Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 21 aprilie 2021.#Hasbro, Inc. împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală MONOPOLY – Motiv absolut de refuz – Rea‑credință – Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001].#Cauza T-663/19.

Cauza T‑663/19

Hasbro, Inc.

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea extinsă) din 21 aprilie 2021

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală MONOPOLY – Motiv absolut de refuz – Rea‑credință – Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Criterii de apreciere – Luarea în considerare a tuturor factorilor pertinenți care existau la momentul depunerii cererii de înregistrare – Cunoașterea de către solicitant a utilizării de către un terț a unui semn identic sau similar – Intenția solicitantului – Nivelul de protecție juridică a semnelor în cauză – Originea și utilizarea semnului contestat – Logică comercială aflată la baza înregistrării semnului căruia i se contestă calitatea de marcă a Uniunii Europene – Cronologia evenimentelor care au caracterizat depunerea cererii de înregistrare a mărcii

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 52 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 35-41 și 56)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Sarcina probei

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 52 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 42-44)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Examinarea cererii – Dovada utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 15 alin. (1) și art. 51 alin. (1) lit. (a) și alin. (2)]

(a se vedea punctele 50, 54 și 55)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Criterii de apreciere – Luarea în considerare a tuturor factorilor pertinenți care existau la momentul depunerii cererii de înregistrare – Intenția solicitantului – Depunere reiterată a unei mărci în scopul eludării obligației de a dovedi utilizarea sa serioasă

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 52 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 57 și 69-72)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Solicitant de rea‑credință la depunerea cererii de înregistrare a mărcii – Marca verbală MONOPOLY

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 52 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 75-77, 81, 89, 105 și 111-113)

Rezumat

Hasbro, Inc. este titulară a trei mărci ale Uniunii Europene verbale anterioare MONOPOLY. În urma cererii depuse la 30 aprilie 2010 la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), Hasbro a obținut înregistrarea unei alte mărci verbale MONOPOLY, contestată în speță. Kreativni Događaji d.o.o. a introdus o cerere de declarare a nulității acestei mărci, în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 ( 1 ), potrivit căruia nulitatea este declarată atunci când solicitantul era de rea‑credință în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

Prin decizia din 22 iulie 2019, EUIPO a declarat nulitatea mărcii contestate pentru o parte dintre produse și servicii și a respins în rest calea de atac. EUIPO a considerat că pentru produsele și serviciile vizate de marca contestată care erau identice cu produsele și serviciile acoperite de mărcile anterioare, Hasbro a fost de rea‑credință în momentul depunerii cererii de înregistrare a acestei mărci.

Hasbro a introdus o acțiune la Tribunal, având ca obiect anularea deciziei EUIPO, în măsura în care aceasta a declarat nulitatea mărcii contestate.

În hotărârea sa, Tribunalul respinge acțiunea Hasbro și precizează normele referitoare la aprecierea relei‑credințe a solicitantului unei mărci. În special, el constată că nu orice depunere reiterată a unei mărci poate, ca atare, să dovedească reaua‑credință a solicitantului. În speță însă, faptul că Hasbro urmărea, prin depunerea reiterată, să eludeze obligația de a dovedi utilizarea mărcilor anterioare poate stabili reaua sa credință.

Aprecierea Tribunalului

În ceea ce privește argumentația principală, întemeiată pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, Tribunalul amintește mai întâi că cauza de nulitate absolută prevăzută la acest articol se aplică atunci când titularul unei mărci a Uniunii Europene a introdus cererea de înregistrare nu în scopul de a participa în mod loial la concurență, ci cu intenția de a aduce atingere, într‑un mod neconform cu uzanțele loiale, intereselor unor terți sau cu intenția de a obține, chiar fără să vizeze îndeosebi un terț, un drept exclusiv în alte scopuri decât cele care țin de funcțiile unei mărci ( 2 ). Tribunalul se referă de asemenea la precizările Curții privind criteriile de apreciere a relei‑credințe ( 3 ), subliniind că factorii enumerați în jurisprudență nu sunt decât ilustrări și că lipsa unuia sau a altuia dintre acești factori nu se opune neapărat constatării relei‑credințe.

