Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 25 noiembrie 2020.#Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (SABAM) împotriva Weareone.World BVBA și Wecandance NV.#Trimitere preliminară – Concurență – Articolul 102 TFUE – Abuz de poziție dominantă – Noțiunea de «prețuri inechitabile» – Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor – Situație de monopol de facto – Poziție dominantă – Abuz – Executare a unor opere muzicale în cursul unor festivaluri de muzică – Sistem bazat pe veniturile brute obținute din vânzarea de bilete de intrare – Raport rezonabil cu prestația societății de gestiune colectivă – Determinare a părții din repertoriul muzical al societății de gestiune colectivă efectiv executate.#Cauza C-372/19.

Cauza C‑372/19

Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (SABAM)

împotriva

Weareone.World BVBAșiWecandance NV

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 25 noiembrie 2020

„Trimitere preliminară – Concurență – Articolul 102 TFUE – Abuz de poziție dominantă – Noțiunea de «prețuri inechitabile» – Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor – Situație de monopol de facto – Poziție dominantă – Abuz – Executare a unor opere muzicale în cursul unor festivaluri de muzică – Sistem bazat pe veniturile brute obținute din vânzarea de bilete de intrare – Raport rezonabil cu prestația societății de gestiune colectivă – Determinare a părții din repertoriul muzical al societății de gestiune colectivă efectiv executate”

Poziție dominantă – Condiții de tranzacționare inechitabile – Apreciere – Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor care dispune de un monopol – Impunere a redevențelor calculate pe baza unui tarif aplicat veniturilor brute obținute din vânzarea biletelor de intrare ale unui festival – Abuz – Inexistență – Nedeductibilitatea cheltuielilor aferente unor elemente care nu au legătură cu utilizarea operelor muzicale protejate – Lipsa incidenței – Verificări care revin instanței naționale

[art. 102 primul paragraf lit. (a) TFUE]

(a se vedea punctele 28-32 și 37-48)

Poziție dominantă – Condiții de tranzacționare inechitabile – Apreciere – Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor care dispune de un monopol – Impunere a unor redevențe pentru executarea unor opere care provin din repertoriul său – Sistem de reducere forfetară în tranșe, în funcție de proporția de opere muzicale executate care provin din acest repertoriu – Admisibilitate – Condiții – Verificări care trebuie efectuate de instanța națională

[art. 102 primul paragraf lit. (a) TFUE]

(a se vedea punctele 28-32 și 49-59)

Rezumat

SABAM, o societate comercială cu scop lucrativ, constituie unicul organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în Belgia. Ca atare, ea asigură printre altele perceperea și repartizarea drepturilor de autor în temeiul reproducerii și al comunicării către public a operelor muzicale care provin din repertoriul său. Weareone.World și Wecandance sunt, la rândul lor, organizatorii respectivi ai festivalelor anuale Tomorrowland și Wecandance (denumiți în continuare „organizatorii de festivaluri”). În cursul diverselor ediții ale acestor evenimente, au fost utilizate opere muzicale provenite din repertoriul SABAM. Pentru a obține plata redevențelor pe care intenționa să le solicite în acest sens organizatorilor de festivaluri, SABAM a stabilit cuantumul acestora în aplicarea unuia dintre cele două bareme tarifare lăsate la libera sa alegere, în speță cel al „tarifului de bază”.

Acest tarif de bază este calculat pe baza veniturilor brute obținute din vânzarea biletelor, după deducerea cheltuielilor de rezervare și a taxelor datorate, sau, alternativ, pe baza venitului artistic, atunci când cuantumul său este superior celui al veniturilor brute. În plus, tariful de bază prevede un sistem forfetar, în tranșe, care permite unui organizator de festival să obțină reduceri, în funcție de numărul de opere muzicale care provin din repertoriul SABAM executate efectiv cu ocazia evenimentului ( 1 ), cu condiția să fi comunicat lista acestora într‑un termen determinat.

Considerând că redevențele astfel calculate nu corespund valorii economice a serviciilor furnizate de SABAM, încălcând astfel interdicția abuzului de poziție dominantă prevăzută la articolul 102 TFUE, organizatorii de festivaluri au contestat sumele solicitate. În aceste condiții, SABAM a sesizat ondernemingsrechtbank Antwerpen (Tribunalul pentru Întreprinderi din Antwerpen, Belgia) cu cereri având ca obiect obligarea lor la plata sumelor solicitate, la care organizatorii s‑au opus, invocând nelegalitatea, în raport cu articolul 102 TFUE, a baremului tarifar reținut de SABAM.

În acest context, instanța belgiană sesizată a decis să solicite Curții precizări cu privire la noțiunea „abuz de poziție dominantă” pe care le consideră necesare pentru a se putea pronunța cu privire la cele două componente litigioase ale baremului tarifar în discuție.

Aprecierea Curții

O societate de gestiune colectivă precum SABAM, care dispune de un monopol pentru gestionarea pe teritoriul unui stat membru a drepturilor de autor referitoare la o categorie de opere protejate, intră sub incidența interdicției abuzului de poziție dominantă prevăzute la articolul 102 TFUE. În aceste condiții, Curtea subliniază de la bun început că revine instanței naționale sarcina de a constata existența unui astfel de abuz având în vedere toate împrejurările speței. În ceea ce privește redevențele impuse de o societate de gestiune colectivă, Curtea amintește că un abuz, prin impunerea unor condiții de tranzacționare inechitabile ( 2 ), poate rezulta din caracterul excesiv al prețului practicat, din moment ce acesta din urmă pare fără raport rezonabil cu valoarea economică a prestației furnizate de o astfel de societate, și anume punerea la dispoziția utilizatorilor a integralității repertoriului de opere muzicale protejate prin dreptul de autor pe care îl administrează. În această privință, trebuie în special să se urmărească găsirea unui echilibru adecvat între dreptul autorilor la o remunerație adecvată și interesele legitime ale utilizatorilor, prin luarea în considerare nu numai a valorii economice a serviciului de gestiune colectivă ca atare, ci și a caracteristicilor și a sferei de utilizare a operelor, precum și de valoarea economică generată în acest mod ( 3 ). Astfel, atunci când diferența dintre costul efectiv suportat și prețul efectiv solicitat pare excesiv, caracterul inechitabil al nivelului taxelor în cauză trebuie să provină dintr‑o comparație cu elemente pertinente, precum prețurile practicate în trecut de întreprinderea dominantă pentru aceleași servicii pe aceeași piață relevantă, prețurile practicate de o asemenea întreprindere pentru alte servicii sau în privința unor categorii diferite de clienți ori prețurile practicate de alte întreprinderi pentru același serviciu sau pentru servicii comparabile pe alte piețe naționale, cu condiția însă ca această comparație să fie făcută pe o bază omogenă.

În lumina acestor considerații Curtea examinează astfel cele două componente în litigiu ale baremului tarifar în cauză.

În ceea ce privește, în primul rând, admisibilitatea redevențelor calculate pe baza unui tarif aplicat veniturilor brute obținute din vânzarea de bilete de intrare, Curtea amintește, mai întâi, că trebuie să se considere că un barem de redevențe al unei societăți de gestiune colectivă întemeiat pe un procent din veniturile realizate printr‑un eveniment muzical constituie o exploatare normală a dreptului de autor și prezintă, în principiu, un raport rezonabil cu valoarea economică a prestației furnizate de această societate. Acest lucru este valabil și pentru un barem de redevențe precum cel în discuție în litigiul principal, care nu permite deducerea din veniturile luate în considerare a totalității cheltuielilor aferente organizării festivului care nu prezintă legătură cu operele muzicale care sunt executate în cadrul acestuia. În consecință, Curtea consideră că impunerea de către o societate de gestiune colectivă a unui astfel de barem nu constituie, în principiu, un comportament abuziv. În această privință, ea subliniază că poate fi nu numai deosebit de dificil să se determine și să se cuantifice, în mod obiectiv, sarcinile lipsite de legătură cu operele muzicale executate, ci și oneros, în măsura în care verificările necesare ar putea conduce la o creștere disproporționată a cheltuielilor de gestiune. Potrivit Curții, situația nu poate fi diferită decât dacă verificările pe care trebuie să le efectueze instanța națională ar arăta că redevențele efectiv impozitate în temeiul baremului în discuție prezintă un caracter excesiv în raport cu ansamblul circumstanțelor speței, inclusiv cota redevenței stabilite și baza pe care se calculează această cotă.

În ceea ce privește, în al doilea rând, luarea în considerare, în calculul redevențelor impuse, a părții operelor care provin din repertoriul societății de gestionare în discuție printre operele executate, Curtea amintește necesitatea luării în considerare, de către orice barem al redevențelor, a cantității de opere muzicale protejate prin dreptul de autor care a fost efectiv utilizată. În speță, un sistem forfetar, în tranșe, precum cel în cauză, ține seama, într‑o anumită măsură, chiar dacă în mod imprecis, de acest ordin de mărime. Caracterul abuziv al unui astfel de sistem nu poate fi totuși exclus dacă există o metodă alternativă care permite să se identifice și să se cuantifice într‑un mod mai precis utilizarea acestor opere fără a determina o creștere disproporționată a cheltuielilor de gestiune. În aceste condiții, Curtea consideră admisibilă recurgerea la un astfel de sistem forfetar în tranșe, cu condiția ca instanța națională să se fi asigurat că o determinare mai precisă a părții operelor executate care provin din repertoriul SABAM întâmpină obstacole tehnice sau economice dovedite.

( 1 ) În speță, acest sistem forfetar prevede să se ia în considerare o treime, respectiv două treimi din tariful de bază atunci când mai puțin de o treime sau de două treimi din operele muzicale executate provin din repertoriul SABAM.

( 2 ) În sensul articolului 102 primul paragraf litera (a) TFUE.

( 3 ) A se vedea de asemenea articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă (JO 2014, L 84, p. 72).