Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 3 decembrie 2019.#WB împotriva Comisiei Europene.#Recurs – Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții – Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Efectele mecanismului instituit prin Decizia 2006/928/CE asupra vieții recurentei – Pretinsă neluare de poziție a Comisiei cu privire la o plângere – Recurs vădit nefondat.#Cauza C-270/19 P.

ORDONANȚA CURȚII (Camera a șaptea)

3 decembrie 2019(*)

„Recurs – Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții – Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Efectele mecanismului instituit prin Decizia 2006/928/CE asupra vieții recurentei – Pretinsă neluare de poziție a Comisiei Europene cu privire la o plângere – Recurs vădit nefondat”

În cauza C‑270/19 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 28 martie 2019,

WB, reprezentată de N. Ciocea, avocată,

recurentă,

cealaltă parte din procedură fiind:

Comisia Europeană,

pârâtă în primă instanță,

CURTEA (Camera a șaptea),

compusă din domnul P. G. Xuereb, președinte de cameră, și domnii T. von Danwitz (raportor) și A. Kumin, judecători,

avocat general: domnul M. Bobek,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere decizia luată, după ascultarea avocatului general, de a se pronunța prin ordonanță motivată, în conformitate cu articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții,

dă prezenta

Ordonanță

1 Prin recursul formulat, WB solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 23 ianuarie 2019, WB/Comisia (T‑579/18, nepublicată, denumită în continuare „ordonanța atacată”, EU:T:2019:48), prin care acesta a respins ca vădit inadmisibilă acțiunea sa având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 265 TFUE și având ca obiect constatarea faptului că Comisia Europeană s‑a abținut în mod nelegal să examineze o plângere privind pretinse fapte de hărțuire și să îi dea curs.

Istoricul litigiului

2 WB consideră că drepturile sale și cele ale familiei sale au fost încălcate de mai multe persoane cu care se afla în legătură în cadrul activităților sale profesionale și adaugă că Comisia a utilizat mecanismul de cooperare și de verificare instituit prin Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției (JO 2006, L 354, p. 56, Ediție specială, 11/vol. 51, p. 55) pentru a susține și pentru a disimula acest fapt.

3 La 22 mai 2018, WB a adresat o plângere Comisiei în care i‑a solicitat acesteia, printre altele, să recunoască și să înceteze încălcarea drepturilor sale.

4 La 19 iulie 2018, Comisia i‑a adresat lui WB o scrisoare în care a arătat, făcând referire la această plângere, că nu era competentă să soluționeze cazuri individuale precum cel al WB.

Acțiunea în fața Tribunalului și ordonanța atacată

5 Întrucât a apreciat că Comisia nu a răspuns la plângerea sa, WB a formulat, prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 septembrie 2018, o acțiune în temeiul articolului 265 TFUE prin care a solicitat să se constate că Comisia s‑a abținut în mod nelegal să examineze plângerea sa și să îi dea curs.

6 Prin ordonanța atacată, adoptată în temeiul articolul 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, acesta din urmă a respins acțiunea respectivă ca vădit inadmisibilă, după ce a constatat că Comisia luase poziție cu privire la plângerea formulată de WB, în scrisoarea sa din 19 iulie 2018.

Concluziile recurentei în fața Curții

7 Prin recursul formulat, WB solicită Curții:

– anularea ordonanței atacate și

– trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal.

Cu privire la recurs

8 În temeiul articolului 181 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când un recurs este, în tot sau în parte, în mod vădit inadmisibil sau în mod vădit nefondat, aceasta poate oricând, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, să decidă să îl respingă, în tot sau în parte, prin ordonanță motivată.

9 Se impune aplicarea acestei dispoziții în cadrul prezentului recurs.

10 În susținerea recursului său, WB invocă patru motive.

Cu privire la al patrulea motiv

11 Prin intermediul celui de al patrulea motiv, care trebuie să fie examinat în primul rând, WB arată că scrisoarea din 19 iulie 2018 a constituit un refuz de a acționa din partea Comisiei și că, prin urmare, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a calificat această scrisoare ca „luare de poziție”, în sensul articolului 265 TFUE.

12 În această privință, la punctul 8 din ordonanța atacată, necontestat de WB, Tribunalul a constatat că, în această scrisoare, Comisia a arătat că nu era competentă să soluționeze cazuri individuale precum cel al WB. Or, contrar celor susținute de WB, o asemenea respingere a plângerii pentru lipsa competenței constituie în mod evident o luare de poziție cu privire la această plângere, iar nu un refuz de a acționa din partea Comisiei.

13 Prin urmare, în mod evident, fără a săvârși vreo eroare de drept, Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă, în conformitate cu jurisprudența constantă potrivit căreia condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în constatarea abținerii de a acționa, stabilite la articolul 265 TFUE, nu sunt îndeplinite atunci când instituția căreia i s‑a solicitat să acționeze a luat poziție cu privire la această solicitare înainte de introducerea acțiunii (Ordonanța din 8 februarie 2018, CBA Spielapparate‑ und Restaurantbetrieb/Comisia, C‑508/17 P, nepublicată, EU:C:2018:72, punctul 15, precum și jurisprudența citată).

14 Prin urmare, al patrulea motiv trebuie să fie respins ca vădit nefondat.

Cu privire la primul-al treilea motiv

15 Prin intermediul primelor trei motive, WB susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când i‑a respins acțiunea printr‑o ordonanță în temeiul articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

16 Prin intermediul primului său motiv, WB se limitează să conteste caracterul vădit al inadmisibilității acțiunii sale, susținând că împrejurarea că Tribunalul a recurs la o apreciere concretă a acesteia și s‑a întemeiat pe jurisprudență demonstrează complexitatea examinării pe care a efectuat‑o. Or, astfel de împrejurări nu sunt de natură să genereze îndoieli cu privire la caracterul vădit al inadmisibilității acestei acțiuni. Prin urmare, primul motiv trebuie să fie respins ca vădit nefondat.

17 Situația este aceeași în cazul celui de al doilea și al celui de al treilea motiv ‐ întemeiate pe adoptarea de către Tribunal a unei ordonanțe potrivit articolului 126 din regulamentul său de procedură cu unicul scop de a disimula, cu încălcarea principiului independenței jurisdicționale, faptele prezentate în cererea introductivă ‐, din moment ce WB nu prezintă niciun element de natură să susțină asemenea afirmații. Faptul că Tribunalul nu s‑a pronunțat asupra acțiunii formulate de WB decât după patru luni de la depunerea acestei acțiuni este lipsit de relevanță în această privință.

18 Prin urmare, trebuie să se respingă primul-al treilea motiv și, în consecință, recursul în ansamblul său ca fiind vădit nefondat.

Cu privire la cheltuielile de judecată

19 Conform articolului 137 din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din același regulament, în ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată.

20 În speță, întrucât prezenta ordonanță este adoptată înainte ca recursul să fi fost notificat celeilalte părți din procedură și, prin urmare, înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli de judecată, trebuie să se decidă că WB suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) dispune:

1) Respinge recursul ca fiind vădit nefondat.

2) WB suportă propriile cheltuieli de judecată.

Luxemburg, 3 decembrie 2019.

Grefier

Președintele Camerei a șaptea

A. Calot Escobar

P. G. Xuereb

* Limba de procedură: româna.