Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 11 ianuarie 2023 (Extras).#Hecht Pharma GmbH împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de decădere – Marca Uniunii Europene verbală Gufic – Utilizare serioasă a mărcii – Articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Utilizare publică și spre exterior – Importanța utilizării – Natura și forma utilizării – Utilizare pentru produsele pentru care este înregistrată marca.#Cauza T-346/21.

Trebuie amintit, clasificarea produselor și serviciilor în temeiul Aranjamentului de la Nisa urmărește în esență să reflecte nevoile pieței, iar nu să impună o segmentare artificială a produselor. Prin urmare, titlurile claselor cuprind „indicații generale” referitoare la sectorul din care fac parte, „în principiu”, produsele sau serviciile. De asemenea, trebuie amintit, clasificarea produselor și serviciilor în temeiul Aranjamentului de la Nisa este ea însăși efectuată doar în scopuri exclusiv administrative. Astfel, aceasta nu urmărește decât să faciliteze redactarea și prelucrarea cererilor de înregistrare a mărcilor, propunând anumite clase și categorii de produse și de servicii. De altfel, Clasificarea de la Nisa nu poate determina în sine natura și caracteristicile produselor în cauză [a se vedea Hotărârea din 28 mai 2020, Korporaciya Masternet/EUIPO – STAYER Ibérica (STAYER), T‑681/18, nepublicată, EU:T:2020:222, punctul 40 și jurisprudența citată].

În plus, clasificarea unui produs în temeiul altor norme ale dreptului Uniunii nu este, în principiu, determinantă pentru clasificarea sa în vederea înregistrării unei mărci a Uniunii Europene. Astfel, pe de o parte, reiese în esență din cuprinsul articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 că, în vederea înregistrării unei mărci a Uniunii Europene, produsele și serviciile sunt clasificate potrivit Clasificării de la Nisa. Pe de altă parte, deși actele legislative ale Uniunii citate de reclamantă au o importanță primordială pentru sectorul în cauză, dat fiind că garantează procesul de fabricație, de etichetare și de distribuție a medicamentelor, acestea nu au totuși neapărat influență asupra modului în care produsele și serviciile sunt clasificate în Clasificarea de la Nisa. În această privință este important să nu se confunde funcția esențială a mărcii cu celelalte funcții pe care marca le poate eventual îndeplini, cum este cea care constă în garantarea calității produsului în cauză. Prin urmare, clasificarea unui produs în temeiul altor norme ale dreptului Uniunii, precum Directiva 2001/83, nu este, în principiu, determinantă pentru clasificarea acestuia în vederea înregistrării unei mărci a Uniunii Europene [a se vedea Hotărârea din 6 octombrie 2021, Dermavita Company/EUIPO – Allergan Holdings France (JUVEDERM), T‑372/20, nepublicată, EU:T:2021:652, punctul 38 și jurisprudența citată].

În această privință, Curtea a precizat că din sintagma „în principiu” utilizată de Tribunal rezultă că acesta din urmă nu exclude în mod general și admite ca dispoziții ale dreptului Uniunii să poată fi luate în considerare, cu ocazia aprecierii utilizării serioase a unei mărci în sensul articolului 18 din Regulamentul 2017/1001, și să fie determinante, având în vedere împrejurările specifice ale cazului examinat, pentru clasificarea produselor în cauză (a se vedea în acest sens Ordonanța din3 decembrie 2020, Dermavita/EUIPO, C‑400/20 P, nepublicată, EU:C:2020:997, punctul 17, și Ordonanța din 4 mai 2021, Dermavita/EUIPO, C‑26/21 P, nepublicată, EU:C:2021:355, punctul 17).

Cu toate acestea, simplul fapt de a afirma că produsele în cauză sunt „medicamente” din clasa 5 nu este suficient [a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 februarie 2017, Pandalis/EUIPO – LR Health & Beauty Systems (Cystus), T‑15/16, nepublicată, EU:T:2017:75, punctul 57].

Problema relevantă în speță în vederea aprecierii utilizării serioase în raport cu dreptul mărcilor este dacă produsele pentru care este utilizată marca, și anume produsele în cauză, sunt aceleași cu produsele pentru care a fost înregistrată marca în clasa 5 [a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 noiembrie 2020, Dermavita/EUIPO – Allergan Holdings France (JUVEDERM ULTRA), T‑643/19, nepublicată, EU:T:2020:549, punctul 29].

În ceea ce privește categoria de produse prevăzute de legislația privind mărcile, este foarte important aspectul vizual al produselor respective, de exemplu prin intermediul ambalajului sau al etichetării. Astfel, acest aspect vizual este hotărâtor pentru a stabili în ce categorie de produse vor încadra consumatorii produsul respectiv (Concluziile avocatei generale Kokott prezentate în cauza Pandalis/EUIPO, C‑194/17 P, EU:C:2018:725, punctul 33).

Rezultă, așadar, că percepția publicului relevant în ceea ce privește produsele pentru care a fost înregistrată marca contestată este determinantă pentru aprecierea utilizării serioase a mărcii respective.

De altfel, Curtea a statuat deja, referitor în special la percepția publicului relevant cu privire la medicamentele vizate de Directiva 2001/83, că trebuie să se țină cont de atitudinea unui consumator mediu avizat căruia forma dată unui produs i‑ar putea inspira o încredere deosebită, ca și aceea pe care o inspiră în mod normal medicamentele, având în vedere garanțiile de care beneficiază atât fabricarea, cât și comercializarea lor. Deși forma exterioară dată produsului menționat poate constitui un indiciu serios în favoarea calificării sale ca medicament după criteriul prezentării, această formă trebuie să rezulte nu numai din cea a produsului însuși, ci și din ambalajul acestuia, care, din motive de politică comercială, poate avea tendința de a‑l face să semene cu un medicament (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2007, Comisia/Germania, C‑319/05, EU:C:2007:678, punctul 47 și jurisprudența citată).

În această privință trebuie arătat că părțile își manifestă acordul, în înscrisurile lor și în ședință, cu privire la faptul că aprecierea caracterului serios al utilizării pentru produsele pentru care a fost înregistrată marca contestată trebuie să se întemeieze pe percepția publicului relevant, care în speță este compus atât din consumatorii finali, cât și din specialiști.

În lumina acestor considerații trebuie să se stabilească dacă publicul relevant va percepe în speță produsele în cauză ca fiind „medicamente” din clasa 5, pentru care a fost utilizată marca contestată.

Este adevărat că Tribunalul a statuat deja că vânzarea, chiar și exclusivă, de produse în farmacii nu înseamnă totuși că este vorba în mod necesar despre medicamente [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 2017, Endoceutics/EUIPO – Merck (FEMIBION), T‑802/16, nepublicată, EU:T:2017:818, punctul 38]. Cu toate acestea, împrejurarea, necontestată de reclamantă, că un produs este eliberat în farmacie numai pe baza prezentării unei prescripții medicale constituie un factor relevant care trebuie luat în considerare în vederea definirii produselor ca fiind medicamente.

Pe de altă parte, pentru a concluziona că marca contestată a fost utilizată pentru medicamente din clasa 5, camera de recurs s‑a întemeiat pe decizii judiciare și administrative ce figurează în anexele AG 11, AG 13, AG 14, AG 23 și AG 24, care indică în esență că produsele în cauză constituie medicamente „nenocive” și că marca contestată era considerată ca fiind utilizată pentru medicamente în sensul clasei menționate. În această privință reiese în special din hotărârile Oberlandsgericht München (Tribunalul Regional Superior din München [Germania]) din 24 februarie 2011 și din 16 mai 2013 (anexele AG 11 și AG 14) că produsele în cauză trebuiau să fie clasificate ca medicamente după criteriul prezentării în sensul articolului 1 punctul 2 din Directiva 2001/83, pentru motivul că, pe de o parte, pe ambalaje figurau mențiunea „ayurvedic medicine” și indicarea bolilor inflamatorii pentru tratamentul cărora erau destinate produsele și, pe de altă parte, datorită cerinței privind prescripția medicală, consumatorul ar fi avut impresia că ar fi vorba despre un remediu destinat tratării bolilor umane, deci despre un medicament.

Rezultă că, ținând seama de importanța aspectului vizual în raport cu percepția publicului relevant cu privire la produsele în cauză, astfel cum s‑a arătat la punctul 99 de mai sus, camera de recurs, întemeindu‑se pe hotărârile Oberlandsgericht München (Tribunalul Regional Superior din München) menționate la punctul 105 de mai sus și luând în considerare, în ansamblul lor, atât faptul că aceste produse erau vândute numai în farmacie, pe baza prezentării unei prescripții medicale, cât și mențiunile și indicațiile ce figurează pe ambalajele care permit publicului relevant să perceapă cu ușurință produsele ca medicamente, putea considera în mod valabil că produsele respective trebuiau clasate ca fiind medicamente, în sensul clasei 5 din Clasificarea de la Nisa.

Argumentele reclamantei nu pot repune în discuție această concluzie.

Trebuie înlăturat argumentul reclamantei potrivit căruia numai medicamentele după criteriul funcției care au o acțiune farmacologică pot fi considerate medicamente în sensul clasei 5. Astfel, după cum s‑a amintit la punctul 101 de mai sus, în privința medicamentelor vizate de Directiva 2001/83, ceea ce contează este percepția publicului relevant. Rezultă că un produs care, datorită prezentării sale, este posibil să fie perceput de consumator ca fiind un medicament poate fi de asemenea calificat drept medicament în sensul clasei 5.

În consecință, trebuie respinse și celelalte argumente ale reclamantei potrivit cărora produsele în cauză ar fi lipsite de AIP atât în statul membru de import (Germania), cât și în statul de origine (India). Astfel, lipsa unei AIP, și anume o împrejurare de care consumatorul nu are neapărat cunoștință, nu poate repune în discuție constatarea potrivit căreia, având în vedere elementele menționate la punctul 106 de mai sus, publicul relevant va putea percepe cu ușurință aceste produse ca fiind medicamente.

Având în vedere cele ce precedă, reclamanta nu a dovedit că, în speță, camera de recurs ar fi săvârșit o eroare de apreciere prin faptul că a ținut seama de elementele de probă prezentate de intervenientă și considerate în ansamblu pentru a concluziona, la punctul 76 din decizia atacată, că, în temeiul percepției publicului relevant, marca contestată era utilizată pentru „medicamente” din clasa 5 și, la punctul 78 din aceeași decizie, că încălcarea dreptului oricum nu era relevantă în cadrul examinării serioase a mărcii menționate. În consecință, se impune respingerea celui de al treilea motiv ca fiind nefondat. [omissis]

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)

11 ianuarie 2023 ( *1 )

Hotărâre ( 1 )

În drept

Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o eroare în aprecierea utilizării mărcii contestate pentru produsele înregistrate ca „medicamente”