Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 noiembrie 2022.#Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid și împotriva C și B și X împotriva Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid.#Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Luare în custodie publică a resortisanților țărilor terțe – Dreptul fundamental la libertate – Articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Condițiile de legalitate a luării în custodie publică – Directiva 2008/115/CE – Articolul 15 – Directiva 2013/33/UE – Articolul 9 – Regulamentul (UE) nr. 604/2013 – Articolul 28 – Controlul legalității luării în custodie publică și al menținerii unei măsuri de luare în custodie publică – Examinare din oficiu – Dreptul fundamental la o cale de atac jurisdicțională efectivă – Articolul 47 din la Carta drepturilor fundamentale.#Cauzele conexate C-704/20 și C-39/21.

Cauzele conexate C‑704/20 și C‑39/21

Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

împotriva

CșiB (C‑704/20)

împotriva

Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (C‑39/21)

[cereri de decizie preliminară formulate de Raad van State și de rechtbank Den Haag, zittingsplaats ’s Hertogenbosch (Țările de Jos)]

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 noiembrie 2022

„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Luare în custodie publică a resortisanților țărilor terțe – Dreptul fundamental la libertate – Articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Condițiile de legalitate a luării în custodie publică – Directiva 2008/115/CE – Articolul 15 – Directiva 2013/33/UE – Articolul 9 – Regulamentul (UE) nr. 604/2013 – Articolul 28 – Controlul legalității luării în custodie publică și al menținerii unei măsuri de luare în custodie publică – Examinare din oficiu – Dreptul fundamental la o cale de atac jurisdicțională efectivă – Articolul 47 din la Carta drepturilor fundamentale”

Întrebări preliminare – Procedură preliminară de urgență – Condiții – Persoană privată de libertate – Soluționare a litigiului susceptibilă să aibă o incidență asupra acestei privări de libertate – Încetarea măsurii privative de libertate – Încetarea aplicării acestei proceduri

(Statutul Curții de Justiție, art. 23a; Regulamentul de procedură al Curții, art. 107)

(a se vedea punctele 53-55 și 57-59)

Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Standarde pentru primirea solicitanților de protecție internațională – Directiva 2013/33 – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Noțiunea de luare în custodie publică în sensul acestor acte – Sens similar – Măsură coercitivă care îl lipsește pe solicitant de libertatea sa de circulație și care îl izolează de restul populației, obligându‑l să rămână într‑un perimetru restrâns și închis

[Regulamentul nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 28; Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 și 16, și Directiva 2013/33 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (h)]

(a se vedea punctele 72 și 73)

Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Directiva 2008/115 – Politica privind azilul – Standarde pentru primirea solicitanților de protecție internațională – Directiva 2013/33 – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Luare în custodie publică a unui resortisant al unei țări terțe – Întinderea controlului jurisdicțional al condițiilor de legalitate a luării în custodie publică – Obligația autorității judiciare de a constata din oficiu, pe baza elementelor din dosar, completate sau clarificate în cursul procedurii contradictorii din fața sa, eventuala nerespectare a unei condiții de legalitate

[Carta drepturilor fundamentale, art. 6 și 47; Regulamentul nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 28 alin. (4); Directiva 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (2) și (3), și Directiva 2013/33 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (3) și (5)]

(a se vedea punctele 81-88 și 94 și dispozitivul)

Rezumat

B, C și X, trei resortisanți ai unor țări terțe, au fost luați în custodie publică în Țările de Jos în cadrul unor proceduri în scopul examinării unei cereri de protecție internațională, al unui transfer către statul membru responsabil de o asemenea examinare și, respectiv, al unei returnări legate de caracterul ilegal al șederii pe teritoriul neerlandez.

Persoanele respective au contestat în justiție măsurile de luare în custodie publică sau de menținere a luării în custodie publică adoptate în privința lor. Statuând în primă sau în a doua instanță, instanțele de trimitere ridică problema întinderii controlului legalității măsurilor în cauză.

Astfel, orice măsură de luare în custodie publică prevăzută de dreptul Uniunii – și anume de Directiva privind primirea ( 1 ), de Regulamentul Dublin III ( 2 ) și, respectiv, de Directiva privind returnarea ( 3 ) – intră, în Țările de Jos, sub incidența dreptului procedurii administrative, care nu autorizează, în principiu, instanțele să examineze din oficiu dacă măsura de luare în custodie publică respectivă îndeplinește o condiție de legalitate a cărei încălcare nu a fost invocată de persoana interesată.

Instanțele de trimitere ridică însă problema compatibilității unei asemenea situații cu dreptul Uniunii și în special cu drepturile fundamentale la libertate și la o cale de atac efectivă ( 4 ). În consecință, ele au sesizat Curtea cu titlu preliminar pentru a stabili în esență dacă dreptul Uniunii le obligă să examineze din oficiu toate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o măsură de luare în custodie publică pentru a fi legală, inclusiv cele a căror încălcare nu a fost invocată de persoana în cauză.

Curtea, întrunită în Marea Cameră, statuează că, în temeiul Directivei privind returnarea ( 5 ), al Directivei privind primirea ( 6 ) și al Regulamentului Dublin III ( 7 ), coroborate cu carta ( 8 ), controlul de către o autoritate judiciară al respectării condițiilor de legalitate a luării în custodie publică a unui resortisant al unei țări terțe care decurg din dreptul Uniunii trebuie să determine această autoritate să invoce din oficiu, pe baza elementelor din dosar care i‑au fost aduse la cunoștință, astfel cum au fost completate sau clarificate în cursul procedurii contradictorii care s‑a desfășurat în fața sa, eventuala nerespectare a unei condiții de legalitate care nu a fost invocată de persoana în cauză.

Aprecierea Curții

În această privință, Curtea precizează în primul rând că luarea în custodie publică, care constituie o ingerință gravă adusă dreptului la libertate, nu poate fi dispusă sau prelungită decât cu respectarea normelor generale și abstracte care stabilesc condițiile și modalitățile acesteia. Aceste norme, cuprinse în actele de drept al Uniunii ( 9 ), pe de o parte, și în dispozițiile de drept național care le pun în aplicare, pe de altă parte, sunt normele care stabilesc condițiile de legalitate a luării în custodie publică, inclusiv din perspectiva dreptului la libertate. În aplicarea acestor norme, atunci când condițiile de legalitate a luării în custodie publică nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite, persoana în cauză trebuie să fie eliberată imediat.

În ceea ce privește, în al doilea rând, dreptul resortisanților țărilor terțe luați în custodie publică de un stat membru la protecție jurisdicțională efectivă, Curtea arată că, potrivit normelor relevante ale dreptului Uniunii ( 10 ), fiecare stat membru trebuie să prevadă, atunci când luarea în custodie publică a fost dispusă de o autoritate administrativă, un control jurisdicțional „rapid”, fie din oficiu, fie la cererea persoanei vizate, al legalității acestei luări în custodie publică. Referitor la menținerea unei măsuri de luare în custodie publică, același drept ( 11 ) impune o revizuire sau un control periodic care trebuie să aibă loc „la intervale rezonabile de timp” și să privească aspectul dacă condițiile de legalitate a măsurii de luare în custodie publică rămân îndeplinite. Astfel, din moment ce dreptul Uniunii impune, fără excepție, ca un control al îndeplinirii condițiilor de legalitate a măsurii de luare în custodie publică să aibă loc „la intervale rezonabile”, autoritatea judiciară competentă este obligată să efectueze respectivul control din oficiu, chiar dacă persoana interesată nu formulează o cerere în acest sens.

Legiuitorul Uniunii nu s‑a limitat să stabilească norme comune de fond, ci a instituit și norme comune de procedură, pentru a garanta că există în fiecare stat membru un regim care permite autorității judiciare competente să elibereze persoana în cauză, dacă este cazul după o examinare din oficiu, din momentul în care rezultă că luarea în custodie publică nu este sau nu mai este legală.

Pentru ca un asemenea regim de protecție să asigure în mod efectiv respectarea condițiilor stricte pe care trebuie să le îndeplinească legalitatea unei măsuri de luare în custodie publică, autoritatea judiciară competentă trebuie să fie în măsură să se pronunțe cu privire la orice element de fapt și de drept pertinent pentru a verifica această legalitate. În acest scop, ea trebuie să poată lua în considerare, pe de o parte, elementele de fapt și dovezile invocate de autoritatea administrativă care a dispus măsura inițială de luare în custodie publică și, pe de altă parte, faptele, dovezile și observațiile care îi sunt prezentate eventual de persoana vizată. În plus, ea trebuie să fie în măsură să cerceteze orice alt element pertinent pentru decizia sa adoptând, în temeiul dreptului național, măsurile procedurale pe care le va considera necesare.

Pe baza acestor elemente, autoritatea menționată trebuie să constate, dacă este cazul, nerespectarea unei condiții de legalitate care decurge din dreptul Uniunii, chiar dacă această nerespectare nu a fost invocată de persoana în cauză. Obligația menționată nu aduce atingere obligației care constă în a invita fiecare dintre părți să își exprime punctul de vedere cu privire la această condiție în conformitate cu principiul contradictorialității.

( 1 ) Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO 2013, L 180, p. 96, denumită în continuare „Directiva privind primirea”).

( 2 ) Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180, p. 31, denumit în continuare „Regulamentul Dublin III”).

( 3 ) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98, rectificare în JO 2018, L 256, p. 120, denumită în continuare „Directiva privind returnarea”).

( 4 ) Astfel cum sunt garantate de articolul 6 și, respectiv, de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

( 5 ) Articolul 15 alineatele (2) și (3) din Directiva privind returnarea.

( 6 ) Articolul 9 alineatele (3) și (5) din Directiva privind primirea.

( 7 ) Articolul 28 alineatul (4) din Regulamentul Dublin III.

( 8 ) Articolele 6 și 47 din cartă.

( 9 ) A se vedea articolul 15 alineatul (1), alineatul (2) al doilea paragraf, alineatele (4), (5) și (6) din Directiva privind returnarea, articolul 8 alineatele (2) și (3) și articolul 9 alineatele (1), (2) și (4) din Directiva privind primirea, precum și articolul 28 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul Dublin III.

( 10 ) A se vedea articolul 15 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva privind returnarea și articolul 9 alineatul (3) din Directiva privind primirea, care este aplicabil, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) din Regulamentul Dublin III, și în cadrul procedurilor de transfer reglementate de acest regulament.

( 11 ) Articolul 15 alineatul (3) din Directiva privind returnarea și articolul 9 alineatul (5) din Directiva privind primirea, care este aplicabil, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) din Regulamentul Dublin III, și în cadrul procedurilor de transfer reglementate de acest regulament.