Concluziile avocatului general J. Kokott prezentate la 8 septembrie 2022.#Pesticide Action Network Europe ș.a. împotriva État belge.#Cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État (Belgia).#Trimitere preliminară – Mediu – Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 – Introducerea pe piață a produselor fitosanitare – Articolul 53 alineatul (1) – Situații de urgență în domeniul protecției plantelor – Derogare – Domeniu de aplicare – Semințe tratate cu produse fitosanitare – Neonicotinoide – Substanțe active care prezintă riscuri ridicate pentru albine – Interzicerea introducerii pe piață și a utilizării în exterior a semințelor tratate cu produse fitosanitare care conțin asemenea substanțe active – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/784 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/785 – Inaplicabilitatea derogării – Protecția sănătății umane și animale și a mediului – Principiul precauției.#Cauza C-162/21.

Utilizarea de neonicotinoide în produsele de protecție a plantelor a preocupat în mod repetat Curtea de Justiție. Pe de o parte, aceste substanțe active sunt foarte adecvate pentru anumite utilizări, pe de altă parte, există motive pentru a considera că ele au efecte nocive în special pentru albine. Mai întâi, Curtea a examinat o interdicție națională a acestor substanțe active ( 2 ), iar ulterior restricții semnificative privind utilizarea lor stabilite de Comisie ( 3 ). Pe baza prezentei cereri de decizie preliminară, trebuie să se clarifice pentru prima dată măsura în care un stat membru poate totuși să deroge de la aceste restricții prin intermediul unei autorizări în caz de urgență pentru a evita un pericol pentru anumite culturi agricole ca urmare a utilizării neonicotinoidelor.

Temeiul juridic al unei astfel de autorizări în caz de urgență este articolul 53 alineatul (1) din Regulamentul privind produsele fitosanitare ( 4 ). Această dispoziție necesită un test de proporționalitate, astfel încât este necesar să se pună în balanță riscurile și beneficiile utilizării unui produs fitosanitar, aspect care face obiectul unei întrebări preliminare. Restul întrebărilor se referă la posibilitatea de a trata, de a introduce pe piață și de a semăna semințe cu produsul de protecție a plantelor, la posibilitatea de a deroga de la restricțiile stabilite în mod expres de Comisie cu ocazia autorizării unei substanțe active, precum și la calitatea necesară a pericolului a cărui evitare se urmărește prin autorizarea în caz de urgență. Răspunsurile la aceste întrebări ilustrează că, în evaluarea impactului, trebuie să se țină seama de anumite limite.

Considerentul (8) al regulamentului descrie obiectivele fundamentale ale reglementării: „Scopul prezentului regulament este acela de a asigura un nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului și, în același timp, de a proteja competitivitatea agriculturii în Comunitate. O atenție deosebită ar trebui acordată protecției grupurilor de populație vulnerabile, inclusiv a femeilor însărcinate, a sugarilor și a copiilor. Este necesară aplicarea principiului precauției și prezentul regulament ar trebui să asigure faptul că industria dovedește că substanțele sau produsele fabricate sau introduse pe piață nu exercită niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale și nu au niciun efect inacceptabil asupra mediului.”

Considerentul (24) al regulamentului descrie condițiile de autorizare a unui produs fitosanitar: „Dispozițiile care reglementează acordarea autorizațiilor trebuie să asigure un nivel ridicat de protecție. În special, atunci când se acordă autorizații pentru produse fitosanitare, obiectivul protejării sănătății umane și animale, precum și a mediului ar trebui să primeze față de obiectivul îmbunătățirii producției vegetale. În consecință, înainte ca produsele de protecție a plantelor să fie introduse pe piață, este necesar să se demonstreze că acestea ameliorează incontestabil producția vegetală și că nu exercită efecte nocive asupra sănătății oamenilor și animalelor, inclusiv asupra grupurilor vulnerabile, precum și că nu afectează în pare să fie inacceptabil mediul înconjurător.”

Considerentul (32) al regulamentului explică competențele statelor membre în situații de urgență în sensul articolului 53: „În cazuri excepționale, când producția vegetală sau ecosistemele sunt expuse unor pericole sau amenințări care nu pot fi contracarate prin alte mijloace rezonabile, statelor membre ar trebui să li se permită să autorizeze produse fitosanitare care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament. Autorizațiile temporare acordate în astfel de circumstanțe ar trebui revizuite la nivel comunitar.”

Articolul 2 alineatul (1) din regulament conține o definiție a produselor fitosanitare: „Prezentul regulament se aplică produselor care constau din sau care conțin substanțe active, agenți fitoprotectori sau sinergici, în forma în care sunt prezentate utilizatorului, și care sunt destinate uneia dintre următoarele utilizări: (a) protecția plantelor sau a produselor vegetale împotriva tuturor organismelor dăunătoare sau prevenirea acțiunii unor astfel de organisme, cu excepția cazului în care se consideră că scopul principal al utilizării acestor produse este mai curând pentru igienă decât pentru protecția plantelor sau a produselor vegetale; […] Aceste produse sunt denumite în continuare «produse fitosanitare».”

Sunt, de asemenea, de interes definițiile noțiunilor „organisme dăunătoare” și „mediu” de la articolul 3 din regulament: „În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: […] 7. «organisme dăunătoare» înseamnă orice specie, sușă sau biotip aparținând regnului animal sau vegetal sau orice agent patogen cu acțiune nocivă asupra plantelor sau a produselor vegetale; […] 13. «mediu» înseamnă apele (inclusiv cele subterane, de suprafață, de tranziție, de coastă și marine), sedimentele, solul, aerul, pământul, fauna și flora sălbatică, precum și toate relațiile dintre acestea și relațiile cu alte organisme vii.”

Aprobarea substanțelor active este reglementată în capitolul II secțiunea 1, subsecțiunile 1 și 2 din regulament (articolele 4-13).

Articolul 4 din regulament conține cerințele de aprobare. În special, trebuie să se excludă efectele nocive asupra sănătății umane și animale, precum și efectele inacceptabile asupra mediului, în conformitate cu articolul 4 alineatele (2) și (3).

