Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 august 2022.#I și S împotriva Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid.#Trimitere preliminară – Regulamentul (UE) nr. 604/2013 – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Articolele 8 alineatul (2) și 27 alineatul (1) – Minor neînsoțit care are o rudă prezentă în mod legal în alt stat membru – Respingere de către acest stat membru a cererii de preluare a minorului – Dreptul la o cale de atac efectivă al minorului menționat sau al rudei respective împotriva deciziei de respingere – Articolele 7, 24 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Interesul superior al copilului.#Cauza C-19/21.

Cauza C‑19/21

IșiS

împotriva

Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(cerere de decizie preliminarăformulată de rechtbank Den Haag zittingsplaats Haarlem)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 august 2022

„Trimitere preliminară – Regulamentul (UE) nr. 604/2013 – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Articolele 8 alineatul (2) și 27 alineatul (1) – Minor neînsoțit care are o rudă prezentă în mod legal în alt stat membru – Respingere de către acest stat membru a cererii de preluare a minorului – Dreptul la o cale de atac efectivă al minorului menționat sau al rudei respective împotriva deciziei de respingere – Articolele 7, 24 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Interesul superior al copilului”

Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Minor neînsoțit – Rudă prezentă în mod legal într‑un alt stat membru – Respingere de către acest stat membru a cererii de preluare a minorului – Obligația acestui stat membru de a conferi minorului neînsoțit dreptul o cale de atac jurisdicțională efectivă împotriva respectivei decizii – Obligația de a conferi un asemenea drept rudei minorului respectiv – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7, 24 și 47; Regulamentul nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 lit. (h) și (j), art. 8 alin. (2) și art. 27 alin. (1)]

(a se vedea punctele 35, 38-46, 49, 50 și 55 și dispozitivul)

Rezumat

Pe când era încă minor, I, un resortisant egiptean, a depus o cerere de protecție internațională în Grecia, în care își exprima dorința de a fi reunit cu S, unchiul său, resortisant egiptean și el, care avea reședința legală în Țările de Jos. Ținând seama de aceste împrejurări, autoritățile elene au depus la autoritățile neerlandeze o cerere de preluare a lui I, întemeindu‑se pe dispoziția din Regulamentul Dublin III ( 1 ) care prevede, atunci când este în interesul minorului neînsoțit, că statul membru responsabil de examinarea cererii sale de protecție internațională este cel în care locuiește în mod legal ruda persoanei în cauză care poate avea grijă de aceasta. Secretarul de stat ( 2 ) a respins această cerere și ulterior și cererea de reexaminare.

Contestația introdusă la rândul lor de I și S a fost respinsă de secretarul de stat ca fiind vădit inadmisibilă, pentru motivul că Regulamentul Dublin III nu prevede posibilitatea solicitanților de protecție internațională de a contesta o decizie de respingere a unei cereri de preluare. Prin urmare, I și S au atacat această decizie la rechtbank Den Haag (Tribunalul din Haga, Țările de Jos), arătând că dispuneau fiecare de dreptul de a formula o asemenea cale de atac jurisdicțională în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III ( 3 ).

În acest context, Tribunalul din Haga a solicitat Curții să se pronunțe cu privire la căile de atac aflate la dispoziția unui minor neînsoțit, solicitant de protecție internațională, și a rudei acestuia, împotriva deciziei de respingere a unei cereri de preluare.

Curtea, reunită în Marea Cameră, statuează că articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III coroborat cu articolele 7, 24 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ( 4 ) impune statului membru căruia i‑a fost adresată o cerere de preluare ( 5 ) să confere dreptul la o cale de atac jurisdicțională împotriva deciziei sale de refuz minorului neînsoțit care solicită protecție internațională, însă nu rudei acestui minor.

Aprecierea Curții

Cu titlu introductiv, Curtea arată că, deși, pe baza unei interpretări literale, articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III pare să acorde dreptul la o cale de atac solicitantului de protecție internațională numai pentru a contesta o decizie de transfer, modul de redactare a articolului nu exclude totuși posibilitatea ca dreptul la o cale de atac să fie acordat solicitantului minor neînsoțit și pentru a contesta decizia de respingere a unei cereri de preluare întemeiată pe articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III.

