Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 24 ianuarie 2024 (Extras).#Hypo Vorarlberg Bank AG împotriva Comitetului unic de rezoluție.#Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 – Obligația de motivare – Dreptul de a fi ascultat – Principiul securității juridice – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Excepție de nelegalitate – Limitarea în timp a efectelor hotărârii.#Cauza T-347/21.

Cauza T‑347/21

Hypo Vorarlberg Bank AG

împotriva

Comitetului unic de rezoluție

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 24 ianuarie 2024

„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 – Obligația de motivare – Dreptul de a fi ascultat – Principiul securității juridice – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Excepție de nelegalitate – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere clară și precisă a motivelor invocate – Cerințe similare pentru criticile invocate în susținerea unui motiv – Formulare imprecisă a unei critici – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]

(a se vedea punctele 27-36)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Reglementare a Uniunii – Cerințe de claritate și de precizie – Limite

(a se vedea punctele 68-71)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Domeniu de aplicare – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Principiul contradictorialității – Excepții – Principiul general al protecției secretului comercial – Evaluare comparativă – Admisibilitate

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și 9 și anexa I; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)

(a se vedea punctele 114-128)

Instituțiile Uniunii Europene – Exercitarea competențelor – Competență de a adopta acte delegate conferită Comisiei – Competență de a modifica un act legislativ – Distincție netă față de competența de a completa un astfel de act

[art. 290 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 134-136)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Furnizarea de către autor a unor explicații cu privire la motivele actului în cursul procedurii în fața instanței Uniunii – Condiții – Inexistența unor contradicții și obligația de coerență a explicațiilor cu motivele menționate

(art. 296 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 148, 149, 187 și 188)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Lipsa necesității de a menționa în această decizie toate elementele care permit să se verifice exactitatea calculului contribuțiilor – Evaluare comparativă a obligației de motivare cu principiul general al protecției secretului comercial al instituțiilor în cauză – Legalitatea dispozițiilor Regulamentului delegat 2015/63 privind metodologia de calcul al contribuțiilor ex ante la FUR – Principiul respectării secretului comercial – Obligația SRB de a publica și de a transmite instituțiilor în cauză, într‑o formă agregată și anonimizată, informațiile referitoare la instituții pentru calcularea contribuției ex ante

(art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și 9 și anexa I; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)

(a se vedea punctele 150-159)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Obligația SRB de a comunica instituțiilor în cauză metodologia de calcul al acestor contribuții și metoda de determinare a cuantumului nivelului‑țintă anual

(art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/81 al Consiliului, art. 4; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și 9 și anexa I; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)

(a se vedea punctele 190-192)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Motivare care se întemeiază exclusiv pe alte acte juridice, cum ar fi decizii intermediare, care precizează și completează anumite aspecte ale stabilirii contribuțiilor menționate – Lipsa publicării sau a comunicării către instituții a acestor alte acte – Nelegalitate

(art. 296 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 203 și 208)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul de a fi ascultat – Domeniu de aplicare – Formular online prin care instituțiile de credit în cauză sunt invitate să formuleze observații cu privire la calculul contribuțiilor ex ante datorate Fondului unic de rezoluție (FUR) – Admisibilitate – Încălcarea dreptului de a fi ascultat – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a)]

(a se vedea punctele 292, 293, 299, 305 și 306)

Rezumat

Sesizat cu o acțiune în anulare, pe care o admite, Tribunalul, după ce a respins excepțiile de nelegalitate împotriva Regulamentului nr. 806/2014 ( 1 ), a Directivei 2014/59 ( 2 ) și a Regulamentului delegat 2015/63 ( 3 ), aduce clarificări importante cu privire la conținutul obligației de motivare care revine Comitetului unic de rezoluție (SRB) în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual.

Hypo Vorarlberg Bank AG (denumită în continuare „reclamanta”) este o instituție de credit cu sediul în Austria.

La 14 aprilie 2021, SRB a adoptat o decizie în care a stabilit ( 4 ) contribuțiile ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (denumit în continuare „FUR”) ale instituțiilor de credit și ale anumitor firme de investiții, printre care și reclamanta (denumită în continuare „decizia atacată”) ( 5 ).

Aprecierea Tribunalului

În ceea ce privește motivul întemeiat pe o încălcare a obligației de motivare în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual, Tribunalul amintește mai întâi că, în conformitate cu legislația aplicabilă, până la sfârșitul perioadei inițiale de opt ani începând de la 1 ianuarie 2016 (denumită în continuare „perioada inițială”), mijloacele financiare disponibile în FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final, care corespunde unui procent de cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante. În continuare, pe parcursul perioadei inițiale, contribuțiile ex ante trebuie să fie repartizate cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă final. Pe de altă parte, în fiecare an, contribuțiile datorate de ansamblul instituțiilor autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă final. În plus, în ceea ce privește modul de calcul al contribuțiilor ex ante, SRB stabilește cuantumul acestora pe baza nivelului‑țintă anual, având în vedere nivelul‑țintă final, precum și pe baza cuantumului mediu, calculat trimestrial, al depozitelor acoperite în anul anterior ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante. În sfârșit, SRB calculează contribuția ex ante pentru fiecare instituție pe baza nivelului‑țintă anual, care trebuie să fie stabilit prin raportare la nivelul‑țintă final și în conformitate cu metodologia prevăzută în Regulamentul delegat 2015/63.

