Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 3 iunie 2026 (Extras).#HB împotriva Comisiei Europene.#Contracte de achiziții publice de servicii – Prestări de servicii de asistență tehnică pentru Înaltul Consiliu Judiciar și autoritățile ucrainene – Neregularități săvârșite în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice – Recuperarea sumelor plătite nejustificat – Decizii de recuperare – Termen de prescripție pentru urmărirea în justiție a neregularităților – Dies a quo – Întreruperea prescripției – Limita absolută care se aplică prescripției urmăririi în justiție a unei neregularități – Decizii care constituie titlu executoriu – Articolul 299 TFUE – Existența unei creanțe – Răspundere extracontractuală – Prejudiciu moral.#Cauzele conexate T-795/19 RENV și T-796/19 RENV.

Cauzele conexate T‑795/19 RENV, T‑796/19 RENV și T‑408/21 RENV

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 3 iunie 2026 (Extras)

„Contracte de achiziții publice de servicii – Prestări de servicii de asistență tehnică pentru Înaltul Consiliu Judiciar și autoritățile ucrainene – Neregularități săvârșite în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice – Recuperarea sumelor plătite nejustificat – Decizii de recuperare – Termen de prescripție pentru urmărirea în justiție a neregularităților – Dies a quo – Întreruperea prescripției – Limita absolută care se aplică prescripției urmăririi în justiție a unei neregularități – Decizii care constituie titlu executoriu – Articolul 299 TFUE – Existența unei creanțe – Răspundere extracontractuală – Prejudiciu moral”

Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Termen general de prescripție de patru ani – Momentul de la care începe să curgă termenul – Data comiterii abaterii – Lipsa incidenței datei cunoașterii faptelor de către administrație

[Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (1) primul paragraf]

(a se vedea punctele 63-70, 83 și 88)

Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Termen general de prescripție de patru ani – Momentul de la care începe să curgă termenul – Noțiunea de abatere repetată – Criterii

[Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al doilea paragraf și art. 4 alin. (1)]

(a se vedea punctele 89-96 și 99)

Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Termen general de prescripție de patru ani – Momentul de la care începe să curgă termenul – Noțiunea de abatere continuă – Criterii

[Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) primul și al doilea paragraf]

(a se vedea punctele 101-103, 110 și 115-118)

Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Termen general de prescripție de patru ani – Momentul de la care începe să curgă termenul – Amânare până la data încheierii definitive a unui program multianual – Inadmisibilitate – Amânarea expirării termenului de prescripție până la aceeași dată – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al doilea paragraf]

(a se vedea punctele 121-125)

Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Termen general de prescripție de patru ani – Întrerupere – Limită absolută de opt ani – Prescripție împlinită – Consecință – Anularea deciziilor de recuperare și a deciziilor executorii

[art. 299 TFUE; Regulamentul 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 100, alin. (2); Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al treilea și al patrulea paragraf, art. 4 și art. 6 alin. (1)]

(a se vedea punctele 128-140 și 158-161)

Rezumat

Sesizat de Curte în urma trimiterii spre rejudecare, Tribunalul anulează patru decizii ale Comisiei Europene referitoare la recuperarea sumelor plătite în cadrul contractelor de achiziții publice TACIS și CARDS. Astfel, acesta precizează normele aplicabile prescripției urmăririi în justiție a „abaterilor” în sensul Regulamentului nr. 2988/95 ( 1 ).

În urma unor denunțuri anonime, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) a constatat existența unor neregularități grave în procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice TACIS și CARDS privind prestări de servicii de asistență tehnică furnizate în Ucraina și, respectiv, în Serbia. Potrivit Comisiei, reclamanta, coordonatoare a consorțiului căruia i s‑au atribuit aceste contracte de achiziții publice, a beneficiat de un acces anticipat la proiectele de caiete de sarcini referitoare la aceste contracte, ceea ce i‑a permis să influențeze redactarea și modificarea caietului de sarcini pentru contractul TACIS și să recruteze cei mai buni experți pentru a câștiga cele două contracte. Considerând că aceste comportamente au permis reclamantei să beneficieze de un avantaj concurențial și că ele constituiau „abateri” în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95, Comisia a adoptat, la 15 octombrie 2019, două decizii de recuperare, urmate de două decizii executorii din 5 mai 2021, având ca obiect recuperarea tuturor sumelor plătite în temeiul contractelor în cauză.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că, în prima sa hotărâre pronunțată în recurs ( 2 ), Curtea a statuat că deciziile de recuperare constituie acte atacabile în sensul articolului 263 TFUE în măsura în care implică exercitarea unor prerogative de putere publică ale Comisiei.

