Concluziile avocatului general E. Tanchev prezentate la 6 octombrie 2021.#Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd împotriva Comisiei Europene.#Recurs – Dumping – Importuri de aspartam originar din Republica Populară Chineză – Regulamentele nr. 1225/2009 și 2016/1036 – Domeniu de aplicare ratione temporis – Articolul 2 alineatul (7) – Statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață – Refuz – Articolul 2 alineatul (10) – Ajustări – Sarcina probei – Articolul 3 – Stabilirea prejudiciului – Obligația de diligență a Comisiei Europene.#Cauza C-666/19 P.

Prin prezentul recurs, Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd solicită Curții de Justiție anularea Hotărârii din 28 iunie 2019, Changmao Biochemical Engineering/Comisia (denumită în continuare „hotărârea atacată”) ( 2 ), prin care Tribunalul a respins acțiunea sa având ca obiect anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1247 al Comisiei (denumit în continuare „regulamentul în litigiu”) ( 3 ) de instituire a unei taxe antidumping de 55,4 % asupra importurilor producției sale de aspartam.

Prezentul recurs oferă Curții ocazia de a se pronunța cu privire la măsura în care Comisia poate, în cazul importurilor din țări care nu au economie de piață, să stabilească valoarea normală nu prin utilizarea metodei principale prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului ( 4 ), și anume pe baza prețului sau a valorii construite într‑o țară terță cu economie de piață (denumită în continuare „țară analogă”), ci prin utilizarea unei metode alternative, și anume pe baza prețului efectiv sau care urmează să fie plătit efectiv în Uniune pentru produsul similar. Prezenta cauză ridică de asemenea problema competenței sau a obligației Comisiei de a efectua ajustări în scopul stabilirii nu numai a marjei de dumping, ci și a existenței unui prejudiciu.

Articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009, care corespunde articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/1036 ( 5 ) al Parlamentului European și al Consiliului, prevede: „În cazul importurilor care provin din țări care nu au economie de piață, valoarea normală se stabilește pe baza prețului sau a valorii construite într‑o țară terță care are economie de piață sau pe baza prețului dintr‑o astfel de țară terță către alte țări, inclusiv către [Uniune], sau, în cazul în care aceste lucruri nu sunt posibile, în orice alt mod rezonabil, inclusiv pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit în [Uniune] pentru produsul similar, ajustat în mod corespunzător, în cazul în care este necesar, pentru ca acesta să includă o marjă de profit rezonabilă. O țară terță cu economie de piață adecvată se alege în mod rezonabil, ținând seama de toate informațiile utile disponibile în momentul efectuării alegerii. Se ține de asemenea seama de termene și, după caz, se alege o țară terță cu economie de piață care face obiectul aceleiași examinări. […]”

Articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009, care corespunde articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul 2016/1036, prevede: „Se efectuează o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală. Această comparație se face în aceeași etapă a procesului comercial pentru vânzări efectuate la date cât mai apropiate posibil și ținând seama în mod corespunzător de alte diferențe care afectează comparabilitatea prețurilor. În cazul în care valoarea normală și prețul de export, stabilite, nu pot fi comparate astfel, se ține seama în fiecare caz, sub formă de ajustări, de diferențele constatate la factorii care se pretinde și se demonstrează că afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora. […]”

Potrivit articolului 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1225/2009, intitulat „Stabilirea existenței unui prejudiciu”, care corespunde articolului 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2016/1036: „(2) Stabilirea existenței unui prejudiciu se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o examinare obiectivă: (a) a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectului acestor importuri asupra prețului produselor similare pe piața [Uniunii] și (b) a efectului acestor importuri asupra industriei [Uniunii]. (3) În ceea ce privește volumul importurilor care fac obiectul unui dumping, se analizează dacă a avut loc o creștere substanțială a importurilor care fac obiectul unui dumping, fie în cantități absolute, fie în raport cu producția sau cu consumul în [Uniune]. În ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor se analizează dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria [Uniunii] sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s‑ar fi produs. Unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare.”

La 30 mai 2015, în urma unei plângeri depuse la 16 aprilie 2015 de către unicul producător de aspartam din Uniune, și anume Ajinomoto Sweeteners Europe SAS, devenită Hyet Sweet SAS, Comisia a deschis o procedură antidumping privind importurile de aspartam originar din China în Uniune.

Aspartamul este un ingredient de îndulcire produs sub forma unor cristale albe, inodore, de dimensiuni diferite, cu un gust similar cu cel al zahărului, dar cu o putere de îndulcire mai mare și o valoare energetică considerabil mai mică. El este utilizat în principal ca înlocuitor de zahăr în industria băuturilor răcoritoare, în industria alimentară și în industria lactatelor ( 6 ).

La 25 februarie 2016, Comisia a adoptat regulamentul provizoriu.

La 28 iulie 2016, Comisia a adoptat regulamentul în litigiu prin care a instituit taxe antidumping definitive asupra importurilor de aspartam produs de mai multe societăți chineze, inclusiv, astfel cum s‑a menționat la punctul 1 de mai sus, o taxă de 55,4 % la importurile de aspartam produs de Changmao Biochemical Engineering.

La 21 octombrie 2016, Changmao Biochemical Engineering a introdus o acțiune în anularea regulamentului în litigiu.

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins această acțiune.

Dat fiind că Curtea de Justiție ne‑a solicitat să ne limităm, în prezentele concluzii, la examinarea celui de al doilea, a celui de al treilea și a celui de al patrulea motiv de recurs, care pun în discuție aprecierea Tribunalului cu privire la al doilea și la al treilea motiv invocate în fața sa, în continuare vom prezenta în rezumat numai aprecierea Tribunalului cu privire la aceste două motive.

În primul rând, Tribunalul a respins al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul 2016/1036 prin calcularea valorii normale pe baza prețurilor practicate de unicul producător din Uniune pentru produsul similar de pe piața Uniunii, iar nu pe baza prețurilor de export ale unui producător din țara analogă avută în vedere, și anume Japonia. Potrivit Tribunalului, din prima liniuță a acestei dispoziții reiese că, în cazul importurilor care provin din țări care nu au economie de piață, Comisia poate alege să nu aplice norma generală prevăzută de această dispoziție (potrivit căreia valoarea normală trebuie stabilită pe baza prețului dintr‑o țară analogă sau pe baza prețului din această țară către alte țări), „în orice alt mod rezonabil”, numai atunci când aplicarea acestei norme generale este imposibilă. Aceasta este situația atunci când informațiile disponibile la momentul efectuării alegerii nu sunt fiabile și pot conduce la o alegere neadecvată și nerezonabilă a țării analoge. În speță, datele furnizate de producătorul japonez nu erau fiabile, iar părțile interesate și‑au exprimat îngrijorarea cu privire la alegerea Japoniei ca țară analogă. În plus, ținând seama de raritatea producătorilor de aspartam în țări similare și de dificultatea de a găsi un producător dispus să coopereze, Comisia a dat dovadă de diligența necesară în căutarea de țări analoge.

În al doilea rând, Tribunalul a respins al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 2 alineatul (10), a articolului 3 alineatul (2) litera (a), a articolului 3 alineatul (3) și a articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul 2016/1036, precum și a principiului bunei administrări prin refuzul de a efectua ajustările necesare pentru a asigura o comparație echitabilă a prețurilor. În primul rând, potrivit Tribunalului, Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (10) din acest regulament prin faptul că a refuzat să efectueze ajustări în vederea stabilirii marjei de dumping. Astfel, Changmao Biochemical Engineering nu a reușit să demonstreze că pretinsele diferențe în ceea ce privește costurile de producție între producătorul din Uniune și ea însăși au afectat prețurile și comparabilitatea acestora, justificându‑se astfel efectuarea de ajustări. În plus, niciuna dintre dispozițiile invocate de Changmao Biochemical Engineering nu ar fi impus Comisiei să efectueze ajustări în vederea stabilirii marjei de prejudiciu. În al doilea rând, Tribunalul a respins afirmația Changmao Biochemical Engineering potrivit căreia Comisia i‑a impus o sarcină a probei nerezonabilă, impunându‑i să demonstreze că pretinsele diferențe în ceea ce privește costurile de producție afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în condițiile în care nu avea acces la datele industriei din Uniune. În opinia Tribunalului, acest lucru s‑a datorat faptului că datele referitoare la producătorul din Uniune fuseseră comunicate Changmao Biochemical Engineering, iar acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi existența unui impact asupra prețurilor.

Prin prezentul recurs, Changmao Biochemical Engineering solicită Curții de Justiție anularea hotărârii atacate, soluționarea definitivă a litigiului și anularea regulamentului în litigiu în măsura în care privește Changmao Biochemical Engineering, obligarea Comisiei și a Hyet Sweet la plata cheltuielilor de judecată. Cu titlu subsidiar, Changmao Biochemical Engineering solicită Curții de Justiție trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la al doilea aspect al primului motiv invocat în primă instanță, referitor la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din Regulamentul 2016/1036, sau, cu titlu încă mai subsidiar, să se pronunțe cu privire la orice alte motive invocate în primă instanță, precum și să soluționeze odată cu fondul cererea privind cheltuielile de judecată.

Comisia solicită Curții respingerea recursului și obligarea Changmao Biochemical Engineering la plata cheltuielilor de judecată.

Changmao Biochemical Engineering invocă cinci motive de recurs. Astfel cum s‑a menționat la punctul 12 de mai sus, Curtea ne‑a solicitat să ne limităm, în prezentele concluzii, la examinarea celui de al doilea, a celui de al treilea și a celui de al patrulea motiv de recurs.

Cu toate acestea, se ridică o întrebare preliminară cu privire la aplicabilitatea ratione temporis a Regulamentului 2016/1036 pe care se întemeiază regulamentul în litigiu ( 7 ). Astfel, Regulamentul 2016/1036, care a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 1225/2009, a intrat în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și anume în a douăzecea zi de la 30 iunie 2016 ( 8 ). Prin urmare, Regulamentul 2016/1036 a intrat în vigoare înainte de adoptarea regulamentului în litigiu, la 28 iulie 2016, dar ulterior faptelor care fac obiectul anchetei. Prin urmare, se ridică problema dacă Comisia și Tribunalul ( 9 ) au aplicat în mod eronat Regulamentul 2016/1036 în locul Regulamentului nr. 1225/2009. O întrebare cu solicitare de răspuns scris în acest sens a fost adresată părților, care au răspuns în termenul stabilit de Curte. În consecință, vom examina dacă Regulamentul 2016/1036 era aplicabil ratione temporis (secțiunea A) înainte de a analiza al doilea, al treilea și al patrulea motiv de recurs (secțiunile B, C și D).

Changmao Biochemical Engineering susține că normele de drept material ale Regulamentului nr. 1225/2009 reglementează adoptarea taxei antidumping în speță, întrucât acesta era în vigoare la data faptelor care au stat la baza litigiului, a aprecierii lor definitive în documentul de informare generală, precum și a observațiilor formulate de Changmao Biochemical Engineering cu privire la acest document. Astfel, Comisia ar fi săvârșit o eroare prin faptul că s‑a referit la Regulamentul 2016/1036 în regulamentul în litigiu.

În schimb, Comisia consideră că Regulamentul 2016/1036 reglementa adoptarea taxei antidumping în speță. În opinia sa, aceasta rezultă din jurisprudența timpurie, dar constantă, care nu ar face nicio distincție între normele de drept material și normele de drept procedural, și din faptul că Regulamentul 2016/1036 constituie o simplă codificare a Regulamentului nr. 1225/2009 și a modificărilor aduse acestuia din urmă. Comisia arată de asemenea că din Hotărârea din 10 decembrie 2013, Comisia/Irlanda și alții (C‑272/12 P, EU:C:2013:812, punctul 28), rezultă că Curtea nu poate examina din oficiu aplicabilitatea ratione temporis a normelor de drept material.

De la bun început, subliniem că dispozițiile Regulamentului 2016/1036 a căror încălcare este invocată în speță ( 10 ) sunt identice cu dispozițiile corespunzătoare ale Regulamentului nr. 1225/2009. Astfel, în cazul în care Curtea de Justiție ar constata că Comisia și Tribunalul au săvârșit o eroare în determinarea regulamentului aplicabil, acest lucru nu ar avea nicio incidență asupra soluționării cauzei. Cu toate acestea, considerăm că este important să se determine care regulament este aplicabil în prezenta cauză sau hotărârea Curții ar putea fi întemeiată pe un regulament care nu este aplicabil ratione temporis.

Vom examina, în primul rând, dacă, contrar celor susținute de Comisie, Curtea poate examina din oficiu dacă Regulamentul 2016/1036 este aplicabil ratione temporis în prezenta cauză și, în al doilea rând, dacă acest regulament este sau nu este aplicabil.

În primul rând, considerăm că aplicabilitatea ratione temporis a Regulamentului 2016/1036 poate fi examinată din oficiu.

Desigur, potrivit jurisprudenței Curții, deși anumite motive pot și chiar trebuie să fie invocate din oficiu de instanțele Uniunii, un motiv referitor la legalitatea pe fond a deciziei în litigiu nu poate, în schimb, să fie examinat de instanța Uniunii decât dacă este invocat de reclamant ( 11 ).

