Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 decembrie 2023.#GV împotriva Chief Appeals Officer și alții.#Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii Europene – Articolele 21 și 45 TFUE – Dreptul cetățenilor Uniunii de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre – Lucrător care a dobândit cetățenia statului membru gazdă, păstrând totodată cetățenia sa de origine – Directiva 2004/38/CE – Articolul 3 – Destinatarii – Articolul 2 punctul 2 litera (d) – Membru de familie – Ascendenți direcți care se află în întreținerea unui lucrător cetățean al Uniunii – Articolul 7 alineatul (1) literele (a) și (d) – Drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni – Păstrarea statutului de persoană aflată în întreținere în statul membru gazdă – Articolul 14 alineatul (2) – Păstrarea dreptului de ședere – Regulamentul (UE) nr. 492/2011 – Articolul 7 alineatul (2) – Egalitate de tratament – Avantaje sociale – Prestații de asistență socială – Sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă.#Cauza C-488/21.

Cauza C‑488/21

împotriva

Chief Appeals Officer și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Court of Appeal)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 decembrie 2023

„Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii Europene – Articolele 21 și 45 TFUE – Dreptul cetățenilor Uniunii de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre – Lucrător care a dobândit cetățenia statului membru gazdă, păstrând totodată cetățenia sa de origine – Directiva 2004/38/CE – Articolul 3 – Destinatarii – Articolul 2 punctul 2 litera (d) – Membru de familie – Ascendenți direcți care se află în întreținerea unui lucrător cetățean al Uniunii – Articolul 7 alineatul (1) literele (a) și (d) – Drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni – Păstrarea statutului de persoană aflată în întreținere în statul membru gazdă – Articolul 14 alineatul (2) – Păstrarea dreptului de ședere – Regulamentul (UE) nr. 492/2011 – Articolul 7 alineatul (2) – Egalitate de tratament – Avantaje sociale – Prestații de asistență socială – Sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă”

Cetățenia Uniunii Europene – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Destinatarii – Cetățean al Uniunii care are reședința în statul membru al cărui cetățean este – Membrii familiei cetățeanului menționat – Excludere

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

(a se vedea punctele 42 și 43)

Cetățenia Uniunii Europene – Egalitate de tratament – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Lucrător cetățean al Uniunii care și‑a exercitat libertatea de circulație având reședința și lucrând în statul membru gazdă – Cetățeanul vizat care a dobândit cetățenia statului membru gazdă, păstrând totodată cetățenia sa de origine – Membrii familiei acestui cetățean care au reședința în statul membru gazdă – Drept de ședere derivat în statul membru gazdă – Condiții

[art. 21 alin. (1) TFUE și art. 45 alin. (1) și (2) TFUE; Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (2)]

(a se vedea punctele 45-50)

Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Egalitate de tratament – Avantaje sociale – Reglementare națională care exclude de la beneficiul unei alocații pentru handicap un ascendent direct aflat în întreținerea unui lucrător cetățean al Uniunii sau care îi retrage dreptul de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni – Inadmisibilitate – Justificare – Membru de familie care devine o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului – Lipsă

[art. 45 TFUE; Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (2); Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 2 lit. (d), art. 7 alin. (1) lit. (a) și (d) și art. 14 alin. (2)]

(a se vedea punctele 54-61 și 63-72 și dispozitivul)

Rezumat

GV, resortisantă română, este mama lui AC, de asemenea resortisantă română, aceasta din urmă având reședința și lucrând în Irlanda. Pe de altă parte, AC este cetățean irlandez naturalizat.

Din anul 2017, GV are reședința în Irlanda împreună cu fiica sa, de care este dependentă din punct de vedere financiar. În septembrie 2017, ca urmare a deteriorării stării sale de sănătate legate de artrită, GV a solicitat acordarea alocației pentru handicap în temeiul Legii privind protecția socială.

Astfel cum reiese din decizia de trimitere, această alocație, care are ca scop protecția împotriva sărăciei, constituie o prestație de asistență socială finanțată de bugetul general, fără ca persoana în cauză să fi plătit cotizații de asigurări sociale. În plus, beneficiul alocației este supus anumitor condiții, legate în special de vârstă, de resurse și de handicap. Pe de altă parte, această alocație pentru handicap constituie o „prestație specială în numerar de tip necontributiv”, în sensul Regulamentului nr. 883/2004 ( 1 ). În sfârșit, reiese că dreptul irlandez exclude plata aceleiași alocații unei persoane care nu are reședința obișnuită în Irlanda, precum o persoană care nu dispune de un drept de ședere în acest stat membru.

