Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 6 octombrie 2021.#IP împotriva Comisiei Europene.#Funcție publică – Agenți contractuali – Anchetă a OLAF – Rambursarea cheltuielilor medicale – Sancțiune disciplinară – Rezilierea contractului fără preaviz – Articolul 10 litera (h) din anexa IX la statut – Abateri repetate – Articolul 27 din anexa IX la statut – Decizie de admitere a unei cereri prin care se solicită eliminarea oricărei referiri la o sancțiune anterioară din dosarul personal – Articolul 26 din statut – Caracter neopozabil funcționarului și neinvocabil împotriva acestuia din urmă, al unei sancțiuni despre care a fost eliminată orice referire din dosarul personal.#Cauza T-121/20.

Cauza T‑121/20

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 6 octombrie 2021

„Funcție publică – Agenți contractuali – Anchetă a OLAF – Rambursarea cheltuielilor medicale – Sancțiune disciplinară – Rezilierea contractului fără preaviz – Articolul 10 litera (h) din anexa IX la statut – Abateri repetate – Articolul 27 din anexa IX la statut – Decizie de admitere a unei cereri prin care se solicită eliminarea oricărei referiri la o sancțiune anterioară din dosarul personal – Articolul 26 din statut – Caracter neopozabil funcționarului și neinvocabil împotriva acestuia din urmă, al unei sancțiuni despre care a fost eliminată orice referire din dosarul personal”

Funcționari – Decizie care afectează situația administrativă a unui funcționar – Luarea în considerare a unor elemente care nu figurează în dosarul său personal – Inadmisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 26 primul paragraf litera (a)]

(a se vedea punctele 47-56 și 65)

Funcționari – Dosar personal – Înscrisuri care trebuie să figureze în acesta – Decizie de aplicare a unei sancțiuni adoptată pe baza unui dosar de anchetă – Includere – Retragerea deciziei la cererea funcționarului în cauză – Posibilitatea administrației de a se întemeia pe aceasta pentru a reține abateri repetate – Inexistență

[Statutul funcționarilor, art. 26, și anexa IX, art. 13 alin. (1) și art. 27]

(a se vedea punctele 57-59 și 67-70)

Funcționari – Dispoziție internă a unei instituții – Efecte juridice – Limite – Respectarea ierarhiei normelor – Supremația unui regulament asupra dispozițiilor interne ale unei instituții

(art. 288 TFUE; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2)

(a se vedea punctul 76)

Rezumat

Reclamantul, IP, este un fost agent contractual al Comisiei Europene. În anul 2019, Comisia a adoptat, în privința sa, sancțiunea disciplinară a rezilierii fără preaviz a contractului său de muncă (denumită în continuare „decizia atacată”), reproșându‑i că a depus două cereri de rambursare a cheltuielilor medicale care nu corespund cu sumele plătite sau cu îngrijirile de care a beneficiat. Ea a calificat aceste fapte drept tentativă de fraudă la bugetul Uniunii Europene, ceea ce constituia, în opinia sa, o abatere deosebit de gravă. Pentru a stabili sancțiunea disciplinară menționată, Comisia a avut în vedere, cu titlu de abatere comisă în trecut, existența unei sancțiuni anterioare de mustrare pe care reclamantul o primise în anul 2010. În această privință, după ce a constatat că reclamantul a săvârșit fapte similare cu cele care au justificat sancțiunea mustrării, Comisia a considerat că el a demonstrat astfel că nu a dedus învățămintele din sancțiunea disciplinară anterioară și că a continuat să acorde prioritate intereselor sale personale în raport cu cele ale instituției.

Sesizat de reclamant, Tribunalul anulează decizia atacată și precizează că autoritatea disciplinară care se întemeiază, cu titlu de abatere comisă în trecut, pe o sancțiune disciplinară despre care a fost eliminată orice referire din dosarul personal al funcționarului vizat, după ce a fost admisă o cerere formulată de acest funcționar în temeiul articolului 27 din anexa IX la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), încalcă drepturile pe care statutul menționat și în special articolul 26 le garantează funcționarilor.

Aprecierea Tribunalului

Tribunalul arată, mai întâi, că articolul 26 din statut prevede un ansamblu de garanții care urmăresc să protejeze funcționarul evitând ca deciziile adoptate de administrație și care afectează situația sa administrativă să se întemeieze pe fapte a căror existență rezultă din documente neincluse în dosarul său personal.

Având în vedere rolul esențial al dosarului personal în materie de protecție și de informare a funcționarului, Tribunalul concluzionează că o decizie de aplicare a unei sancțiuni, deși a fost depusă anterior la dosarul personal al unui funcționar, nu îi poate fi opusă acestuia sau nu poate fi invocată împotriva sa atunci când din dosarul menționat a fost eliminată orice referire la această decizie.

Astfel, dreptul care ar fi conferit administrației de a se întemeia pe o decizie de aplicare a unei sancțiuni care a fost eliminată din dosarul personal al unui funcționar pentru a reține existența unor abateri comise în trecut în sensul articolului 10 din anexa IX la statut ar echivala cu lipsirea de efect util, din această perspectivă, a articolului 27 din anexă, care permite funcționarului să solicite eliminarea unei decizii de aplicare a unei sancțiuni din dosarul său personal și lasă administrației sarcina de a decide dacă se poate da curs unei astfel de cereri. Astfel, prin faptul că se întemeiază pe o asemenea decizie de aplicare a unei sancțiuni pe care a decis totuși, în exercitarea largii sale puteri de apreciere, să o elimine din dosarul personal al funcționarului, administrația urmărește, în realitate, să reintegreze o astfel de decizie în acest dosar.

În continuare, Tribunalul amintește că dosarul personal are un caracter unic, ce interzice existența, sub orice formă, a oricărui alt ansamblu de înscrisuri care conțin documente referitoare la situația administrativă individuală a unui funcționar.

Desigur, administrația poate să întocmească un dosar referitor la o anchetă și, dacă este cazul, la procedura disciplinară aferentă acestei anchete. Totuși, un astfel de dosar este întocmit exclusiv în scopul procedurii în cauză. În consecință, actele și documentele pe care le conține, în special eventuala decizie de aplicare a unei sancțiuni prin care se închide această procedură, nu îi pot fi opuse sau nu pot fi invocate împotriva unui funcționar în afara procedurii menționate, cu excepția cazului în care au fost depuse la dosarul personal al funcționarului respectiv.

În plus, Tribunalul concluzionează că, deși există un temei juridic intern la nivelul Comisiei care permite păstrarea timp de 20 de ani a deciziilor privind sancțiunile disciplinare, reglementarea în cauză, spre deosebire de dispozițiile articolului 26 din statut, nu are ca obiect stabilirea condițiilor în care unele documente pot fi utilizate sau invocate împotriva unui funcționar. Prin urmare, această reglementare nu poate permite Comisiei să se întemeieze, cu titlu de abatere comisă în trecut, pe o sancțiune aplicată anterior unui funcționar despre care a fost eliminată orice referire din dosarul personal al funcționarului vizat.