Cu toate acestea, reiese de asemenea din jurisprudența Curții că instanțele Uniunii nu pot fi ținute numai de argumentele invocate de părți în sprijinul pretențiilor lor, în caz contrar fiind în situația de a fi constrânse, eventual, să își întemeieze deciziile pe considerații juridice eronate ( 12 ). Astfel, instanțele Uniunii au posibilitatea și, dacă este cazul, obligația de a invoca din oficiu anumite motive de legalitate internă. Tribunalul și Tribunalul Funcției Publice au statuat deja că aceasta este situația în cazul unui argument întemeiat pe înțelegerea eronată a domeniului de aplicare al legii ( 13 ).

Trebuie să se facă referire în special la Hotărârea din 16 septembrie 2013, Wurster/EIGE (F‑20/12 și F‑43/12, EU:F:2013:129), în care Tribunalul Funcției Publice a examinat din oficiu aplicabilitatea ratione temporis a dispozițiilor generale de punere în aplicare privind personalul cu funcții de conducere de nivel mediu al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați ( 14 ), adoptate după semnarea de către reclamantă a unui contract de agent temporar, dar înainte de finalizarea perioadei de probă, pe care aceste dispoziții generale de punere în aplicare au prelungit‑o. Tribunalul Funcției Publice a constatat că dispozițiile generale de punere în aplicare nu erau aplicabile ratione temporis ( 15 ).

Astfel, prin analogie, concluzionăm că Curtea poate examina din oficiu dacă Regulamentul 2016/1036 este aplicabil ratione temporis în prezenta cauză.

În al doilea rând, considerăm că Regulamentul 2016/1036 nu este aplicabil ratione temporis în prezenta cauză.

Potrivit unei jurisprudențe constante, o normă nouă se aplică în principiu imediat efectelor viitoare ale unei situații care a apărut sub incidența normei vechi. În schimb, în scopul de a garanta respectarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, normele Uniunii de drept material trebuie să fie interpretate în sensul că nu vizează situații apărute anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care reiese în mod clar din formularea, din finalitatea și din economia acestora că trebuie să le fie atribuit un asemenea efect ( 16 ). Cu alte cuvinte, deși, în general, se consideră că normele de procedură se aplică imediat situațiilor apărute anterior intrării lor în vigoare, se consideră în general că normele de drept material nu se aplică respectivelor situații, cu excepția cazului în care acestea cuprind dispoziții contrare.

Este cert că dispozițiile Regulamentului 2016/1036 a căror încălcare este invocată în speță ( 17 ) prevăd norme de drept material ( 18 ). În plus, nicio dispoziție din Regulamentul 2016/1036 nu prevede că acesta se aplică situațiilor apărute anterior intrării sale în vigoare.

În consecință, rezultă din jurisprudența citată la punctul 29 de mai sus că dispozițiile Regulamentului 2016/1036 a căror încălcare se invocă nu sunt aplicabile în speță.

Concluzia noastră de la punctul 31 de mai sus nu este repusă în discuție de Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea și alții/Consiliul (C‑236/17 P, EU:C:2019:258), de Hotărârea din 9 iunie 2011, Diputación Foral de Vizcaya/Comisia (C‑465/09 P-C‑470/09 P, nepublicată, EU:C:2011:372), și de Hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia/Freistaat Sachsen (C‑334/07 P, EU:C:2008:709), pe care se întemeiază Comisia pentru a susține că nu este necesar să se facă o distincție între normele de procedură și cele de drept material, astfel încât orice norme noi, chiar și norme de drept material, ar trebui să se aplice imediat situațiilor existente înainte de intrare lor în vigoare.

Desigur, în Hotărârea din 27 martie 2019, Canadian Solar Emea și alții/Consiliul (C‑236/17 P, EU:C:2019:258, punctele 129-140), Curtea a statuat că Regulamentul (UE) nr. 1168/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 19 ), care a prelungit termenul de trei luni acordat Comisiei pentru a decide asupra unei cereri de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, era aplicabil ratione temporis, deși a intrat în vigoare după expirarea termenului de trei luni în acest caz specific, fără ca Comisia să se pronunțe cu privire la cererea producătorilor‑exportatori chinezi ( 20 ). Cu toate acestea, situația din prezenta cauză este diferită de cea din respectiva hotărâre. În primul rând, spre deosebire de Regulamentul 2016/1036, Regulamentul nr. 1168/2012 conține dispoziții tranzitorii. Acesta precizează în mod expres că se aplică „tuturor anchetelor în curs începând de la 15 decembrie 2012” ( 21 ), dată la care ancheta era încă în curs în cauza respectivă. În al doilea rând, Regulamentul nr. 1168/2012, în măsura în care prelungește termenul de trei luni menționat mai sus, poate fi considerat o normă de procedură. În acest sens, ar trebui, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 29 de mai sus, să se aplice imediat situațiilor existente. Astfel, punctele 135 și 136 din această hotărâre, în care Curtea precizează că situația producătorilor‑exportatori chinezi nu a fost stabilită definitiv decât la intrarea în vigoare a regulamentului care le impune taxe antidumping, nu pot fi invocate pentru a susține, astfel cum procedează în esență Comisia, că impunerea de taxe antidumping este reglementată de orice norme care sunt în vigoare la data adoptării lor.

Este de asemenea adevărat că, în Hotărârea din 9 iunie 2011, Diputación Foral de Vizcaya/Comisia (C‑465/09 P-C‑470/09 P, nepublicată, EU:C:2011:372, punctele 121-129), Curtea a constatat că Orientările privind ajutorul de stat regional ( 22 ) erau aplicabile ratione temporis, deși intraseră în vigoare după adoptarea unui proiect de ajutor ( 23 ). Cu toate acestea, orientările respective indicau în mod expres că se aplicau ajutoarelor nenotificate puse în aplicare înainte de adoptarea lor, situație care se regăsea în cazul măsurilor de ajutor în cauză. Astfel, situația din prezenta cauză se distinge de situația din respectiva hotărâre, dat fiind că, spre deosebire de orientările în discuție în această hotărâre, Regulamentul 2016/1036 nu conține dispoziții tranzitorii.

În sfârșit, este adevărat că, în Hotărârea din 11 decembrie 2008, Comisia/Freistaat Sachsen (C‑334/07 P, EU:C:2008:709, punctele 43-59), Curtea a statuat că Regulamentul (CE) nr. 70/2001 al Comisiei ( 24 ) era aplicabil ratione temporis, deși a fost adoptat după notificarea ajutorului în cauză ( 25 ). Cu toate acestea, subliniem că, pentru a ajunge la constatarea menționată, Curtea s‑a întemeiat, la punctele 52 și 53 din această hotărâre, pe faptul că notificarea unui proiect de ajutor nu creează o situație definitivă, întrucât are numai rolul de a permite Comisiei să efectueze controlul preventiv al ajutoarelor de stat. În mod evident, nu există nicio obligație de notificare în domeniul legislației antidumping. Astfel, această hotărâre nu poate fi invocată pentru a susține, astfel cum procedează Comisia, că impunerea unor taxe antidumping este reglementată de normele de drept material în vigoare la data adoptării lor.

În orice caz, subliniem că, chiar dacă Curtea ar fi de acord cu Comisia că normele de drept material ale dreptului Uniunii se aplică imediat situațiilor apărute anterior intrării lor în vigoare, nu ar rezulta că Regulamentul 2016/1036 este aplicabil ratione temporis în prezenta cauză.

Acest lucru se datorează faptului că, în opinia noastră, situația din prezenta cauză nu poate fi considerată „existentă” la data intrării în vigoare a Regulamentului 2016/1036. Astfel, perioada luată în considerare pentru a stabili dacă erau îndeplinite condițiile pentru impunerea taxelor antidumping a curs până la 31 martie 2015 ( 26 ). Astfel, faptele sunt anterioare intrării în vigoare a Regulamentului 2016/1036. În plus, stabilirea acestor fapte a fost finalizată înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat, dat fiind că informarea finală cu privire la faptele și la considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționa să se recomande impunerea de măsuri definitive, prezentarea de observații cu privire la această informare și ședința sunt toate anterioare intrării în vigoare a Regulamentului 2016/1036 ( 27 ). Cu alte cuvinte, faptele au fost stabilite definitiv înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului 2016/1036.

Abordarea care figurează la punctul 37 de mai sus este conformă cu jurisprudența Curții potrivit căreia respectarea principiilor care guvernează aplicarea legii în timp și a principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime impune aplicarea dispozițiilor materiale în vigoare la data faptelor din cauză, chiar dacă aceste dispoziții nu mai sunt în vigoare la data adoptării unui act de către o instituție a Uniunii ( 28 ).

Această abordare este de asemenea conformă cu jurisprudența Tribunalului potrivit căreia, atunci când faptele vizate de ancheta antidumping sunt anterioare intrării în vigoare a Regulamentului 2016/1036, dar impunerea unor măsuri antidumping este ulterioară intrării în vigoare a acestui regulament, situația este reglementată de normele de procedură prevăzute de Regulamentul 2016/1036, precum și de normele de drept material prevăzute de Regulamentul nr. 1225/2009 ( 29 ).

Concluzionăm că Regulamentul 2016/1036 nu este aplicabil ratione temporis în prezenta cauză și că Tribunalul s‑a referit în mod eronat, la punctul 1 din hotărârea atacată, la acest regulament în ceea ce privește regulamentul aplicabil.

Cu toate acestea, amintim că, astfel cum s‑a menționat la punctul 21 de mai sus, dat fiind că dispozițiile Regulamentului nr. 1225/2009 a căror încălcare este invocată în speță sunt identice cu cele ale Regulamentului 2016/1036, acest lucru nu are incidență asupra soluționării cauzei.

Cu toate acestea, în analiza noastră cu privire la al doilea, la al treilea și la al patrulea motiv de recurs, nu ne vom referi la Regulamentul 2016/1036, ci la Regulamentul nr. 1225/2009.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a denaturat faptele și a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că, prin faptul că a omis să solicite și să evalueze o listă detaliată a exporturilor producătorului‑exportator japonez, Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (a) și articolul 6 alineatul (8) din Regulamentul 2016/1036 sau principiul bunei administrări și nici obligația sa de diligență. Al doilea motiv de recurs cuprinde trei aspecte.

Prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a constatat, la punctele 113, 115, 116, 128 și 129 din hotărârea atacată, că Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul 2016/1036, principiul bunei administrări sau obligația sa de diligență prin stabilirea valorii normale pe baza datelor industriei Uniunii, chiar dacă nu solicitase producătorului‑exportator japonez să furnizeze date pentru fiecare tranzacție în parte cu privire la vânzările sale la export. În opinia Changmao Biochemical Engineering, din articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul 2016/1036 rezultă că, în cazul importurilor din țări care nu au economie de piață, valoarea normală poate fi stabilită pe baza datelor industriei din Uniune numai în cazul în care prețul intern dintr‑o țară analogă și prețul de export din țara respectivă nu sunt fiabile. Cu toate acestea, în speță nu se poate exclude faptul că anumite exporturi ale producătorului‑exportator japonez erau rentabile și, prin urmare, fiabile, dat fiind că Comisia nu dispunea decât de date agregate, iar nu de date referitoare la fiecare tranzacție în parte, referitoare la vânzările la export ale acestui producător. Astfel, Tribunalul a denaturat faptele atunci când a constatat, la punctul 113 din hotărârea atacată, că toate vânzările la export ale acestui producător generau pierderi. Rezultă că Comisia nu putea stabili valoarea normală pe baza datelor industriei din Uniune.

Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat, la punctele 125 și 126 din hotărârea atacată, că, prin faptul că nu a solicitat date pentru fiecare tranzacție în parte de la producătorul‑exportator japonez și nu a examinat aceste informații, nu și‑a încălcat obligația care îi revine în temeiul articolului 6 alineatul (8) din Regulamentul 2016/1036 de a „[examina] exactitatea […] în măsura posibilului” a informațiilor furnizate de părțile interesate.

Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat, la punctele 117 și 118 din hotărârea atacată, că revenea recurentei sarcina de a face dovada că marja de dumping ar fi fost inferioară marjei de prejudiciu dacă vânzările la export ale producătorului‑exportator japonez ar fi fost luate în considerare. Este mai degrabă de competența Comisiei să analizeze din proprie inițiativă toate informațiile disponibile.

Comisia susține că al doilea motiv este inoperant în totalitate, întrucât nu repune în discuție constatarea Tribunalului de la punctele 112 și 114 din hotărârea atacată, potrivit căreia datele furnizate de producătorul‑exportator japonez nu erau fiabile și nu explică motivul pentru care datele suplimentare solicitate acestui producător nu ar prezenta aceleași neajunsuri.

În subsidiar, Comisia arată că al treilea aspect al celui de al doilea motiv, astfel cum a fost rezumat la punctul 46 de mai sus, este nefondat și că, în consecință, primul și al doilea aspect ale acestui motiv, astfel cum sunt rezumate la punctele 44 și 45 de mai sus, sunt inoperante.

Cu titlu încă mai subsidiar, Comisia susține că primul și al doilea aspect ale celui de al doilea motiv, astfel cum au fost rezumate la punctele 44 și 45 de mai sus, sunt fie inoperante (primul aspect, în măsura în care se întemeiază pe o denaturare a faptelor la punctul 113 din hotărârea atacată), fie inadmisibile (al doilea aspect) și că, în orice caz, acestea sunt nefondate.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a considerat că Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009, principiul bunei administrări sau obligația sa de diligență atunci când a stabilit valoarea normală prin utilizarea datelor industriei Uniunii, deși nu solicitase producătorului‑exportator japonez să furnizeze date pentru fiecare tranzacție în parte cu privire la vânzările sale la export.

Astfel cum s‑a arătat la punctele 44-46 de mai sus, al doilea motiv cuprinde trei aspecte. Primul aspect, care este îndreptat împotriva punctelor 113, 115, 116, 128 și 129 din hotărârea atacată, este întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009, a principiului bunei administrări și a obligației de diligență a Comisiei. Al doilea aspect, care este îndreptat împotriva punctelor 125 și 126 din hotărârea atacată, este întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatul (8) din acest regulament. Prin intermediul celui de al treilea aspect, îndreptat împotriva punctelor 117 și 118 din hotărârea atacată, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că revenea recurentei sarcina de a face dovada că marja de dumping ar fi fost inferioară marjei de prejudiciu dacă vânzările la export ale producătorului‑exportator japonez ar fi fost luate în considerare.

Comisia contestă admisibilitatea celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, întrucât acest motiv nu a fost invocat în primă instanță.

În fața Tribunalului, Changmao Biochemical Engineering a susținut că, prin stabilirea valorii normale pe baza datelor industriei Uniunii, Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 și obligația sa de diligență. Aceasta nu a susținut că, procedând astfel, Comisia a încălcat articolul 6 alineatul (8) din regulamentul menționat. Astfel, această din urmă dispoziție nu este menționată în înscrisurile prezentate Tribunalului de către Changmao Biochemical Engineering.

În plus, nu se face nicio referire la articolul 6 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1225/2009 la punctele 102-130 din hotărârea atacată, în care Tribunalul examinează și respinge motivul rezumat la punctul 53 de mai sus. În special, nu se face nicio referire la această dispoziție la punctele 125 și 126 din hotărârea menționată, împotriva cărora este îndreptat al doilea aspect al celui de al doilea motiv.

Astfel, considerăm că al doilea aspect al celui de al doilea motiv este inadmisibil.

Vom examina al treilea aspect al celui de al doilea motiv de recurs înainte de a analiza primul aspect al acestui motiv.

De la bun început, subliniem că, în temeiul regulii „taxei mai mici” prevăzute la articolul 9 alineatul (4) ultima teză din Regulamentul nr. 1225/2009, „[v]aloarea taxei antidumping nu trebuie să depășească marja de dumping stabilită și trebuie să fie mai mică decât această marjă, în cazul în care această taxă mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei [Uniunii]”. Astfel, marja de prejudiciu servește la stabilirea nivelului taxei antidumping atunci când marja de dumping este superioară marjei de prejudiciu. În speță, taxa antidumping impusă Changmao Biochemical Engineering a fost stabilită la nivelul marjei de prejudiciu (55,4 %), deoarece era mai mică decât marja de dumping (124 %) ( 30 ).

Pentru a înlătura argumentul invocat de Changmao Biochemical Engineering potrivit căruia valoarea normală ar fi trebuit stabilită prin utilizarea prețurilor de export ale producătorului‑exportator japonez, iar nu a datelor industriei din Uniune, Tribunalul s‑a întemeiat, la punctele 117 și 118 din hotărârea atacată, pe faptul că Changmao Biochemical Engineering nu demonstrase că, în cazul în care valoarea normală ar fi fost calculată în modul propus de aceasta, marja de dumping ar fi fost inferioară marjei de prejudiciu și că, prin urmare, taxa antidumping care îi era impusă ar fi fost stabilită pe baza marjei de dumping.

Astfel cum s‑a menționat la punctul 51 de mai sus, prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al doilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că punctele 117 și 118 din hotărârea atacată sunt afectate de o eroare de drept.

Astfel cum susține Comisia, în cazul în care Curtea nu ar constata nicio eroare de drept în ceea ce privește constatările de la aceste puncte, primul aspect al celui de al doilea motiv ar trebui respins ca inoperant. Astfel, în ipoteza în care Curtea ar considera că Changmao Biochemical Engineering era obligată să demonstreze că marja de dumping ar fi fost inferioară marjei de prejudiciu dacă valoarea normală ar fi fost calculată pe baza prețurilor de export ale producătorului‑exportator japonez, obligație care, în mod cert, nu a fost îndeplinită de Changmao Biochemical Engineering, ar fi lipsit de relevanță aspectul dacă valoarea normală putea sau nu putea fi calculată în acest mod fără a încălca articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009, principiul bunei administrări și obligația de diligență a Comisiei. Acesta este motivul pentru care, astfel cum s‑a menționat la punctul 56 de mai sus, vom examina al treilea aspect al celui de al doilea motiv înainte de a analiza primul aspect al acestui motiv.

Considerăm că al treilea aspect al celui de al doilea motiv de recurs este fondat, dar că acesta trebuie totuși respins ca inoperant.

Considerăm că, în cazurile în care taxa antidumping este stabilită pe baza marjei de prejudiciu, un producător căruia i s‑a impus o taxă antidumping poate contesta calculul marjei de dumping chiar dacă nu a demonstrat că, în cazul în care marja de dumping ar fi fost calculată în modul propus de acesta, ea ar fi fost mai mică decât marja de prejudiciu și că, prin urmare, taxa antidumping ar fi fost stabilită pe baza marjei de dumping. Astfel, în opinia noastră, punctul 118 din hotărârea atacată este afectat de o eroare de drept, al treilea aspect al celui de al doilea motiv fiind întemeiat pentru motivele prezentate în continuare.

În primul rând, este adevărat că, în anumite cazuri, recurenta a fost obligată, pentru a contesta calculul marjei de dumping, să demonstreze că marja de dumping ar fi fost inferioară marjei de prejudiciu dacă cea dintâi ar fi fost calculată conform propunerii sale.

În această privință, trebuie să se facă referire la Hotărârea din 5 octombrie 1988, Brother Industries/Consiliul (250/85, EU:C:1988:464, punctul 24). În această hotărâre, Tribunalul a respins motivul întemeiat în esență pe o eroare în calculul marjei de dumping pentru motivul că (i) taxa antidumping fusese stabilită pe baza marjei de prejudiciu de 21 %, în timp ce (ii) marja de dumping se ridica la 33,6 %, astfel încât (iii) pretinsa eroare, care ar fi condus la o reducere cu 1,5 % a marjei de dumping, „nu ar avea niciun impact asupra nivelului taxei antidumping”.

Trebuie de asemenea să se facă referire la Hotărârea din 10 martie 2009, Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul (T‑249/06, EU:T:2009:62, punctul 111). În această hotărâre, Tribunalul a respins motivul întemeiat pe o eroare în calculul marjei de prejudiciu (constând în esență în neluarea în considerare de către Comisie a vânzărilor producătorilor din Uniune către societăți afiliate), considerând că: (i) taxele antidumping impuse reclamantelor fuseseră stabilite pe baza marjei de dumping de 25,7 %, iar nu pe baza marjei de prejudiciu de 57 % ( 31 ); (ii) pretinsa eroare în calcularea marjei de prejudiciu a afectat cel mult 10 % din vânzările totale ale industriei Uniunii; în consecință, (iii) ar fi fost necesar ca prețurile de vânzare practicate de societățile afiliate producătorilor din Uniune să fi fost total disproporționate în raport cu celelalte vânzări luate în considerare la calcularea marjei de prejudiciu pentru ca acestea din urmă să fie aduse la un nivel inferior celui al marjei de dumping. Curtea nu a constatat nicio eroare de drept în acest raționament. În plus, acesta a statuat că, pe cale de consecință, celelalte motive prin care se contestă stabilirea prejudiciului trebuiau declarate inoperante ( 32 ).

De asemenea, în Hotărârea din 4 martie 2010, Foshan City Nanhai Golden Step Industrial/Consiliul (T‑410/06, EU:T:2010:70, punctele 94-98), Tribunalul a respins ca inoperant argumentul întemeiat pe o eroare în calculul marjei de subcotare de 66 % pentru motivul că, în lipsa acestei erori, marja de subcotare ar fi fost fie de 20,5 % (potrivit Consiliului), fie de 17,3 % (potrivit reclamantei) și, prin urmare, ar fi fost în continuare superioară marjei de dumping de 9,7 % pe baza căreia ar fi fost stabilită taxa antidumping impusă recurentei ( 33 ).

Cu toate acestea, arătăm că, în Hotărârea din 5 octombrie 1988, Brother Industries/Consiliul (250/85, EU:C:1988:464), și în Hotărârea din 10 martie 2009, Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul (T‑249/06, EU:T:2009:62), deși nu și în Hotărârea din 4 martie 2010, Foshan City Nanhai Golden Step Industrial/Consiliul (T‑410/06, EU:T:2010:70), a fost evident că, în lipsa pretinsei erori în calculul marjei de prejudiciu, aceasta din urmă nu ar fi scăzut sub marja de dumping (sau că, fără pretinsa eroare în calculul marjei de dumping, aceasta din urmă nu ar fi scăzut sub marja de prejudiciu). Astfel, în aceste prime două hotărâri, eroarea invocată era mică și/sau diferența dintre marja de dumping și marja de prejudiciu era semnificativă.

În al doilea rând, este adevărat că, în Hotărârea din 14 martie 1990, Nashua Corporation și alții/Comisia și Consiliul (C‑133/87 și C‑150/87, EU:C:1990:115, punctul 38), pe care Tribunalul s‑a întemeiat la punctul 118 din hotărârea atacată, Curtea a respins motivul întemeiat pe faptul că Consiliul ar fi săvârșit o eroare în calcularea taxei antidumping numai pe baza prejudiciului cauzat de vânzările producătorilor japonezi, fără a lua în considerare prejudiciul cauzat de vânzările realizate de producătorii japonezi de echipamente de origine (denumiți în continuare „OEM”). Acest motiv a fost respins pentru motivul că recurenta, producătorul japonez Ricoh, „nu a demonstrat că [abordarea Consiliului care constând în excluderea vânzărilor realizate de OEM] a afectat nivelul taxei antidumping impuse și nici în ce măsură acest nivel ar fi fost diferit dacă vânzările realizate de OEM ar fi fost de asemenea luate în considerare”.

Cu toate acestea, arătăm că, în hotărârea menționată la punctul 68 de mai sus, taxa antidumping fusese stabilită pe baza marjei de prejudiciu ( 34 ), iar recurenta a contestat tocmai stabilirea prejudiciului. Astfel, ceea ce Curtea a solicitat recurentei a fost să demonstreze că, în lipsa pretinsei erori, taxa antidumping ar fi fost mai redusă, iar nu că, în lipsa acestei erori, taxa ar fi fost stabilită mai degrabă pe baza marjei de dumping decât pe baza marjei de prejudiciu.

În al treilea rând, subliniem că există numeroase exemple de situații în care instanțele Uniunii au examinat argumente întemeiate pe o eroare în calculul marjei de dumping, chiar dacă reclamanta nu a demonstrat că, în lipsa pretinsei erori, marja de dumping ar fi fost mai mică decât marja de prejudiciu. Trebuie, de exemplu, să se facă referire la Hotărârea din 15 septembrie 2016, PT Musim Mas/Consiliul (T‑80/14, nepublicată, EU:T:2016:504, punctele 31-98). Deși taxa antidumping impusă recurentei fusese stabilită pe baza marjei de prejudiciu ( 35 ), Tribunalul a examinat motivul întemeiat pe faptul că Consiliul și Comisia au săvârșit o eroare atunci când au calculat valoarea normală pe baza costurilor de producție ale principalei materii prime, astfel cum sunt reflectate de prețurile internaționale publicate, fără a solicita recurentei să demonstreze că, în cazul în care valoarea normală nu ar fi fost calculată în acest mod, marja de dumping ar fi fost mai mică decât marja de prejudiciu.

În al patrulea rând, arătăm că, în Hotărârea din 2 aprilie 2020, Hansol Paper/Comisia (T‑383/17, nepublicată, EU:T:2020:139, punctele 162-169), Tribunalul, referindu‑se la Hotărârea din 4 martie 2010, Foshan City Nanhai Golden Step Industrial/Consiliul (T‑410/06, EU:T:2010:70, punctul 94), menționată la punctul 66 de mai sus, a considerat admisibil un motiv prin care se contesta calculul marjei de prejudiciu, deși reclamanta nu precizase în ce măsură, în lipsa pretinsei erori, marja de prejudiciu ar fi fost inferioară marjei de dumping. Potrivit Tribunalului, prin acest motiv, reclamanta a repus în discuție, cu titlu mai general, stabilirea existenței unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate, care erau condiții esențiale pentru impunerea unei taxe antidumping și a căror apreciere eronată era astfel „susceptibilă să determine anularea regulamentului de punere în aplicare contestat, fără […] a fi necesar să se ridice problema dacă marja de prejudiciu era inferioară marjei de dumping” ( 36 ).

În al cincilea rând, subliniem că a solicita producătorilor‑exportatori cărora li s‑au impus taxe antidumping să demonstreze că în lipsa pretinsei erori în calculul marjei de dumping aceasta din urmă ar fi fost mai mică decât marja de prejudiciu ar însemna, astfel cum susține Changmao Biochemical Engineering, să se impună producătorilor‑exportatori o sarcină dificilă a probei pe care, având în vedere complexitatea calculelor în cauză, aceștia nu ar fi în măsură să o realizeze. Aceasta ar fi situația chiar dacă producătorilor‑exportatori li s‑ar solicita să demonstreze doar că, fără eroarea invocată, marja de dumping ar fi putut fi inferioară marjei de prejudiciu ( 37 ), ținând seama de dificultatea de a defini în ce condiții sau în ce împrejurări ar putea interveni această situație.

Concluzionăm că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a statuat, la punctul 118 din hotărârea atacată, că Changmao Biochemical Engineering avea sarcina de a dovedi că marja de dumping ar fi fost inferioară marjei de prejudiciu dacă cea dintâi ar fi fost calculată potrivit propunerii sale. Astfel, al treilea aspect al celui de al doilea motiv de recurs este fondat.

Cu toate acestea, după cum s‑a menționat la punctul 61 de mai sus, al treilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie totuși respins ca inoperant. Astfel, pentru a respinge al doilea motiv invocat în fața sa, Tribunalul nu s‑a întemeiat numai pe faptul că Changmao Biochemical Engineering nu a demonstrat că marja de dumping ar fi fost inferioară marjei de prejudiciu în cazul în care valoarea normală ar fi fost calculată astfel cum propusese. Tribunalul s‑a întemeiat de asemenea, la punctele 111-116 din hotărârea atacată, pe faptul că informațiile disponibile la momentul alegerii nu erau fiabile și puteau conduce la o alegere neadecvată și nerezonabilă a țării analoge.

Prin intermediul primului aspect al celui de al doilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009, obligația sa de diligență și principiul bunei administrări prin stabilirea valorii normale pe baza datelor industriei Uniunii, chiar dacă nu a solicitat producătorului‑exportator japonez să furnizeze date pentru fiecare tranzacție în parte cu privire la vânzările sale la export.

Considerăm că primul aspect al celui de al doilea motiv de recurs este nefondat.

În ceea ce privește, în primul rând, încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009, observăm că primul paragraf al acestei dispoziții prevede că, în cazul importurilor din țări care nu au economie de piață, prin derogare de la normele prevăzute la articolul 2 alineatele (1)-(6) din același regulament, valoarea normală trebuie, în principiu, să fie stabilită pe baza prețului sau a valorii construite într‑o țară terță cu economie de piață, și anume potrivit metodei țării analoge.

Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței, Comisia poate înlătura aplicarea normei generale prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 pentru stabilirea valorii normale a produselor care nu provin din țări care nu au economie de piață, în temeiul unei alte baze rezonabile, numai în ipoteza în care această regulă generală nu poate fi aplicată ( 38 ).

În speță, în regulamentul provizoriu, valoarea normală a fost calculată pe baza informațiilor primite de la un producător care a cooperat într‑o țară terță cu economie de piață, și anume Japonia (denumit în continuare „producătorul japonez”). Acest producător era Ajinomoto Co., Japonia ( 39 ). Într‑adevăr, producția mondială de aspartam era concentrată în câteva țări, și anume China, Franța, Japonia și Coreea de Sud, și, în timp ce singurul producător cunoscut din Coreea de Sud a refuzat să coopereze, producătorul japonez a acceptat să facă acest lucru ( 40 ).

Or, în regulamentul în litigiu, valoarea normală a fost calculată „[în] alt mod rezonabil”, astfel cum prevede articolul 2 alineatul (7) litera (a) primul paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009. Aceasta s‑a bazat pe prețurile practicate de singurul producător din Uniune pentru produsul similar de pe piața Uniunii, și anume Ajinomoto Sweeteners Europe SAS, devenită Hyet Sweet, care era o filială a producătorului japonez ( 41 ). Motivele pentru care, în regulamentul în litigiu, Comisia a decis să nu utilizeze datele furnizate de producătorul japonez au fost următoarele: (i) acest producător era singurul producător activ pe piața japoneză, el aflându‑se în concurență cu importurile din China și Coreea, și (ii) mai important, marjele de profit ale producătorului japonez variau în mod semnificativ în funcție de tipurile și de dimensiunile clienților, fără ca ancheta să evidențieze vreun motiv rațional pentru diferențele mari dintre marjele de profit ( 42 ).

La punctele 105-116 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 atunci când a calculat valoarea normală pe baza prețurilor practicate de unicul producător din Uniune pe piața Uniunii. În opinia Tribunalului, acest lucru se datorează faptului că: (i) datele furnizate de producătorul japonez nu erau fiabile ca urmare a variațiilor mari și nejustificate ale marjelor de profit ale acestuia; (ii) astfel cum se arată în tabelul 15 din răspunsul producătorului japonez la chestionarul Comisiei, în timp ce toate vânzările interne ale acestui producător au fost foarte profitabile, toate vânzările sale la export au înregistrat pierderi și (iii) părțile interesate au exprimat preocupări cu privire la alegerea Japoniei ca țară analogă.

Changmao Biochemical Engineering susține că Comisia a solicitat producătorului japonez să furnizeze date pentru fiecare tranzacție în parte cu privire la vânzările sale interne, dar nu și cu privire la vânzările sale la export. Astfel, potrivit Changmao Biochemical Engineering, nu se poate exclude ca anumite vânzări la export ale acestui producător să fie rentabile. Rezultă că Comisia nu a demonstrat că datele furnizate de producătorul japonez nu erau fiabile și că nu era posibil să se utilizeze aceste date în scopul calculării valorii normale. Changmao Biochemical Engineering concluzionează că, la calcularea valorii normale nu pe baza prețurilor de export practicate de producătorul japonez, ci pe baza datelor industriei din Uniune, Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 și că punctele 113, 115 și 116 din hotărârea atacată conțin o eroare de drept.

Astfel, Changmao Biochemical Engineering nu contestă că, astfel cum s‑a arătat la punctele 77 și 78 de mai sus, metoda de stabilire a valorii normale pe baza prețurilor practicate în Uniune este o metodă alternativă care poate fi utilizată numai atunci când nu este posibil să se utilizeze metoda principală. Ceea ce Changmao Biochemical Engineering contestă este constatarea Tribunalului potrivit căreia în speță datele producătorului japonez nu puteau fi utilizate (și că, prin urmare, valoarea normală nu putea fi calculată pe această bază).

Comisia răspunde că motivul întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 este inoperant și, în orice caz, nefondat.

În opinia noastră, motivul întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 trebuie respins ca nefondat, iar nu ca inoperant. Vom explica în continuare motivele pentru care nu suntem de acord cu poziția Comisiei potrivit căreia acest argument este inoperant înainte de a prezenta motivele pentru care este nefondat.

