanțele inevitabile și extraordinare să se fi produs efectiv după rezilierea contractului – privite ex post facto – până la începerea călătoriei (cel mai târziu moment posibil pentru rezilierea contractului privind serviciile de călătorie) sau dacă este determinant ca astfel de circumstanțe, privite ex ante, să fie fost probabile sau previzibile.

19. Instanța de trimitere observă că Directiva 2015/2302 nu prevede un prag specific de probabilitate a producerii „circumstanțelor inevitabile și extraordinare” sau termene pentru o reziliere gratuită efectuată de călător. Ea consideră că se poate avea în vedere o apreciere atât ex post, cât și ex ante a acestor circumstanțe. Potrivit aprecierii ex post, un călător ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de a rezilia gratuit contractul privind pachetul de servicii de călătorie atunci când aceste circumstanțe se produc în mod efectiv ulterior și ar afecta în mod semnificativ sau ar face imposibilă executarea contractului privind pachetul de servicii pe care călătorul l‑a reziliat din cauza acestor circumstanțe. În acest caz, nu ar prezenta relevanță aprecierea eronată a situației ex ante de către călător care ar fi reziliat pachetul „prea devreme”. În schimb, potrivit aprecierii ex ante, singurul aspect determinant este situația obiectivă existentă la momentul declarării rezilierii. În această ipoteză, eventualele îmbunătățiri ulterioare ale situației de risc nu ar avea incidență asupra dreptului la reziliere. Totuși, o apreciere eronată (prea „prudentă”) a situației de risc de către călător la momentul declarării rezilierii ar avea drept consecință, chiar și în cazul caracterului nerezonabil sau al imposibilității de executare a pachetului survenite în mod efectiv ulterior, menținerea obligației sale de a plăti comisioanele de anulare.

20. În aceste împrejurări, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„(1) Articolul 12 alineatul (2) din [Directiva 2015/2302] trebuie interpretat în sensul că, indiferent de momentul declarării rezilierii, călătorul are în orice caz dreptul la reziliere gratuită atunci când circumstanțele inevitabile și extraordinare care afectează în mod semnificativ executarea pachetului s‑au produs, în mod efectiv, la începerea (programată) a călătoriei?

(2) Articolul 12 alineatul (2) din [Directiva 2015/2302] trebuie interpretat în sensul că un călător are deja dreptul la reziliere gratuită atunci când, la momentul declarării rezilierii, era de așteptat producerea unor circumstanțe inevitabile și extraordinare?”

21. Recurenta din procedura principală, guvernele austriac și elen, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Decizia de conexare a procedurilor în temeiul articolului 54 din Regulamentul de procedură în prezenta cauză și în cauza C‑584/22 a fost luată la 28 martie 2023. Părțile din procedura principală, guvernul elen, precum și Comisia Europeană au prezentat observații orale în cadrul ședinței comune, care a avut loc pentru cauzele C‑414/22 și C‑584/22, precum și pentru cauza C‑299/22, Tez Tour, la 7 iunie 2023.

B. Cauza C‑584/22

22. În luna ianuarie 2020, QM a rezervat o călătorie în Japonia, între 3 și 12 aprilie 2020, pentru el însuși și soția sa prin intermediul operatorului de turism Kiwi Tours. Prețul total al pachetului de servicii turistice a fost de 6 148 de euro, sumă din care QM a plătit un avans de 1 230 de euro.

23. Ca urmare a unei serii de măsuri adoptate de autoritățile japoneze în legătură cu coronavirusul, QM a reziliat, prin scrisoarea din 1 martie 2020, contractul privind pachetul respectiv din cauza riscului pentru sănătate reprezentat de coronavirus.

24. Kiwi Tours a emis așadar o factură de reziliere pentru o sumă suplimentară de 307 de euro, care a fost plătită de către QM.

25. La 26 martie 2020, Japonia a dispus o interdicție de intrare pe teritoriul său. QM a solicitat ulterior rambursarea sumelor plătite, ceea ce Kiwi Tours a refuzat.

26. În timp ce Amtsgericht (Tribunalul Districtual, Germania) a obligat Kiwi Tours, la cererea lui QM, să ramburseze sumele plătite, Landgericht (Tribunalul Regional, Germania), în urma apelului formulat de Kiwi Tours, a respins cererea respectivă. Landgericht (Tribunalul Regional) a observat că, la momentul rezilierii contractului, nu se putea considera că existau circumstanțe inevitabile și extraordinare. Prin urmare, pe baza unei aprecieri ex ante, QM nu avea dreptul de a rezilia contractul fără obligația de a plăti un comision de reziliere.