În primul rând, Tribunalul analizează aplicarea normelor referitoare la aprecierea relei‑credințe în contextul în care EUIPO a estimat că, prin depunerea mărcii contestate, Hasbro urmărea să eludeze obligația de a dovedi utilizarea serioasă a mărcilor anterioare. Mai întâi, el amintește că dreptul exclusiv conferit titularului unei mărci nu poate fi protejat decât dacă, la expirarea termenului de grație de cinci ani, titularul este în măsură să demonstreze utilizarea serioasă a mărcii sale. Astfel, neutilizarea unei mărci a Uniunii Europene riscă să restrângă libera circulație a mărfurilor și libera prestare a serviciilor. Înscrierea unei mărci nu poate fi asimilată cu un depozit strategic și static care conferă unui deținător inactiv un monopol legal pe o perioadă nedeterminată. Dimpotrivă, registrul ar trebui să reflecte cu fidelitate indicațiile pe care întreprinderile le utilizează în mod efectiv pe piață. În plus, Tribunalul arată că depunerea reiterată a unei mărci efectuată în scopul evitării consecințelor neutilizării unor mărci anterioare poate constitui un element susceptibil să stabilească reaua‑credință a autorului acestei depuneri.

În lumina acestor considerații, Tribunalul confirmă aprecierea EUIPO, statuând că Hasbro urmărea, prin depunerea reiterată efectuată, să nu fie necesar să facă dovada utilizării mărcii contestate, prelungind în consecință, pentru mărcile anterioare, termenul de grație de cinci ani prevăzut la articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 ( 4 ). Deși nimic nu interzice titularului unei mărci să efectueze o depunere reiterată a acestei mărci, în speță, intenția Hasbro trebuie considerată contrară obiectivelor acestui regulament și principiilor care reglementează dreptul mărcilor Uniunii Europene. În special, această strategie vădește voința de a eluda norma fundamentală referitoare la dovada utilizării, pentru a profita în detrimentul echilibrului regimului mărcilor Uniunii. Un asemenea comportament amintește, în opinia Tribunalului, cazul abuzului de drept, caracterizat prin faptul că, primo, în pofida unei respectări formale a condițiilor prevăzute de reglementarea Uniunii, obiectivul urmărit de aceasta nu este atins și că, secundo, există voința de a obține un avantaj care rezultă din reglementarea menționată prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea acestuia.

Tribunalul adaugă că, în cadrul aprecierii relei‑credințe, EUIPO a ținut seama de alte elemente relevante, în special obiectivul Hasbro de a proteja marca contestată pentru alte produse și servicii pentru a urma evoluția tehnologiei și expansiunea activităților sale. Aceste elemente nu făceau însă ca strategia de depunere a acestei mărci să devină acceptabilă.

În al doilea rând, Tribunalul clarifică faptul că nu decurge nici din Regulamentul nr. 207/2009, nici din jurisprudență că, în speță, obținerea unui avantaj sau cauzarea unui prejudiciu sunt pertinente pentru aprecierea relei‑credințe.

În al treilea rând, Tribunalul constată că, independent de faptul că prelungirea termenelor de grație ale mărcilor anterioare nu este deosebit de lungă, ceea ce contează este intenția Hasbro, care a admis ea însăși că unul dintre avantajele care au justificat depunerea mărcii contestate era inexistența obligației de a face dovada utilizării sale serioase.

În al patrulea rând, Tribunalul arată că faptul, nedovedit de Hasbro, că ea ar fi adoptat o strategie de depunere curentă și că ar fi acționat în conformitate cu opinia unor avocați nu face neapărat ca această strategie să devină legală și acceptabilă.

În al cincilea rând, Tribunalul aprobă aprecierea EUIPO potrivit căreia produsele pentru care a fost declarată nulitatea mărcii contestate erau incluse în categoria mai generală a produselor acoperite de una dintre mărcile anterioare și, din acest motiv, identice cu acestea din urmă.

În al șaselea și ultimul rând, Tribunalul înlătură argumentul Hasbro potrivit căruia EUIPO a săvârșit o eroare atunci când a considerat că sarcina administrativă care revenea Hasbro nu putea fi redusă prin depunerea reiterată a unei mărci identice cu mărcile anterioare.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare.

( 2 ) Hotărârea din 12 septembrie 2019, Koton Mağazacilik Tekstil Sanayi ve Ticaret/EUIPO (C‑104/18 P, EU:C:2019:724, punctul 46).

( 3 ) Hotărârea din 11 iunie 2009, Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (C‑529/07, EU:C:2009:361, punctul 53).

( 4 ) Acest articol prevede în esență că titularul unei mărci a Uniunii este declarat decăzut din drepturi în cazul în care, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în cadrul Uniunii pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată.