Concluziile avocatului general J. Richard de la Tour prezentate la 9 decembrie 2020.#Natumi GmbH împotriva Land Nordrhein-Westfalen.#Cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht.#Trimitere preliminară – Agricultură și pescuit – Producția ecologică și etichetarea produselor ecologice – Regulamentul (CE) nr. 834/2007 – Articolul 19 alineatul (2) – Articolele 21 și 23 – Regulamentul (CE) nr. 889/2008 – Articolul 27 alineatul (1) – Articolul 28 – Anexa IX punctul 1.3 – Procesarea produselor alimentare ecologice – Ingrediente neecologice de origine agricolă – Alga lithothamnium calcareum – Pudră obținută din sedimente ale acestei alge, curățate, măcinate și uscate – Calificare – Utilizare în produse alimentare ecologice în scopul îmbogățirii lor cu calciu – Autorizare – Condiții.#Cauza C-815/19.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 ( 2 ) și a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul ( 3 ).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Natumi GmbH, pe de o parte, și Land Nordrhein‑Westfalen (landul Renania de Nord‑Westfalia, Germania), reprezentat de Landesamt für Natur, Umwelt und Verbraucherschutz Nordrhein‑Westfalen (Autoritatea pentru Protecția Naturii, Mediului și Consumatorilor din Renania de Nord‑Westfalia, Germania), pe de altă parte, în legătură cu utilizarea contestată a unui produs neecologic, în speță alga Lithothamnium (Lithothamnium calcareum), în procesarea unui produs alimentar și utilizarea unor termeni referitori la metoda de producție ecologică, precum și la prezența calciului în etichetarea acestui produs alimentar astfel procesat.

Această cauză oferă Curții ocazia de a analiza posibilitatea de a utiliza sau nu, în produse alimentare ecologice procesate, o substanță care, deși înscrisă în lista limitativă a ingredientelor agricole neecologice autorizate în materie, este utilizată ca sursă de minerale sau de micronutrienți neautorizați de legislația Uniunii sau a unui stat membru compatibilă cu legislația Uniunii. Astfel, aceasta este în esență întrebarea adresată Curții.

În prezentele concluzii, vom propune Curții să răspundă negativ la întrebarea menționată.

Regulamentul nr. 834/2007 enunță în considerentele (3), (5), (20), (22) și (25): „(3) Cadrul legal [al Uniunii] care reglementează sectorul producției ecologice ar trebui să urmărească atingerea obiectivului asigurării unei concurențe loiale și a unei funcționări adecvate a pieței interne a produselor ecologice, precum și a menținerii și justificării încrederii consumatorilor în produsele etichetate drept ecologice […] […] (5) În consecință, este oportună definirea mai explicită a obiectivelor, a principiilor și a normelor aplicabile producției ecologice, pentru a contribui la transparență și la încrederea consumatorilor, precum și la o percepție armonizată a conceptului de producție ecologică. […] (20) Alimentele procesate ar trebui etichetate ca fiind ecologice doar atunci când toate sau majoritatea ingredientelor lor de origine agricolă sunt ecologice. Cu toate acestea, ar trebui stabilite dispoziții speciale de etichetare pentru alimentele procesate care conțin ingrediente agricole ce nu pot fi obținute în mod ecologic, așa cum este cazul produselor de vânat și pescuit […] […] (22) Este important să fie păstrată încrederea consumatorilor în produsele ecologice. Din acest motiv, derogările de la cerințele aplicabile producției ecologice ar trebui să fie limitate strict la cazurile în care aplicarea normelor excepționale este considerată justificată. […] (25) [S]e consideră necesară limitarea aplicării siglei [de producție ecologică a Uniunii Europene] pe produse ce cuprind exclusiv sau în cea mai mare parte ingrediente ecologice, pentru a nu induce în eroare consumatorii în privința naturii ecologice a întregului produs. Din acest motiv, nu ar trebui permisă utilizarea acesteia în etichetarea produselor în perioada de conversie sau a produselor alimentare procesate care conțin ingrediente agricole ecologice într‑o proporție mai mică de 95 %.”

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Scopul și domeniul de aplicare”, prevede: „(1) Prezentul regulament asigură bazele unei dezvoltări durabile a producției ecologice, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne, garantând concurența loială, asigurând încrederea consumatorilor și protejând interesele acestora. Prezentul regulament stabilește obiective și principii comune care stau la baza normelor pe care le conține în privința: (a) tuturor stadiilor de producție, procesare și distribuție a produselor ecologice și a controlului acestora; (b) utilizării în etichetare și în publicitate a indicațiilor aplicabile producției ecologice. (2) Prezentul regulament se aplică următoarelor produse de origine agricolă, inclusiv în cazul celor provenite din acvacultură, atunci când sunt introduse pe piață sau se intenționează introducerea lor pe piață: (a) produse agricole vii sau neprocesate; (b) produse agricole procesate pentru a fi utilizate ca alimente; (c) hrană pentru animale; […] (4) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții [ale Uniunii] sau naționale, în conformitate cu legislația [Uniunii] privind produsele menționate în prezentul articol, precum dispozițiile care reglementează producția, prepararea, comercializarea, etichetarea și controlul, inclusiv legislația privind alimentele și hrana animalelor.”

Articolul 6 din Regulamentul nr. 834/2007, intitulat „Principii specifice aplicabile procesării alimentelor ecologice”, prevede: „[P]roducția alimentelor ecologice procesate se bazează pe următoarele principii specifice: (a) producerea alimentelor ecologice din ingrediente agricole ecologice, cu excepția cazului în care un ingredient nu este disponibil pe piață sub formă ecologică; (b) limitarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcții principale tehnologice și organoleptice și a micronutrienților și auxiliarilor tehnologici, astfel încât aceștia să fie utilizați în cea mai mică măsură și doar în cazul unei nevoi tehnologice esențiale sau în scopuri nutriționale speciale; (c) excluderea substanțelor și a metodelor de procesare ce pot induce în eroare în privința adevăratei naturi a produsului; (d) procesarea atentă a hranei, de preferință prin metode biologice, mecanice și fizice.”