27. QM a formulat recurs în fața Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) împotriva hotărârii pronunțate de Landgericht (Tribunalul Regional). Instanța de trimitere observă că în mod corect instanța de apel a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru dreptul de reziliere gratuită a contractului atunci când este posibil să se evalueze, înainte chiar de începerea executării pachetului, că există circumstanțe inevitabile și extraordinare. Această evaluare presupune să se aprecieze dacă circumstanțele extraordinare generează o probabilitate considerabilă ca pachetul sau transportul de călători la destinație să fie afectate în mod semnificativ. Potrivit instanței de trimitere, se consideră că există un efect semnificativ atunci când executarea pachetului ar implica riscuri semnificative și nerezonabile legate de interesele protejate prin lege ale călătorului.

28. Totuși, instanța de trimitere consideră că aprecierea efectuată de instanța de apel referitor la existența unui astfel de risc în prezenta cauză este viciată de erori de drept. Instanța de apel ar fi trebuit să analizeze chestiunea dacă natura și amploarea neobișnuită a măsurilor restrictive constituiau deja, la momentul rezilierii contractului, indicii suficiente în sensul că exista un risc semnificativ de infectare cu virusul. Astfel, nu se poate exclude posibilitatea ca, prin efectuarea unei aprecieri corecte a acestui risc, instanța de apel să fi ajuns la concluzia că, la momentul rezilierii contractului, o călătorie în Japonia implica riscuri serioase și grave pentru sănătate despre care nu se putea considera în mod rezonabil că ar fi fost asumate de un călător prudent.

29. Instanța de trimitere amintește însă că, potrivit dreptului procedural german, nu se poate pronunța ea însăși pe fond în această privință și va trebui, în principiu, să trimită cauza spre rejudecare la instanța de apel. În schimb, ar putea să se pronunțe ea însăși asupra apelului fără a face alte constatări de fapt și să respingă apelul în cazul în care circumstanțe care au apărut abia după reziliere sunt, de asemenea, relevante pentru aprecierea referitoare la dreptul de reziliere gratuită. Astfel, toate părțile sunt de acord că deplasarea către destinația de călătorie nu putea fi efectuată din cauza interdicției de intrare impuse de Japonia la 26 martie 2020 în urma răspândirii coronavirusului.

30. Instanța de trimitere tinde să considere că trebuie să se țină seama de circumstanțele care au apărut abia după reziliere. În această privință, ea arată, în primul rând, că articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302 prevede în mod oficial un caz de reziliere distinct de cel de la alineatul (1) al articolului respectiv, care se aplică atunci când, contrar aprecierii călătorului, nu există circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la momentul rezilierii și afectează în mod semnificativ executarea pachetului. Articolul 12 alineatul (2) este, în esență, relevant doar pentru consecințele juridice ale rezilierii, care nu depind de motivele pe care călătorul s‑a întemeiat pentru rezilierea contractului său privind serviciile de călătorie, ci doar de existența efectivă a unor circumstanțe care au un impact semnificativ asupra efectuării călătoriei.

31. În al doilea rând, instanța de trimitere apreciază că scopul comisionului de reziliere ar conduce la aceeași concluzie, indiferent dacă acesta trebuie considerat ca fiind o plată similară unei despăgubiri sau un substitut pentru prețul pachetului. În ipoteza în care comisionul de reziliere ar fi considerat o plată similară unei despăgubiri, instanța de trimitere amintește că, în principiu, atunci când se evaluează prejudiciul pentru care se datorează despăgubirea, este necesar să fie luată în considerare întreaga evoluție a prejudiciului de la momentul evenimentului care a generat creanța până la decizia finală cu privire la creanța respectivă. Acest lucru ar pleda pentru prezumarea lipsei prejudiciului organizatorului în cazurile în care devine evident după reziliere că executarea pachetului este afectată în mod semnificativ și că, prin urmare, organizatorul ar fi fost obligat să restituie prețul integral al pachetului chiar și în situația în care călătorul nu ar fi reziliat contractul. În ipoteza în care comisionul de reziliere ar fi considerat un substitut pentru prețul pachetului, în sensul unei plăți care ia locul prețului pachetului datorat inițial, este necesar, de asemenea, să nu fie ignorate evoluțiile ulterioare care conduc la pierderea dreptului organizatorului la prețul pachetului. Astfel, potrivit instanței de trimitere, dreptul la plata substitutivă există numai în măsura în care ar fi existat chiar dacă contractul de călătorie nu ar fi fost reziliat de către călător.

32. În sfârșit, potrivit instanței de trimitere, considerațiile legate de protecția consumatorilor ar trebui să pledeze în favoarea luării în considerare a evoluțiilor ulterioare. În opinia sa, un nivel ridicat de protecție impune ca, până și în ipoteza unei rezilieri anticipate a contractului de călătorie, călătorul să nu fie obligat să efectueze plăți pentru un serviciu de călătorie a cărui prestare este afectată ulterior în mod semnificativ. În caz contrar, în situații de incertitudine, călătorii ar putea fi descurajați să își exercite în timp util dreptul de a rezilia contractul de călătorie, deși rezilierea anticipată implică posibilitatea de a plăti de fapt un comision de reziliere scăzut. Potrivit instanței de trimitere, acest lucru reduce riscul nu doar pentru călător, ci și pentru organizator, care beneficiază de clarificarea situației într‑un stadiu incipient și dispune de mai mult timp pentru a economisi costuri sau pentru executarea alternativă a serviciilor de călătorie. În schimb, condiționarea dreptului de anulare gratuită de momentul anulării ar încuraja un comportament speculativ, în special din partea organizatorului. În opinia instanței de trimitere, aceasta ar putea determina organizatorul să amâne rezilierea contractului de călătorie până cu puțin timp înainte de începerea călătoriei, astfel încât cât mai mulți călători să rezilieze contractul într‑un mod care să fie mai favorabil din punct de vedere financiar pentru organizatorul în cauză.

33. Instanța de trimitere consideră că argumentele menționate mai sus nu sunt puse sub semnul întrebării de faptul că termenul maxim de rambursare este de 14 zile de la rezilierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie, după cum prevede articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2015/2302. Mai precis, această instanță consideră că nu se poate deduce din dispoziția în discuție că valoarea comisionului de reziliere trebuie să fie stabilită în mod definitiv la momentul respectiv și că se impune să fie excluse cererile ulterioare de plăți suplimentare sau de restituire.

34. În aceste condiții, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 12 alineatul (2) din [Directiva 2015/2302] trebuie să fie interpretat în sensul că, pentru aprecierea caracterului justificat al rezilierii, sunt relevante numai circumstanțele inevitabile și extraordinare care s‑au produs deja la momentul rezilierii sau în sensul că trebuie să fie avute în vedere și circumstanțele inevitabile și extraordinare care se produc efectiv după reziliere, dar înaintea începerii programate a călătoriei?”

35. Au depus observații scrise QM, guvernul elen și Comisia Europeană. Părțile din procedura principală, guvernul elen, precum și Comisia Europeană au prezentat observații orale în cadrul ședinței comune, care a avut loc la 7 iunie 2023 pentru cauzele C‑414/22 și C‑584/22, precum și pentru cauza C‑299/22, Tez Tour.

IV. Apreciere

36. Prin intermediul celor două întrebări în cauza C‑414/22 și al întrebării unice în cauza C‑584/22, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302 trebuie interpretat în sensul că aprecierea producerii circumstanțelor inevitabile și extraordinare care afectează în mod semnificativ executarea pachetului, ceea ce dă naștere dreptului călătorului de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie fără plata vreunui comision de reziliere, se impune să fie efectuată doar la momentul rezilierii contractului sau dacă această dispoziție trebuie interpretată în sensul că este necesar, de asemenea, să se țină seama de circumstanțele inevitabile și extraordinare care se produc efectiv după rezilierea contractului privind pachetul respectiv, dar înainte de începerea executării pachetului de servicii de călătorie.

37. Instanța de trimitere în cauza C‑414/22 consideră că articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302 ar putea sugera că dreptul de a rezilia gratuit contractul privind pachetul în discuție trebuie să existe întotdeauna dacă circumstanțele inevitabile și extraordinare se produc ulterior în mod efectiv și dacă ar fi afectat în mod semnificativ sau ar fi făcut imposibilă executarea pachetului. Totuși, această instanță a adoptat punctul de vedere potrivit căruia se poate susține, de asemenea, că numai situația obiectivă de la momentul declarării rezilierii este determinantă. Instanța de trimitere în cauza C‑584/22 consideră că aprecierea aspectului dacă există riscuri semnificative și nerezonabile legate de sănătate sau de alte interese ale călătorului protejate prin lege necesită o previziune, perioada de timp relevantă fiind anterioară începerii executării contractului privind pachetul respectiv. În opinia sa, circumstanțele apărute după rezilierea contractului privind pachetul în discuție, dar înainte de călătoria avută în vedere pot fi relevante, de asemenea, pentru aprecierea menționată.

38. Din cererile de decizie preliminară reiese că principala problemă care se pune este aceea dacă există un drept autonom de reziliere a contractului privind pachetul de servicii de călătorie, întemeiat exclusiv pe producerea efectivă a unor împrejurări inevitabile și extraordinare care afectează în mod semnificativ pachetul la data călătoriei.

39. În această privință, trebuie amintit cu titlu introductiv că, după cum indică titlul său, articolul 12 din Directiva 2015/2302 reglementează „[r]ezilierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie și dreptul de retragere înainte de începerea executării pachetului”. Articolul 12 alineatul (1) din directiva respectivă prevede dreptul călătorului de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie „în orice moment înainte de începerea executării pachetului”. În acest caz, în temeiul dispoziției menționate, el „poate fi obligat să plătească organizatorului un comision de reziliere adecvat și justificabil”. Articolul 12 alineatul (2) recunoaște dreptul călătorului de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie fără a plăti vreun comision de reziliere în cazul unor „circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație sau în vecinătatea imediată a acestuia și care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau care afectează semnificativ transportul pasagerilor la destinație”.

40. Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama nu doar de termenii acesteia, ci, în egală măsură, de contextul său, de obiectivele urmărite de reglementarea din care aceasta face parte și, după caz, de geneza sa. În special, trebuie avute în vedere considerentele actului Uniunii în discuție, în măsura în care ele sunt de natură să clarifice voința autorului acestui act și constituie elemente importante de interpretare a acestui act(5).

41. O posibilă interpretare a modului de redactare a articolului 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302 este aceea potrivit căreia pentru ca un călător să aibă dreptul să rezilieze gratuit contractul privind pachetul de servicii de călătorie, efectul semnificativ asupra executării pachetului trebuie să se concretizeze sau să continue să existe la data executării pachetului de servicii de călătorie. Dispoziția respectivă face referire la circumstanțe inevitabile și extraordinare „care se produc la locul de destinație” și „care afectează în mod semnificativ executarea pachetului“, utilizând timpul prezent. Guvernul austriac și Comisia Europeană au remarcat însă că considerentul (31) al directivei utilizează timpul viitor (în versiunea în limba engleză) atunci când precizează că dreptul de a rezilia fără plata unui comision de reziliere există „în cazul în care circumstanțe inevitabile și extraordinare afectează [în versiunea în limba engleză „va afecta”] în mod semnificativ executarea pachetului” (sublinierea noastră). Aceasta ar evidenția faptul că dreptul la rezilierea gratuită a unui contract privind pachetul de servicii de călătorie depinde de o evaluare prospectivă a situației de către călător la momentul rezilierii contractului.

42. Indiferent de timpul utilizat la articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302 și în considerentul (31) al directivei menționate, trebuie să se sublinieze, după cum amintim în Concluziile noastre prezentate astăzi în cauza C‑299/22, că dreptul de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie fără a plăti vreun comision de reziliere ia naștere „înainte de începerea executării pachetului”. Utilizarea prepoziției „înainte” indică existența unui interval de timp între decizia de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie și începutul executării pachetului. Decizia de reziliere a contractului privind pachetul respectiv în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) are așadar un caracter prospectiv. Ea se întemeiază pe o previziune sau o evaluare ex ante cu privire la producerea unor „circumstanțe inevitabile și extraordinare” și a efectului lor semnificativ asupra executării pachetului sau, în cazul în care aceste circumstanțe s‑au produs deja, pe o previziune cu privire la persistența efectului semnificativ asupra pachetului. După cum a susținut guvernul austriac, chiar dacă într‑o situație concretă s‑a stabilit deja, la data rezilierii contractului, că circumstanțele menționate se vor produce la data călătoriei, va mai trebui totuși să se aprecieze în ce măsură împrejurările în cauză vor afecta mai precis executarea pachetului.

43. Evaluarea ex ante făcută de călător la data rezilierii contractului privind pachetul de servicii de călătorie implică, așadar, o apreciere a probabilității ca „circumstanțele inevitabile și extraordinare” să aibă un efect semnificativ asupra executării pachetului. Această apreciere este necesar să fie ghidată de caracterul excepțional al dreptului de a rezilia contractul privind pachetul de servicii pentru călătorie fără obligația de a plăti un comision de reziliere. La momentul rezilierii contractului privind pachetul de servicii de călătorie, călătorul trebuie să estimeze în mod rezonabil că există o probabilitate suficient de mare ca executarea pachetului să fie afectată semnificativ de „circumstanțe inevitabile și extraordinare”.

44. Rezultă că dreptul călătorului de a rezilia contractul fără a plăti vreun comision de reziliere, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302, poate fi dobândit înainte de începerea executării pachetului la momentul rezilierii contractului privind pachetul de servicii de călătorie pe baza previzibilității în limite rezonabile a unui efect semnificativ asupra pachetului. Acest drept dobândit nu se poate stinge ca urmare a unor evenimente ulterioare. După cum susține Comisia, ar fi absurd dacă un călător ar putea rezilia contractul din cauza unor circumstanțe inevitabile și extraordinare, dar ar trebui apoi să aștepte ca circumstanțele respective să se producă efectiv la data călătoriei pentru a fi scutit de plata comisionului de reziliere. În schimb, în cazul în care călătorul nu are dreptul la reziliere gratuită, un asemenea drept nu poate fi dobândit retroactiv după rezilierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie ca urmare a unor evenimente ulterioare.

45. Această interpretare este confirmată de contextul articolului 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302. În această privință, din observațiile preliminare de mai sus(6) rezultă că articolul menționat recunoaște călătorului două drepturi de reziliere distincte. Pe de o parte, potrivit articolului 12 alineatul (1) din directivă, călătorul poate „rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie în orice moment înainte de începerea executării pachetului”. Întrucât exercitarea dreptului în cauză nu este supusă obligației de a motiva rezilierea, călătorul poate fi obligat, tot în temeiul articolului 12 alineatul (1) din directivă, să plătească „un comision de reziliere adecvat și justificabil”. Pe de altă parte, articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302 recunoaște un drept de reziliere a contractului privind pachetul de servicii de călătorie fără plata vreunui comision de reziliere „înainte de începerea executării pachetului […] în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație […] și care afectează în mod semnificativ executarea pachetului”.

46. Dacă s‑ar admite că producerea efectivă a circumstanțelor inevitabile și extraordinare este o condiție autonomă pentru recunoașterea dreptului de reziliere gratuită, independent de aprecierea efectuată la data rezilierii contractului privind pachetul de servicii de călătorie, acest lucru ar avea drept consecință faptul că ar conduce la recunoașterea unui nou drept la rambursarea integrală în favoarea tuturor călătorilor, independent de motivele pe care le‑au invocat pentru rezilierea contractului. Astfel, dacă ceea ce contează nu este situația care exista la data x (data rezilierii contractului), ci ceea ce s‑a întâmplat efectiv la o dată ulterioară z (data călătoriei), atunci un călător care a reziliat contractul pentru motive personale în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2015/2302 ar trebui de asemenea să aibă dreptul de a solicita restituirea comisioanelor de reziliere pe care le‑a plătit deja, în ipoteza în care călătoria nu va mai avea loc ca urmare a unor circumstanțe inevitabile și extraordinare.

47. După cum a susținut în esență guvernul elen, a-i recunoaște călătorului posibilitatea de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie fără plata vreunui comision de reziliere în cazul producerii efective a circumstanțelor inevitabile și extraordinare, indiferent de situația de la momentul rezilierii, ar contraveni armonizării totale a drepturilor și a obligațiilor părților din contractul de călătorie, astfel cum este prevăzută la articolul 4 din Directiva 2015/2302.

48. Astfel, soluția „ex post facto” creează incertitudine în ceea ce privește momentul în care trebuie efectuată aprecierea referitoare la drepturile și obligațiile ambelor părți la contract. După cum a susținut guvernul elen în ședință, raportul contractual încetează pentru ambele părți atunci când călătorul reziliază contractul. Întrucât legiuitorul Uniunii nu a prevăzut în mod expres că evenimentele viitoare ulterioare rezilierii contractului pot influența raportul contractual, rezilierea contractului trebuie să fie determinantă pentru stabilirea aspectului dacă prezicerea făcută de călător este rezonabilă. La momentul respectiv trebuie să se aprecieze consecințele juridice ale exercitării dreptului de a rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie. Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 12 alineatul (2), consecința juridică a exercitării dreptului de reziliere a contractului constă în obligația organizatorului de rambursare completă nu mai târziu de 14 zile de la rezilierea contractului privind pachetul de servicii de călătorie, în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din directivă.

49. Promptitudinea cu care trebuie să aibă loc rambursarea completă în temeiul articolului 12 alineatul (4) confirmă, după cum a susținut guvernul elen, interpretarea potrivit căreia momentul rezilierii contractului privind pachetul de servicii de călătorie este determinant pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților. În această ultimă privință, dorim să subliniem că stabilirea valorii exacte a comisionului de reziliere este distinctă de stabilirea dreptului călătorului de a rezilia contractul fără plata vreunui comision de reziliere. Călătorul poate rezilia contractul o singură dată și la momentul respectiv trebuie să existe certitudine cu privire la aspectul dacă are sau nu dreptul la rambursarea completă a plăților efectuate.

50. Mai mult, dreptul călătorului de a rezilia contractul din cauza unor circumstanțe inevitabile și extraordinare este legat în mod indisolubil de lipsa obligației de a plăti un comision de reziliere. Prin urmare, nu este posibil să se disocieze în timp elementele esențiale ale dreptului prevăzut la articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302 și să se admită că un călător poate să rezilieze contractul invocând circumstanțe inevitabile și extraordinare, dar dreptul său la rambursarea completă depinde de evenimente ulterioare.

51. Aprecierea ex post a circumstanțelor inevitabile și extraordinare ar avea totodată o influență asupra interpretării drepturilor de care beneficiază organizatorul. Obligația călătorului de a plăti un comision de reziliere în ipoteza în care cerințele de la articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302 nu sunt îndeplinite corespunde unei creanțe conexe a organizatorului. După cum a susținut Kiwi Tours în ședință, dacă dreptul de reziliere gratuită al călătorului ar depinde de evenimente ulterioare, acest lucru ar avea drept consecință faptul că dreptul organizatorului la comisionul de reziliere s‑ar naște sau s‑ar stinge în funcție de evoluția situației între momentul rezilierii și momentul călătoriei planificate.