În februarie 2018, cererea de acordare a alocației pentru handicap formulată de GV a fost respinsă, pentru motivul că nu dispunea de un drept de ședere în Irlanda.

Însărcinat cu reexaminarea respingerii acestei cereri, în iulie 2019, Appeals Officer (agentul Oficiului pentru Contestații, Irlanda) a concluzionat că GV, în calitate de ascendent direct aflat în întreținerea unui cetățean al Uniunii, lucrător în Irlanda, este titularul unui drept de ședere, dar nu are dreptul de a beneficia de o prestație de asistență socială. Sesizat cu o cerere de revizuire, Chief Appeals Officer (directorul Oficiului pentru Contestații, Irlanda) a confirmat acest raționament dat fiind că, în conformitate cu reglementarea națională de transpunere a Directivei 2004/38 ( 2 ), GV ar deveni, în cazul în care i‑ar fi acordată alocația, o sarcină excesivă pentru sistemul național de asistență socială și că, prin urmare, ea nu ar mai dispune de dreptul de ședere.

Printr‑o hotărâre pronunțată în iulie 2020, High Court (Înalta Curte, Irlanda) a anulat decizia adoptată de directorul Oficiului pentru Contestații. Această instanță apreciază în special că reglementarea națională menționată anterior, în măsura în care supune dreptul de ședere al unui membru de familie al unui cetățean irlandez condiției ca acest membru de familie să nu devină o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului, este incompatibil cu Directiva 2004/38, care reglementează dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.

Sesizată cu apel împotriva acestei hotărâri, instanța de trimitere a decis să solicite în esență Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă dreptul Uniunii se opune unei reglementări a unui stat membru care permite autorităților acestui stat membru să refuze acordarea unei prestații de asistență socială unui ascendent direct care, la momentul introducerii cererii aferente acestei prestații, se află în întreținerea unui lucrător cetățean al Uniunii Europene sau chiar să îi retragă dreptul de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni, pentru motivul că acordarea prestației menționate ar avea ca efect faptul că acest membru de familie nu se mai află în întreținerea respectivului lucrător cetățean al Uniunii și devine astfel o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru menționat.

Prin hotărârea pronunțată în Marea Cameră, Curtea declară că principiul liberei circulații a lucrătorilor ( 3 ), astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul nr. 492/2011 ( 4 ) privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii coroborat cu Directiva 2004/38 se opune unei astfel de reglementări naționale.

Aprecierea Curții

Cu titlu introductiv, Curtea amintește că Directiva 2004/38, a cărei interpretare era solicitată de instanța de trimitere, reglementează numai condițiile de intrare și de ședere a unui cetățean al Uniunii în alte state membre decât cel al cărui cetățean este. În consecință, ea nu are vocația de a conferi, pe teritoriul acestui stat membru, un drept de ședere derivat membrilor familiei acestui cetățean al Uniunii. În speță, din momentul naturalizării lui AC, această directivă nu mai are vocația de a reglementa nici dreptul său de ședere în Irlanda și nici dreptul de ședere derivat de care ar putea beneficia membrii familiei sale.

În aceste condiții, Curtea a statuat deja că situația unui resortisant al unui stat membru care și‑a exercitat libertatea de circulație deplasându‑se și având reședința legală pe teritoriul unui alt stat membru nu poate fi asimilată unei situații pur interne pentru simplul motiv că resortisantul respectiv a dobândit pe durata acestei șederi cetățenia statului membru gazdă în plus față de cetățenia sa de origine. Astfel, efectul util al drepturilor conferite cetățenilor Uniunii la articolul 21 TFUE și, mai precis, lucrătorilor prin articolul 45 TFUE, impune ca unui membru al familiei unui lucrător cetățean al Uniunii care, după ce și‑a exercitat libertatea de circulație având reședința și lucrând în statul membru gazdă, a dobândit cetățenia acestui stat membru să i se poată acorda un drept de ședere derivat. În plus, condițiile de acordare a dreptului de ședere derivat de care beneficiază membrul de familie nu trebuie să fie mai stricte decât cele prevăzute în Directiva 2004/38 pentru membrul familiei unui cetățean al Uniunii care și‑a exercitat dreptul de liberă circulație stabilindu‑se într‑un alt stat membru decât cel al cărui cetățean este, directiva menționată trebuind să fie aplicată prin analogie acestei situații. În sfârșit, un lucrător cetățean al Uniunii beneficiază, inclusiv atunci când, precum în speță, acesta a dobândit cetățenia statului membru gazdă, în plus față de cetățenia sa de origine, de dreptul la egalitate de tratament, în temeiul articolului 45 alineatul (2) TFUE, astfel cum este pus în aplicare prin articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 ( 5 ).

În acest cadru, în primul rând, Curtea precizează că din interpretarea coroborată a mai multor dispoziții ale Directivei 2004/38 ( 6 ) rezultă că ascendenții direcți ai unui lucrător cetățean al Uniunii beneficiază de un drept de ședere derivat pentru o perioadă mai mare de trei luni atunci când se află „în întreținerea” acestui lucrător. Pentru ca membrul de familie în cauză să poată beneficia de acest drept, această situație de dependență trebuie să existe, în țara din care a venit persoana respectivă, la momentul în care acesta solicită să se alăture cetățeanului Uniunii în a cărui întreținere se află. Persoana în cauză își va putea păstra dreptul menționat atât timp cât rămâne în întreținerea acestui lucrător ( 7 ), și aceasta până când ascendentul respectiv, care a avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani, poate pretinde un drept de ședere permanentă ( 8 ).

În al doilea rând, în ceea ce privește dreptul la egalitate de tratament, menționat anterior, de care beneficiază un lucrător cetățean al Uniunii în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, Curtea amintește că noțiunea de „avantaje sociale” prevăzută de această dispoziție cuprinde toate avantajele care, legate sau nu de un contract de muncă, sunt recunoscute în general în favoarea lucrătorilor naționali, în principal datorită calității lor obiective de lucrător sau pentru simplul fapt al reședinței lor pe teritoriul național, și a căror extindere la lucrătorii resortisanți ai altor state membre este de natură să faciliteze mobilitatea acestora în interiorul Uniunii. Această noțiune poate include prestații de asistență socială care intră în același timp în domeniul specific de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004, precum alocația pentru handicap. În plus, o prestație de asistență socială precum alocația pentru handicap acordată unui ascendent direct constituie pentru lucrătorul migrant un „avantaj social”, în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011, în cazul în care acest ascendent direct se află în întreținerea lucrătorului respectiv, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38. Pe de altă parte, respectivul ascendent direct aflat în întreținere, în calitate de beneficiar indirect al egalității de tratament acordate lucrătorului menționat, se poate prevala de acest articol 7 alineatul (2) pentru a obține alocația respectivă atunci când, în temeiul dreptului național, aceasta este acordată direct unor asemenea ascendenți. Având în vedere protecția împotriva discriminărilor cu care se confruntă lucrătorul migrant și membrii familiei sale în statul membru gazdă, asigurată de această dispoziție, calitatea de ascendent „care se află în întreținere” în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) din Directiva 2004/38 nu poate fi afectată prin acordarea unei prestații de asistență socială în statul membru gazdă. A decide în mod diferit ar interzice în practică acestui membru de familie aflat în întreținere să solicite această prestație, aducând astfel atingere egalității de tratament recunoscute lucrătorului migrant. Trebuie subliniat în această privință că, prin contribuțiile fiscale pe care un lucrător migrant le plătește statului membru gazdă în cadrul activității salariate pe care o desfășoară în acest stat, lucrătorul respectiv contribuie la finanțarea politicilor sociale ale statului membru menționat și trebuie, în consecință, să profite de acestea în aceleași condiții ca lucrătorii naționali. Prin urmare, obiectivul care constă în evitarea unei sarcini financiare excesive pentru statul membru gazdă nu poate justifica o inegalitate de tratament între lucrătorii migranți și lucrătorii naționali.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, rectificări în JO 2004, L 200, p. 1, precum și în JO 2007, L 204, p. 30, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).

( 2 ) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).

( 3 ) Acest principiu este enunțat la articolul 45 TFUE.

( 4 ) Este vorba în special de articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO 2011, L 141, p. 1).

( 5 ) În temeiul acestei dispoziții, lucrătorul resortisant al unui stat membru beneficiază, pe teritoriul celorlalte state membre, „de aceleași avantaje sociale și fiscale ca și lucrătorii naționali”.

( 6 ) Este vorba despre articolul 2 punctul 2 litera (d) și despre articolul 7 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva 2004/38.

( 7 ) În conformitate cu articolul 14 alineatul (2) coroborat cu articolul 2 punctul 2 litera (d) și de articolul 7 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/38,

( 8 ) Acest drept de ședere permanentă este reglementat de articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38.