Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 23 septembrie 2020.#UE împotriva Comisiei Europene.#Funcție publică – Agenți temporari – Probleme de sănătate pretins legate de condițiile de muncă – Cerere de recunoaștere a originii profesionale a unei boli – Articolul 73 din statut – Dreptul de a fi ascultat – Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale – Obligația de a asculta persoana interesată înaintea deciziei inițiale.#Cauza T-338/19.

Cauza T‑338/19

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 23 septembrie 2020

„Funcție publică – Agenți temporari – Probleme de sănătate pretins legate de condițiile de muncă – Cerere de recunoaștere a originii profesionale a unei boli – Articolul 73 din statut – Dreptul de a fi ascultat – Articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale – Obligația de a asculta persoana interesată înaintea deciziei inițiale”

Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune îndreptată împotriva deciziei de respingere a reclamației – Efect – Sesizarea instanței cu actul contestat – Excepție – Decizie care nu are caracter confirmativ – Luare în considerare a motivării care figurează în aceasta

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

(a se vedea punctele 35 și 36)

Funcționari – Agenți temporari – Principii – Dreptul la apărare – Obligația de a asculta persoana interesată înainte de adoptarea unui act care o lezează – Domeniu de aplicare

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a)]

(a se vedea punctele 43-48, 50, 52, 55 și 59)

Funcționari – Securitate socială – Asigurare pentru accident și boală profesională – Cerere de recunoaștere a originii profesionale a accidentului sau a bolii – Respingerea de către administrație a cererii din cauza tardivității nejustificate de un motiv medical – Adoptarea deciziei fără ascultarea persoanei interesate – Încălcarea dreptului de a fi ascultat – Anulare – Condiții

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a); Statutul funcționarilor, art. 73 și art. 90 alin. (2); Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, art. 16 și 18 și art. 20 alin. (1)]

(a se vedea punctele 56-60)

Rezumat

Reclamanta a lucrat ca agent temporar în cadrul Agenției Europene pentru Reconstrucție (AER) timp de opt ani, de la 1 octombrie 2000 până la 31 decembrie 2008, când această agenție și‑a încetat activitatea.

La 3 mai 2017, reclamanta a trimis Comisiei Europene o cerere de recunoaștere a originii profesionale a bolii sale. În această privință, reclamanta arăta că, după cei opt ani de serviciu în cadrul AER, începuse să sufere de mai multe patologii și în special de simptome psihologice care puteau fi calificate, privite în ansamblu, drept epuizare profesională (burnout). O lună mai târziu, reclamanta a adresat Comisiei formularul de declarație de boală profesională, arătând că suferea de tulburări de stres posttraumatic, cu creșterea nivelului de anxietate și cu episoade bulimice.

La convocarea autorității abilitate să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”), reclamanta a fost invitată la o examinare medicală efectuată de un medic consultant al instituției desemnat de AAIC, precum și la o examinare medicală suplimentară, în aceeași zi, efectuată de un medic specializat în psihiatrie, al cărui aviz fusese solicitat de medicul consultant al instituției.

Medicul specialist a concluzionat în raportul său că reclamanta a dezvoltat simptome de natură psihiatrică în urma unui sindrom de burnout strâns legat de o experiență de hărțuire morală la locul de muncă. După ce a luat cunoștință de acest raport, medicul consultant al instituției a concluzionat în sensul acceptării cererii de recunoaștere a originii profesionale a bolii reclamantei.

Ca răspuns la întrebarea formulată de AAIC cu privire la existența motivelor medicale care justifică formularea tardivă a cererii reclamantei, medicul consultant al instituției a precizat că astfel de motive lipseau.

În consecință, AAIC a respins cererea reclamantei de recunoaștere a originii profesionale a bolii ca tardivă și, prin urmare, inadmisibilă (în continuare, „decizia atacată”). AAIC a respins de asemenea reclamația depusă de reclamantă împotriva acestei decizii.

În aceste condiții, reclamanta a introdus la Tribunal o acțiune având ca obiect anularea deciziei atacate. Prin Hotărârea din 23 septembrie 2020, Tribunalul a admis această acțiune și a anulat decizia atacată.

Tribunalul, examinând încălcarea dreptului la apărare și a obligației de motivare invocată, a amintit mai întâi că articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) impune respectarea dreptului oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere. Tribunalul a subliniat că dreptul de a fi ascultat este de aplicabilitate generală și că respectarea acestui drept se impune independent de natura procedurii administrative care conduce la adoptarea unei măsuri individuale, chiar dacă reglementarea aplicabilă nu ar prevedea acest lucru. Aceasta este situația în special atunci când administrația își propune să ia o decizie ca răspuns la o cerere formulată de o persoană din proprie inițiativă.

În continuare, Tribunalul a constatat că decizia atacată, în măsura în care prin aceasta se respinge din cauza tardivității o cerere având ca obiect recunoașterea originii profesionale a unei boli, i‑a adus atingere reclamantei la fel ca o decizie de respingere a unei asemenea cereri pentru motivul că nu ar fi întemeiată. Astfel, o asemenea decizie de inadmisibilitate nu putea fi adoptată fără să se fi respectat în prealabil dreptul reclamantei de a fi ascultată, garantat de articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă.

În sfârșit, Tribunalul a amintit că existența unei încălcări a dreptului de a fi ascultat trebuie apreciată în funcție, printre altele, de normele juridice care reglementează materia respectivă. În această privință, Tribunalul a arătat că articolele 18 și 20 din reglementarea privind asigurarea ( 1 ) impun că, înainte de a lua o decizie privind recunoașterea originii unei boli profesionale, AAIC notifică persoanei asigurate sau avânzilor‑cauză ai acesteia proiectul de decizie, însoțit de concluziile medicului sau medicilor desemnați de instituție.

În consecință, Tribunalul a considerat că, întrucât decizia atacată a fost adoptată fără ca reclamanta să fi fost informată cu privire la decizia avută în vedere de administrație și fără ca aceasta să fi fost ascultată pentru a‑și putea prezenta argumentele în scopul apărării situației sale, această decizie era afectată de un viciu de procedură de natură să justifice anularea sa.

( 1 ) Reglementarea comună privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională a funcționarilor Comunităților Europene, adoptată la 13 decembrie 2005 de instituțiile Uniunii în temeiul articolului 73 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.