Articolul 4 alineatul (7) din regulament permite, în anumite condiții, aprobarea substanțelor active care nu respectă cerințele generale: „Fără a aduce atingere alineatului (1), în cazul în care, pe baza unor dovezi justificate incluse în cerere, o substanță activă este necesară pentru controlul unui pericol grav asupra sănătății plantelor, care nu poate fi controlat prin alte mijloace disponibile, inclusiv prin metode nechimice, acea substanță activă poate fi aprobată pe o perioadă limitată, necesară pentru controlarea pericolului grav respectiv, dar care nu va depăși cinci ani, chiar dacă nu îndeplinește criteriile prevăzute la punctele 3.6.3, 3.6.4, 3.6.5 sau 3.8.2 din anexa II, cu condiția ca utilizarea acelei substanțe active să facă obiectul unor măsuri de reducere a riscurilor pentru a asigura minimalizarea expunerii oamenilor și a mediului. […] […] Statele membre pot autoriza produse fitosanitare care conțin substanțe active aprobate în conformitate cu prezentul alineat doar în cazurile în care este necesar să se combată un pericol fitosanitar grav pe teritoriul acestora. În același timp, acestea întocmesc un plan de eliminare progresivă legat de controlarea pericolului grav prin alte mijloace, inclusiv prin metode nechimice, pe care îl transmit fără întârziere Comisiei.”

Articolul 6 din regulament permite condiții și restricții privind aprobarea: „Aprobarea poate fi condiționată de anumite cerințe și restricții, cum ar fi: […] (c) restricțiile rezultate din analiza informațiilor menționate la articolul 8, ținând seama de condițiile agricole, fitosanitare și de mediu în cauză, inclusiv de condițiile climatice; […] (e) modalitatea și condițiile de aplicare; […] (h) indicarea zonelor în care folosirea produselor fitosanitare, inclusiv a produselor de tratare a solului, care conțin substanța activă nu poate fi autorizată sau în care utilizarea poate fi autorizată în anumite condiții; (j) orice alte condiții speciale apărute ca urmare a evaluării informațiilor furnizate în contextul prezentului regulament.”

Conținutul unei aprobări de substanțe active rezultă din articolul 13 alineatul (2) din regulament: „Pe baza raportului de revizuire, a altor factori legitimi pentru subiectul în cauză și a principiului precauției atunci când se aplică condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, se adoptă un regulament în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 79 alineatul (3), prin care: (a) se aprobă o substanță activă, dacă este cazul, în condițiile și cu restricțiile menționate la articolul 6; (b) nu se aprobă o substanță activă sau (c) condițiile de aprobare se modifică.”

În conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulament, un produs fitosanitar necesită o autorizare din partea statului membru respectiv: „Un produs fitosanitar nu se introduce pe piață și nu se utilizează fără să fi fost autorizat în statul membru în cauză, în conformitate cu prezentul regulament.”

Cerințele de autorizare rezultă din articolul 29 din regulament: „(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 50, produsele fitosanitare se autorizează numai dacă, în conformitate cu principiile uniforme menționate la alineatul (6), îndeplinesc următoarele cerințe: (a) substanțele lor active, agenții fitoprotectori și agenții sinergici au fost aprobați; […]”

Potrivit articolului 49 alineatul (1) din regulament, statele membre nu interzic introducerea pe piață și utilizarea semințelor tratate cu produse fitosanitare autorizate în acest scop în cel puțin unul dintre statele membre. Articolul 49 alineatul (2) prevede adoptarea de măsuri pentru a răspunde preocupărilor semnificative legate de faptul că semințele tratate pot constitui un risc grav pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu.

Sub titlul „Situații de urgență în domeniul protecției plantelor”, articolul 53 din regulament permite statelor membre să autorizeze, cu titlu de excepție, produse fitosanitare care nu respectă cerințele generale: „(1) Prin derogare de la articolul 28, în circumstanțe speciale, statele membre pot autoriza, pe o perioadă de maximum 120 de zile, introducerea pe piață a unor produse fitosanitare destinate să fie aplicate în mod limitat și sub control, atunci când se consideră că astfel de măsuri se impun deoarece sănătatea plantelor este amenințată de pericole ce nu pot fi evitate cu alte mijloace rezonabile. Statul membru în cauză informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la măsura adoptată, furnizând informații detaliate cu privire la situație și la toate acțiunile întreprinse pentru a garanta siguranța consumatorilor. (2) Comisia poate solicita punctul de vedere al autorității sau asistență tehnică ori științifică. Autoritatea înaintează Comisiei punctul de vedere sau rezultatele activității sale în termen de o lună de la data solicitării. (3) Dacă este necesar, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 79 alineatul (3), se ia o decizie care să stabilească când și în ce condiții statul membru: (a) poate sau nu poate prelungi durata măsurii ori poate sau nu poate repeta măsura în cauză sau (b) retrage ori modifică măsura. […]”

Tiametoxamul și clotianidinul sunt insecticide din grupul neonicotinoidelor utilizate în agricultură pentru tratarea semințelor. Inițial, acestea erau aprobate în Uniune. În anul 2018, Comisia a reglementat din nou autorizațiile pentru clotianidin ( 5 ) și tiametoxam ( 6 ), impunând restricții foarte severe ca urmare a riscurilor pentru albine. Aceste reglementări au interzis, începând cu 19 decembrie 2018, utilizarea produselor fitosanitare care conțin aceste substanțe active în afara serelor construite permanent. Inclusiv semințele tratate cu aceste substanțe pot fi utilizate numai în astfel de sere. Din câte se poate observa, aceste autorizații limitate au expirat fără a fi înlocuite în anul 2019 ( 7 ). Prin urmare, produsele fitosanitare bazate pe aceste substanțe active nu mai pot fi autorizate în Uniune în cadrul procedurii generale de autorizare.

Cu toate acestea, în toamna anului 2018, statul belgian a acordat șase autorizații de utilizare a unor produse fitosanitare pe baza substanțelor active clotianidin și tiametoxam pentru tratarea semințelor anumitor culturi, inclusiv a sfeclei de zahăr, pentru introducerea pe piață a acestor semințe și pentru însămânțarea lor în câmp deschis. Perioada de autorizare a acoperit în esență primăvara anului 2019. Cu toate acestea, chiar și înainte de aceasta, produsele în cauză erau autorizate și utilizate în Belgia de mai mulți ani.

În special din susținerile SESVanderHave S. A., intervenientă în favoarea statului belgian în litigiul principal, reiese că utilizarea autorizată a produselor fitosanitare este destinată combaterii afidelor, care transmit viruși ce ar putea afecta culturile în cauză, în special sfecla de zahăr.

Două asociații de control al pesticidelor și de promovare a biodiversității, precum și un apicultor (denumiți în continuare „reclamanții”) au introdus o acțiune la Conseil d’État (Consiliul de Stat, Belgia) împotriva acestor autorizații. Aceștia susțin că numeroase studii științifice au arătat că utilizarea acestor neonicotinoide prezintă riscuri semnificative pentru albine, bondari și alte insecte polenizatoare. Potrivit reclamanților, autorizarea introducerii pe piață și a utilizării în câmp deschis a semințelor tratate este incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Pe de altă parte, statul belgian consideră că, prin condițiile de utilizare, poate fi evitat un risc inacceptabil pentru albine. Deoarece culturile în cauză sunt recoltate înainte de înflorire, orice contact între albine și plante ar putea fi evitat. Diferite întreprinderi și reprezentanți ai intereselor producătorilor belgieni de sfeclă de zahăr și de zahăr au intervenit în litigiu în favoarea statului belgian.

În acest context, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a decis să suspende procedura și să adreseze Curții de Justiție următoarele întrebări în vederea unei decizii preliminare: „1) Articolul 53 din regulament trebuie interpretat în sensul că permite unui stat membru să acorde, în anumite condiții, o autorizație referitoare la tratarea, la vânzarea sau la semănarea de semințe tratate cu ajutorul unor produse fitosanitare? 2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 53 menționat mai sus se poate aplica, în anumite condiții, produselor fitosanitare care conțin substanțe active a căror punere în vânzare sau utilizare este restrânsă sau interzisă pe teritoriul Uniunii Europene? 3) «Circumstanțele speciale» impuse la articolul 53 din regulamentul citat anterior acoperă situații în care apariția unui pericol nu este certă, ci doar plauzibilă? 4) «Circumstanțele speciale» impuse la articolul 53 din regulamentul citat anterior acoperă situații în care apariția unui pericol este previzibilă, obișnuită și chiar ciclică? 5) Expresia «ce nu pot fi evitate cu alte mijloace rezonabile» utilizată la articolul 53 din regulament trebuie interpretată în sensul că acordă o importanță egală, ținând seama de formularea considerentului (8) al regulamentului, pe de o parte, garantării unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului și, pe de altă parte, protecției competitivității agriculturii în Comunitate?”

Reclamanții, Regatul Belgiei și SESVanderHave S. A., intervenientă în litigiul principal, precum și Finlanda, Republica Franceză, Republica Elenă și Ungaria, precum și Comisia Europeană au prezentat observații scrise cu privire la aceste întrebări preliminare. La ședința din 17 martie 2022 au participat reclamanții, Belgia, Grecia, Franța și Comisia.

Potrivit articolului 28 alineatul (1) din regulament, un produs fitosanitar necesită o autorizare din partea statului membru respectiv. În conformitate cu articolul 29, această autorizație necesită, printre altele, aprobarea de către Comisie a substanțelor sale active, a agenților fitoprotectori și a agenților sinergici în conformitate cu articolele 4-13.

Cu toate acestea, articolul 53 alineatul (1) din regulament permite statelor membre ca, în caz de urgență, să autorizeze alte produse de protecție a plantelor.

Cele cinci întrebări din cererea de decizie preliminară se referă la diferite elemente care trebuie avute în vedere în cadrul unei astfel de autorizări în caz de urgență. Ne vom ocupa mai întâi de a cincea întrebare, al cărei răspuns evidențiază modul în care funcționează această dispoziție. Ulterior, vom examina a doua, a treia și a patra întrebare și, în final, prima întrebare.

A cincea întrebare urmărește să clarifice modul în care, la aplicarea articolului 53 alineatul (1) din regulament, trebuie să fie ponderate cele două obiective ale considerentului (8), și anume asigurarea unui nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și a unui nivel ridicat de protecție a mediului și protejarea competitivității agriculturii în Comunitate.

Această întrebare este legată de faptul că o autorizare în caz de urgență în sensul articolului 53 alineatul (1) din regulament este admisibilă numai în măsura în care se impune ca urmare a unor pericole ce nu pot fi evitate cu alte mijloace rezonabile. Potrivit considerentului (32), statele membre pot să autorizeze produse fitosanitare în cazuri excepționale, când producția vegetală sau ecosistemele sunt expuse unor pericole sau amenințări care nu pot fi contracarate prin alte mijloace rezonabile.

Astfel, legiuitorul Uniunii a supus exercitarea competenței prevăzute la articolul 53 alineatul (1) din regulament unui test de proporționalitate.

Potrivit principiului proporționalității, măsurile constrângătoare sunt legale numai dacă sunt adecvate și necesare pentru atingerea obiectivelor urmărite în mod legitim. În această privință, dacă există mai multe măsuri (la fel de ( 8 )) adecvate, trebuie aleasă cea mai puțin constrângătoare; în plus, constrângerile impuse trebuie să fie proporționale cu obiectivele urmărite ( 9 ).

În cadrul articolului 53 alineatul (1) din regulament, „constrângerea” nu constă în limitarea libertății sau egalității titularilor de drepturi fundamentale, ci în reducerea domeniului de aplicare al protecției mediului și a sănătății garantate de dispozițiile generale ale regulamentului. Deși aceste obiective sunt prevăzute la articolele 35 și 37 din Carta drepturilor fundamentale și, cel puțin în legătură cu articolul 37, Curtea a vorbit deja despre un „drept” prevăzut de tratate în sensul articolului 52 alineatul (2) din cartă ( 10 ), este puțin probabil ca, de fapt, condițiile unei autorizări în caz de urgență să constituie un caz concret de restrângere a drepturilor fundamentale în sensul articolului 52 alineatul (1) a doua teză din cartă. Și în acest caz, etapele de examinare ale principiului proporționalității susțin însă o echilibrare a intereselor conflictuale.

La aplicarea articolului 53 alineatul (1) din regulament, este necesar, mai întâi, să se identifice pericolul sau amenințarea pentru producția vegetală sau pentru ecosisteme care trebuie evitată – acesta fiind obiectivul măsurii.

Într‑o etapă următoare, trebuie să se stabilească dacă utilizarea unui produs fitosanitar care urmează să fie autorizat este adecvată pentru evitarea acestui pericol.

Odată stabilită adecvarea, se poate examina dacă autorizarea produsului fitosanitar este necesară. În conformitate cu modul de redactare a articolului 53 alineatul (1) din regulament, trebuie să se examineze dacă pericolul nu poate fi evitat în alt mod. În această privință, pot fi avute în vedere, de exemplu, alte produse fitosanitare pe bază de substanțe active a căror utilizare corespunzătoare a fost autorizată de Comisie, utilizarea de soiuri de plante rezistente la pericol sau o conversie a producției către alte produse.

Încă de la momentul acestei examinări a diferitor măsuri, poate fi necesar să se pună în balanță diverse interese protejate din punct de vedere juridic. În considerentul (32) al regulamentului, acest lucru este exprimat prin faptul că autorizarea este posibilă numai atunci când pericolele nu pot fi contracarate prin alte mijloace rezonabile. Într‑adevăr, în cazul în care eficacitatea celorlalte mijloace nu este în mod evident echivalentă sau mai bună, trebuie să se evalueze dacă eficacitatea mai redusă este acceptabilă în raport cu riscurile produsului fitosanitar care urmează să fie autorizat.

În cazul în care, potrivit acestei evaluări, nu există alte mijloace rezonabile în scopul evitării pericolului, trebuie, în sfârșit, să se evalueze dacă riscurile asociate cu produsul fitosanitar sunt proporționale cu protecția culturilor împotriva pericolelor. Astfel, nu se poate susține că utilizarea produsului este „necesară” în sensul articolului 53 alineatul (1) sau că este „rezonabilă” în sensul considerentului (32), în cazul în care riscurile sale au o pondere mai mare decât beneficiile sale.

Evaluarea comparativă trebuie efectuată în lumina principiului precauției, întrucât dispozițiile regulamentului, potrivit considerentului (8) al acestuia și articolului 1 alineatul (4) din acesta, sunt întemeiate, în ansamblul lor, pe acest principiu ( 11 ). Acest lucru necesită, în primul rând, determinarea efectelor potențial negative ale utilizării substanțelor active și a produselor fitosanitare ( 12 ) asupra sănătății și a mediului și, în al doilea rând, o evaluare cuprinzătoare a riscurilor pe baza celor mai fiabile date științifice disponibile și a celor mai recente rezultate ale cercetării internaționale ( 13 ).

Contrar opiniei reclamanților, în principiu, nu există nicio obiecție în cazul în care solicitantul respectiv prezintă informațiile și expertizele necesare pentru o autorizare în caz de urgență, deoarece această procedură este prevăzută și în cadrul celorlalte proceduri din regulament ( 14 ).

Potrivit principiului bunei administrări, pe care statele membre trebuie să îl respecte atunci când aplică dreptul Uniunii, autoritățile competente sunt ținute să efectueze o examinare atentă și imparțială a tuturor factorilor relevanți și să se asigure că, atunci când iau o decizie, dispun de informații cât mai complete și mai fiabile posibil ( 15 ). Aceasta înseamnă, în special, că ele nu pot prelua pur și simplu informațiile solicitantului fără a le verifica, ci trebuie să le evalueze în mod critic și să ia în considerare de asemenea informații relevante din alte surse.

În cadrul evaluării comparative, autoritățile competente trebuie să pună în balanță riscurile astfel determinate și beneficiile utilizării în cauză, identificate, de asemenea, pe baza celor mai bune descoperiri științifice.

Referitor la această punere în balanță, din considerentul (8) al regulamentului se poate deduce, la prima vedere, că asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului, pe de o parte, și protejarea competitivității agriculturii, pe de altă parte, sunt, teoretic, de aceeași importanță în aplicarea regulamentului și, prin urmare, în special în ceea ce privește evaluarea comparativă prevăzută la articolul 53 alineatul (1). Astfel, ambele obiective trebuie să fie atinse „în același timp”.

Cu toate acestea, considerentul (8) prevede, de asemenea, că substanțele și produsele care urmează să fie autorizate pentru a atinge aceste obiective nu trebuie să aibă nici efecte nocive asupra sănătății umane sau animale, nici efecte inacceptabile asupra mediului. Acest lucru ar trebui să fie dovedit de industrie, așadar, de către întreprinderea care depune respectiva cerere de autorizare.

Același lucru rezultă și din considerentul (24) al regulamentului, discutat în cadrul prezentei proceduri. Potrivit considerentului menționat, obiectivul protejării sănătății umane și animale, precum și a mediului ar trebui să primeze față de obiectivul îmbunătățirii producției vegetale atunci când se acordă o autorizație pentru produsele fitosanitare. Prin urmare, înainte ca un produs fitosanitar să fie introdus pe piață, ar trebui să se demonstreze că acesta aduce un beneficiu evident pentru producția vegetală și că nu are efecte nocive asupra sănătății umane, inclusiv asupra grupurilor vulnerabile, sau asupra sănătății animalelor și nici consecințe inacceptabile ( 16 ) pentru mediu.

Același obiectiv de excludere a efectelor nocive asupra sănătății umane sau animale și a consecințelor inacceptabile pentru mediu rezultă, de asemenea, din considerentul (10), precum și din articolul 4 alineatele (2) și (3), din articolul 23 alineatul (2), din articolul 27 alineatul (1), din articolul 54 alineatul (1) și din articolul 56 alineatul (1) din regulament.

Aceasta arată, în primul rând, că garantarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului, pe de o parte, și protejarea competitivității agriculturii, pe de altă parte, nu sunt, teoretic, de aceeași importanță în cadrul evaluării comparative a aplicării articolului 53 alineatul (1) din regulament. Dimpotrivă, și această evaluare comparativă trebuie, în principiu, să acorde prioritate prevenirii efectelor nocive asupra sănătății umane sau animale sau a consecințelor inacceptabile pentru mediu față de considerentele economice. Acest lucru este, de asemenea, exprimat în titlul articolului 53, care se referă la o situație de urgență, precum și în considerentul (32), care limitează aplicarea la cazuri excepționale.

În al doilea rând, în cadrul evaluării comparative efectuate cu ocazia aplicării regulamentului, o pondere semnificativ mai mare o are prevenirea efectelor negative asupra sănătății umane sau animale decât evitarea efectelor negative asupra mediului. Acest lucru se datorează faptului că regulamentul este menit să excludă numai efectele inacceptabile asupra mediului, dar toate efectele nocive asupra sănătății umane sau animale. Prin urmare, în opinia legiuitorului, la autorizarea de produse fitosanitare, pot fi avute în vedere, de asemenea, consecințe negative acceptabile pentru mediu.

Prin urmare, în cazul în care utilizarea unui produs fitosanitar este asociată cu efecte nocive asupra sănătății umane și animale, o autorizare în caz de urgență în sensul articolului 53 alineatul (1) din regulament poate fi acordată numai dacă este necesară pentru evitarea unor pericole deosebit de grave. Ar putea fi, de exemplu, avute în vedere pericole concrete la adresa siguranței alimentare a populației, care ar trebui să fie evitate prin autorizarea în caz de urgență. Pe de altă parte, simple considerente economice nu ar trebui să fie suficiente.

Pe de altă parte, în cazul în care există „doar” consecințe negative pentru mediu, marja de apreciere în cadrul unei evaluări comparative este mai mare. Prin urmare, interese economice importante pot prevala, în anumite împrejurări, asupra unor atingeri minore aduse mediului.

Delimitarea dintre protecția sănătății animalelor și protecția mediului poate fi dedusă în mod indirect din definiția mediului prevăzută la articolul 3 punctul 13 din regulament. Conform acestei dispoziții, în special fauna sălbatică trebuie să fie atribuită mediului. Dat fiind că anumite specii de animale sălbatice pot fi organisme dăunătoare în sensul articolului 3 punctul 7 [din regulament], a căror acțiune trebuie să fie prevenită prin produse fitosanitare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) [din același regulament], precum afidele controlate în prezent, ar fi, de asemenea, contradictoriu să se excludă orice efect dăunător asupra sănătății acestora.

Îngrijorările legate de neonicotinoide se referă la impactul asupra albinelor, inclusiv asupra albinelor folosite în apicultură ( 17 ). Acestea din urmă, spre deosebire de albinele sălbatice sau de bondari, nu sunt specii sălbatice, astfel încât, cel puțin în această privință, este afectat obiectivul mai puternic de protecție a sănătății animalelor.

Prin urmare, la a cincea întrebare trebuie să se răspundă că aplicarea articolului 53 alineatul (1) din regulament necesită o apreciere concretă, în lumina principiului precauției, pentru a stabili dacă avantajele legate de protejarea competitivității agriculturii care decurg din utilizarea în discuție a unui produs fitosanitar prevalează asupra riscurilor legate de utilizarea produsului. În cazul în care utilizarea unui produs fitosanitar este asociată cu efecte nocive asupra sănătății umane sau animale, o autorizație în caz de urgență poate fi acordată numai dacă este necesară pentru evitarea unor riscuri deosebit de grave. Pe de altă parte, în cazul în care există „doar” consecințe negative pentru mediu, marja de apreciere în cadrul unei evaluări comparative este mai mare.

A doua întrebare urmărește să se clarifice dacă, în temeiul articolului 53 alineatul (1) din regulament, statele membre pot autoriza produse fitosanitare care conțin substanțe active a căror introducere pe piață sau utilizare este restricționată sau interzisă. Deși Consiliul de Stat o ridică numai în ipoteza în care Curtea răspunde afirmativ la prima întrebare, mi se pare util să o discutăm și în mod independent.

Având în vedere situația din litigiul principal, această chestiune trebuie să fie precizată în sensul de a stabili dacă statele membre pot autoriza produse fitosanitare pentru utilizări care contravin restricțiilor stabilite de Comisie în legătură cu aprobarea substanțelor active utilizate.

O măsură în temeiul articolului 53 alineatul (1) din regulament poate fi luată prin derogare de la articolul 28. Potrivit acestei din urmă dispoziții, un produs fitosanitar necesită o autorizare din partea statului membru în cauză. În conformitate cu articolul 29 alineatul (1) litera (a), această autorizare presupune, în special, că substanțele sale active au fost aprobate. La rândul său, această aprobare este acordată de Comisie în cooperare cu Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, în conformitate cu articolele 13 și 79.

În consecință, articolul 53 alineatul (1) din regulament permite de fapt statelor membre să autorizeze produse fitosanitare ale căror substanțe active nu au fost aprobate de Comisie.

Totuși, potrivit reclamanților, acest lucru este valabil numai în ceea ce privește substanțele active în privința cărora Comisia nu a luat încă o decizie. Pe de altă parte, produsele fitosanitare care conțin substanțe active a căror introducere pe piață sau utilizare a fost restricționată sau interzisă de Comisie nu ar putea fi autorizate de statele membre în temeiul acestei dispoziții. Astfel, autorizațiile belgiene din prezentul litigiu nu ar fi compatibile cu aceasta. Autorizațiile Comisiei pentru cele două neonicotinoide din prezentul litigiu interzic în mod expres utilizarea semințelor tratate în afara serelor, în timp ce autorizațiile belgiene permit tocmai utilizarea în câmp deschis a semințelor tratate.

Modul de redactare a articolului 53 alineatul (1) și a articolului 28 din regulament nu ar forța, dar cel puțin ar permite interpretarea susținută de reclamanți. Competența statelor membre în temeiul articolului 53 alineatul (1) ar fi limitată la substanțele active neaprobate, în timp ce substanțele active aprobate de Comisie cu condiții restrictive nu ar fi acoperite. Aceste restricții nu ar putea fi depășite în temeiul articolului 53 alineatul (1).

Această interpretare este susținută de faptul că Comisia evaluează deja riscurile unei substanțe active atunci când o aprobă și, în acest sens, impune condiții și restricții care împiedică anumite utilizări, în conformitate cu articolul 6 din regulament.

Cu toate acestea, considerentul (32) al regulamentului arată că articolul 53 alineatul (1) ar trebui să aibă un domeniu de aplicare mult mai larg. Potrivit acestei dispoziții, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a autoriza produse fitosanitare care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de regulament. Acestea ar include nu numai substanțele active pe care Comisia nu le‑a aprobat, ci și utilizările substanțelor active aprobate pe care Comisia le‑a exclus printr‑o restricție sau o condiție de aprobare ( 18 ).

Prin urmare, în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) din regulament, statele membre trebuie să decidă dacă nevoile fitosanitare locale concrete prevalează, în mod excepțional, asupra riscurilor asociate cu un produs fitosanitar, care au determinat Comisia să impună condiții sau restricții și, prin urmare, justifică o autorizare în caz de urgență.

Astfel interpretat, articolul 53 alineatul (1) din regulament permite statelor membre să accepte anumite riscuri care au determinat Comisia să excludă utilizarea în cauză. Aceste riscuri trebuie, însă, să fie analizate de statele membre atunci când acordă o autorizație în caz de urgență, întrucât ele trebuie să își întemeieze decizia – precum s‑a spus – pe informații cât mai complete și mai fiabile ( 19 ).

Riscul de neglijare a îngrijorărilor Comisiei este, în plus, limitat de împrejurarea că statele membre sunt supuse supravegherii Comisiei atunci când emit o autorizație în caz de urgență. Astfel, statul membru în cauză trebuie să informeze Comisia și celelalte state membre în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) al doilea paragraf din regulament. Comisia poate revizui și, dacă este necesar, poate restricționa sau chiar interzice autorizația în caz de urgență în conformitate cu articolul 53 alineatele (2) și (3).

Chiar dacă reclamanții susțin că Comisia exercită această competență de control cu foarte multe rezerve, acest lucru mai curând ar contrazice teza potrivit căreia statele membre își depășesc competențele în temeiul articolului 53 alineatul (1) din regulament – cel puțin în opinia Comisiei. Astfel, în cazul în care Comisia ar urma să încalce, cu această ocazie, regulamentul și, în special, articolul 53 din acesta, asociațiile de mediu ar putea, în temeiul celor mai recente modificări aduse Regulamentului Aarhus ( 20 ), să solicite o reexaminare, în mod suplimentar sau alternativ față de proceduri precum cea din speță, și, eventual, să sesizeze instanțele Uniunii.

Prin urmare, la a doua întrebare trebuie să se răspundă că, la aplicarea articolului 53 alineatul (1) din regulament, statele membre trebuie să aprecieze în special dacă necesitățile concrete de protecție a plantelor existente la fața locului prevalează în mod excepțional asupra riscurilor pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu asociate cu un produs fitosanitar și, prin urmare, să permită autorizarea în caz de urgență a unei utilizări pe care Comisia a interzis‑o la aprobarea substanței active în cauză.

A treia și a patra întrebare se referă la faptul că, în aproape toate versiunile lingvistice ale articolului 53 alineatul (1) din regulament, un stat membru poate, în circumstanțe „speciale”, să ia măsuri atunci când astfel de măsuri se dovedesc necesare în fața unui pericol care nu poate fi evitat în alt mod. Numai versiunea germană utilizează, în această privință, noțiunea de „bestimmte” (anumite) circumstanțe.

Consiliul de Stat solicită să se stabilească dacă aceste circumstanțe acoperă situațiile în care apariția unui pericol nu este sigură, ci doar plauzibilă (a treia întrebare) sau în care apariția unui pericol este previzibilă, obișnuită și chiar ciclică (a patra întrebare).

Prin intermediul celei de a treia întrebări, se urmărește să se precizeze probabilitatea pericolului, care este necesară pentru a justifica o autorizație în caz de urgență în temeiul articolului 53 alineatul (1) din regulament.

Această întrebare poate fi explicată prin faptul că, la momentul utilizării produsului de protecție a plantelor pentru tratarea semințelor în toamnă și iarnă, este greu de evaluat cât de mare va fi, de fapt, pericolul unei afectări a culturilor în perioada de cultivare din primăvara și vara anului următor. Gradul de apariție a afidelor, care răspândesc virușii respectivi, nu poate fi prevăzut cu certitudine nici la momentul tratării semințelor, nici la momentul însămânțării.

Modul de redactare a articolului 53 alineatul (1) din regulament și, în special, a noțiunii de „circumstanțe speciale”, menționată în întrebare, nu ajută cu adevărat la răspunsul la această întrebare.

Desigur, considerentul (32) și titlul articolului 53 indică faptul că aceste circumstanțe trebuie să includă numai excepții sau situații de urgență, dar nu este necesar ca un pericol să fie „cert” pentru a constitui un astfel de caz. De asemenea, contrar opiniei reclamanților, nu este necesară o urgență deosebită sau un pericol iminent pentru a prezuma un astfel de caz.

Soluția se află, mai degrabă, în funcția, deja menționată a articolului 53 alineatul (1) din regulament, ca, în caz de urgență sau în circumstanțe speciale, să se promoveze un echilibru proporțional între interese conflictuale ( 21 ).

Din acest punct de vedere, evitarea unui pericol doar plauzibil poate fi, de asemenea, proporțională, atunci când nu există alte mijloace rezonabile. În schimb, a aștepta până când pericolul este cert – după cum susțin diferite părți – ar putea să împiedice evitarea pericolului cu ajutorul produsului fitosanitar în cauză. În acest caz, o autorizare în caz de urgență nu ar mai fi – sau, cel puțin, nu ar mai fi în aceeași măsură – adecvată pentru a‑și atinge obiectivul. Astfel, o autorizare în caz de urgență întârziată nu ar constitui o măsură alternativă mai puțin constrângătoare în sensul testului de necesitate ( 22 ).

Cu toate acestea, referirea reclamanților la practica din Regatul Unit ( 23 ) arată că este posibil ca o autorizație în caz de urgență acordată într‑un stadiu incipient să fie însoțită de condiții adecvate pentru a se asigura că este mai probabil ca produsul de protecție a plantelor să fie utilizat numai atunci când este cu adevărat necesar. În această țară, deși în toamnă a fost acordată o autorizație în caz de urgență pentru neonicotinoide, evoluțiile ulterioare au fost monitorizate, iar utilizarea a fost abandonată în primăvară, deoarece riscul la acel moment părea mai puțin grav decât se prevăzuse inițial.

În mod normal, însă, elementul determinant îl constituie punerea în balanță a avantajelor și a dezavantajelor respective: un risc plauzibil are, desigur, mai puțină greutate decât un risc care există cu certitudine. Dar riscul doar plauzibil al unui nivel deosebit de ridicat al prejudiciilor poate avea o pondere similară cu riscul unui nivel inferior al prejudiciilor care există cu certitudine. Așadar, cele două variante nu pot fi incluse în mod teoretic în aplicarea articolului 53 alineatul (1) din regulament sau excluse în mod teoretic din aceasta. Dimpotrivă, caracterul suficient pentru a justifica o autorizație de urgență al unui risc doar plauzibil depinde de aspectul dacă acest risc prevalează asupra riscurilor pentru sănătatea umană și animală și pentru mediu asociate cu utilizarea produsului fitosanitar.

În plus, aceeași întrebare poate apărea și în cazul ultimelor riscuri menționate, deoarece și ele pot fi plauzibile sau certe. Măsura în care ele trebuie să fie luate în considerare rezultă din jurisprudența privind principiul precauției. Aceasta justifică adoptarea de măsuri restrictive în cazul în care se dovedește imposibil de determinat cu certitudine existența sau întinderea riscului invocat, deoarece rezultatele studiilor efectuate sunt neconcludente, dar persistă probabilitatea unui prejudiciu real pentru mediu în ipoteza realizării riscului ( 24 ). Este vorba despre riscuri care, deși nu sunt certe, par suficient de bine documentate, cu alte cuvinte există indicii serioase și concludente ( 25 ).

În plus, pentru a putea compara riscurile astfel determinate pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu cu riscul pentru agricultură pe care autorizația în caz de urgență este menită să îl prevină, pentru determinarea acestuia din urmă, trebuie să se aplice aceeași metodă de evaluare ca și în privința primelor riscuri menționate. Acest lucru înseamnă, practic, că și riscul pentru agricultură trebuie evaluat pe baza studiilor existente și că poate permite o autorizare în caz de urgență numai atunci când există indicii serioase și concludente.

Astfel, la a treia întrebare trebuie să se răspundă că autorizarea utilizării unui produs fitosanitar în temeiul articolului 53 alineatul (1) din regulament nu depinde de aspectul dacă materializarea riscului care trebuie evitat este certă sau plauzibilă, ci de aspectul dacă avantajele acestei utilizări prevalează asupra dezavantajelor asociate cu această utilizare. Avantajele și dezavantajele utilizării în cauză, inclusiv gradul de probabilitate a riscului în cauză, trebuie să fie suficient documentate și, prin urmare, trebuie să decurgă din indicii serioase și concludente.

A patra întrebare se referă, la rândul său, la riscul de natură să justifice autorizația în caz de urgență. Astfel, Consiliul de Stat solicită să se stabilească dacă și un risc previzibil, obișnuit și chiar ciclic este suficient în acest scop.

La originea acestei întrebări se află împrejurarea că riscul reprezentat de afide și de bolile virale în Belgia pare a fi previzibil și comun, în special potrivit afirmațiilor SESVanderHave. Prin urmare, în trecut, pentru evitarea acelorași riscuri, au fost acordate autorizații similare și se preconizează că vor fi acordate și în viitor.

Numai din perspectiva evaluării comparative a avantajelor și a dezavantajelor utilizării substanțelor active în cauză s‑ar ajunge la concluzia că nu contează dacă riscul este previzibil, obișnuit și chiar ciclic. Astfel, chiar și astfel de riscuri pot să prevaleze asupra riscurilor asociate cu utilizarea produsului fitosanitar în cauză, putând constitui circumstanțe speciale sau particulare în sensul articolului 53 alineatul (1) din regulament.

Geneza articolului 53 alineatul (1) din regulament, subliniată de Comisie, confirmă această apreciere la prima vedere. Într‑adevăr, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a Parlamentului nu a putut să impună propunerea sa de a condiționa această competență – precum în perioada anterioară – de un risc imprevizibil sau de un alt caz de urgență ( 26 ), astfel cum era prevăzut la articolul 8 alineatul (4) din Directiva privind produsele fitosanitare ( 27 ) și în considerentul (18) al acesteia.

Referitor la acest aspect, considerentul (32) al regulamentului conține, totuși, o precizare care limitează marja de apreciere în realizarea evaluării comparative. Potrivit acestei precizări, aplicarea articolului 53 alineatul (1) ar trebui să vizeze numai „cazuri excepționale”. Și riscurile previzibile sau ciclice pot constitui cazuri excepționale dacă apar rar, așadar, numai în mod excepțional. În schimb, un risc obișnuit, așadar, unul care apare în mod frecvent, nu este – fie și numai potrivit sensului acestui termen – un caz excepțional. Și nu este nici o „situație de urgență”, astfel cum se menționează în titlul articolului 53.

În plus, limitarea la cazuri excepționale sau de urgență rare este în conformitate cu cerința articolului 53 alineatul (1) din regulament, de a autoriza „în mod limitat” utilizarea în cauză. Pe de altă parte, dacă utilizarea este destinată să prevină un risc obișnuit, ea trebuie să fie autorizată practic permanent, așadar, pe termen nelimitat.

Comparația cu Directiva privind produsele fitosanitare subliniază importanța noțiunilor de „excepție” și de „situație de urgență”, deoarece acestea nu erau încă cuprinse în directivă. Prin urmare, utilizarea lor în regulament trebuie considerată ca fiind o restrângere deliberată a competenței de autorizare în temeiul articolului 53.

Consecința acestei interpretări nu este că riscurile obișnuite trebuie să fie în mod necesar acceptate. În cazul în care, chiar și după o căutare intensă, nu se găsește niciun alt mijloc de a evita pericolul, Comisia trebuie să ia în considerare astfel de pericole atunci când decide aprobarea substanțelor active și poate, în conformitate cu articolul 6 din regulament, să indice zonele în care – ca urmare a pericolelor care apar de obicei în aceste zone – substanțele active pot fi utilizate într‑o măsură mai mare decât în alte zone ale Uniunii. Articolul 6 litera (h) arată că sunt posibile astfel de restricții aplicabile la nivel teritorial în ceea ce privește autorizațiile pentru substanțe active. În cazul în care condițiile generale de autorizare nu permit acest lucru, ar trebui să se poată recurge cel puțin la articolul 4 alineatul (7) din regulament.

Prin urmare, răspunsul la a patra întrebare trebuie să fie că o autorizație în caz de urgență în temeiul articolului 53 alineatul (1) din regulament poate fi acordată numai cu titlu excepțional. Un pericol obișnuit care apare frecvent nu constituie un caz excepțional și, prin urmare, nu este suficient.

Prima întrebare are ca scop să clarifice dacă articolul 53 alineatul (1) din regulament permite unui stat membru să acorde, în anumite condiții, o autorizație pentru tratarea semințelor cu produse fitosanitare și pentru vânzarea sau însămânțarea semințelor tratate cu produse fitosanitare.

Întrucât articolul 53 alineatul (1) din regulament permite statelor membre să autorizeze utilizarea unui produs fitosanitar, această competență include, prin însăși formularea sa, autorizarea de a trata semințele cu produsul fitosanitar autorizat, deoarece aceasta ar fi o utilizare a produsului.

În plus, regulamentul se bazează pe ipoteza că produsele fitosanitare sunt utilizate în acest mod, deoarece se referă la tratarea semințelor în diferite ocazii și chiar reglementează, la articolul 49, introducerea pe piață a semințelor.

Contrar opiniei reclamanților, obiectivul articolului 53 alineatul (1) din regulament nu se opune unei extinderi la tratamentul semințelor, care, prin natura sa, are loc mult mai devreme decât posibila infestare ulterioară cu organisme dăunătoare. Într‑adevăr, după cum s‑a explicat deja ( 28 ) – acest regulament nu vizează exclusiv evitarea pericolelor iminente.

Deși autorizația de introducere pe piață sau de semănare a semințelor tratate cu produse fitosanitare nu este menționată în mod expres la articolul 53 alineatul (1) din regulament, aceasta este, în definitiv, în mod indirect, tot o utilizare a produsului fitosanitar. Aceasta întrucât numai prin semănarea semințelor tratate, produsul își poate îndeplini funcția. Introducerea pe piață, așadar, distribuirea către agricultori este menită să facă posibilă această însămânțare.

În favoarea acestei concluzii pledează și ideea avansată de Franța și Belgia, potrivit căreia semințele tratate ar putea fi considerate ele însele produse fitosanitare în sensul articolului 2 alineatul (1) din regulament.

Cu toate acestea, statul membru trebuie să limiteze atât introducerea pe piață, cât și însămânțarea la acea regiune a teritoriului său în care apare riscul care trebuie evitat. Acest risc nu poate justifica o utilizare mai extinsă a semințelor tratate. Dimpotrivă, chiar modul de redactare a articolului 53 alineatul (1) din regulament permite numai o autorizare în vederea unei utilizări limitate și controlate. Această limitare necesară trebuie să definească, de asemenea, zona de utilizare posibilă.

În plus, rezultă că autorizația de introducere pe piață a semințelor tratate în temeiul articolului 53 alineatul (1) din regulament nu are efectul reglementării Uniunii privind introducerea pe piață a semințelor tratate în sensul articolului 49. Într‑adevăr, articolul 49 permite comerțul liber în întreaga Uniune cu semințe tratate cu un produs fitosanitar autorizat în temeiul articolului 28. Aceasta nu ar constitui, însă, o utilizare limitată și controlată.

Prin urmare, la prima întrebare trebuie să se răspundă că autorizarea în caz de urgență a unui produs fitosanitar în sensul articolului 53 alineatul (1) din regulament poate include tratamentul semințelor cu produsul fitosanitar, precum și vânzarea sau însămânțarea semințelor tratate cu produsul fitosanitar în zona acoperită de autorizație.

Propunem Curții să răspundă la cererea de decizie preliminară după cum urmează: 1) La a cincea întrebare trebuie să se răspundă că aplicarea articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare necesită o evaluare concretă, în lumina principiului precauției, pentru a stabili dacă beneficiile legate de protecția competitivității agriculturii care decurg din utilizarea în discuție a unui produs fitosanitar prevalează asupra riscurilor asociate cu utilizarea produsului. În cazul în care utilizarea unui produs fitosanitar este asociată cu efecte nocive asupra sănătății umane sau animale, o autorizație în caz de urgență poate fi acordată numai dacă este necesară pentru evitarea unor riscuri deosebit de grave. În cazul în care există „doar” consecințe negative pentru mediu, marja de apreciere în cadrul unei evaluări comparative este mai mare. 2) La a doua întrebare trebuie să se răspundă că, la aplicarea articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, statele membre trebuie, în special, să aprecieze dacă, în mod excepțional, nevoile fitosanitare locale concrete prevalează asupra riscurilor asociate cu un produs fitosanitar pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu și, prin urmare, să permită autorizarea în caz de urgență a unei utilizări pe care Comisia a interzis‑o atunci când a autorizat substanța activă în cauză. 3) La a treia întrebare trebuie să se răspundă că autorizarea în caz de urgență a utilizării unui produs fitosanitar în sensul articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 nu depinde de aspectul dacă apariția pericolului care trebuie evitat este certă sau plauzibilă, ci de aspectul dacă avantajele acestei utilizări prevalează asupra dezavantajelor asociate. Avantajele și dezavantajele utilizării în cauză, inclusiv gradul de probabilitate a riscului în cauză, trebuie să fie suficient documentate și, prin urmare, trebuie să decurgă din indicii serioase și concludente. 4) La a patra întrebare trebuie să se răspundă că o autorizare în caz de urgență în sensul articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 poate fi acordată numai cu titlu excepțional. Un pericol obișnuit care apare în mod frecvent nu constituie un caz excepțional și, prin urmare, nu este suficient. 5) La prima întrebare trebuie să se răspundă că autorizarea în caz de urgență a unui produs fitosanitar în sensul articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 poate include tratarea semințelor cu produsul fitosanitar, precum și vânzarea sau semănarea semințelor tratate cu produsul fitosanitar în zona acoperită de autorizație.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOAMNA JULIANE KOKOTT

prezentate la 8 septembrie 2022 ( 1 )