Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 martie 2021.#Föreningen Skydda Skogen și alții împotriva Länsstyrelsen i Västra Götalands län și alții.#Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Articolul 12 alineatul (1) – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice – Articolul 5 – Silvicultură – Interdicții prin care se urmărește garantarea conservării speciilor protejate – Proiect de exploatare forestieră definitivă – Sit care găzduiește specii protejate.#Cauzele conexate C-473/19 și C-474/19.

Cauzele conexate C‑473/19 și C‑474/19

Föreningen Skydda Skogen și alții

împotriva

Länsstyrelsen i Västra Götalands län și alții

(cereri de decizie preliminară formulate de Vänersborgs tingsrätt, mark- och miljödomstolen)

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 martie 2021

„Trimitere preliminară – Mediu – Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Articolul 12 alineatul (1) – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice – Articolul 5 – Silvicultură – Interdicții prin care se urmărește garantarea conservării speciilor protejate – Proiect de exploatare forestieră definitivă – Sit care găzduiește specii protejate”

Mediu – Conservarea păsărilor sălbatice – Directiva 2009/147 – Măsuri necesare pentru a institui un sistem general de protecție – Interdicții prin care se urmărește garantarea conservării speciilor protejate – Domeniu de aplicare – Specii de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european al statelor membre – Practică națională care limitează aplicarea interdicțiilor menționate doar la anumite categorii de specii de păsări, respectiv cele care prezintă un anumit nivel de risc ori înregistrează o scădere pe termen lung a populației – Inadmisibilitate

[art. 191 alin. (2) TFUE; Directiva 2009/147 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (3)-(5), art. 1 alin (1), art. 2-5, art. 7, art. 9 și anexa I]

(a se vedea punctele 33-45 și dispozitiv 1)

Mediu – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Directiva 92/43 – Protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) – Interdicții intenționate referitoare la capturarea, uciderea sau perturbarea speciilor de animale protejate, precum și la distrugerea sau culegerea ouălor acestora – Condiții de aplicare – Risc de efecte negative asupra stadiului de conservare a speciilor de animale în cauză – Lipsă de relevanță

[Directiva 92/43 a Consiliului, art. 1 lit. (i), art. 12 alin. (1) lit. (a)-(c), și anexa IV lit. (a)]

(a se vedea punctele 50-61, 75-77 și dispozitiv 2)

Mediu – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Directiva 92/43 – Protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) – Domeniu de aplicare – Practică națională care exclude de la protecție speciile de animale care au atins un stadiu corespunzător de conservare – Inadmisibilitate

[Directiva 92/43 a Consiliului, considerentele (3) și (6), art. 2 alin. (1) și (2), art. 12 alin. (1) și anexa IV lit. (a)]

(a se vedea punctele 62-66 și dispozitiv 2)

Mediu – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Directiva 92/43 – Protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) – Interzicerea deteriorării sau distrugerii ariilor de reproducere sau de odihnă. – Condiții de aplicare – Risc de efecte negative asupra stadiului de conservare a speciilor de animale în cauză – Lipsă de relevanță

[Directiva 92/43 a Consiliului, art. 12 alin. (1) lit. (d) și anexa IV litera (a)]

(a se vedea punctele 81-86 și dispozitiv 3)

Rezumat

Sesizată cu o notificare de exploatare forestieră în ceea ce privește o zonă forestieră situată în comuna Härrydaa (Suedia), Skogsstyrelsen (Agenția Națională a Pădurilor, Suedia) a emis un aviz potrivit căruia, în măsura în care vor fi respectate măsurile de precauție recomandate, tăierea finală a cvasitotalității arborilor în zona vizată, care constituie habitatul natural al unor specii protejate, nu este contrară reglementării suedeze privind protecția speciilor.

Întrucât au considerat că tăierea avută în vedere încalcă reglementarea menționată, care transpune, în ordinea juridică suedeză, Directiva păsări ( 1 ) și Directiva habitate ( 2 ), trei asociații de protecție a mediului au solicitat Länsstyrelsen i Västra Götalands län (Biroul administrativ al comitatului Västra Götaland, Suedia) să intervină. Biroul administrativ a decis totuși să nu adopte măsuri de control, raliindu‑se în esență la avizul favorabil emis de Agenția Națională a Pădurilor.

Asociațiile au contestat decizia Biroului administrativ la Vänersborgs tingsrätt, mark- och miljödomstolen (Tribunalul de Primă Instanță din Vänersborg, Tribunalul pentru Litigii Imobiliare și de Mediu, Suedia). Fiind astfel chemat să se pronunțe cu privire la impactul activității silvice în discuție asupra protecției speciilor prezente în situl respectiv, acesta din urmă a sesizat Curtea cu mai multe întrebări preliminare privind condițiile de aplicare și domeniul de aplicare al interdicțiilor prevăzute în această privință de Directiva păsări și de Directiva habitate.

