Hotărârea Curții (Camera a treia) din 17 decembrie 2020.#A.M. împotriva lui E.M.#Cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Okręgowy w Warszawie XXIII Wydział Gospodarczy Odwoławczy.#Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Produse cosmetice – Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 – Articolul 19 – Informarea consumatorilor – Etichetare – Indicații care trebuie să figureze pe recipientul și pe ambalajul produselor – Etichetare într‑o limbă străină – „Funcția produsului cosmetic” – Noțiune – Ambalajele produselor cosmetice care conțin o trimitere la un catalog detaliat al produselor redactat în limba consumatorului.#Cauza C-667/19.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 19 alineatul (1) litera (f) și a articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO 2009, L 342, p. 59).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între A. M., pe de o parte, și E. M., pe de altă parte, în legătură cu rezilierea contractului de cumpărare a unor produse cosmetice încheiat între aceste părți.

Considerentele (3), (4), (6), (7), (9) și (46) ale Regulamentului nr. 1223/2009 au următorul cuprins: „(3) Prezentul regulament urmărește simplificarea procedurilor și raționalizarea terminologiei pentru a reduce astfel formalitățile administrative și ambiguitățile. În plus, acesta consolidează anumite elemente ale cadrului de reglementare aplicabil produselor cosmetice, precum controlul efectuat în cadrul pieței, în vederea asigurării unui nivel înalt de protecție a sănătății umane. (4) Prezentul regulament armonizează exhaustiv regulile în vigoare în Comunitate pentru a realiza o piață internă a produselor cosmetice, asigurând în același timp un nivel înalt de protecție a sănătății umane. […] (6) Prezentul regulament se referă doar la produse cosmetice, și nu la medicamente, dispozitive medicale sau produse biocide. Delimitarea rezultă în special din definiția detaliată a produselor cosmetice, care se referă atât la zona de aplicare, cât și la scopul în care sunt folosite aceste produse. (7) Evaluarea care permite să se determine dacă un produs este un produs cosmetic trebuie să fie efectuată de la caz la caz, ținând cont de toate caracteristicile produsului. […] […] (9) Produsele cosmetice ar trebui să fie sigure în condiții de utilizare normale sau previzibile în mod rezonabil. În special, un raționament de tipul riscuri/avantaje nu ar trebui să fie utilizat pentru a justifica un risc pentru sănătatea umană. […] (46) Este nevoie de transparență în ceea ce privește ingredientele folosite în produsele cosmetice. O asemenea transparență ar trebui să fie realizată prin indicarea pe ambalajul produsului cosmetic a ingredientelor folosite. În cazul în care, din motive de ordin practic, este imposibilă indicarea pe ambalaj a ingredientelor, aceste informații ar trebui atașate produsului astfel încât consumatorul să poată dispune de acestea.”

În temeiul articolului 1, acest regulament stabilește reguli care trebuie să fie respectate de orice produs cosmetic pus la dispoziție pe piață, pentru a garanta funcționarea pieței interne și a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane.

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat definește „produs[ul] cosmetic” ca fiind „orice substanță sau amestec destinate punerii în contact cu părțile externe ale corpului uman (epidermă, zonele cu păr, unghii, buze și organe genitale externe) sau cu dinții și mucoasele cavității orale, cu scopul exclusiv sau principal de a le curăța, de a le parfuma, de a schimba aspectul acestora, de a le proteja, de a le menține în condiții bune sau de a corecta mirosurile corpului.”

Articolul 3 din Regulamentul nr. 1223/2009, intitulat „Siguranță”, prevede: „Un produs cosmetic pus pe piață trebuie să fie [a se citi «este»] sigur pentru sănătatea umană atunci când este utilizat în condiții de folosire normale sau rațional previzibile, ținând seama, în special, de următoarele elemente: (a) prezentare […]; (b) etichetare; […]”

Capitolul VI din acest regulament, intitulat „Informarea consumatorilor”, cuprinde articolele 19-21. Articolul 19 din regulamentul menționat, cu titlul „Etichetare”, prevede: „(1) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentului articol, produsele cosmetice sunt puse la dispoziție pe piață doar dacă pe recipientul și pe ambalajul produselor cosmetice sunt inscripționate următoarele informații cu caractere vizibile, de neșters și ușor lizibile: […] (d) precauții speciale care trebuie respectate la utilizare și cel puțin cele menționate în anexele III-VI și orice informație specială referitoare la precauțiile privind produsele cosmetice pentru uz profesional; […] (f) funcția produsului cosmetic, în cazul în care aceasta nu reiese clar din prezentarea sa; (g) lista ingredientelor. Această informație poate fi indicată numai pe ambalaj. Lista este precedată de termenul «ingrediente». […] (2) În cazul în care, din motive practice, este imposibilă specificarea pe etichetă a informațiilor menționate la alineatul (1) literele (d) și (g), se aplică următoarele: – informațiile se menționează pe un fluturaș, etichetă, marcaj, bandă sau card inclus sau atașat produsului; – [în afara cazului în care există o imposibilitate practică,] se face referire la aceste informații fie printr‑o indicație abreviată, fie prin simbolul prevăzut la punctul 1 din anexa VII, care trebuie să apară pe recipient sau pe ambalaj, pentru informațiile menționate la alineatul (1) litera (d), și pe ambalaj, pentru informațiile menționate la alineatul (1) litera (g). (3) În cazul săpunului, perlelor de baie sau altor produse mici, unde, din motive practice, informațiile de la alineatul (1) litera (g) nu pot apărea pe o etichetă, marcaj, bandă, card sau pe un fluturaș inclus, aceste informații apar pe un pliant în imediata apropiere a recipientului în care este expus la vânzare produsul cosmetic. (4) Pentru produse cosmetice care nu sunt preambalate, sunt ambalate la punctul de vânzare la cererea cumpărătorului ori preambalate pentru vânzare imediată, statele membre adoptă norme de aplicare detaliate pentru indicarea informațiilor menționate la alineatul (1). (5) Limba în care sunt redactate informațiile menționate la alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (f) și la alineatele (2), (3) și (4) este stabilită de legislația statelor membre în care produsul este pus la dispoziția utilizatorului final. […]”

Articolul 20 din Regulamentul nr. 1223/2009, intitulat „Declarații referitoare la produs”, prevede la alineatele (1) și (2): „(1) La etichetare, la punerea la dispoziție pe piață și în reclamele pentru produsele cosmetice nu se folosesc texte, nume, mărci, poze și semne figurative sau alte semne care sugerează faptul că aceste produse au caracteristici sau funcții pe care nu le posedă. (2) Comisia stabilește, în cooperare cu statele membre, un plan de acțiune privind declarațiile utilizate pentru produsele cosmetice și fixează priorități pentru a stabili criterii comune care justifică utilizarea unei declarații. […]”

Anexa VII la acest regulament, intitulată „Simboluri utilizate pe ambalaj/recipient”, prevede: „1. Trimitere la informații incluse sau atașate la produsul cosmetic […]”

Articolul 2 din ustawa o kosmetykach (Legea privind produsele cosmetice) din 30 martie 2001 (Dz. U. nr. 42, poziția 473), în versiunea în vigoare la data încheierii contractului de vânzare în discuție în litigiul principal (Dz. U. din 2013, poziția 475), prevede: „1. În sensul prezentei legi, produs cosmetic înseamnă orice substanță chimică sau amestec destinate punerii în contact superficial cu corpul uman: piele, păr și zonele cu păr, buze, unghii, organe genitale externe, dinți și mucoasele cavității orale, cu scopul exclusiv sau principal de a le curăța, de a le îngriji, de a le proteja, de a le parfuma, de a schimba aspectul corpului sau de a ameliora mirosurile acestuia. 2. Ministrul sănătății definește, prin decret, categoriile de produse cosmetice cele mai răspândite, luând în considerare criteriile definite la alineatul 1.”

