Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 mai 2021.#X împotriva College van burgemeester en wethouders van de gemeente Purmerend.#Trimitere preliminară – Transport interior de mărfuri periculoase – Directiva 2008/68/CE – Articolul 5 alineatul (1) – Noțiunea de «cerințe de construcție» – Interdicția de a prevedea cerințe de construcție mai stricte – Autoritatea unui stat membru de a impune unei stații de alimentare să fie aprovizionată cu gaz petrolier lichefiat (GPL) numai prin intermediul unor vehicule‑cisternă care dispun de un anumit scut termic neprevăzut de Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR) – Nelegalitate – Decizie care nu poate fi atacată în drept de către o categorie de justițiabili – Posibilitate strict reglementată de a obține anularea unei astfel de decizii în cazul neconformității vădite cu dreptul Uniunii – Principiul securității juridice – Principiul efectivității.#Cauza C-120/19.

Cauza C‑120/19

împotriva

College van burgemeester en wethouders van de gemeente Purmerend

[cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State (Țările de Jos)]

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 mai 2021

„Trimitere preliminară – Transport interior de mărfuri periculoase – Directiva 2008/68/CE – Articolul 5 alineatul (1) – Noțiunea de «cerințe de construcție» – Interdicția de a prevedea cerințe de construcție mai stricte – Autoritatea unui stat membru de a impune unei stații de alimentare să fie aprovizionată cu gaz petrolier lichefiat (GPL) numai prin intermediul unor vehicule‑cisternă care dispun de un anumit scut termic neprevăzut de ADR – Nelegalitate – Decizie care nu poate fi atacată în drept de o categorie de justițiabili – Posibilitate strict reglementată de a obține anularea unei astfel de decizii în cazul neconformității vădite cu dreptul Uniunii – Principiul securității juridice – Principiul efectivității”

Transporturi – Transport intern al mărfurilor periculoase – Directiva 2008/68/CE – Cerințe de construcție – Noțiune – Interpretare în raport cu Acordul european privind transportul internațional de mărfuri periculoase pe șosele (ADR) – Cerință neprevăzută de ADR prin care se impune unei stații de alimentare să fie aprovizionată cu gaz petrolier lichefiat (GPL) numai prin intermediul unor vehicule‑cisternă care dispun de un anumit scut termic – Cerință mai strictă – Inadmisibilitate – Cerință impusă printr‑o decizie administrativă individuală sub forma unei autorizații de mediu eliberate unei stații de alimentare – Instrumente care urmăresc să asigure la nivel național instituirea unui astfel de scut termic special pentru vehiculele‑cisternă utilizate pentru aprovizionarea cu GPL – Lipsa incidenței

[Directiva 2008/68 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (2) și art. 5 alin. (1); Acordul european privind transportul internațional de mărfuri periculoase pe șosele, anexele A și B]

(a se vedea punctele 34-38, 40-43, 44-47 și 57 și dispozitiv 1)

Transporturi – Transport intern al mărfurilor periculoase – Directiva 2008/68/CE – Facultatea statelor membre de a reglementa sau de a interzice transportul intern al mărfurilor periculoase numai din alte motive decât siguranța transportului – Interdicție, pentru statele membre care utilizează o astfel de facultate, de a institui cerințe de construcție mai stricte decât cele prevăzute de ADR

[Directiva 2008/68 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (5) și art. 6; Acordul european privind transportul internațional de mărfuri periculoase pe șosele]

(a se vedea punctele 48 și 51-55)

Transporturi – Transport intern al mărfurilor periculoase – Directiva 2008/68/CE – Interdicție de a institui cerințe de construcție mai stricte decât cele prevăzute de ADR – Cerință neprevăzută de ADR prin care se impune unei stații de alimentare să fie aprovizionată cu gaz petrolier lichefiat (GPL) numai prin intermediul unor vehicule‑cisternă care dispun de un anumit scut termic – Normă procedurală națională care prevede posibilitatea de a obține anularea unei decizii administrative prin care se impune o asemenea cerință doar în cazul neconformității vădite cu dreptul Uniunii, stabilită de justițiabil – Normă care vizează garantarea securității juridice – Admisibilitate în raport cu principiul efectivității sub rezerva de a nu face iluzorie în fapt posibilitatea unui justițiabil de a obține anularea efectivă a cerinței în discuție – Verificare ce revine instanței naționale

(Directiva 2008/68 a Parlamentului European și a Consiliului)

(a se vedea punctele 72-77 și 83 și dispozitiv 2)

Rezumat

X, o rezidentă neerlandeză care locuiește în apropierea unei stații de alimentare care vinde printre altele gaz petrolier lichefiat (GPL), dorește să se pună capăt acestei vânzări din motive de siguranță. Prin urmare, aceasta a solicitat College van burgemeester en wethouders van de gemeente Purmerend (Consiliul Local al comunei Purmerend, Țările de Jos) să retragă autorizația de mediu eliberată acestei stații de alimentare. Consiliul a respins această cerere, însă a adoptat o decizie prin care a impus aceleiași stații de alimentare două cerințe suplimentare referitoare la aprovizionarea sa cu GPL. Una dintre ele prevede că această aprovizionare trebuie să fie efectuată din acel moment numai prin intermediul unor vehicule‑cisternă echipate cu un anumit scut termic capabil să întârzie scenariul unei „explozii a vaporilor unui lichid în fierbere” cu cel puțin 75 de minute de la declanșarea unui incendiu.

Considerând că cerințele suplimentare impuse prin decizia administrativă trebuiau anulate pentru motivul că nu puteau fi puse în aplicare din cauza incompatibilității lor cu Directiva 2008/68 ( 1 ), X a introdus o acțiune la rechtbank Noord‑Holland (Tribunalul Provinciei Olanda de Nord, Țările de Jos). Întrucât această acțiune a fost respinsă, X a formulat apel la Raad van State (Consiliul de Stat, Țările de Jos).

