Hotărârea Curții (Camera întâi) din 2 aprilie 2020.#Condominio di Milano, via Meda împotriva Eurothermo SpA.#Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Articolul 1 alineatul (1) – Articolul 2 litera (b) – Noțiunea de «consumator» – Coproprietatea unui imobil.#Cauza C-329/19.

Cauza C‑329/19

Condominio di Milano, via Meda

împotriva

Eurothermo SpA

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Milano)

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 2 aprilie 2020

„Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Articolul 1 alineatul (1) – Articolul 2 litera (b) – Noțiunea de «consumator» – Coproprietatea unui imobil”

Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Noțiunea de consumator – Coproprietatea unui imobil – Excludere

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 2 lit. (b)]

(a se vedea punctele 24 și 27-29)

Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Domeniu de aplicare – Jurisprudență națională care aplică normele de protecție a consumatorilor în privința contractelor încheiate de o coproprietate imobiliară cu un profesionist – Admisibilitate

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 1 alin. (1) și art. 2 lit. (b)]

(a se vedea punctele 34, 35 și 37-39 și dispozitivul)

Rezumat

În Hotărârea Condominio di Milano, via Meda (C‑329/19), pronunțată la 2 aprilie 2020, Curtea a statuat că Directiva privind clauzele abuzive ( 1 ) nu se opune unei jurisprudențe naționale care interpretează legislația privind transpunerea acestei directive, potrivit căreia normele de protecție a consumatorilor pe care le conține se aplică unui contract încheiat de o coproprietate imobiliară, precum un condominio, cu un profesionist, chiar dacă un astfel de subiect de drept nu intră în domeniul său de aplicare.

Această hotărâre se înscrie în cadrul unei cereri de decizie preliminară adresate de Tribunale di Milano (Tribunalul din Milano, Italia) (denumită în continuare „instanța de trimitere”). O coproprietate imobiliară, condominio di Milano, via Meda (denumit în continuare „condominio Meda”), reprezentat de administratorul său, încheiase cu întreprinderea Eurothermo un contract de furnizare de energie termică. În virtutea unei clauze din acest contract, în cazul întârzierii plăților, debitorul trebuia să plătească dobânzi de întârziere la rata de 9,25 % începând de la scadența termenului de plată a soldului. Condominio Meda a formulat, în fața instanței de trimitere, opoziție la o somație de plată a unor dobânzi de întârziere în temeiul acestei clauze, invocând caracterul său abuziv și faptul că avea calitatea de consumator, în sensul Directivei privind clauzele abuzive. În speță, instanța de trimitere a considerat că această clauză era abuzivă, însă avea îndoieli cu privire la posibilitatea de a considera că o coproprietate imobiliară, precum un condominio în dreptul italian, intră în categoria consumatorilor, în sensul directivei.

În ceea ce privește, în primul rând, noțiunea de „consumator” ( 2 ), Curtea a amintit că, pentru ca o persoană să intre sub incidența noțiunii menționate, trebuie îndeplinite două condiții cumulative, și anume să fie vorba despre o persoană fizică, iar aceasta să își desfășoare activitatea în scopuri care nu sunt profesionale. În ceea ce privește prima dintre aceste condiții, Curtea a constatat că, în stadiul actual de dezvoltare a dreptului Uniunii Europene, noțiunea de „proprietate” nu este armonizată la nivelul Uniunii și că pot continua să existe diferențe între statele membre. În consecință, Curtea a precizat că statele membre rămân libere să califice sau nu coproprietatea drept „persoană juridică” în ordinile lor naționale. Prin urmare, Curtea a statuat că o coproprietate, precum condominio în dreptul italian, nu îndeplinește această primă condiție și, așadar, nu intră în sfera noțiunii de „consumator”, astfel încât contractul încheiat între această coproprietate și un profesionist este exclus din domeniul de aplicare al directivei.

În al doilea rând, Curtea a examinat dacă o jurisprudență națională care aplică normele de protecție a consumatorilor în privința unui contract încheiat de un condominio cu un profesionist este conformă cu spiritul sistemului de protecție a consumatorilor în cadrul Uniunii. În această privință, Curtea a amintit că directiva efectuează o armonizare parțială și minimă a legislațiilor naționale privind clauzele abuzive, lăsând statelor membre posibilitatea de a asigura consumatorului un nivel de protecție mai ridicat prin dispoziții naționale mai stricte, cu condiția să fie compatibile cu Tratatul FUE ( 3 ). Astfel, Curtea a subliniat că se înscrie în obiectivul de protecție a consumatorilor urmărit de această directivă o linie jurisprudențială în temeiul căreia, pentru a proteja și mai mult consumatorul, domeniul de aplicare al acestei protecții este extins la un subiect de drept, precum condominio în dreptul italian, care nu este o persoană fizică, în conformitate cu dreptul național. Rezultă că, deși un asemenea subiect de drept nu intră în sfera noțiunii de „consumator”, în sensul acestei directive, statele membre pot aplica dispozițiile sale în domenii care nu intră în sfera sa de aplicare în măsura în care o astfel de interpretare asigură un nivel de protecție mai ridicat consumatorilor și nu aduce atingere dispozițiilor tratatelor. În consecință, Curtea a statuat că o jurisprudență națională care interpretează legislația privind transpunerea Directivei privind clauzele abuzive și potrivit căreia normele de protecție a consumatorilor pe care le conține se aplică și unui contract încheiat de o coproprietate imobiliară, precum condominio în dreptul italian, cu un profesionist este conformă cu această directivă, chiar dacă un astfel de subiect de drept nu intră în domeniul său de aplicare.

( 1 ) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

( 2 ) Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13.

( 3 ) Articolul 169 alineatul (4) TFUE; considerentul (12) și articolul 8 din Directiva 93/13.