Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 12 octombrie 2022.#Francesca Corneli împotriva Băncii Centrale Europene.#Uniunea economică și monetară – Uniune bancară – Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit – Măsuri de intervenție timpurie – Decizia BCE de a plasa Banca Carige sub administrare temporară – Acțiune în anulare – Acțiune formulată de un acționar – Calitate procesuală activă – Interes distinct de cel al băncii – Admisibilitate – Eroare de drept la stabilirea temeiului juridic – Interpretare conformă a dreptului național de către instanța Uniunii – Limită – Interdicția de a interpreta dreptul național contra legem.#Cauza T-502/19.

Cauza T‑502/19

Francesca Corneli

împotriva

Băncii Centrale Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 12 octombrie 2022

„Uniunea economică și monetară – Uniune bancară – Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit – Măsuri de intervenție timpurie – Decizia BCE de a plasa Banca Carige sub administrare temporară – Acțiune în anulare – Acțiune formulată de un acționar – Calitate procesuală activă – Interes distinct de cel al băncii – Admisibilitate – Eroare de drept la stabilirea temeiului juridic – Interpretare conformă a dreptului național de către instanța Uniunii – Limită – Interdicția de a interpreta dreptul național contra legem”

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Decizie de plasare a unei instituții de credit sub administrare temporară – Stabilirea caracterului direct al efectelor acestei decizii asupra situației juridice a acționarilor instituției respective – Afectare a drepturilor acționarilor de a participa la gestionarea instituției menționate – Afectare directă a reclamantului

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 33-35, 37, 38, 40, 41, 43, 45 și 47-54)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare individuală – Criterii – Decizie de plasare a unei instituții de credit sub administrare temporară – Stabilirea caracterului individual al efectelor acestei decizii asupra situației juridice a acționarilor instituției respective – Apartenență la un grup de persoane identificabile – Drepturi dobândite – Afectare individuală a reclamantului

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 56, 58-64, 70 și 74-76)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii de plasare a unei instituții de credit sub administrare temporară – Modificare în mod distinct a situației juridice – Drepturi individuale ale acționarilor – Admisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 78-83)

Politica economică și monetară – Politica economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanismul unic de supraveghere – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Decizie a Băncii Centrale Europene (BCE) de plasare a unei instituții de credit sub administrare temporară – Condiții care justifică plasarea sub administrare temporară – Deteriorare semnificativă a situației instituției – Excludere

(Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 28 și 29)

(a se vedea punctele 95, 98 și 100)

Acte ale instituțiilor – Directive – Executare de către statele membre – Necesitatea de a asigura eficacitatea directivelor – Obligații ale instanțelor naționale – Obligația de interpretare conformă – Limite – Respectarea principiilor generale de drept – Interpretare contra legem a dreptului național

(art. 288 al treilea paragraf TFUE; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)

(a se vedea punctele 103-108)

Rezumat

Reclamanta, doamna Francesca Corneli, este acționar minoritar la Banca Carige SpA (denumită în continuare „banca”). Întrucât aceasta din urmă se confrunta cu dificultăți financiare, Banca Centrală Europeană (BCE) a decis, la 1 ianuarie 2019, să o plaseze sub administrare temporară. Această decizie a fost prelungită de trei ori, ultima dată până la 31 ianuarie 2020.

Fiind sesizat cu o acțiune în anulare, în special împotriva deciziei BCE de plasare a băncii sub administrare temporară și a diferitelor decizii de prelungire, Tribunalul, întrunit în cameră extinsă, se pronunță cu privire la interesul de a exercita acțiunea și la calitatea procesuală activă a acționarilor instituției de credit respective împotriva acestor decizii. În acest sens, el declară acțiunea reclamantei admisibilă în ceea ce privește decizia de plasare sub administrare temporară și prima decizie de prelungire (denumite în continuare „deciziile atacate”). În plus, Tribunalul interpretează, pentru prima dată, articolele 28 și 29 din Directiva 2014/59 ( 1 ), astfel cum au fost puse în aplicare în temeiul normelor de drept național care le transpun ( 2 ), și decide anularea deciziilor atacate.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul examinează și declară admisibilitatea acțiunii reclamantei, întrucât aceasta dispune atât de calitate procesuală activă, cât și de interesul de a exercita acțiunea împotriva deciziilor atacate.

În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, primo, Tribunalul constată că deciziile menționate o privesc direct pe aceasta. Astfel, pe de o parte, el arată că situația juridică a reclamantei este afectată în speță, fără intervenția unui act intermediar, de deciziile atacate, întrucât acestea modifică prin ele însele drepturile de care dispunea reclamanta pentru a participa în calitate de acționar la administrarea băncii în conformitate cu normele aplicabile.

Pe de altă parte, Tribunalul respinge argumentele BCE și ale Comisiei întemeiate pe caracterul temporar al afectării menționate, pe lipsa afectării drepturilor celor mai importante ale acționarilor prin deciziile atacate și, respectiv, pe faptul că drepturile pretins afectate aparțineau adunării generale a băncii, iar nu acționarilor luați în considerare în mod individual. În această privință, Tribunalul arată că dreptul de vot permite fiecărui acționar să participe, în mod individual, la alegerea membrilor care urmează să facă parte din organele de conducere și de supraveghere și că plasarea sub administrare i‑ar priva de exercitarea acestui drept. De asemenea, el respinge argumentul potrivit căruia Hotărârea Trasta ( 3 ) ar confirma inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, pentru motivul că hotărârea respectivă privea o situație diferită. Astfel, în această cauză, decizia de retragere a autorizației instituției în discuție luată de BCE nu afecta în mod direct situația juridică a acționarilor, ci pe cea a instituției înseși. Numai decizia de lichidare pronunțată de instanța națională, care a urmat și care nu este prevăzută de dreptul Uniunii în cazul retragerii autorizației, afecta situația juridică a acestora din urmă.

Tribunalul concluzionează de aici că, în speță, raportul juridic dintre bancă și acționarii săi, printre care și reclamanta, a fost modificat, fără intervenția vreunui act intermediar, prin deciziile atacate și că acestea o privesc, așadar, în mod direct.

Secundo, Tribunalul consideră că reclamanta este vizată în mod individual de deciziile atacate, din moment ce făcea parte dintr‑un grup ai cărui membri erau identificați sau identificabili la data adoptării deciziilor atacate, întrucât figurau pe lista, închisă la acea dată, a acționarilor care puteau fi afectați. Pe de altă parte, el constată că actele atacate modifică anumite drepturi dobândite de reclamantă anterior adoptării acestor acte, și anume pe cele aferente acțiunilor pe care aceasta le deținea în capitalul băncii.

În ceea ce privește interesul reclamantei de a exercita acțiunea, Tribunalul arată că aceasta subliniază incidența deciziilor atacate asupra drepturilor pe care le deținea personal, în calitatea sa de acționar al băncii. El apreciază că aceasta invocă, astfel, un interes distinct de a solicita anularea deciziilor respective, care nu se confundă cu cel al băncii menționate. Astfel, în cazul anulării deciziilor atacate, efectul asupra situației acționarilor nu ar fi identic cu cel pe care l‑ar produce o anulare asupra situației băncii.

În al doilea rând, pe fond, în cadrul examinării unui motiv întemeiat pe o eroare de drept în stabilirea temeiului juridic utilizat pentru adoptarea deciziilor atacate, Tribunalul interpretează, pentru prima dată, articolele 28 și 29 din Directiva 2014/59, intitulate „Demiterea conducerii superioare și a organului de conducere” și, respectiv, „Administratorul temporar”, astfel cum au fost puse în aplicare în temeiul normelor de drept național care le transpun ( 4 ).

În speță, BCE a decis dizolvarea organelor de administrare și de control ale băncii și înlocuirea acestora cu trei comisari extraordinari și un comitet de supraveghere. În această privință, BCE a considerat că erau îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile de drept național care transpun articolele 28 și 29 din Directiva 2014/59, cu alte cuvinte o deteriorare semnificativă a situației băncii.

În acest sens, Tribunalul declară că măsurile menționate la articolele 28 și 29 din Directiva 2014/59, astfel cum au fost transpuse în temeiul dreptului național, și anume îndepărtarea din funcție a organelor de administrare sau de control ale băncilor și dizolvarea organelor menționate, nu pot fi considerate echivalente sau alternative. El statuează, în această privință, că prima măsură este mai puțin intruzivă decât cea de a doua și că aceasta din urmă nu poate fi adoptată decât dacă înlocuirea organelor de administrare sau de control ale băncilor, potrivit procedurilor din dreptul național sau din dreptul Uniunii, este considerată insuficientă de autoritatea competentă pentru a remedia situația. Pe de altă parte, condițiile de aplicare a dispozițiilor de drept național care transpun aceste două articole diferă de asemenea. În această privință, dispozițiile care transpun articolul 29 nu prevăd nici dizolvarea organelor de administrare sau de control ale băncilor, nici instituirea unei administrări extraordinare în cazul în care deteriorarea situației băncii ar fi deosebit de semnificativă.

Or, Tribunalul constată că, în deciziile atacate, competența exercitată de BCE pentru a plasa și a menține banca sub administrare temporară este prevăzută de dispozițiile de drept național care transpun articolul 29 din Directiva 2014/59.

Rezultă că BCE a încălcat dispozițiile respective prin faptul că s‑a întemeiat – deși această condiție nu este prevăzută de acestea – pe „deteriorarea semnificativă a situației” băncii pentru a dizolva organele de administrare sau de control ale băncii, pentru a institui o administrare temporară și pentru a o menține în vigoare.

Această concluzie a Tribunalului nu poate fi infirmată în raport cu argumentul BCE și al Comisiei potrivit căruia dispozițiile de drept național în discuție ar trebui să fie citite și interpretate în conformitate cu dreptul Uniunii pe care îl transpun, astfel încât o plasare sub administrare temporară ar fi permisă, chiar dacă deteriorarea semnificativă a situației băncii nu ar fi vizată în mod explicit în aceste dispoziții. Astfel, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că obligația de interpretare conformă a dreptului național nu poate servi drept temei pentru o interpretare contrară termenilor utilizați într‑o dispoziție națională de transpunere a unei directive.

( 1 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

( 2 ) Articolul 69q alineatul (1) litera (b) și articolul 70 din decreto legislativo n. 385 – Testo unico delle leggi in materia bancaria e creditizia (Decretul legislativ nr. 385 – Text unic al Legilor în materie bancară și de credit) din 1 septembrie 1993 (supliment ordinar la GURI nr. 230 din 30 septembrie 1993) (denumit în continuare „textul unic în materie bancară”).

( 3 ) Hotărârea din 5 noiembrie 2019, BCE și alții/Trasta Komercbanka și alții (C‑663/17 P, C‑665/17 P și C‑669/17 P, EU:C:2019:923).

( 4 ) A se vedea nota 2.