În acest context, instanța menționată a suspendat judecarea cauzei pentru a adresa întrebări Curții cu privire la interpretarea articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2008/68 ( 2 ). Pe de o parte, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă această dispoziție se opune unei cerințe precum cea referitoare la scutul termic special în discuție. Pe de altă parte, aceasta urmărește să afle dacă principiul efectivității, în temeiul căruia o prevedere procedurală națională nu trebuie să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului Uniunii, se opune normei de drept neerlandez care prevede că, pentru ca o cerință contrară dreptului Uniunii impusă printr‑o decizie administrativă care nu poate fi atacată în drept de către o categorie de justițiabili să poată fi anulată ca urmare a caracterului său neexecutabil dacă ar fi pusă în aplicare printr‑o decizie ulterioară, justițiabilul trebuie să demonstreze neconformitatea sa vădită cu dreptului Uniunii.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea arată că din modul de redactare a articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2008/68 reiese că, în ceea ce privește transportul național de mărfuri periculoase efectuat în special de vehicule înmatriculate sau puse în circulație pe teritoriul lor, statele membre nu pot aplica, din motive de siguranță a transportului, cerințe mai stricte în materie de construcție. Astfel, deși Directiva 2008/68 nu definește noțiunea de „cerințe de construcție”, aceasta prevede că transportul de mărfuri periculoase trebuie să aibă loc cu respectarea condițiilor stabilite de Acordul european privind transportul internațional de mărfuri periculoase pe șosele ( 3 ). În speță, având în vedere că ADR cuprinde „prescripții referitoare la construcți[e]”, această noțiune trebuie înțeleasă prin trimiterea la prescripțiile corespondente care figurează în acesta. Niciuna dintre prescripțiile referitoare la construcție prevăzute de ADR nu corespunde însă unei cerințe care impune un scut termic precum cel în discuție în litigiul principal. Prin urmare, un astfel de scut constituie o cerință de construcție mai strictă, interzisă de articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2008/68.

Curtea adaugă că această dispoziție, care impune o interdicție clară, generală și absolută, se opune oricărei măsuri adoptate de un stat membru, inclusiv o măsură adoptată de o autoritate locală care ia forma unei decizii administrative individuale, care ar încălca această interdicție, chiar și în situația în care o astfel de măsură nu ar impune decât în mod indirect o cerință în materie de construcție operatorilor de vehicule‑cisternă care asigură aprovizionarea cu GPL a destinatarului acestei măsuri. În plus, recurgerea de către autoritățile naționale la instrumente instituite pentru a asigura că vehiculele‑cisternă care transportă GPL îndeplinesc cerința referitoare la scutul termic special nu poate justifica o decizie administrativă prin care se impune o cerință de construcție interzisă de articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2008/68.

Pe de altă parte, Curtea subliniază că nici articolul 1 alineatul (5) din Directiva 2008/68 nu permite statelor membre să edicteze cerințe în materie de construcție mai stricte decât cele prevăzute de ADR. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, statele membre pot reglementa sau interzice, numai pentru alte motive decât siguranța transportului, transportul unor mărfuri periculoase pe teritoriul lor. Or, cerințele în materie de construcție urmăresc creșterea siguranței transportului. În consecință, statele membre nu pot să prevadă, în sensul articolului 1 alineatul (5) din această directivă, alte norme de siguranță a transportului decât cele prevăzute de directiva menționată și de anexele A și B la ADR, în caz contrar acestea riscând să pună în pericol dublul obiectiv de armonizare a normelor de siguranță și de asigurare a bunei funcționări a pieței interne a transporturilor.

În al doilea rând, Curtea examinează compatibilitatea cu dreptul Uniunii a normei procedurale naționale reprezentate de „criteriul evidenței”, care permite unui justițiabil să solicite să se constate că o cerință care figurează într‑o decizie administrativă definitivă nu poate fi pusă în aplicare și să obțină, pe cale de consecință, anularea acestei cerințe, cu condiția să fie stabilită o neconformitate vădită între respectiva cerință și dreptul Uniunii. Această normă urmărește, potrivit Curții, să găsească un echilibru just între principiile securității juridice și legalității în raport cu dreptul Uniunii, punând un accent preponderent pe caracterul definitiv al cerinței vizate, în vederea garantării securității juridice, admițând totodată, în condiții stricte, că se poate deroga de la aceasta. Având în vedere această finalitate, principiul efectivității nu se opune, în principiu, unei astfel de norme. Cu toate acestea, pentru a se asigura că această finalitate este atinsă efectiv, criteriul evidenței nu ar trebui să fie aplicat într‑un mod atât de strict încât condiția legată de neconformitatea vădită cu dreptul Uniunii să facă iluzorie în fapt posibilitatea unui justițiabil de a obține anularea efectivă a cerinței în discuție.

( 1 ) Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO 2008, L 260, p. 13), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/103/UE a Comisiei din 21 noiembrie 2014 (JO 2014, L 335, p. 15).

( 2 ) Potrivit acestei dispoziții, „[c]u excepția cerințelor de construcție, statele membre pot aplica din motive de siguranță a transportului dispoziții mai stricte în privința transportului național de mărfuri periculoase efectuat prin intermediul unor vehicule, vagoane sau nave destinate căilor navigabile interioare înmatriculate sau puse în circulație pe teritoriul lor”.

( 3 ) Acordul european privind transportul internațional de mărfuri periculoase pe șosele, încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957 (denumit în continuare „ADR”), în versiunea în vigoare la 1 ianuarie 2015.