Ordonanța Curții (Camera a opta) din 28 mai 2020.#TN împotriva WWK Lebensversicherung auf Gegenseitigkeit și VP.#Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Asigurare de viață – Directivele 2002/83/CE și 2009/138/CE – Drept de retragere – Recuperare a sumelor plătite întreprinderii de asigurare ca taxă pe primele de asigurare – Modalități.#Cauza C-803/19.

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 28 mai 2020 –WWK Lebensversicherung auf Gegenseitigkeit

(Cauza C‑803/19)

„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Asigurare de viață – Directivele 2002/83/CE și 2009/138/CE – Drept de retragere – Recuperare a sumelor plătite întreprinderii de asigurare ca taxă pe primele de asigurare – Modalități”

Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Asigurare de viață – Directivele 2002/83 și 2009/138 – Dreptul de retragere al asiguratului – Exercitarea dreptului de retragere – Recuperare a plății făcute asigurătorului ca taxă pe primele de asigurare – Modalități – Reglementare națională care exclude recuperarea plății făcute asigurătorului ca taxă pe primele de asigurare percepute de întreprinderea de asigurare – Admisibilitate – Condiție

[Directiva 2002/83 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1); Directiva 2009/138 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 185 alin. (1) și art. 186 alin. (1)]

(a se vedea punctele 27-32, 37 și dispozitivul)

Dispozitivul

Articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea pe viață coroborat cu articolul 36 alineatul (1) din această directivă și articolul 185 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și reasigurare (Solvabilitate II) coroborat cu articolul 186 alineatul (1) din această directivă trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale potrivit căreia, în cazul retragerii asiguratului din contractul de asigurare, taxa pe primele de asigurare datorate de acesta, pe care întreprinderea de asigurare o percepe și o plătește statului, nu poate în niciun caz să facă parte din sumele pe care această întreprindere trebuie să le ramburseze asiguratului, acesta din urmă trebuind să solicite recuperarea taxei pe asigurare de la administrația fiscală sau, dacă este cazul, să solicite despăgubiri de la întreprinderea de asigurare, în măsura în care modalitățile procedurale prevăzute de dreptul aplicabil contractului de asigurare pentru a obține recuperarea sumelor plătite ca taxă pe asigurare nu sunt de natură să repună în discuție efectivitatea dreptului de retragere pe care dreptul Uniunii îl conferă asiguratului, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.