Articolul 13 din acest regulament, intitulat „Norme aplicabile producției de alge marine”, prevede: „(1) Recoltarea algelor marine sălbatice ce cresc în mod spontan în zona maritimă și a părților acestora este considerată drept o metodă de producție ecologică, dacă: (a) zonele de producție sunt caracterizate printr‑un înalt nivel ecologic […] și nu sunt inadecvate din punct de vedere sanitar. Până la introducerea unor norme mai detaliate de punere în aplicare a legislației, algele marine sălbatice comestibile nu se recoltează în zone ce nu întrunesc criteriile stabilite pentru zonele din clasa A sau clasa B, astfel cum sunt definite în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 854/2004[ ( 4 )]; […]”

Articolul 14 alineatul (1) litera (d) punctul (iv) din Regulamentul nr. 834/2007 prevede: „[P]roducției animaliere ecologice i se aplică următoarele norme: […] (d) în privința modului de hrănire: […] (iv) materiile prime neecologice de origine vegetală, animală sau minerală destinate hranei animalelor, aditivii pentru hrana animalelor, anumite produse utilizate în nutriția animalieră și auxiliarii tehnologici se folosesc numai dacă utilizarea acestora în producția ecologică a fost autorizată în conformitate cu dispozițiile articolului 16.”

Articolul 19 din acest regulament, intitulat „Norme generale aplicabile producției de alimente procesate”, prevede la alineatul (2): „Următoarele condiții se aplică compoziției alimentelor ecologice procesate: (a) produsul este fabricat în principal din ingrediente de origine agricolă; pentru a stabili dacă un produs este fabricat în principal din ingrediente de origine agricolă, nu se iau în considerare apa și sarea de bucătărie; (b) pot fi utilizați numai aditivii, auxiliarii tehnologici, aromele, apa, sarea, preparatele din microorganisme și enzime, mineralele, oligoelementele, vitaminele, precum și aminoacizi și alți micronutrienți incluși în alimente în scopuri nutriționale speciale, numai dacă utilizarea lor în producția ecologică a fost autorizată în conformitate cu articolul 21; (c) ingredientele agricole neecologice se pot utiliza numai dacă utilizarea acestora a fost autorizată pentru producția ecologică în conformitate cu articolul 21 sau dacă au fost autorizate provizoriu de către un stat membru; […]”

Articolul 21 din regulamentul menționat, intitulat „Criterii de utilizare a anumitor produse și substanțe în cadrul procesării”, are următorul cuprins: „(1) Autorizarea produselor și a substanțelor pentru a fi utilizate în producția ecologică și includerea acestora în lista limitativă a produselor și a substanțelor menționată la articolul 19 alineatul (2) literele (b) și (c) respectă obiectivele și principiile stabilite în titlul II și următoarele criterii, evaluate în ansamblu: (i) nu există soluții alternative autorizate în conformitate cu prezentul capitol; (ii) fără a recurge la acestea, ar fi imposibilă producerea sau conservarea alimentelor sau respectarea proprietăților dietetice ale acestora, prevăzute de legislația [Uniunii]. […] (2) În conformitate cu procedura menționată la articolul 37 alineatul (2), Comisia [Europeană] decide cu privire la autorizarea produselor și a substanțelor și includerea acestora pe lista restrânsă menționată la alineatul (1) din prezentul articol și stabilește condiții specifice și limite de utilizare și, dacă este necesar, decide retragerea produselor. […]”

Articolul 23 din Regulamentul nr. 834/2007, intitulat „Utilizarea termenilor referitori la producția ecologică”, prevede: „(1) În sensul prezentului regulament, un produs este considerat ca purtând termeni referitori la metoda de producție ecologică în cazul în care, pe etichetă, pe materialele publicitare sau în documentele comerciale, produsul în cauză, ingredientele sau materiile sale prime sunt descrise în termeni care sugerează cumpărătorului că produsul, ingredientele sau materiile sale prime au fost obținute în conformitate cu normele aplicabile producției prevăzute de prezentul regulament. În special, termenii enumerați în anexă, cuvintele derivate și diminutivele acestora, precum «bio» și «eco», singure sau în combinație, pot fi folosite pe teritoriul [Uniunii Europene] și în orice limbă [a Uniunii] pentru etichetarea și promovarea unui produs ce răspunde exigențelor prevăzute de prezentul regulament. În etichetarea sau promovarea produselor agricole vii sau neprocesate se pot folosi termeni referitori la metoda de producție ecologică doar atunci când, ca cerință suplimentară, toate ingredientele respectivului produs au fost de asemenea create în conformitate cu cerințele prevăzute de prezentul regulament. (2) Termenii menționați la alineatul (1) nu se folosesc nicăieri în [Uniune] și în nicio limbă [a Uniunii] pe eticheta, materialele publicitare și în documentele comerciale ale unui produs ce nu răspunde exigențelor enunțate în prezentul regulament, cu excepția cazului în care acești termeni nu se aplică produselor agricole din produsele alimentare sau hrana pentru animale sau în mod clar nu au nicio legătură cu producția ecologică. De asemenea, nu se folosesc niciun fel de termeni, inclusiv termeni utilizați în mărci comerciale, sau practici utilizate în etichetare sau promovare ce pot induce în eroare consumatorul sau utilizatorul prin sugerarea faptului că un produs sau ingredientele acestuia răspund exigențelor prevăzute de prezentul regulament. […] (4) În privința produselor alimentare procesate, se pot folosi termenii menționați la alineatul (1): (a) în descrieri comerciale, cu condiția ca: (i) produsele alimentare procesate să respecte cerințele prevăzute la articolul 19; (ii) cel puțin 95 % în greutate din ingredientele de origine agricolă să fie ecologice; (b) numai în lista de ingrediente, cu condiția ca produsele alimentare să respecte cerințele prevăzute la articolul 19 alineatul (1), articolul 19 alineatul (2) litera (a), articolul 19 alineatul (2) litera (b) și articolul 19 alineatul (2) litera (d); […]”

Considerentele (20) și (21) ale Regulamentului nr. 889/2008 enunță: „(20) Anumite produse și substanțe neecologice sunt necesare în scopul producerii anumitor furaje și alimente ecologice procesate. Regulile armonizate de procesare a vinului la nivel[ul Uniunii] necesită o perioadă mai lungă de timp. În consecință, produsele menționate trebuie excluse în ceea ce privește procesarea vinului până la adoptarea de reguli specifice acestui sector, printr‑o procedură ulterioară. (21) În vederea procesării produselor alimentare ecologice, utilizarea anumitor ingrediente de origine neagricolă, a anumitor adjuvanți tehnologici la procesarea produselor alimentare și a anumitor ingrediente neecologice de origine agricolă a fost permisă în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2092/91[ ( 5 )], în condiții bine definite. În vederea continuității agriculturii ecologice, produsele și substanțele în cauză trebuie, în conformitate cu dispozițiile stabilite la articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul […] nr. 834/2007, să fie permise în continuare. Mai mult decât atât, din motive de claritate, este necesară enumerarea în anexele la prezentul regulament a produselor și a substanțelor care au fost permise în temeiul Regulamentului […] nr. 2092/91. Pot fi adăugate alte produse și substanțe în aceste liste pe viitor, în cadrul unui alt temei juridic, și anume articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul […] nr. 834/2007. În consecință, trebuie identificat statutul fiecărei categorii de produse și substanțe în parte prin intermediul unui simbol din listă.”