52. În plus, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2015/2302, organizatorul poate rezilia contractul privind pachetul de servicii de călătorie și poate oferi călătorului rambursarea completă, fără a fi răspunzător pentru plata unor despăgubiri suplimentare, în cazul în care organizatorul „nu poate executa contractul din cauza unor circumstanțe inevitabile și extraordinare și îl înștiințează pe călător […] înainte de începerea executării pachetului” (sublinierea noastră). Dacă evenimentele care se produc după reziliere ar avea o semnificație autonomă în ceea ce privește stabilirea drepturilor și obligațiilor părților, ar trebui atunci să se admită că organizatorul ar putea rezilia contractul înainte de începerea executării pachetului, dar că răspunderea sa pentru plata unei despăgubiri suplimentare ar depinde de aspectul dacă, la data călătoriei planificate, previziunea sa s‑a confirmat efectiv. Un astfel de rezultat ar face ca exonerarea de răspundere a organizatorului să fie incertă. Mai mult, acesta ar fi contrar armonizării totale a drepturilor și obligațiilor părților de către legiuitorul Uniunii, menționată anterior, inclusiv a aspectului răspunderii organizatorului pentru plata unei despăgubiri suplimentare.

53. Rezultă că aprecierea ex post ar face ca poziția părților la contractul de călătorie la momentul rezilierii contractului să fie incertă și ar fi de natură să compromită sistemul de stabilire a drepturilor și obligațiilor părților prevăzut la articolul 12 din Directiva 2015/2302. Dimpotrivă, considerarea aprecierii ex ante a situației de risc la momentul rezilierii contractului ca fiind singurul criteriu determinant asigură securitatea juridică în ceea ce privește consecințele rezilierii. Altfel spus, evenimentele viitoare care se produc înainte de călătoria planificată, dar după rezilierea contractului nu ar trebui să poată conduce la modificarea unei situații juridice stabilite la momentul încetării contractului.

54. Referitor la obiectivul articolului 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302, această dispoziție recunoaște dreptul călătorului de a rezilia contractul privind pachetul fără a plăti vreun comision de reziliere la un moment deja anterior începerii executării pachetului, în condițiile prevăzute în cadrul său. După cum s‑a arătat mai sus, pentru a putea rezilia pachetul înainte de începerea executării sale, călătorul trebuie să facă o previziune legată de evoluția situației la momentul rezilierii contractului în ceea ce privește impactul pe care circumstanțele inevitabile și extraordinare îl vor avea asupra executării pachetului. Dacă ar fi posibil să se aprecieze a posteriori existența dreptului de reziliere a contractului, având în vedere ceea ce s‑a întâmplat efectiv la data călătoriei, atunci nu ar fi posibil să se stabilească dreptul de a rezilia gratuit contractul și de a solicita rambursarea oricărei plăți efectuate înainte de începerea executării pachetului. Dreptul respectiv ar trebui să fie suspendat până la data călătoriei. Totuși, acest lucru ar fi contrar prevederilor articolul 12 alineatul (2) din directivă.

55. Abordarea ex post, potrivit căreia evenimentele care se produc după rezilierea contractului, dar înainte de începerea executării pachetului sunt determinante pentru dreptul de reziliere a contractului, nu este susținută, în opinia noastră, de considerații legate de nivelul ridicat de protecție a consumatorilor. În această privință, trebuie amintit că, potrivit considerentului (5) al Directivei 2015/2302, directiva menționată urmărește să identifice „un echilibru corect între un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și competitivitatea întreprinderilor”. Abordarea ex post nu este mai benefică pentru călător decât cea care implică o apreciere ex ante. În acest sens, se poate imagina o situație în care un călător face o evaluare rezonabilă și justificată a riscurilor călătoriei la momentul rezilierii contractului, dar apoi, în pofida evaluării sale prospective inițiale a situației de risc, în final situația se îmbunătățește. Abordarea ex post ar fi mai benefică pentru călător doar în cazul în care s‑ar admite că evenimentele ulterioare pot fi luate în considerare numai dacă ele confirmă aprecierea făcută de călător, iar nu și dacă infirmă aprecierea respectivă. Totuși, în opinia noastră, dacă ar fi posibil să se urmeze o interpretare a regulii menționate numai în măsura în care conduce într‑o singură direcție favorabilă pentru călător, ignorând totodată eventualul rezultat nefavorabil al acestei interpretări, este clar că acest lucru ar fi contrar celor avute în vedere de legiuitorul Uniunii la articolul 12 alineatul (2).