În speță, astfel cum reiese din decizia atacată, SRB a stabilit, pentru perioada de contribuție 2021, cuantumul nivelului‑țintă anual la 11287677212,56 euro. În decizia menționată, acesta a explicat în esență că nivelul‑țintă anual trebuia determinat pe baza unei analize a evoluției depozitelor acoperite în cursul anilor precedenți, a oricăror evoluții pertinente ale situației economice, precum și a unei analize a indicatorilor referitori la etapa ciclului economic și a impactului pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra situației financiare a instituțiilor. SRB a considerat oportun să stabilească un coeficient care se întemeia pe această analiză și pe mijloacele financiare disponibile în FUR (denumit în continuare „coeficientul”) și a aplicat acest coeficient unei optimi din cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2020, pentru a obține nivelul‑țintă anual. Ulterior, acesta a prezentat abordarea urmată pentru fixarea coeficientului. Având în vedere aceste considerații, SRB a stabilit valoarea coeficientului la 1,35 %. Acesta a calculat apoi cuantumul nivelului‑țintă anual, înmulțind cuantumul mediu al depozitelor acoperite în 2020 cu acest coeficient și împărțind rezultatul acestui calcul la opt.

În această privință, deși SRB este obligat să furnizeze instituțiilor, prin intermediul deciziei atacate, explicații privind metoda de determinare a nivelului‑țintă anual, aceste explicații trebuie să fie coerente cu explicațiile furnizate de SRB în cursul procedurii jurisdicționale și să se refere la metodologia aplicată efectiv. Această situație nu se regăsește însă în speță.

Astfel, în ședință, SRB a arătat că a stabilit nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 urmând o metodă în patru etape, dintre care ultimele două au constat în deducerea din nivelul‑țintă final a mijloacelor financiare disponibile în FUR, în vederea calculării cuantumului care rămânea de perceput până la sfârșitul perioadei inițiale și în împărțirea acestui din urmă cuantum la trei.

Or, Tribunalul observă că în formula matematică prezentată, în decizia atacată, ca fiind la baza stabilirii cuantumului nivelului‑țintă anual nu se face nicio trimitere la ultimele două etape ale acestui calcul.

Pe de altă parte, această constatare nu poate fi repusă în discuție de afirmația SRB potrivit căreia acesta a publicat, în mai 2021, fișa descriptivă, care conținea un interval indicând eventualele cuantumuri ale nivelului‑țintă final, și, pe site‑ul său internet, cuantumul mijloacelor financiare disponibile în FUR. Astfel, independent de aspectul dacă reclamanta avea efectiv cunoștință de aceste cuantumuri, acestea din urmă nu erau, în sine, de natură să îi permită să înțeleagă că ultimele două etape ale calculului fuseseră aplicate efectiv de SRB, cu precizarea, de altfel, a faptului că formula matematică nici măcar nu le menționa.

Neconcordanțe similare afectează de asemenea modul în care a fost stabilit coeficientul de 1,35 %, care joacă cu toate acestea un rol primordial în această formulă matematică. Astfel, din explicațiile furnizate de SRB în ședință rezultă că acest coeficient a fost stabilit astfel încât să poată justifica rezultatul calculului cuantumului nivelului‑țintă anual, cu alte cuvinte după ce SRB a calculat acest cuantum prin aplicarea celor patru etape ale metodologiei aplicate efectiv. Or, această abordare nu reiese nicidecum din decizia atacată.

În plus, plaja de valori în care se situa, potrivit fișei descriptive, cuantumul nivelului‑țintă final estimat nu este în concordanță cu intervalul ratei de creștere a depozitelor acoperite, cuprins între 4 % și 7 %, care figurează în decizia atacată. Astfel, SRB a arătat în ședință că, în scopul determinării nivelului‑țintă anual, ținuse seama de rata de creștere a depozitelor acoperite de 4 % – care era cea mai mică rată din cadrul celui de al doilea interval – și că obținuse astfel nivelul‑țintă final estimat de 75 de miliarde de euro – care constituia valoarea cea mai ridicată a primului interval. Se confirmă astfel că există o discrepanță între aceste două intervale. În aceste condiții, reclamanta nu era în măsură să determine modul în care SRB utilizase intervalul ratei de evoluție a acestor depozite pentru a ajunge la calculul nivelului‑țintă final estimat.

Tribunalul consideră că, în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual, metodologia aplicată efectiv de SRB, astfel cum a fost explicată în ședință, nu corespunde celei descrise în decizia atacată, astfel încât motivele reale în raport cu care a fost stabilit acest nivel‑țintă nu puteau fi identificate pe baza deciziei atacate nici de către instituții, nici de Tribunal. Decizia atacată este afectată, așadar, de vicii de motivare în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual.

Ținând seama de motivele de nelegalitate care afectează decizia atacată, Tribunalul anulează decizia atacată în măsura în care o privește pe reclamantă.

Totuși, în împrejurările speței, acesta decide să mențină efectele deciziei menționate, în ceea ce o privește pe reclamantă, până la intrarea în vigoare, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi decizii a SRB de stabilire a contribuției ex ante la FUR a reclamantei pentru perioada de contribuție 2021.

( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

( 2 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

( 3 ) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

( 4 ) În conformitate cu articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014.

( 5 ) Decizia SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție.