Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 25 martie 2021.#Banco Santander SA împotriva YC.#Trimitere preliminară – Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Protecția consumatorilor – Credit de consum – Directivele 87/102/CEE și 2008/48/CE – Domeniu de aplicare – Reglementare națională care vizează combaterea cămătăriei – Libera prestare a serviciilor.#Cauza C-503/20.

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 25 martie 2021 –Banco Santander

(Cauza C‑503/20)

„Trimitere preliminară – Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Protecția consumatorilor – Credit de consum – Directivele 87/102/CEE și 2008/48/CE – Domeniu de aplicare – Reglementare națională care vizează combaterea cămătăriei – Libera prestare a serviciilor”

Întrebări preliminare – Răspuns care poate fi în mod clar dedus din jurisprudență – Aplicarea articolului 99 din Regulamentul de procedură

(art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 99)

(a se vedea punctele 22 și 23)

Protecția consumatorilor – Contracte de credit pentru consumatori – Directivele 87/102/CE și 2008/48/CE – Dobânda anuală efectivă – Reglementare națională, astfel cum este interpretată de jurisprudență, care prevede o limitare a acestei dobânzi în vederea combaterii cămătăriei – Admisibilitate – Condiție – Respectarea normelor armonizate privind în special obligațiile de informare – Verificare de către instanța națională

[Directiva 2008/48 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 30 alin. (1); Directiva 87/102 a Consiliului, art. 15]

(a se vedea punctele 26, 27 și 29-32 și dispozitivul)

Întrebări preliminare – Admisibilitate – Cerere care nu oferă nicio precizare asupra contextului factual și normativ și care nu expune motivele care justifică trimiterea la Curte – Inadmisibilitate vădită

[art. 267 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul de procedură al Curții, art. 53 alin. (2) și art. 94]

(a se vedea punctele 34-39)

Întrebări preliminare – Admisibilitate – Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ – Conținutul obligației în domeniul libertăților fundamentale – Întrebare adresată în legătură cu un litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru – Neindicarea elementului de legătură care face ca interpretarea solicitată să fie necesară pentru soluționarea litigiului – Inadmisibilitate vădită

[art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 53 alin. (2) și art. 94]

(a se vedea punctele 41-43)

Dispozitivul

Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum, astfel cum a fost modificată prin Directiva 90/88/CEE a Consiliului din 22 februarie 1990 și Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, astfel cum este interpretată de jurisprudența națională, care prevede o limitare a dobânzii anuale efective care poate fi impusă consumatorului în cadrul unui contract de credit de consum pentru combaterea cămătăriei, cu condiția ca această reglementare să nu fie contrară normelor armonizate prin aceste directive în ceea ce privește în special obligațiile de informare.