Aprecierea Curții

Mai întâi, în ceea ce privește Directiva păsări, Curtea arată că, în conformitate cu articolul său 5, Directiva păsări impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru a institui un sistem general de protecție pentru toate speciile de păsări care cuprinde printre altele interdicțiile privind uciderea, capturarea și perturbarea deliberată a acestora și a ouălor ( 3 ).

Curtea precizează că domeniul de aplicare al acestor interdicții acoperă orice specii de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul statelor membre și, prin urmare, nu vizează, contrar practicii suedeze, doar anumite categorii de specii, și anume cele enumerate în anexa I la directiva menționată, cele care prezintă un anumit nivel de risc ori înregistrează o scădere pe termen lung a populației. Această interpretare este susținută de obiectul și de finalitatea Directivei păsări, precum și de contextul în care este inserat articolul 5 al acesteia ( 4 ). În această privință, se reamintește că conservarea unor specii de păsări este necesară pentru atingerea unui nivel ridicat de protecție a mediului precum și pentru atingerea obiectivelor Uniunii în ceea ce privește dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea condițiilor de viață. Curtea subliniază, în plus, că Directiva păsări face distincție între regimul de protecție generală aplicabil oricărei specii de păsări și regimul de protecție orientat și consolidat instituit pentru speciile de păsări enumerate în anexa I la aceasta.

În continuare, Curtea amintește că, la fel ca Directiva păsări, Directiva habitate prevede instituirea unui sistem de protecție riguroasă a speciilor de animale protejate, care se întemeiază printre altele pe interdicțiile intenționate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) literele (a)-(c), referitoare la capturarea, uciderea sau perturbarea specimenelor din speciile respective, precum și la distrugerea sau culegerea ouălor acestora ( 5 ).

În această privință, Curtea arată că condiția referitoare la caracterul intenționat implică faptul că autorul actului în cauză a urmărit una dintre încălcările menționate mai sus ori, cel puțin, a acceptat posibilitatea producerii lor, astfel încât interdicțiile care figurează la articolul 12 alineatul (1) literele (a)-(c) din Directiva habitate sunt susceptibile să se aplice unei activități, precum o activitate de exploatare forestieră care, în mod evident, nu vizează capturarea sau uciderea, perturbarea speciilor de animale sau distrugerea deliberată ori culegerea ouălor. Având în vedere obiectivele Directivei habitate, precum și modul de redactare și contextul dispoziției citate anterior ( 6 ), aplicabilitatea acestor interdicții nu depinde nici de condiția ca o anumită activitate să riște să aibă un impact negativ asupra stadiului de conservare a speciei de animale respective. O interpretare contrară ar conduce la o eludare a examinării impactului unei activități asupra stadiului de conservare a unei specii de animale care este, în schimb, necesară în vederea adoptării derogărilor de la aceste interdicții ( 7 ).

Pe de altă parte, în măsura în care Directiva habitate urmărește, în scopul menținerii biodiversității, să asigure menținerea sau readucerea habitatelor naturale sau a speciilor sălbatice la un stadiu corespunzător de conservare interdicțiile prevăzute la articolul 12 alineatul (1) literele (a)-(c) se aplică chiar speciilor care au atins un astfel de stadiu de conservare, acestea trebuind să fie protejate împotriva oricărei deteriorări a stării respective.

În continuare, Curtea amintește că, pentru realizarea obiectivelor Directivei habitate, trebuie ca autoritățile competente să adopte măsuri preventive și să anticipeze activitățile dăunătoare speciilor protejate. Prin urmare, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă, în litigiul principal, activitatea silvică în discuție se întemeiază pe o abordare preventivă care ține seama de nevoile de conservare a speciilor în cauză, luând în considerare în același timp cerințele economice, sociale, culturale, regionale și locale.

În sfârșit, în ceea ce privește interzicerea deteriorării sau a distrugerii ariilor de reproducere sau de odihnă prevăzută la articolul 12 alineatul (1) litera (d) din Directiva habitate ( 8 ), Curtea declară că protecția riguroasă prevăzută la această dispoziție nu depinde de numărul de specimene dintr‑o specie prezente în zona în cauză. A fortiori, această protecție nu poate să depindă de riscul unui impact negativ asupra stadiului de conservare a speciei în cauză atunci când funcționalitatea ecologică permanentă a habitatului natural al acestei specii se pierde, în pofida măsurilor de precauție.

( 1 ) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 2010, L 20, p. 7, denumită în continuare „Directiva păsări”).

( 2 ) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109, denumită în continuare „Directiva habitate”).

( 3 ) Articolul 5 din Directiva păsări.

( 4 ) Articolul 5 din Directiva păsări.

( 5 ) Articolul 12 alineatul (1) literele (a)-(c) din Directiva habitate.

( 6 ) Articolul 12 alineatul (1) literele (a)-(c) din Directiva habitate.

( 7 ) Articolul 16 din Directiva habitate.

( 8 ) Articolul 12 alineatul (1) litera (d) din Directiva habitate.