Statuând, în primul rând, cu privire la prescripția deciziilor de recuperare, Tribunalul distinge regimul de prescripție a creanțelor deținute de Uniune față de terți, prevăzut de Regulamentele financiare din 2002 ( 3 ) și din 2018 ( 4 ), de regimul de prescripție aplicabil urmăririi în justiție a „abaterilor” în sensul Regulamentului nr. 2988/95. De la expirarea termenului de plată indicat în notele de debit, termenul de prescripție de cinci ani aplicabil recuperării creanțelor Uniunii în temeiul regimului de prescripție prevăzut de aceste două regulamente financiare nu expirase la momentul adoptării deciziilor de recuperare. În schimb, din moment ce Comisia a intenționat să remedieze neregularitățile care afectau procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice în cauză și să continue recuperarea sumelor primite în mod nejustificat prin adoptarea unei măsuri administrative care urmărea retragerea avantajului economic obținut în mod nejustificat de reclamantă, luată în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95, deciziile de recuperare sunt supuse regimului de prescripție prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din acest regulament. În temeiul acestei din urmă dispoziții, urmărirea în justiție a abaterilor este supusă unui termen de prescripție de patru ani.

Pronunțându‑se, în al doilea rând, cu privire la momentul de la care începe să curgă acest termen de prescripție, Tribunalul precizează că începe să curgă de la săvârșirea abaterii. Astfel, dat fiind că o abatere este săvârșită atunci când sunt îndeplinite cele două condiții referitoare la existența unei încălcări a dreptului Uniunii și a unui prejudiciu adus bugetului Uniunii care rezultă din această încălcare, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de patru ani se situează la data la care este îndeplinită ultima dintre aceste două condiții. În această privință, această din urmă condiție este îndeplinită din momentul în care Uniunea s‑a angajat din punct de vedere juridic să plătească fonduri operatorului economic care a săvârșit în prealabil o încălcare a dreptului Uniunii. Având în vedere aceste elemente, Tribunalul consideră că neregularitatea referitoare la contractul TACIS a fost realizată la 17 iulie 2006, iar cea referitoare la contractul CARDS la 10 iunie 2008, datele atribuirii acestor contracte.

În continuare, Tribunalul observă că abaterile referitoare la contractele TACIS și CARDS îndeplinesc condițiile necesare pentru a constitui o abatere „repetată” în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95. În această privință, el amintește că au un caracter „repetat” abaterile săvârșite de un operator care obține avantaje economice dintr‑un ansamblu de operațiuni similare care încalcă aceeași dispoziție a dreptului Uniunii și care sunt separate printr‑o perioadă mai mică decât termenul de prescripție de patru ani. Acesta concluzionează că termenul de prescripție de patru ani a început să curgă de la 10 iunie 2008.

Pe de altă parte, Tribunalul constată că calculul termenului de prescripție aplicabil recuperării sumelor plătite nu se poate întemeia pe durata executării contractelor TACIS și CARDS. Tribunalul arată în această privință că, în prima sa hotărâre pronunțată în recurs, Curtea a statuat că, întrucât neregularitățile reproșate recurentei fuseseră săvârșite, în integralitatea lor, în cursul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice în cauză, înainte ca contractele referitoare la aceste contracte de achiziții publice să fie încheiate, ele se detașau de executarea acestor contracte.

În plus, Tribunalul respinge argumentul Comisiei întemeiat pe amânarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție până la încetarea executării contractelor în cauză pentru motivul că aceste contracte ar executa programe multianuale și că ea ar dispune de competența de a efectua audituri după încetarea executării contractelor menționate. Pe de o parte, articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 permite numai amânarea expirării termenului de prescripție până la finalizarea definitivă a programului multianual, fără ca aceasta să aibă ca efect amânarea momentului de la care începe să curgă acest termen. Pe de altă parte, auditurile de încetare a contractului prevăzute de contractele în cauză nu puteau privi decât executarea lor, în timp ce abaterile în litigiu au fost aduse la cunoștința Comisiei în cursul executării acestora.

În al treilea rând, Tribunalul respinge argumentul Comisiei întemeiat pe întreruperea prescripției, întrucât actele invocate nu permit înlăturarea limitei absolute care se aplică prescripției, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95. Potrivit acestei dispoziții, chiar și în cazul unor acte de întrerupere, termenul de prescripție nu poate depăși dublul duratei sale, astfel încât urmărirea în justiție a abaterilor nu mai poate interveni dincolo de această limită. Constatând că deciziile de recuperare au fost adoptate ulterior acestui termen de opt ani și că sunt, așadar, lovite de prescripție, Tribunalul anulează aceste decizii, precum și deciziile executorii, întemeiate pe aceste prime decizii.

( 1 ) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO 1995, L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166).

( 2 ) Hotărârea din 26 septembrie 2024, Comisia/HB (C‑160/22 P și C‑161/22 P, denumită în continuare „prima hotărâre pronunțată în recurs, EU:C:2024:799).

( 3 ) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul financiar din 2002”).

( 4 ) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul financiar din 2018”).