Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 7 decembrie 2022.#PNB Banka AS împotriva Băncii Centrale Europene.#Politica economică și monetară – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Articolul 22 din Directiva 2013/36/UE – Opoziție a BCE față de achiziția de participații calificate într‑o instituție de credit – Momentul de la care începe să curgă termenul de evaluare – Intervenție a BCE în faza inițială a procedurii – Criterii de stabilitate financiară a potențialului achizitor și de respectare a cerințelor prudențiale – Existența unui motiv rezonabil de opoziție față de achiziție pe baza unuia sau mai multor criterii de evaluare – Articolul 106 din Regulamentul de procedură – Cerere de organizare a unei ședințe lipsită de motivare.#Cauza T-330/19.

Cauza T‑330/19

PNB Banka AS

împotriva Băncii Centrale Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 7 decembrie 2022

„Politica economică și monetară – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Articolul 22 din Directiva 2013/36/UE – Opoziție a BCE față de achiziția de participații calificate într‑o instituție de credit – Momentul de la care începe să curgă termenul de evaluare – Intervenție a BCE în faza inițială a procedurii – Criterii de stabilitate financiară a potențialului achizitor și de respectare a cerințelor prudențiale – Existența unui motiv rezonabil de opoziție față de achiziție pe baza unuia sau mai multor criterii de evaluare – Articolul 106 din Regulamentul de procedură – Cerere de organizare a unei ședințe lipsită de motivare”

Procedură jurisdicțională – Procedură orală – Organizarea unei ședințe – Condiții – Lipsa unei cereri de organizare a unei ședințe sau cerere de organizare a unei ședințe lipsită de motivare – Posibilitatea instanței de a se pronunța asupra acțiunii fără parcurgerea fazei orale a procedurii – Admisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 106; Dispozițiile practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură al Tribunalului, punctele 142 și 143]

(a se vedea punctele 79 și 80)

Politica economică și monetară – Politica economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanismul unic de supraveghere – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Achiziție a unei participații calificate într‑o instituție de credit – Propunere de decizie a autorității naționale competente – Dreptul Băncii Centrale Europene de a interveni în procedură înainte de transmiterea acestei propuneri

[Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (c), art. 6 alin. (2) și art. 15; Regulamentul nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene, art. 85-87]

(a se vedea punctele 119-122)

Politica economică și monetară – Politica economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanismul unic de supraveghere – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Achiziție a unei participații calificate într‑o instituție de credit – Criterii de evaluare – Soliditatea financiară a potențialului achizitor – Noțiune – Motive de opoziție față de achiziție – Existența unui efect negativ semnificativ al achiziției – Excludere

[Directiva 2013/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 23 alin. (1) și (2)]

(a se vedea punctele 147 și 148)

Politica economică și monetară – Politica economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanismul unic de supraveghere – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Achiziție a unei participații calificate într‑o instituție de credit – Evaluare de către autoritatea competentă – Motive de opoziție față de achiziție întemeiate pe criteriile de evaluare – Lipsa unui efect cumulativ al acestor criterii

[Directiva 2013/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 23 alin. (1) și (2)]

(a se vedea punctele 183-186)

Rezumat

Reclamanta, PNB Banka AS, este o instituție de credit de drept leton care, la data deciziei atacate, era o instituție de credit „mai puțin semnificativă” ( 1 ) și, pentru acest motiv, era supusă supravegherii prudențiale directe a Finanšu un kapitāla tirgus komisija (Comisia pentru Piețele Financiare și de Capital, Letonia, denumită în continuare „CPFC”). La 1 octombrie 2018, reclamanta a notificat CPFC intenția sa de a achiziționa în mod direct o participație calificată într‑o altă instituție de credit letonă (în continuare, „operațiunea de achiziție”). La 1 martie 2019, CPFC a prezentat Băncii Centrale Europene (BCE) o propunere de decizie ( 2 ) în sensul unei opoziții față de achiziția preconizată. Prin decizia notificată la 21 martie 2019, BCE s‑a opus operațiunii de achiziție, întrucât nici criteriul solidității financiare a potențialului achizitor, nici cel al respectării cerințelor prudențiale nu erau îndeplinite (în continuare, „decizia atacată”).

Fiind sesizat cu o acțiune în anulare împotriva acestei decizii, Tribunalul se pronunță asupra mai multor aspecte inedite. Mai întâi, el examinează dreptul BCE de a interveni în procedura de autorizare a achiziției unei participații calificate într‑o instituție de credit încă de la începutul acestei proceduri. În continuare, acesta precizează condițiile în care BCE se poate opune operațiunii de achiziție pe baza criteriului solidității financiare a potențialului achizitor. În sfârșit, el stabilește condițiile în care autoritatea competentă se poate opune achiziției unei instituții de credit. Tribunalul concluzionează în sensul respingerii acțiunii în ansamblu.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul declară că, ținând seama de mecanismul special de colaborare pe care legiuitorul Uniunii a intenționat să îl stabilească între BCE și autoritatea națională competentă pentru examinarea cererilor de autorizare prealabilă a oricărei achiziții sau majorări de participații calificate în instituțiile de credit, BCE poate interveni în procedură înainte de transmiterea de către această din urmă autoritate a propunerii de decizie ( 3 ), iar aceasta chiar de la începutul procedurii.

Astfel, acesta amintește că, atunci când legiuitorul optează pentru o procedură administrativă care prevede adoptarea de către autoritățile naționale de acte pregătitoare ale unei decizii finale a unei instituiții a Uniunii care produce efecte de drept și este susceptibilă să cauzeze prejudicii, el înțelege să stabilească, între această instituție și aceste autorități naționale, un mecanism special care se bazează pe competența decizională exclusivă a instituției Uniunii. Or, în temeiul legislației aplicabile ( 4 ), BCE este singura competentă să decidă dacă autorizează sau nu achiziția preconizată, la finalul procedurii în discuție. Tribunalul adaugă că, în cadrul unor relații guvernate de principiul cooperării loiale ( 5 ), rolul autorităților naționale constă în înregistrarea cererilor de autorizare și în sprijinirea BCE, singura titulară a puterii de decizie, în special comunicându‑i acesteia toate informațiile necesare în exercitarea atribuțiilor sale, examinând cererile menționate, apoi transmițând către BCE o propunere de decizie care nu este obligatorie pentru aceasta din urmă și cu privire la care, de altfel, nu este prevăzut de dreptul Uniunii să fie notificată solicitantului.

În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile în care BCE se poate opune operațiunii de achiziție pe baza criteriului solidității financiare a potențialului achizitor, Tribunalul consideră că, în acest scop, având în vedere reglementarea în vigoare ( 6 ), BCE nu este obligată, pe de o parte, să demonstreze existența unui efect negativ semnificativ al achiziției preconizate în comparație cu situația în care această achiziție nu este realizată și nici, pe de altă parte, să efectueze analiza contrafactuală a situației în care această achiziție nu ar avea loc.

În speță, acesta constată că, dimpotrivă, reglementarea relevantă definește soliditatea financiară a potențialului achizitor drept capacitatea acestuia de a finanța achiziția propusă și de a menține, în viitorul apropiat, o structură financiară solidă pentru el însuși și pentru întreprinderea‑țintă, fără a face referire la un motiv de opoziție întemeiat pe efectul negativ semnificativ al achiziției propuse și fără a impune analiza situației în care această achiziție nu ar avea loc.

În al treilea rând, Tribunalul declară că autoritatea competentă se poate opune achiziției unei instituții de credit fără să examineze, în decizia sa, ansamblul criteriilor de evaluare stabilite în Directiva 2013/36 ( 7 ). Astfel, acesta arată că, în conformitate cu obiectivul de a asigura administrarea viabilă și prudentă a instituției de credit vizate de achiziția preconizată, prevăzut de această directivă, este suficient să existe motive rezonabile în acest sens, în conformitate cu unul sau mai multe dintre criteriile menționate.

( 1 ) În sensul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63, denumit în continuare „Regulamentul privind MUS”).

( 2 ) În sensul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul privind MUS.

( 3 ) Prevăzută la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul privind MUS.

( 4 ) În temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind MUS coroborat cu articolul 15 alineatul (3) din același regulament și cu articolul 87 din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul‑cadru privind MUS) (JO 2014, L 141, p. 1).

( 5 ) În temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul privind MUS.

( 6 ) Articolul 23 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO 2013, L 176, p. 338) și Ghidul comun al Autorității Bancare Europene (ABE), al Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) și al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) privind evaluarea prudențială a achizițiilor și majorarea participațiilor calificate în sectorul financiar, publicat la 20 decembrie 2016 (JC/GL/2016/01).

( 7 ) Criterii prevăzute la articolul 23 din Directiva 2013/36.