56. În cauza C‑584/22, instanța de trimitere a considerat că scopul comisionului de reziliere, în special, pledează în favoarea luării în considerare a circumstanțelor care s‑au produs după rezilierea contractului. În opinia instanței de trimitere, acest lucru ar fi valabil indiferent dacă respectivul comision de reziliere trebuie considerat ca fiind o plată similară unei despăgubiri sau un substitut pentru prețul pachetului. Argumentul esențial al instanței de trimitere este acela că, dacă este necesar să se țină seama de evoluțiile ulterioare, organizatorul ar fi obligat să ofere călătorului rambursarea integrală chiar dacă acesta nu a reziliat contractul. Din această perspectivă, organizatorul nu ar trebui să aibă dreptul la vreun comision de reziliere dacă se dovedește ulterior că nu există „daune” sau dreptul la un asemenea comision, întrucât circumstanțele inevitabile și extraordinare s‑au produs în mod efectiv.

57. Referitor la argumentul menționat, ar trebui amintit că un călător datorează un comision de reziliere atunci când își exercită dreptul de a se retrage înainte de începerea executării pachetului „în orice moment”, în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2015/2302 și pentru orice motiv. Termenul „comision de reziliere” este neutru în comparație cu termenul „despăgubire” (termenul german echivalent pentru acesta fiind „Entschädigung”), care este utilizat în transpunerile naționale ale dispoziției respective din directivă. Potrivit articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2015/2302, contractul privind pachetul de servicii de călătorie poate stipula comisioane de reziliere rezonabile în funcție „de momentul rezilierii contractului înainte de începerea executării pachetului, precum și de economiile de costuri și de veniturile prevăzute, generate de executarea alternativă a serviciilor de călătorie”. Descrierea a ceea ce reprezintă comisionul de reziliere se aseamănă cu o contrapondere pentru dreptul călătorului de a se retrage din contract în orice moment. După cum susține în esență Comisia, aceasta este încă o ilustrare a echilibrului pe care directiva urmărește să îl stabilească între drepturile și obligațiile părților care sunt specificate în contractul de călătorie.

58. După cum am susținut mai sus, independent de natura juridică a comisionului de reziliere, admiterea faptului că nu este datorat un asemenea comision dacă se dovedește ulterior că excursia nu ar fi putut avea loc creează o incertitudine juridică majoră și ar aduce atingere armonizării drepturilor și obligațiilor părților specificate în contractul de călătorie.

59. Totuși, în cauza C‑584/22, instanța de trimitere a avertizat cu privire la riscul eventualelor consecințe negative dacă obligația de a plăti un comision de reziliere nu depinde de faptul dacă pachetul a fost executat în mod efectiv. Această instanță a apreciat că, în situațiile incerte, călătorii ar putea fi descurajați să își exercite dreptul de a rezilia contractul de călătorie într‑un stadiu timpuriu și că ar fi constrânși să aștepte până când devin disponibile informații suplimentare sau organizatorul reziliază pachetul din proprie inițiativă.

60. În această privință, admitem că o decizie prospectivă pe care călătorul este nevoit să o ia ca urmare a producerii unor circumstanțe inevitabile și extraordinare este legată, prin definiție, de o situație de incertitudine. Totuși, nivelul de incertitudine trebuie luat în considerare în cadrul interpretării condițiilor pentru exercitarea dreptului de reziliere a contractului de călătorie în temeiul articolului 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302. Dreptul respectiv nu presupune, astfel cum a susținut în esență guvernul austriac, ca un călător să poată afirma cu certitudine absolută că vor apărea în mod sigur circumstanțe inevitabile și extraordinare și vor avea un efect semnificativ. După cum s‑a arătat deja, se cuvine ca, la momentul rezilierii contractului privind pachetul de servicii de călătorie, călătorul să estimeze în mod rezonabil că există o probabilitate suficient de mare că executarea pachetului va fi afectată semnificativ de circumstanțe inevitabile și extraordinare. Mai mult, după cum arătăm în esență în Concluziile noastre prezentate astăzi în cauza Tez Tour, C‑299/22, nivelul ridicat de incertitudine și evoluția extrem de rapidă a situației de la începutul pandemiei trebuie luate în considerare pentru a stabili ce știa călătorul mediu și evaluarea lui cu privire la probabilitatea producerii efectului semnificativ asupra executării contractului.

61. Din considerentele menționate mai sus reiese că modul de redactare, contextul și obiectivul Directivei 2015/2302 pledează în favoarea unei interpretări a articolului 12 alineatul (2) din această directivă potrivit căreia momentul determinant pentru stabilirea dreptului de reziliere a contractului fără plata vreunui comision de reziliere este momentul rezilierii contractului, când se efectuează o apreciere ex ante.

62. Acestea fiind spuse, articolul 12 alineatul (2) nu se opune ca instanțele naționale să considere evenimentele ulterioare drept elemente de probă, care trebuie să fie apreciate în mod liber în conformitate cu dreptul procedural național. După cum a susținut în esență guvernul elen în cadrul ședinței, în cazul în care, la momentul rezilierii, călătorul a invocat circumstanțe inevitabile și extraordinare, iar situația invocată de acesta s‑a deteriorat, ceea ce a condus la un efect semnificativ asupra executării pachetului, acest lucru servește la confirmarea previziunii sale de la momentul rezilierii. Totuși, în cazul în care călătorul nu era îndreptățit să rezilieze contractul la momentul rezilierii, evenimentele ulterioare nu pot constitui prin ele însele fundamentul unui drept la reziliere gratuită pe care nu îl avea. În mod similar, îmbunătățirea situației nu poate să afecteze cu efect retroactiv dreptul călătorului la rambursare integrală dacă, la momentul rezilierii, el a făcut o previziune rezonabilă în legătură cu impactul circumstanțelor inevitabile și extraordinare asupra pachetului în cauză.

63. În cauzele care fac obiectul procedurii principale, în ceea ce privește cauza C‑414/22, instanța de trimitere ar trebui să aprecieze dacă, la data rezilierii contractului, în aprilie 2020, un călător mediu se putea aștepta în mod rezonabil ca pandemia să aibă un efect semnificativ asupra executării pachetului planificat ca o călătorie festivă pentru vara anului 2020. Din informațiile cuprinse în cererea de decizie preliminară, ținând seama de îndemnul autorităților naționale de a amâna toate călătoriile neesențiale și de a face uz de posibilitățile de reziliere a contractelor de călătorie, rezultă că ar părea rezonabil ca un călător mediu să prevadă, în aprilie 2020, că o asemenea călătorie (care presupune prin definiție reunirea unui număr mare de tineri pentru a sărbători) nu va avea loc. Efectuarea acestei aprecieri revine instanței de trimitere, utilizând de asemenea ca orientare parametrii pe care i‑am analizat în Concluziile noastre prezentate astăzi în cauza Tez Tour, C‑299/22.

64. Trebuie observat totodată că, dacă instanța de trimitere ar considera că de fapt călătorul avea dreptul de a rezilia contractul în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302, călătorul respectiv beneficiază de acest drept fără a fi ținut de un acord privind plata unor comisioane de reziliere reduse pe care l‑a acceptat din cauza necunoașterii drepturilor sale. Într‑adevăr, acordul menționat are drept rezultat o restrângere a drepturilor sale care, potrivit articolului 23 alineatul (3) din directiva în cauză, nu trebuie să fie obligatorie pentru călător.

65. În ceea ce privește cauza C‑584/22, instanța de trimitere precizează că instanța de apel ar fi trebuit să analizeze dacă, la momentul rezilierii contractului la 1 martie 2020, o călătorie în Japonia presupunea deja o serie de riscuri grave pentru sănătate pe care un călător prudent nu ar fi fost rezonabil să și le asume. Pentru motivele analizate mai sus, momentul rezilierii contractului este singurul moment determinant pentru a se stabili acest lucru.

66. Având în vedere considerațiile de mai sus, apreciem că articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2015/2302 trebuie interpretat în sensul că aprecierea producerii circumstanțelor inevitabile și extraordinare care afectează în mod semnificativ executarea contractului, ceea ce dă naștere dreptului călătorului de a rezilia contractul privind pachetul respectiv fără a plăti vreun comision de reziliere, trebuie să fie efectuată doar la momentul rezilierii contractului. Stabilirea existenței acestui drept nu depinde de aspectul dacă astfel de circumstanțe s‑au produs efectiv după rezilierea contractului.

V. Concluzie

67. Având în vedere considerațiile precedente, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria) și de Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) după cum urmează:

Articolul 12 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului

trebuie interpretat în sensul că aprecierea producerii circumstanțelor inevitabile și extraordinare care afectează în mod semnificativ executarea contractului, ceea ce dă naștere dreptului călătorului de a rezilia contractul privind pachetul respectiv fără a plăti vreun comision de reziliere, trebuie să fie efectuată doar la momentul rezilierii contractului. Stabilirea existenței acestui drept nu depinde de aspectul dacă astfel de circumstanțe s‑au produs efectiv după rezilierea contractului.

1 Limba originală: engleza.

2 Observațiile introductive ale directorului general al OMS din cadrul informării media privind COVID-19, 11 martie 2020.

3 A se vedea „Orientările emise de guvernul irlandez referitoare la dreptul călătorilor de a rezilia contractele privind pachetele de servicii de călătorie ca urmare a unor circumstanțe extraordinare generate de COVID-19”, adoptate de guvernul irlandez, Department of Enterprise, Trade and Employment (Ministerul Întreprinderilor, Comerțului și Muncii), la 26 martie 2020, p. 5.

4 Directiva 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO 2015, L 326, p. 1).

5 Hotărârea din 8 iunie 2023, VB (Informarea unei persoane condamnate în lipsă) (C‑430/22 și C‑468/22, EU:C:2023:458, punctul 24 și jurisprudența citată).

6 A se vedea punctul 39.