Capitolul 1a din titlul II din Regulamentul nr. 889/2008, referitor la „[p]roducția de alge marine”, prevede la articolul 6a, intitulat „Domeniul de aplicare”: „Prezentul capitol stabilește norme de producție detaliate pentru algele marine. În sensul prezentului capitol, termenul «alge marine» include algele marine pluricelulare, fitoplanctonul și microalgele.”

Articolul 22 litera (d) din acest regulament prevede: „În sensul articolului 14 alineatul (1) litera (d) punctul (iv) din Regulamentul […] nr. 834/2007, numai următoarele substanțe pot fi utilizate la prelucrarea hranei ecologice pentru animale și pentru hrănirea animalelor crescute ecologic: […] (d) materii prime pentru hrana animalelor, de origine minerală, care sunt enumerate în anexa V secțiunea 1.”

Articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 889/2008 are următorul cuprins: „În sensul articolului 19 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul […] nr. 834/2007, numai următoarele substanțe pot fi utilizate la procesarea alimentelor ecologice, cu excepția produselor din sectorul vitivinicol, în cazul cărora se aplică dispozițiile de la capitolul 3a: […] (f) mineralele (inclusiv oligoelementele), vitaminele, aminoacizii și micronutrienții, cu condiția ca: (i) utilizarea lor în alimentele destinate consumului normal este o cerință legală care decurge direct din dispoziții de drept al Uniunii sau din dispoziții de drept intern compatibile cu dreptul Uniunii, cu consecința că alimentele nu pot fi introduse deloc pe piață ca alimente destinate consumului normal dacă mineralele, vitaminele, aminoacizii sau micronutrienții respectivi nu sunt adăugați; (ii) în ceea ce privește alimentele introduse pe piață ca având anumite caracteristici sau efecte în legătură cu sănătatea ori nutriția sau în legătură cu nevoile anumitor grupuri de consumatori: – în produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului[ ( 6 )], utilizarea acestora este autorizată în temeiul regulamentului menționat și al actelor adoptate în temeiul articolului 11 alineatul (1) din regulamentul menționat pentru produsele în cauză, – în produsele reglementate prin Directiva 2006/125/CE a Comisiei[ ( 7 )], utilizarea lor este autorizată în temeiul directivei menționate sau – în produsele reglementate prin Directiva 2006/141/CE a Comisiei[ ( 8 )], utilizarea lor este autorizată în temeiul directivei menționate.”

Articolul 28 din Regulamentul nr. 889/2008 prevede: „În sensul articolului 19 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul […] nr. 834/2007, ingredientele agricole neecologice enumerate în anexa IX la prezentul regulament pot fi folosite în procesarea produselor alimentare ecologice.”

Anexa V la Regulamentul nr. 889/2008 privește „[m]ateriile prime pentru hrana animalelor menționate la articolul 22 litera (d), la articolul 24 alineatul (2) și la articolul 25m alineatul (1)”. Secțiunea 1 conține lista „[m]aterii[lor] prime de origine minerală pentru hrana animalelor” în care figurează printre altele cochilii marine calcaroase, alge roșii coraliene (Maerl), alge marine calcaroase, gluconat de calciu și carbonat de calciu.

Secțiunea A din anexa VIII la acest regulament, cu care trebuie coroborat articolul 27, precizează că carbonatul de calciu (E 170) nu se utilizează pentru colorarea sau îmbogățirea cu calciu a produselor.

Anexa IX la regulamentul menționat, intitulată „Ingrediente de origine agricolă care nu au fost obținute prin metode ecologice prevăzute la articolul 28”, conține o secțiune 1 care privește „[p]roduse vegetale neprelucrate, precum și produse derivate din acestea prin procesare”. La punctul 1.3 din secțiunea menționată figurează „[a]lge, inclusiv algele marine, a căror utilizare este autorizată în metodele de preparare a produselor alimentare neecologice”.

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare ( 9 ), intitulat „Cerințe privind adaosul de vitamine și minerale”, prevede la alineatul (1): „Numai vitaminele și/sau mineralele enumerate în anexa I, sub formele enumerate în anexa II, se pot adăuga în produsele alimentare, în conformitate cu normele stabilite de prezentul regulament.”

Anexa I la Regulamentul nr. 1925/2006, intitulată „Vitamine și minerale care se pot adăuga în produsele alimentare”, menționează printre altele, la punctul 2, referitor la „[m]inerale”, calciul.

Anexa II la acest regulament, intitulată „Preparate cu vitamine și substanțe minerale care se pot adăuga în produsele alimentare”, menționează la punctul 2 referitor la „[s]ubstanțe minerale”, carbonatul de calciu, clorura de calciu, citrat malatul de calciu, sărurile de calciu ale acidului citric, gluconatul de calciu, glicerofosfatul de calciu, lactatul de calciu, sărurile de calciu ale acidului ortofosforic, hidroxidul de calciu, malatul de calciu, oxidul de calciu, sulfatul de calciu și oligozaharidele de calciu fosforil.

Articolul 2 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 ( 10 ) definește termenul „ingredient” ca fiind „orice substanță sau produs, inclusiv aromele, aditivii alimentari și enzimele alimentare, precum și orice constituent al unui ingredient compus, utilizat(ă) în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și prezent(ă) încă în produsul finit, eventual sub o formă modificată; reziduurile nu sunt considerate ingrediente”.

Articolul 2 alineatul (2) litera (s) din acest regulament definește termenul „nutrient” ca fiind „proteine, glucide, grăsimi, fibre, sodiu, vitamine și minerale enumerate în partea A punctul 1 din anexa XIII la prezentul regulament, precum și substanțele care aparțin sau fac parte din oricare dintre respectivele categorii”.