Articolul 6 din această lege are următorul cuprins: „1. Ambalajul unui produs cosmetic trebuie etichetat în mod vizibil și lizibil printr‑o metodă care să garanteze că eticheta nu se poate îndepărta cu ușurință. 2. Sub rezerva dispozițiilor alineatului 3, eticheta ambalajului produsului cosmetic, care figurează pe recipient și pe ambalaj, include următoarele informații: […] 5) precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizarea produsului cosmetic, atunci când acesta este destinat utilizării într‑un cadru profesional în conformitate cu scopul său prevăzut, pe lângă alte precauții necesare; […] 7) funcția produsului cosmetic, în cazul în care aceasta nu reiese clar din prezentarea sa; 8) lista ingredientelor definite în conformitate cu denumirile din Nomenclatorul Internațional al Ingredientelor Cosmetice (INCI), precedată de termenul «ingrediente» […] […] 4. Informațiile menționate la alineatul 2 punctul 8) pot figura numai pe ambalajul produsului cosmetic. […] 6. În cazul în care, ca urmare a dimensiunilor sau a formei ambalajului, nu este posibilă includerea pe ambalaj a avertismentelor sau a informațiilor vizate la alineatul 2 punctele 5) și 8), acestea pot fi menționate pe un fluturaș, etichetă, marcaj, bandă sau pe un card atașat produsului. În acest caz, pe recipient sau pe ambalaj trebuie să apară o indicație abreviată sau un semn grafic care să indice că informațiile respective însoțesc produsul. 7. În cazul în care, ca urmare a dimensiunilor sau a formei ambalajului, nu este posibilă includerea pe un fluturaș, etichetă, marcaj, bandă sau pe un card atașat produsului a informațiilor menționate la alineatul 2 punctul 8), acestea sunt menționate direct pe recipient sau într‑un loc în care produsul cosmetic expus la vânzare este accesibil consumatorului. 8. În cazul în care produsul cosmetic nu este preambalat într‑un ambalaj colectiv, ci este ambalat la locul de vânzare la cererea cumpărătorului sau în cazul în care produsul este preambalat într‑un ambalaj colectiv în vederea vânzării sale imediate, informațiile indicate la alineatul 2 punctele 1), 2) și 4)-8) figurează pe recipientul sau pe ambalajul în care produsul cosmetic este expus la vânzare. […]”

A. M., care este, printre altele, proprietara unui salon de frumusețe, a achiziționat produse cosmetice ale unui producător american de la E. M., distribuitor al produselor respective.

Reiese mai precis din dosarul prezentat Curții că A. M. a beneficiat de o formare oferită de reprezentantul comercial al E. M. cu privire la produsele pe care acesta din urmă le comercializa. În cadrul acestei formări, i‑a fost prezentată etichetarea acestor produse și i‑au fost explicate proprietățile fiecăruia dintre ele. Reprezentantul menționat i‑a înmânat o serie de documente redactate în limba polonă în acest scop, precum și broșuri pentru vânzarea cu amănuntul și suportul scris al formării. În plus, A. M. a fost informată că era vorba despre produse cosmetice americane, al căror ambalaj nu cuprindea informații în limba polonă referitoare la acțiunea acestora din urmă, dar pe care figura un simbol care reprezenta o mână cu o carte deschisă, care făcea trimitere la un catalog care conținea toate informațiile, în limba polonă, cu privire la aceste produse.

În urma acestei formări, A. M. a achiziționat de la E. M., la 28 și 29 ianuarie 2016, 40 de broșuri pentru vânzarea cu amănuntul la prețul de 0,01 zloți polonezi (PLN) pe unitate (aproximativ 0,002 euro) și 10 cataloage ale întreprinderii la prețul de 0,01 PLN pe unitate, precum și diverse produse cosmetice, și anume, creme, măști și pudre, în cuantum brut de 3184,25 PLN (711,61 euro). Pe ambalajul produselor figurau numele entității responsabile, denumirea originală a produsului cosmetic, compoziția sa, data expirării sale și numărul său de serie, precum și un simbol reprezentând o mână cu o carte deschisă, care făcea trimitere la catalogul în limba polonă.