Pentru a stabili dacă articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III, interpretat în lumina articolelor 7, 24 și 47 din cartă, impune existența unei căi de atac împotriva unei astfel de decizii de refuz de preluare, această dispoziție trebuie interpretată ținând seama nu numai de formularea sa, ci și de obiectivele, de economia generală și de contextul său, în special de evoluția pe care a cunoscut‑o în sistemul din care face parte.

În această privință, Curtea amintește că, potrivit articolului 47 primul paragraf din cartă, orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de acest articol. Acestui drept îi corespunde obligația impusă statelor membre la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.

În ceea ce privește determinarea statului membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională și respectarea criteriului obligatoriu al responsabilității, care figurează la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III, Curtea observă că protecția jurisdicțională a unui solicitant minor neînsoțit nu poate varia după cum acest solicitant face obiectul unei decizii de transfer luată de statul membru solicitant sau al unei decizii de respingere de către statul membru solicitat a cererii de preluare a solicitantului respectiv. Astfel, aceste decizii sunt ambele susceptibile să aducă atingere dreptului care îi este conferit minorului neînsoțit prin acest articol de a fi reunit cu o rudă care poate avea grijă de el, în scopul examinării cererii sale de protecție internațională. Rezultă că minorului în cauză trebuie să i se permită, în ambele cazuri, în conformitate cu articolul 47 primul paragraf din cartă, să formuleze o cale de atac pentru a invoca încălcarea dreptului menționat.

Or, în speță, conform articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III, în ipoteza în care I, după sosirea sa în Grecia, s‑ar fi deplasat în Țările de Jos și ar fi prezentat în acest stat cererea sa de protecție internațională, iar autoritățile elene ar fi acceptat preluarea lui I în calitate de stat membru în care acesta a intrat prima dată, persoana în cauză ar fi avut în mod incontestabil dreptul de a formula o cale de atac jurisdicțională împotriva deciziei de transfer adoptate de autoritățile neerlandeze, întemeiată pe împrejurarea că una dintre rudele sale avea reședința în Țările de Jos. Într‑o asemenea ipoteză, el ar putea invoca astfel în mod util încălcarea dreptului de care beneficiază în calitate de minor neînsoțit în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III. În schimb, în cazul unei interpretări literale a articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III, solicitantul care rămâne în statul membru de intrare și depune acolo cererea sa de protecție internațională ar fi privat de o asemenea posibilitate din moment ce în această situație nu este adoptată nicio decizie de transfer.

Curtea concluzionează că un solicitant minor neînsoțit trebuie să poată formula o cale de atac jurisdicțională, în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul Dublin III, nu numai în ipoteza în care statul membru solicitant adoptă o decizie de transfer, ci și în ipoteza în care statul membru solicitat refuză preluarea sa, pentru a putea invoca o încălcare a dreptului conferit de articolul 8 alineatul (2) din regulamentul menționat, cu atât mai mult cu cât acest regulament urmărește să asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale minorilor neînsoțiți, garantate la articolele 7 și 24 din cartă.

În schimb, articolul 27 alineatul (1) din acest regulament nu conferă rudei solicitantului, care locuiește în statul membru solicitat, dreptul la o cale de atac împotriva unei asemenea decizii de respingere. Pe de altă parte, nici articolul 7 sau articolul 24 alineatul (2) din cartă și nici articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III nu îi conferă acesteia drepturi pe care le‑ar putea invoca în justiție, așa încât ruda respectivă nu poate să deducă un drept la o cale de atac împotriva unei astfel de decizii numai în temeiul articolului 47 din cartă.

( 1 ) Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180, p. 108).

( 2 ) Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (secretarul de stat pentru justiție și securitate, Țările de Jos).

( 3 ) Această dispoziție prevede dreptul solicitantului de protecție internațională la o cale de atac efectivă, sub forma unui apel sau a unei revizuiri, în fapt și în drept, împotriva unei decizii de transfer în fața unei instanțe naționale.

( 4 ) Denumită în continuare „carta”.

( 5 ) Întemeiată pe articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul Dublin III.