Reclamanta din litigiul principal, Natumi, este un producător de băuturi pe bază de soia și de orez, pe care le comercializează în formă preambalată. Ea adaugă în băuturi alga Lithothamnium calcareum, o algă roșie calcaroasă sub formă de pudră obținută din sedimente curățate, măcinate și uscate din această algă moartă. Alga respectivă conține în principal carbonat de calciu și carbonat de magneziu.

Natumi comercializează printre altele o băutură denumită „Soja‑Drink‑Calcium” etichetată ca produs „ecologic” și prezintă următoarele mențiuni: „calciu”, „conține o algă marină bogată în calciu” și „conține calciu de calitate superioară provenit din alga marină Lithothamnium”.

Prin scrisoarea din 16 februarie 2005, pârâtul din litigiul principal, Land Nordrhein‑Westfalen (landul Renania de Nord‑Westfalia), a avertizat Natumi că utilizarea carbonatului de calciu ca mineral în produsele ecologice era interzisă, precizând că acest lucru ar fi valabil și atunci când îmbogățirea cu calciu a acestor produse se realizează prin adăugarea de alge.

Pârâtul din litigiul principal a inițiat o procedură de sancționare cu amendă împotriva Natumi, în urma căreia aceasta din urmă a introdus, la 14 iulie 2005, o acțiune în contestare la Verwaltungsgericht Düsseldorf (Tribunalul Administrativ din Düsseldorf, Germania).

Întrucât această instanță a respins acțiunea, Natumi a declarat apel la Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein‑Westfalen (Tribunalul Administrativ Superior al Landului Renania de Nord‑Westfalia, Germania). Procedura a fost suspendată, la cererea comună a părților, pentru a aștepta finalizarea procedurii de adoptare a unor noi regulamente ale Uniunii.

Prin hotărârea din 19 mai 2016, această instanță a respins apelul declarat de Natumi, apreciind că adăugarea algei Lithothamnium calcareum într‑un produs alimentar ecologic nu este permisă de normele Uniunii intrate de atunci în vigoare. Potrivit instanței menționate, anexa IX punctul 1.3 la Regulamentul nr. 889/2008 are în vedere doar algele alimentare. Deși aceste dispoziții nu conțin nicio referire explicită la caracterul comestibil al algelor, această interpretare ar fi confirmată de faptul că celelalte substanțe menționate în anexa IX punctele 1.1 și 1.2 la regulamentul menționat trebuie să fie comestibile, la fel ca algele menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 834/2007. Or, alga Lithothamnium calcareum nu ar fi comestibilă ca urmare a prezenței caracteristice a unor depuneri calcaroase în pereții celulari ai acesteia. În orice caz, reziduurile calcifiate ale algei moarte Lithothamnium calcareum nu ar constitui ingrediente de origine agricolă, ci minerale a căror adăugare în produsele ecologice nu este, în principiu, permisă.

Natumi a formulat recurs la Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania) împotriva hotărârii pronunțate în apel.

Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală) apreciază, în primul rând, că rezultatul litigiului principal depinde de problema dacă articolul 28 din Regulamentul nr. 889/2008 coroborat cu punctul 1.3 din anexa IX la acest regulament permite utilizarea algei Lithothamnium calcareum vie și/sau moartă ca ingredient în prepararea produselor alimentare ecologice.

Potrivit instanței de trimitere, întrucât acest punct 1.3 nu conține nicio restricție cu privire la caracterul comestibil al algelor, este suficient ca alga să fie utilizată ca ingredient. Ea apreciază că avizul Comisiei din 30 martie 2015, prezentat de Natumi, trebuie interpretat în acest sens.

În schimb, instanța menționată are îndoieli cu privire la faptul că algele îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (1) punctul (ii) din Regulamentul nr. 834/2007, întrucât nu se poate deduce că, în lipsa utilizării algelor, ar fi imposibilă producerea sau conservarea produselor alimentare sau nu s‑ar putea respecta proprietățile dietetice prevăzute de dreptul Uniunii.

Totuși, instanța respectivă apreciază că o algă, chiar și moartă, rămâne un ingredient de origine agricolă, indiferent de conținutul său de calciu, iar clasificarea algei Lithothamnium calcareum ca materie primă de origine minerală operată de anexa V la Regulamentul nr. 889/2008, referitoare la hrana animalelor, nu poate fi transpusă producției de alimente.

Prin urmare, instanța de trimitere consideră că utilizarea algei Lithothamnium calcareum, în special a unei pudre obținute din sedimentele acestei alge moarte care sunt recoltate, uscate și măcinate, ca ingredient în producerea de alimente ecologice, este permisă în temeiul articolului 19 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 834/2007 coroborat cu articolul 28 din Regulamentul nr. 889/2008 și cu punctul 1.3 din anexa IX la acesta.

În al doilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă etichetarea unui produs care conține un asemenea ingredient poate include o mențiune referitoare la calciu, care este un mineral.

Instanța de trimitere amintește că, în temeiul articolului 23 alineatul (1) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 834/2007, termenii „ecologic, biologic” și „bio” nu pot fi utilizați decât referitor la un produs care îndeplinește cerințele prevăzute în acest regulament sau adoptate în conformitate cu acesta. Or, articolul 19 din Regulamentul nr. 834/2007 condiționează utilizarea de aditivi precum mineralele și oligoelementele [articolul 19 alineatul (2) litera (b) din acest regulament], precum și de ingrediente agricole neecologice [articolul 19 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat] de existența unei autorizații în conformitate cu articolul 21 din același regulament. Decizia de a le autoriza sau nu revine Comisiei.

Regulamentul nr. 889/2008, care pune în aplicare Regulamentul nr. 834/2007, prevede, la articolul 27 alineatul (1) litera (f), că mineralele pot fi utilizate în principiu numai în condiții restrictive, printre altele ca utilizarea lor în alimente destinate consumului normal să fie o cerință legală expresă. În temeiul articolului 28 din Regulamentul nr. 889/2008, ingredientele agricole neecologice pot fi utilizate dacă sunt enumerate în anexa IX la acest regulament.

Instanța de trimitere apreciază că, deși, în principiu, având în vedere articolul 19 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 834/2007 coroborat cu articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 889/2008, care limitează utilizarea mineralelor în condiții stricte, orice referire la un mineral precum calciul poate fi considerată înșelătoare, situația ar fi diferită în cazul în care calciul provine dintr‑un ingredient care, în măsura în care utilizarea sa este permisă, are în mod normal un conținut ridicat de calciu.

În aceste condiții, Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 28 coroborat cu punctul 1.3 din anexa IX la Regulamentul nr. 889/2008 trebuie interpretat în sensul că, în procesarea produselor alimentare ecologice/biologice, poate fi utilizată ca ingredient alga Lithothamnium calcareum? 2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: Este de asemenea autorizată utilizarea unor alge moarte? 3) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare:În ceea ce privește un produs care conține ca ingredient alga Lithothamnium calcareum (în stare moartă) și care este etichetat cu mențiunea «Bio», poate fi utilizată descrierea «conține calciu», «conține o algă marină bogată în calciu» sau «conține calciu de calitate superioară provenit din alga marină Lithothamnium»?”

Natumi, Land Nordrhein‑Westfalen (landul Renania de Nord‑Westfalia), guvernele elen și italian, precum și Comisia au depus observații scrise. Aceste părți, cu excepția guvernului italian, au răspuns în termenul stabilit la întrebările cu solicitare de răspuns scris adresate de Curte.

Potrivit instanței de trimitere, nu există îndoieli că Lithothamnium calcareum este o algă și că problema menținerii etichetei „bio” pe un produs alimentar ecologic în care ar fi fost adăugată trebuie examinată din perspectiva adăugării unui ingredient agricol neecologic. Totuși, asemenea Comisiei, considerăm că această problemă trebuie abordată din perspectiva adăugării de minerale într‑un produs alimentar ecologic.

În consecință, vom examina reglementarea aplicabilă după cum produsul adăugat este calificat drept „mineral” sau drept „ingredient agricol neecologic”, iar ulterior vom examina natura minerală sau vegetală a algei Lithothamnium calcareum în sensul acestei reglementări.

Cu titlu introductiv, considerăm că, în raport cu compoziția aproape identică a algei Lithothamnium calcareum vii sau moarte, prima și a doua întrebare adresate Curții trebuie examinate împreună și că, întrucât răspunsul dat la acestea va fi negativ, nu va fi necesar să se răspundă la a treia întrebare.

Amintim că etichetarea unor produse alimentare ca fiind ecologice este reglementată de Regulamentul nr. 834/2007 și de Regulamentul nr. 889/2008 privind normele de aplicare a primului regulament.

Regulamentul nr. 834/2007 stabilește o serie de principii aplicabile tuturor produselor care revendică denumirea „ecologic”: – garantarea concurenței loiale, asigurarea încrederii consumatorilor și protejarea interesele acestora [considerentul (3) și articolul 1 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 834/2007); – limitarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcții principale tehnologice și organoleptice și a micronutrienților și auxiliarilor tehnologici, astfel încât aceștia să fie utilizați în cea mai mică măsură și doar în cazul unei nevoi tehnologice esențiale sau în scopuri nutriționale speciale [articolul 6 litera (b) din Regulamentul nr. 834/2007]; – autorizarea adăugării, pe de o parte, în special a aditivilor, a mineralelor și a altor micronutrienți în scopuri nutriționale speciale și, pe de altă parte, a ingredientelor agricole neecologice în alimentele ecologice procesate și includerea acestora în lista limitativă a produselor și a substanțelor în cazul în care nu există soluții alternative autorizate în materia producției ecologice și, fără a recurge la acestea, ar fi imposibilă producerea sau conservarea alimentelor [considerentul (22), articolul 19 alineatul (2) literele (b) și (c), precum și articolul 21 alineatul (1) punctele (i) și (ii) din Regulamentul nr. 834/2007], și – utilizarea termenilor referitori la metoda de producție ecologică permisă doar dacă toate ingredientele produsului au fost create în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 834/2007, în special pentru produsele alimentare procesate, utilizarea este condiționată de o procesare care să respecte articolul 19 și de faptul ca cel puțin 95 % în greutate din ingredientele de origine agricolă să fie ecologice [considerentele (20) și (25), precum și articolul 23 alineatul (1) și alineatul (4) litera (a) din acest regulament].

Regulamentul nr. 889/2008 precizează modalitățile de înscriere în listele prevăzute la articolul 19 alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 834/2007.

În primul rând, în special în cazul aditivilor, al mineralelor și al altor micronutrienți prevăzuți la articolul 19 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 834/2007, articolul 27 alineatul (1) litera (f) punctul (i) din Regulamentul nr. 889/2008 prevede că utilizarea lor în alimentele destinate consumului normal trebuie să fie o cerință legală care decurge direct din dispoziții de drept al Uniunii sau din dispoziții de drept intern compatibile cu dreptul Uniunii. În consecință, alimentele nu pot fi introduse deloc pe piață ca alimente destinate consumului normal dacă mineralele, vitaminele, aminoacizii sau micronutrienții respectivi nu sunt adăugați în acestea din urmă.

Articolul 27 alineatul (1) litera (f) punctul (ii) din acest regulament are de asemenea în vedere ipoteza alimentelor introduse pe piață ca având anumite caracteristici sau efecte în legătură cu sănătatea ori nutriția sau în legătură cu nevoile anumitor grupuri de consumatori, pentru care adăugarea de minerale, de vitamine, de aminoacizi sau de micronutrienți este posibilă numai dacă este autorizată de diverse texte de drept derivat.

Astfel cum rezultă din considerentul (2) al Regulamentului de punere în aplicare 2018/1584, modul de redactare a articolului 27 a fost modificat pentru a ține seama de Hotărârea Curții din 5 noiembrie 2014, Herbaria Kräuterparadies ( 11 ). Această hotărâre condamnă orice posibilitate de păstrare a etichetei „bio” în urma adăugării de minerale sau de alți micronutrienți în cazul în care acest adaos nu este impus de legislația națională sau a Uniunii, amintindu‑se că nu constituie o normă impusă de legiuitorul național sau al Uniunii faptul că utilizarea unei mențiuni de sănătate sau nutriționale necesită un adaos de minerale, de exemplu.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea s‑a întemeiat pe interpretarea teleologică și sistematică a articolului 21 din Regulamentul nr. 834/2007 și a articolului 27 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 889/2008, care confirmă că substanțe precum mineralele și vitaminele nu pot fi utilizate în procesarea produselor alimentare ecologice decât cu condiția ca o normă de drept al Uniunii sau o normă de drept național conformă cu acesta să impună direct utilizarea lor în scopul de a face posibilă comercializarea acestor produse ( 12 ).

Curtea a amintit că articolul 21 din Regulamentul nr. 834/2007 nu abilitează Comisia să autorizeze substanțe și să le includă pe lista limitativă vizată la acest articol decât în condiții stricte, respectiv atunci când aceste substanțe nu pot fi înlocuite cu alte soluții autorizate în conformitate cu titlul III capitolul 4 din acest regulament și în cazul în care utilizarea lor este inevitabilă ( 13 ).

În Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Herbaria Kräuterparadies ( 14 ), Curtea a stabilit, în plus, ca principiu faptul că dreptul Uniunii nu garantează că un operator economic își poate comercializa produsele cu toate descrierile pe care le consideră avantajoase în vederea promovării acestora ( 15 ).

Astfel, putem reține în acest stadiu că, în lumina articolului 21 din Regulamentul nr. 834/2007, Curtea a interpretat în sens restrictiv articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 889/2008.

În al doilea rând, în cazul adăugării de ingrediente agricole neecologice, articolul 28 din Regulamentul nr. 889/2008 prevede că, „[î]n sensul articolului 19 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul […] nr. 834/2007, ingredientele agricole neecologice enumerate în anexa IX la [Regulamentul nr. 889/2008] pot fi folosite în procesarea produselor alimentare ecologice”.

Punctul 1.3 din anexa IX la acest regulament enunță: „Diverse: alge, inclusiv algele marine, a căror utilizare este autorizată în metodele de preparare a produselor alimentare neecologice”.

Totuși, dată fiind interpretarea restrictivă a legislației aplicabile în materie ecologică și în special a articolului 21 din Regulamentul nr. 834/2007, pe care Curtea și‑a întemeiat interpretarea restrictivă a adaosului de minerale în produsele alimentare ecologice în Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Herbaria Kräuterparadies ( 16 ), este permis să se ridice problema corelației dintre acest articol 21 și înscrierea în lista limitativă din anexa IX la Regulamentul nr. 889/2008.

Astfel, articolul 21 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 834/2007 prevede că „[a]utorizarea produselor și a substanțelor pentru a fi utilizate în producția ecologică și includerea acestora în lista limitativă a produselor și a substanțelor menționată la articolul 19 alineatul (2) literele (b) și (c) respectă obiectivele și principiile stabilite în titlul II și următoarele criterii, evaluate în ansamblu: (i) nu există soluții alternative autorizate în conformitate cu prezentul capitol; (ii) fără a recurge la acestea, ar fi imposibilă producerea sau conservarea alimentelor sau respectarea proprietățile dietetice ale acestora, prevăzute de legislația [Uniunii]”.

Din modul de redactare a articolului 21 din Regulamentul nr. 834/2007 trebuie să se deducă faptul că simpla înscriere în lista din anexa IX la Regulamentul nr. 889/2008 echivalează cu autorizarea utilizării ingredientului în toate situațiile și în toate produsele alimentare sau că, dimpotrivă, aprecierea criteriilor prevăzute de acest articol 21 trebuie examinată pentru fiecare produs alimentar în funcție de utilizarea ingredientului inclus în lista limitativă?

Cu alte cuvinte, aprecierea criteriilor prevăzute la articolul 21 din Regulamentul nr. 834/2007, și anume lipsa unor soluții alternative autorizate în materie ecologică și imposibilitatea de a produce sau de a conserva alimentele, cu respectarea proprietăților dietetice fără adaos, trebuie efectuată în momentul înscrierii ingredientului în lista restrictivă sau în momentul elaborării fiecărui produs?

Necesitatea caracterului previzibil al normei aplicabile pentru industriile agroalimentare ar putea conduce la aprecierea că înscrierea în lista limitativă este suficientă pentru a stabili îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 21 din Regulamentul nr. 834/2007.

Cu toate acestea, filosofia denumirii „ecologic” este clară: adăugarea unor elemente neecologice trebuie să fie redusă la minimul necesar.

Această orientare este enunțată în considerentele (3), (5), (20), (22) și (25) ale Regulamentului nr. 834/2007. Principiul astfel prezentat este prevăzut la articolul 6 din acest regulament, care, amintim, indică printre altele că producția alimentelor ecologice procesate se bazează pe mai multe principii inclusiv acela, precizat la litera (b), privind limitarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcții principale tehnologice și organoleptice și a micronutrienților și auxiliarilor tehnologici, astfel încât aceștia să fie utilizați în cea mai mică măsură și doar în cazul unei nevoi tehnologice esențiale sau în scopuri nutriționale speciale.

La punctul 42 din Concluziile prezentate în cauza Herbaria Kräuterparadies ( 17 ), avocata generală Sharpston afirma că „[d]in modul de redactare a acestor dispoziții ( 18 ) reiese în mod clar că ele trebuie interpretate în sens restrâns – astfel cum o confirmă și considerentul (22) al Regulamentului nr. 834/2007, care prevede că, pentru a păstra încrederea consumatorilor, derogările de la cerințele aplicabile producției ecologice ar trebui să fie limitate strict la cazurile justificate”.

Or, elementele pe care s‑a întemeiat avocata generală Sharpston sunt de asemenea aplicabile în cazul adăugării unor ingrediente agricole neecologice, ceea ce permite să se aibă în vedere ca un ingredient înscris în lista limitativă prevăzută în anexa IX la Regulamentul nr. 889/2008 să poată fi utilizat într‑un anumit produs numai în cazul în care îndeplinește, pentru acest produs, condițiile prevăzute la articolul 21 din Regulamentul nr. 834/2007, respectiv nu are un echivalent ecologic și este indispensabil pentru producerea sau conservarea alimentelor.

Desigur, această analiză ar avea ca obiect mai ales limitarea utilizării algelor vizate fără deosebire în anexa IX la Regulamentul nr. 889/2008, însă ar permite în egală măsură evitarea eludării unor norme stricte referitoare la adăugarea de produse sau de substanțe în materie ecologică prin utilizarea unor alge ale căror proprietăți tehnologice sunt importante.

Clasificarea produsului în discuție, alga Lithothamnium calcareum, cunoscut și sub denumirea de Phymatolithon calcareum ( 19 ), în prezenta cauză poate părea incertă în dreptul Uniunii.

Această clasificare ca mineral sau ca ingredient neecologic de origine agricolă este esențială pentru a stabili, după cum am precizat anterior, regimul aplicabil în cazul adăugării într‑un produs ecologic în special cu posibilitatea de a se prevala sau nu de etichetarea ca produs ecologic (bio).

Astfel, în cazul în care această algă ar trebui calificată drept „mineral” în sensul articolului 19 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 834/2007, aplicarea articolului 27 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 889/2008 ar interzice orice posibilitate de a păstra eticheta „ecologic” în urma adăugării algei Lithothamnium calcareum întrucât nicio dispoziție de drept al Uniunii sau de drept intern nu impune o asemenea îmbogățire cu calciu pentru o băutură pe bază de plante.

Dimpotrivă, în cazul în care Lithothamnium calcareum ar trebui considerată o algă în sensul anexei IX la Regulamentul nr. 889/2008, adăugarea ei ar fi în acest caz posibilă fără a aduce atingere calificării ecologice a produsului alimentar procesat în funcție de aplicarea articolului 19 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 834/2007 coroborat cu articolul 28 din Regulamentul nr. 889/2008, sub rezerva îndeplinirii criteriilor prevăzute la articolul 21 din Regulamentul nr. 834/2007.

Dacă se ține seama de Regulamentul nr. 889/2008, alga Lithothamnium calcareum este citată doar în anexa V la acest regulament, intitulată „Materiile prime pentru hrana animalelor menționate la articolul 22 litera (d), la articolul 24 alineatul (2) și la articolul 25m alineatul (1)” ( 20 ), ca mineral, în aceeași măsură ca și algele roșii coraliene (Maerl) sau ca cochiliile marine calcaroase ( 21 ), precizându‑se că, în versiunea inițială a acestei anexe, substanțele respective erau regrupate într‑o categorie „calciu”.

În schimb, astfel cum s‑a menționat anterior la punctul 58 din prezentele concluzii, punctul 1.3 din anexa IX la regulamentul menționat se limitează să citeze algele, inclusiv algele marine, a căror utilizare este permisă în prepararea produselor alimentare neecologice.

Prin urmare, sunt posibile două interpretări cu privire la natura algei Lithothamnium calcareum: – pentru legiuitorul Uniunii, întrucât Lithothamnium este considerat un mineral, nu era necesară excluderea acestei alge din cuprinsul punctului 1.3 din anexa IX la Regulamentul nr. 889/2008 privind ingrediente de origine agricolă care nu au fost obținute prin metode ecologice. În același sens, se poate adăuga, pe de o parte, că punctele 1.1 și 1.2 din anexa IX la acest regulament prevăd că aceste puncte privesc produse comestibile și, pe de altă parte, că algele comestibile sunt menționate în mod specific la articolul 13 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 834/2007. În consecință, alga Lithothamnium calcareum ar trebui considerată un mineral, sau – în sens invers, deși legiuitorul Uniunii cunoștea particularitățile algei Lithothamnium calcareum, faptul că toate algele, inclusiv cele marine, fără deosebire, sunt autorizate în materia producției ecologice, singura condiție fiind ca acestea să fie autorizate în prepararea alimentelor neecologice, nu permite excluderea algei Lithothamnium calcareum, care, prin urmare, ar trebui considerată un ingredient neecologic de origine agricolă.

În consecință, rezultă că argumentele în favoarea uneia sau a alteia dintre calitățile algei Lithothamnium calcareum întemeiate exclusiv pe modul de redactare a Regulamentelor nr. 834/2007 și nr. 889/2208 sunt prea fragile pentru a conduce la o concluzie satisfăcătoare într‑un sens sau în altul.

Alga Lithothamnium calcareum, atunci când este citată în celelalte texte de drept al Uniunii, fie nu este calificată în alt mod decât drept „ingredient” ( 22 ), fie este calificată drept „algă” (plantă) ( 23 ) sau drept „mineral” ( 24 ).

Trebuie să se observe totuși că, în domeniul hranei, desigur pentru animale, alga Lithothamnium calcareum este calificată drept „mineral”, în timp ce, în domeniul cosmetic, este calificată pur și simplu drept „ingredient”, iar, în domeniul mediului, este calificată drept „algă” și, așadar, drept plantă. Aceste diferențe de calificare s‑ar putea explica prin diferitele obiective urmărite de reglementarea în cauză.

Astfel, pentru Directiva 92/43, trebuie să se asocieze Lithothamnium calcareum cu o specie de animale sau de plante, în timp ce, în materia hranei pentru animale, este avută în vedere în funcție de valoarea sa nutrițională. În schimb, în domeniul cosmetic, calificarea drept plantă sau mineral a produsului este irelevantă, din momentul în care poate fi utilizat ca ingredient.

Această apreciere teleologică a naturii complexe a algei Lithothamnium calcareum se alătură celei propuse de Comisie în răspunsul la întrebările scrise adresate de Curte.

Comisia se întemeiază pe definiția micronutrienților rezultată din funcția substanței date de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA): „Nutrient necesar în cantități foarte mici pentru corp pentru asigurarea unei creșteri și dezvoltări normale și pentru menținerea sănătății; de exemplu, vitamine și substanțe minerale.”

Un raționament diferit ar implica autorizarea îmbogățirii cu calciu a produselor alimentare ecologice prin adăugarea algei Lithothamnium calcareum compusă în principal din carbonat de calciu, în condițiile în care anexa VIII la Regulamentul nr. 889/2008, intitulată „Anumite produse și substanțe utilizate în producția de alimente ecologice procesate, de drojdie și de produse pe bază de drojdie menționate la articolul 27 alineatul (1) litera (a) și la articolul 27a litera (a)”, în secțiunea A, intitulată „Aditivi alimentari, inclusiv substanțe suport”, prevede că carbonatul de calciu „[n]u se utilizează pentru colorarea sau îmbogățirea cu calciu a produselor”.

Rezultă, așadar, o poziție ambiguă a Natumi întrucât aceasta dorește să se prevaleze de o îmbogățire cu calciu în mențiunile sale nutriționale referitoare la produsul finit, contestând în același timp calitatea de mineral a algei Lithothamnium calcareum în momentul adăugării acesteia în produsul alimentar.

Or, amintim că anexa II la Regulamentul nr. 1925/2006, intitulată „Preparate cu vitamine și substanțe minerale care se pot adăuga în produsele alimentare”, menționează la punctul 2, referitor la „Substanțe minerale”, printre altele carbonatul de calciu, clorura de calciu, citratul malat de calciu, sărurile de calciu ale acidului citric, gluconatul de calciu, glicerofosfatul de calciu, lactatul de calciu, sărurile de calciu ale acidului ortofosforic, hidroxidul de calciu, malatul de calciu, oxidul de calciu, sulfatul de calciu și oligozaharidele de calciu fosforil. Astfel, doar aceste substanțe minerale pot fi adăugate în produse alimentare ca și calciu: Lithothamnium calcareum nu face parte din ele. În consecință, tocmai pentru acest adaos, Natumi consideră că este vorba despre calciu sub formă de carbonat de calciu.

În concluzie, considerăm că Lithothamnium calcareum trebuie calificat drept „mineral” în cadrul legislației referitoare la denumirea de „ecologic”, ceea ce face imposibilă adăugarea acestuia într‑un produs alimentar ecologic, sub sancțiunea pierderii acestei denumiri de „ecologic”, întrucât adăugarea sa nu este impusă nici de dreptul Uniunii, nici de dreptul german. Astfel, Lithothamnium calcareum este utilizabilă, chiar și în scopul îmbogățirii cu calciu, în alimentația neecologică.

Pe de o parte, cu titlu de informare, este interesant să se constate că unul dintre produse, menționat de Natumi în răspunsul la întrebările scrise adresate de Curte, precum și în anexele sale, comercializat sub denumirea de „AquaminTM F” de Marigot Ltd, a făcut obiectul unei cereri de înscriere în lista substanțelor autorizate în producția ecologică în Statele Unite ale Americii.

O cerere privind Phymatolithon calcareum sau Lithothamnium corallioide a fost primită la 2 martie 2007 de National Organic Standards Board (NOSB) ( 25 ) (Consiliul Național al Normelor Ecologice, Statele Unite ale Americii). Întrucât a trebuit să justifice faptul că produsul era „recunoscut în general ca fiind nepericulos” („Generally Recognized as Safe”), Marigot a prezentat, în anexa 2 la cerere, scrisoarea din 21 aprilie 2000 provenită din partea serviciului competent al US Food and Drug Administration (Autoritatea pentru Produse Alimentare și Medicamente, Statele Unite), care procedase, în scopul desfășurării procedurii, la o schimbare a denumirii produsului pentru a‑l califica drept „calciu provenit din alge marine” ca urmare a compoziției sale, apreciind că expresia utilizată de „algă marină calcifiată” nu descrie în mod adecvat substanța în cauză întrucât aceasta implică, în mod inexact, că proprietatea caracteristică a substanței este mai degrabă alga decât calciul ( 26 ).

După examinare, NOSB a apreciat, la 19 noiembrie 2008 ( 27 ), că nu era necesar să se adauge „AquaminTM F” în lista produselor autorizate în materia producției ecologice întrucât era deja autorizat prin intermediul listei mineralelor nutritive ( 28 ).

Astfel, în Statele Unite, începând cu anul 2008, „AquaminTM F” este autorizat în materia producției ecologice în condițiile în care este un mineral. Aceasta confirmă ideea că clasificarea algei Lithothamnium calcareum drept plantă sau drept mineral poate depinde de reglementarea în cauză.

Pe de altă parte, nu este inutil să se menționeze că a fost adoptat Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului ( 29 ), care reia, la articolul 24 alineatul (2) literele (a) și (b), principiul mecanismului de autorizare de către Comisie a anumitor produse și substanțe pentru a fi utilizate în producția de alimente ecologice prelucrate și de includere pe liste supuse restricțiilor ca aditivi pentru alimente și adjuvanți tehnologici sau ca ingrediente agricole neecologice care se utilizează pentru producția de alimente ecologice prelucrate. Alineatul (4) al acestui articol reia cerințele actualului articol 21 din Regulamentul nr. 834/2007.

Proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei adoptat în temeiul articolului 24 alineatul (9) din Regulamentul 2018/848, întocmit în luna octombrie 2020 ( 30 ) și a cărui adoptare este recentă ( 31 ), enumeră, în anexa V secțiunea B, produsele și substanțele autorizate în acest temei și nu mai reține decât două specii de alge citate nominal (alge arame și hijiki) pentru ingrediente agricole neecologice care pot fi adăugate în produsele alimentare ecologice. Natumi a prezentat un proiect de redactare anterioară (care includea trei specii de alge: algele wakame, arame și hijiki).

În plus, articolul 7 din acest proiect de regulament de punere în aplicare prevede, la al doilea paragraf, că autorizarea adăugării de ingrediente agricole neecologice în produse alimentare ecologice procesate nu se va aplica în cazul în care acestea din urmă sunt utilizate ca aditivi alimentari, adjuvanți tehnologici sau produse ori substanțe menționate în punctul 2.2.2 din partea IV a anexei II la Regulamentul nr. 2018/848, cu alte cuvinte în special mineralele.

Desigur, Regulamentul 2018/848 și proiectul de regulament de punere în aplicare menționat, inclusiv anexele la acesta, nu sunt aplicabile în speță, însă demonstrează evoluția urmată în materie de alimentație ecologică care este de limitare cât mai mult posibil a adaosului de elemente neecologice în alimentele ecologice. În plus, întrucât alga Lithothamnium calcareum nu mai este vizată în anexă ca ingredient agricol neecologic, utilizarea acesteia nu va mai fi autorizată într‑un produs ecologic precum o băutură pe bază de plante în momentul intrării în vigoare a acestor regulamente noi.

Astfel, aceste elemente suplimentare nu fac decât să ne consolideze convingerea că Lithothamnium calcareum trebuie calificat drept „mineral” în domeniul alimentar, în sensul articolului 19 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 834/2007, și că utilizarea sa într‑un produs alimentar determină pierderea de către acesta din urmă a beneficiului denumirii „ecologic”, în lipsa unei norme de drept al Uniunii sau de drept național compatibile cu dreptul Uniunii care impune utilizarea sa.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania) după cum urmează: Articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul, astfel cum a fost modificat prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) nr. 203/2012 al Comisiei din 8 martie 2012, (UE) nr. 505/2012 al Comisiei din 14 iunie 2012, (UE) nr. 354/2014 al Comisiei din 8 aprilie 2014, (UE) 2016/673 al Comisiei din 29 aprilie 2016 și (UE) 2018/1584 al Comisiei din 22 octombrie 2018, coroborat cu punctul 1.3 din anexa IX la acest regulament, trebuie interpretat în sensul că alga Lithothamnium (Lithothamnium calcareum) nu poate fi utilizată ca ingredient în procesarea alimentelor ecologice ca urmare a compoziției sale atunci când adăugarea ei are ca obiectiv principal îmbogățirea cu calciu. În această ipoteză, ea trebuie calificată drept „mineral” în sensul articolului 19 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, precum și al articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 889/2008, cu modificările ulterioare, pentru care nu există nicio autorizație în temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (f) din acest regulament.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL JEAN RICHARD DE LA TOUR

prezentate la 9 decembrie 2020 ( 1 )