A. M. a reziliat contractul de vânzare a acestor produse pentru viciul lucrului vândut, arătând că pe ambalaj nu era nicio informație în limba polonă cu privire la funcția produsului, ceea ce nu permitea identificarea sa și cunoașterea efectelor sale, întrucât aceste caracteristici nu rezultau clar din prezentare. Aceasta a indicat că produsele cosmetice vândute cu amănuntul pe care le‑a primit cu ocazia ultimei livrări nu conțineau pe ambalajele lor mențiunile în limba polonă necesare în conformitate cu dreptul aplicabil în Polonia comerțului cu produse cosmetice, și anume cele care reies din articolul 19 alineatul (1) litera (f) și din articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1223/2009. Aceasta a arătat de asemenea că informațiile impuse de lege, în limba polonă, fuseseră inserate numai în catalog, care nu era legat de produs.

La rândul său, E. M. a susținut că produsele fuseseră etichetate în conformitate cu dispozițiile naționale în vigoare și cu articolul 19 din Regulamentul nr. 1223/2009. Astfel, acesta a indicat că simbolul care reprezenta o mână cu o carte deschisă figura pe produse și trimitea utilizatorul final al produsului la un fluturaș, în speță, la un catalog furnizat în limba polonă cu fiecare produs. Acesta a precizat că respectivul catalog conținea o prezentare completă în limba polonă a produselor și a funcțiilor lor, în special a contraindicațiilor, a modului de aplicare și a ingredientelor acestora.

A. M. a sesizat Sąd Rejonowy dla m. st. Warszawy w Warszawie (Tribunalul Districtual al Orașului Varșovia, Polonia) cu o acțiune având ca obiect rambursarea costurilor achiziționării acestor produse. Această instanță a respins acțiunea, pentru motivul că A. M. nu a putut să demonstreze că ignora faptul că produsele erau lipsite de indicații în limba polonă. Această instanță a ținut seama, printre altele, de colaborarea anterioară a părților, de faptul că A. M. nu a invocat anterior viciile mărfii și de împrejurarea că, în speță, pe ambalajul individual exterior al produselor figura un simbol care făcea referire la informațiile incluse, simbolul în discuție servind la ameliorarea lizibilității și a comunicării cu consumatorul.

A. M. a declarat apel împotriva acestei hotărâri în fața Sąd Okręgowy w Warszawie, XXIII Wydział Gospodarczy Odwoławczy (Tribunalul Regional din Varșovia, Secția XXIII Comercială de Apel, Polonia). Aceasta a contestat, printre altele, aprecierea efectuată de prima instanță potrivit căreia catalogul la care se făcea trimitere constituia o etichetare corectă a produselor cosmetice care i‑au fost vândute, apreciind că nu reieșea în mod clar din elementele de probă colectate că era imposibilă includerea informațiilor necesare pe produsele vizate.

În aceste condiții, Sąd Okręgowy w Warszawie, XXIII Wydział Gospodarczy Odwoławczy (Tribunalul Regional din Varșovia, Secția XXIII Comercială de Apel) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009, în măsura în care prevede că pe recipientul și pe ambalajul produselor cosmetice trebuie inscripționate informații cu caractere vizibile, de neșters și ușor lizibile referitoare la funcția produsului cosmetic, în cazul în care aceasta nu reiese în clar din prezentarea sa, trebuie interpretat în sensul că privește funcțiile de bază ale produsului cosmetic, în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a), adică funcția de curățare (întreținerea igienei), de îngrijire și protecție (pentru menținerea în condiții bune), de parfumare, de înfrumusețare (pentru schimbarea aspectului) sau în sensul că include și funcții mai detaliate, care să permită identificarea proprietăților produsului cosmetic? 2) Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 și considerentul (46) al preambulului acestui regulament trebuie interpretate în sensul că informațiile menționate la alineatul (1) literele (d), (g) și (f) al acestei dispoziții, și anume precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizare, ingredientele și funcțiile, pot fi incluse într‑un catalog al întreprinderii care cuprinde și alte produse, prin utilizarea pe ambalaj a simbolului menționat la punctul 1 din anexa VII?”

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie interpretat în sensul că mențiunea „funcției unui produs cosmetic” care trebuie să figureze, în temeiul acestei dispoziții, pe recipientul și pe ambalajul unui astfel de produs trebuie să fie de natură să informeze consumatorul numai cu privire la scopurile în care este folosit produsul, astfel cum sunt vizate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din acest regulament – și anume de a curăța, a parfuma, a schimba aspectul, a proteja, a menține în condiții bune și a corecta mirosurile corpului – sau, de asemenea, cu privire la ansamblul funcțiilor care permit identificarea proprietăților specifice ale produsului vizat.

În temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009, produsele cosmetice sunt puse la dispoziție pe piață numai dacă pe recipientul și pe ambalajul acestor produse sunt inscripționate informații cu caractere vizibile, de neșters și ușor lizibile referitoare la „funcția produsului cosmetic, în cazul în care aceasta nu reiese clar din prezentarea sa”.

În vederea interpretării expresiei „funcția produsului cosmetic” în sensul acestei dispoziții, conform jurisprudenței constante, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (Hotărârea din 2 aprilie 2020, kunsthaus muerz, C‑20/19, EU:C:2020:273, punctul 28 și jurisprudența citată).

În primul rând, textul dispoziției menționate nu definește „funcția produsului cosmetic”. Această expresie nu este, de altfel, reluată în alte dispoziții ale Regulamentului nr. 1223/2009.

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) din acest regulament definește acest produs enunțând trei criterii. Acesta prevede, mai întâi, un criteriu referitor la natura produsului în cauză, în sensul că trebuie să fie vorba despre o substanță sau un amestec de substanțe, apoi, un criteriu referitor la partea corpului uman cu care acest produs este destinat să fie pus în contact și, în sfârșit, un criteriu referitor la scopul în care este folosit produsul respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2015, Colena, C‑321/14, EU:C:2015:540, punctul 19).

În ceea ce privește acest din urmă criteriu, dispoziția menționată precizează că, pentru a fi definit ca atare, un produs cosmetic trebuie să aibă scopul exclusiv sau principal de a curăța, de a parfuma, de a schimba aspectul, de a proteja sau de a menține în condiții bune una dintre părțile corpului enumerate în dispoziția menționată sau de a corecta mirosurile corpului.

În al doilea rând, în ceea ce privește atât contextul în care se înscrie articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009, cât și obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte, este necesar să se arate că acest articol, care este primul din capitolul VI al acestui regulament, intitulat „Informarea consumatorilor”, prevede regulile de etichetare care trebuie respectate pentru toate produsele cosmetice introduse pe piața Uniunii Europene.

Dintr‑o interpretare de ansamblu a dispozițiilor Regulamentului nr. 1223/2009, în special a articolului 1, citite în lumina considerentelor (3) și (4) ale acestuia, rezultă că regulamentul respectiv urmărește să armonizeze exhaustiv regulile în vigoare în Uniune pentru a realiza o piață internă a produselor cosmetice, asigurând în același timp un nivel înalt de protecție a sănătății umane (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie 2018, Fédération des entreprises de la beauté, C‑13/17, EU:C:2018:246, punctele 23-25 și jurisprudența citată).

În această privință, este important, astfel cum precizează considerentul (9) al Regulamentului nr. 1223/2009, ca produsele cosmetice să poată fi sigure în condiții de utilizare normale sau previzibile în mod rezonabil. Or, astfel cum reiese din articolul 3 primul paragraf literele (a) și (b) din acest regulament, un produs cosmetic pus pe piață este sigur pentru sănătatea umană atunci când este utilizat „în condiții de folosire normale sau rațional previzibile”, ținând seama în special de elementele referitoare la prezentarea și la etichetarea acestora. Există, astfel, o strânsă legătură între, pe de o parte, siguranța produselor cosmetice introduse pe piață și, pe de altă parte, cerințele referitoare la prezentarea și la etichetarea acestora.

Articolul 19 din Regulamentul nr. 1223/2009 urmărește, astfel, să armonizeze în mod exhaustiv regulile referitoare la ambalarea și la etichetarea produselor cosmetice în măsura în care, pe lângă faptul că facilitează realizarea obiectivului comercializării produselor cosmetice în cadrul Uniunii, o astfel de armonizare urmărește de asemenea obiectivul de protecție a sănătății persoanelor în sensul că o informație susceptibilă să inducă în eroare consumatorul cu privire la caracteristicile unui produs cosmetic ar putea, de asemenea, să aibă o incidență asupra sănătății umane.

Din toate aceste considerații reiese că cerința care constă în furnizarea unor informații cu caractere vizibile, de neșters și ușor lizibile pe recipientul sau pe ambalajul produselor cosmetice referitoare la funcția produsului cosmetic, prevăzută la articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009, nu se poate limita la simpla indicare a scopurilor în care este folosit produsul, vizate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, și anume acelea de a curăța, a parfuma, a schimba aspectul, a proteja, a menține în condiții bune una dintre părțile corpului enumerate în dispoziția menționată sau de a corecta mirosurile corpului.

Rezultă de asemenea că, în timp ce aceste scopuri permit să se stabilească dacă un anumit produs, în funcție de utilizarea și de finalitatea sa, poate fi calificat drept produs cosmetic (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2015, Colena, C‑321/14, EU:C:2015:540, punctele 19 și 22) și, prin urmare, astfel cum reiese din considerentul (6) al acestui regulament, să se distingă acesta de alte produse care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1223/2009, „funcția produsului cosmetic”, în sensul articolului 19 alineatul (1) litera (f) din acest regulament, se referă la indicarea caracteristicilor mai specifice ale acestui produs.

Aceste din urmă indicații trebuie, în cazul în care nu reiese clar din prezentarea produsului, să permită consumatorului să dispună de o informație mai completă pe recipient și pe ambalajul acestui produs referitoare la folosirea sa și la modul său de utilizare. Aceleași indicații permit, prin urmare, consumatorului să aleagă produsul în deplină cunoștință de cauză, evitând să fie indus în eroare și să îl utilizeze în mod corespunzător pentru ca obiectivul care constă în asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane să fie garantat.

Noțiunea de „funcție a produsului cosmetic”, în sensul articolului 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009, nu poate fi confundată nici cu „declarațiile referitoare la produs”, vizate la articolul 20 din acest regulament, cu privire la care sunt enunțate reguli specifice în Regulamentul (UE) nr. 655/2013 al Comisiei din 10 iulie 2013 de stabilire a unor criterii comune pentru justificarea declarațiilor utilizate în legătură cu produsele cosmetice (JO 2013, L 190, p. 31), aceste „declarații” având ca obiectiv furnizarea unui volum mai mare de informații referitoare la caracteristicile sau la proprietățile acestor produse.

Prin urmare, ca răspuns la întrebările specifice formulate de instanța de trimitere, este necesar să se indice că informațiile detaliate privind proprietățile produsului cosmetic, în special cele privind efectul urmărit și grupul‑țintă al destinatarilor produsului, nu figurează printre indicațiile care trebuie menționate în temeiul „funcției produsului cosmetic”, prevăzută la articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009.

În ceea ce privește natura și întinderea informațiilor referitoare la funcția produsului cosmetic care trebuie să figureze pe recipientul sau pe ambalajul acestui produs în temeiul acestei dispoziții, ele trebuie să fie apreciate, în fiecare caz, având în vedere caracteristicile și proprietățile fiecărui produs vizat, ținând seama de așteptările prezumate ale unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 ianuarie 2000, Estée Lauder, C‑220/98, EU:C:2000:8, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din 24 octombrie 2002, Linhart și Biffl, C‑99/01, EU:C:2002:618, punctul 31).

Dispoziția menționată impune ca informațiile care figurează pe recipientul și pe ambalajul produsului cosmetic, dacă este cazul, reduse la simpla denumire generică a produsului în discuție sau la denumirea obișnuită a acestuia, să fie de natură să informeze în mod clar consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, cu privire la funcția produsului vizat pentru ca acesta să nu fie indus în eroare cu privire la folosirea și la modul de utilizare a acestuia și să îl utilizeze într‑un mod care să nu dăuneze sănătății sale.

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie interpretat în sensul că mențiunea „funcției produsului cosmetic” care trebuie să figureze, în temeiul acestei dispoziții, pe recipientul și pe ambalajul unui astfel de produs trebuie să fie de natură să informeze în mod clar consumatorul cu privire folosirea și la modul de utilizare a produsului pentru a asigura că acesta poate fi utilizat într‑un mod sigur de consumatori, fără să dăuneze sănătății lor, și nu se poate limita, așadar, la simpla indicare a scopurilor în care este folosit produsul, astfel cum sunt vizate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din acest regulament. Revine instanței de trimitere sarcina să verifice, având în vedere caracteristicile și proprietățile produsului vizat, precum și așteptările unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, natura și întinderea informației care trebuie să figureze în acest scop pe recipientul și pe ambalajul produsului pentru ca acesta să poată fi utilizat fără a pune în pericol sănătatea umană.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie interpretat în sensul că mențiunile vizate la articolul 19 alineatul (1) literele (d), (f) și (g) din acest regulament, și anume cele referitoare la precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizarea produsului cosmetic, la funcția acestui produs și, respectiv, la ingredientele sale, pot figura într‑un catalog al întreprinderii care cuprinde și alte produse, atunci când pe ambalajul sau pe recipientul produsului cosmetic este aplicat simbolul prevăzut în anexa VII punctul 1 la regulamentul menționat.

Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 prevede că indicațiile referitoare la informațiile privind precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizare și cele privind ingredientele, prevăzute la literele (d) și, respectiv, (g) ale articolului 19 alineatul (1) din acest regulament, se menționează „pe un fluturaș, etichetă, marcaj, bandă sau card inclus sau atașat produsului” atunci când, din motive practice, este imposibilă specificarea lor pe etichetă. În acest caz, dispoziția aceasta impune ca, în afara cazului în care există o imposibilitate practică, să se facă referire la aceste informații fie printr‑o indicație abreviată, fie prin simbolul prevăzut la punctul 1 din anexa VII la regulamentul menționat, care trebuie să apară pe recipient sau pe ambalaj, pentru informațiile menționate la această literă (d), și numai pe ambalaj, pentru informațiile menționate la litera (g).

Rezultă, în primul rând, că trebuie să fie efectuată o distincție între, pe de o parte, mențiunea referitoare la funcția produsului, astfel cum este prevăzută la articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009, și, pe de altă parte, cele referitoare la precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizare și la ingrediente, vizate la literele (d) și (g) ale articolului 19 alineatul (1) din regulamentul menționat, în sensul că numai acestea din urmă pot figura pe un alt suport decât pe eticheta produsului, în condițiile prevăzute la alineatul (2) al acestui articol.

În al doilea rând, derogarea prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 de la obligațiile în materie de etichetare stabilite la alineatul (1) al acestui articol trebuie interpretată în lumina considerentului (46) al acestui regulament, care menționează că, „[î]n cazul în care, din motive de ordin practic, este imposibilă indicarea pe ambalaj a ingredientelor, aceste informații ar trebui atașate produsului astfel încât consumatorul să poată dispune de acestea”.

Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 instaurează, astfel, un regim derogatoriu de la regimul general de etichetare și trebuie, în consecință, să primească o interpretare strictă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 septembrie 2001, Schwarzkopf, C‑169/99, EU:C:2001:439, punctul 31).

În ceea ce privește cauza principală, numai instanței de trimitere îi revine sarcina să stabilească de la caz la caz, în funcție de situația de fapt din speța pendinte în fața sa, dacă sunt îndeplinite condițiile aplicării acestei dispoziții. Cu toate acestea, se poate arăta că trimiterea la un „catalog al întreprinderii separat care cuprinde mai multe produse”, precum cel care a fost furnizat cu ocazia vânzării produselor în discuție, nu apare ca fiind conformă cu dispozițiile Regulamentului nr. 1223/2009.

În primul rând, atunci când este efectuată o astfel de trimitere, în temeiul articolului 19 alineatul (2) din acest regulament, numai „un fluturaș, etichetă, marcaj, bandă sau card inclus sau atașat produsului” pot fi utilizate ca suport extern pentru produsul cosmetic. Anexa VII la regulamentul menționat, în care figurează cele trei simboluri care pot fi aplicate pe ambalajul sau pe recipientul acestui produs, prevede în mod expres, astfel cum reiese din titlul punctului 1 din aceasta,„[t]rimitere[a] la informații incluse sau atașate la produsul cosmetic” căruia îi corespunde simbolul care reprezintă o mână cu o carte deschisă. Un catalog al întreprinderii furnizat separat, care conține o descriere a produsului sau a produselor cosmetice în discuție, dar și a altor produse din gama propusă de producător nu este inclus sau atașat unui produs specific.

În al doilea rând, reiese din articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 că mențiunea indicațiilor vizate la alineatul (1) al acestui articol pe un suport extern produsului cosmetic nu este permisă decât în cazul în care este imposibilă, „din motive practice”, specificarea acestora pe etichetă. Această imposibilitate face trimitere la ipotezele în care nu este posibil din punct de vedere material, din cauza naturii și a prezentării înseși a produsului, să se specifice anumite mențiuni.

În acest context, faptul, menționat de instanța de trimitere, că produsele cosmetice în discuție sunt importate, ceea ce, având în vedere cerința de a specifica mențiunile impuse în limba desemnată în temeiul articolului 19 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1223/2009, este de natură să genereze dificultăți de natură organizatorică și financiară, legate de necesitatea de a traduce anumite informații și de a efectua operațiuni de reetichetare sau chiar de reambalare, nu caracterizează, în sine, o imposibilitate de ordin practic de a le specifica pe etichetă. Costurile generate de o nouă etichetare a acestor produse într‑o altă limbă, în vederea comercializării lor în alte state membre, nu pot în niciun caz să fie considerate un motiv care justifică o etichetare incompletă a produsului pe recipient sau pe ambalaj.

Cerința enunțată la această din urmă dispoziție, potrivit căreia informațiile vizate la acest articol 19 alineatul (1) literele (b)-(d) și (f), precum și la alineatele (2)-(4) ale acestui articol sunt menționate în limba stabilită de legislația statului membru în care produsul este pus la dispoziția utilizatorului final, permite asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor. Protecția sănătății umane nu ar putea, astfel, să fie pe deplin asigurată dacă consumatorii nu ar fi în măsură să fie pe deplin informați și să înțeleagă, printre altele, mențiunea referitoare la funcția produsului cosmetic vizat și la precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizarea sa. Informațiile pe care producătorii sau distribuitorii produselor cosmetice vizate de Regulamentul nr. 1223/2009 au obligația să le specifice pe recipientul sau pe ambalajul produsului, cu excepția cazului în care acestea pot fi transmise în mod eficace prin utilizarea unor pictograme sau semne, altele decât cuvintele, sunt lipsite de utilitate practică dacă nu sunt redactate într‑o limbă care poate fi înțeleasă de persoanele cărora le sunt destinate (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 septembrie 2001, Schwarzkopf, C‑169/99, EU:C:2001:439, punctul 40 și jurisprudența citată).

În același mod, nici faptul că etichetarea produselor cosmetice revine unui terț la contractul de vânzare în discuție în litigiul principal, și anume producătorului acestor produse, iar nu distribuitorului acestora din urmă, nu caracterizează o imposibilitate practică de a specifica indicațiile impuse pe eticheta produselor menționate. În această privință, astfel cum a precizat Curtea, intenția producătorului sau a distribuitorului unor astfel de produse de a facilita circulația acestora în interiorul Uniunii nu este suficientă, în sine, pentru a justifica o mențiune incompletă a informațiilor obligatorii. Întrucât noțiunea de „imposibilitate” face referire în general la un element de fapt asupra căruia persoana care îl invocă nu are control, aceasta nu poate fi înțeleasă în sensul că permite producătorului sau distribuitorului de produse cosmetice, din cauza numărului de limbi, din Uniune sau nu, pe care alege să le utilizeze, să invoce după bunul plac un caz de „imposibilitate practică”, în sensul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 septembrie 2001, Schwarzkopf, C‑169/99, EU:C:2001:439, punctul 35).

Prin urmare, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie interpretat în sensul că mențiunile vizate la articolul 19 alineatul (1) literele (d), (f) și (g) din acest regulament, și anume cele referitoare la precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizarea produsului cosmetic, la funcția acestui produs și, respectiv, la ingredientele sale, nu pot figura într‑un catalog al întreprinderii la care face trimitere simbolul prevăzut în anexa VII punctul 1 la regulamentul menționat, aplicat pe ambalajul sau pe recipientul produsului menționat.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

17 decembrie 2020 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul polonez

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată