Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 31 ianuarie 2022.#TM împotriva EJ.#Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Asigurare de răspundere civilă auto – Directiva 2009/103/CE – Articolul 3 – Obligația de acoperire a prejudiciilor materiale – Domeniu de aplicare – Reglementare a unui stat membru care exclude beneficiul nerealizat de la acoperirea prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.#Cauza C-28/21.

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 31 ianuarie 2022 – TM (Beneficiu nerealizat în urma unui accident de circulație)

(Cauza C‑28/21)(1)

„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Asigurare de răspundere civilă auto – Directiva 2009/103/CE – Articolul 3 – Obligația de acoperire a prejudiciilor materiale – Domeniu de aplicare – Reglementare a unui stat membru care exclude beneficiul nerealizat de la acoperirea prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto”

1. Întrebări preliminare – Răspuns care poate fi în mod clar dedus din jurisprudență – Aplicarea articolului 99 din Regulamentul de procedură

(Art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 99)

(a se vedea punctele 24 și 25)

2. Apropierea legislațiilor – Asigurarea de răspundere civilă auto – Directiva 2009/103 – Obligație de asigurare a vehiculelor – Domeniu de aplicare – Limite

(Directiva 2009/103 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3)

(a se vedea punctele 27-32)

3. Apropierea legislațiilor – Asigurare de răspundere civilă auto – Directiva 2009/103 – Obligație de asigurare a vehiculelor – Obligația de acoperire a prejudiciilor materiale – Reglementare națională care exclude beneficiul nerealizat de la acoperirea prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto – Admisibilitate – Condiție

(Directiva 2009/103 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 primul paragraf)

(a se vedea punctele 33-36 și dispozitivul)

Dispozitivul

Articolul 3 primul paragraf din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale în temeiul căreia asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de circulația autovehiculelor nu acoperă prejudiciile care constau într‑un beneficiu nerealizat, cu condiția ca această limitare a acoperirii să se aplice fără diferență de tratament în funcție de statul membru de reședință al persoanei lezate sau al proprietarului sau al deținătorului vehiculului avariat.

1JO C 182, 10.5.2021.