În opinia Comisiei, motivul întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 este inoperant, întrucât, în primul rând, Changmao Biochemical Engineering nu contestă constatarea Tribunalului potrivit căreia informațiile furnizate de producătorul japonez nu erau fiabile, în al doilea rând, aceasta contestă numai unul dintre cele trei motive care au determinat Tribunalul să respingă motivul întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009, și anume motivul invocat la punctul 113 din hotărârea atacată, iar nu pe cel prevăzut la punctele 112 și 114 din această hotărâre, și, în al treilea rând, punctele 124-128 din această hotărâre sunt suficiente pentru a susține constatarea Tribunalului cu privire la lipsa încălcării.

Or, în primul rând, este adevărat că, astfel cum susține Comisia, Changmao Biochemical Engineering nu susține că datele furnizate de producătorul japonez sunt eronate. Totuși, recurenta susține că aceste date sunt incomplete în măsura în care producătorul japonez a furnizat Comisiei date agregate cu privire la vânzările sale la export, iar nu date pentru fiecare tranzacție în parte cu privire la aceste vânzări. Considerăm că, contrar celor susținute de Comisie, Changmao Biochemical Engineering contestă astfel fiabilitatea datelor furnizate de producătorul japonez în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009.

În al doilea rând, este adevărat că, astfel cum susține Comisia, Changmao Biochemical Engineering contestă numai punctul 113 din hotărârea atacată, iar nu punctele 112 și 114 din hotărârea menționată. Cu toate acestea, punctele 112 și 113 nu expun motivele distincte pentru care Tribunalul a considerat că Comisia nu a săvârșit o eroare atunci când a refuzat să calculeze valoarea normală pe baza datelor furnizate de producătorul japonez. Ambele puncte se referă la variațiile neexplicate ale marjelor de profit ale producătorului japonez. În ceea ce privește punctul 114 din hotărârea atacată, acesta se limitează să reproducă observațiile formulate de părțile interesate în cursul procedurii administrative, fără ca nici Comisia, nici Tribunalul să fi preluat asemenea observații. Astfel, contrar celor susținute de Comisie, faptul că Changmao Biochemical Engineering contestă punctul 113 din hotărârea atacată, iar nu punctele 112 și 114 din această hotărâre, nu înseamnă că motivul întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 este inoperant.

În al treilea rând, observăm că, contrar celor susținute de Comisie, Changmao Biochemical Engineering contestă punctul 128 din hotărârea atacată.

Cu toate acestea, astfel cum s‑a menționat la punctul 85 de mai sus, suntem de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia motivul întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 este nefondat.

În primul rând, acest lucru se datorează faptului că, în opinia noastră, nu era necesar ca Comisia să obțină date pentru fiecare tranzacție în parte privind vânzările la export ale producătorului japonez pentru a considera datele furnizate de acest producător ca fiind nefiabile și susceptibile să conducă la o alegere neadecvată și nerezonabilă a țării analoge.

Potrivit articolului 2 alineatul (7) litera (a) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009, o țară terță cu economie de piață adecvată se alege „ținând seama de toate informațiile utile disponibile în momentul efectuării alegerii”.

Desigur, în Hotărârea din 22 martie 2012, GLS (C‑338/10, EU:C:2012:158, punctele 31 și 32), Curtea a statuat că noțiunea de „informații fiabile disponibile” în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009 nu se limitează la informațiile furnizate de reclamantă sau de părțile interesate, dat fiind că Comisia are obligația de a examina din oficiu toate informațiile disponibile.

Cu toate acestea, subliniem că, potrivit jurisprudenței, Comisia dispune de o anumită marjă de apreciere în stabilirea disponibilității datelor, întrucât instrumentele de investigație sunt prevăzute cu titlu facultativ și sunt cu atât mai dificil de pus în aplicare cu cât privesc date referitoare la țări terțe. Astfel, articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1225/2009 prevede că anchetele pot fi efectuate în țări terțe, sub rezerva printre altele a „acordului întreprinderilor în cauză”. În plus, articolul 6 alineatul (8) din acest regulament prevede că verificarea exactității informațiilor se efectuează „în măsura posibilului” ( 43 ).

În speță, deși este cert că, în cursul procedurii administrative, Comisia nici nu a solicitat, nici nu a primit date pentru fiecare tranzacție în parte cu privire la vânzările la export ale producătorului japonez și la marjele de profit realizate pentru aceste vânzări, ea dispunea totuși de date agregate privind vânzările la export ale acestui producător. Faptul că Comisia nu a considerat necesar să solicite date pentru fiecare tranzacție în parte ține de puterea sa de apreciere, menționată la punctul 94 de mai sus, pentru a determina fiabilitatea informațiilor aflate deja în posesia sa.

În plus, situația din prezenta cauză este diferită de cea din Hotărârea din 22 martie 2012, GLS (C‑338/10, EU:C:2012:158), în care Curtea a constatat că Consiliul și Comisia au săvârșit o eroare în calcularea valorii normale pe baza prețurilor practicate în Uniune, dat fiind că acestea nu au dat dovadă de toată diligența necesară pentru a stabili dacă valoarea normală putea fi calculată pe baza prețurilor practicate într‑o țară analogă. În cauza respectivă, Comisia s‑a limitat să trimită un singur chestionar celor două întreprinderi thailandeze și să deducă din lipsa unui răspuns din partea acestora imposibilitatea de a stabili valoarea normală pe baza prețurilor practicate într‑o țară terță care are economie de piață. Cu alte cuvinte, nu a examinat dacă vreuna dintre celelalte trei țări terțe cu economie de piață, ale căror importuri în Uniune erau net superioare celor din Thailanda, putea fi aleasă ca țară analogă ( 44 ). În schimb, în speță nu s‑a susținut în fața Tribunalului că Comisia nu a anchetat alte țări terțe cu economie de piață decât Japonia ( 45 ).

În al doilea rând și mai important, Changmao Biochemical Engineering nu a demonstrat că alegerea Comisiei de a calcula valoarea normală pe baza datelor industriei din Uniune nu era plauzibilă.

Astfel, potrivit jurisprudenței, în cadrul unei critici prin care se contestă metoda de stabilire a valorii normale, reclamanta nu se poate limita la a invoca o metodă de stabilire a valorii normale alternativă celei alese de Comisie, ci trebuie să furnizeze elemente suficiente pentru a lipsi de plauzibilitate aprecierile pe care se întemeiază această alegere, instanța Uniunii neputând substitui cu propriile aprecieri pe cele ale Comisiei ( 46 ).

În speță, în cadrul recursului, Changmao Biochemical Engineering susține doar că „nu se poate exclude” faptul că „anumite” operațiuni de export ale producătorului japonez sunt rentabile și că, prin urmare, acestea pot fi utilizate pentru calcularea valorii normale. Changmao Biochemical Engineering nu susține și cu atât mai puțin nu demonstrează că toate tranzacțiile de export ale producătorului japonez sau majoritatea acestor tranzacții sunt rentabile, ceea ce ar putea repune în discuție alegerea Comisiei de a calcula valoarea normală nu pe baza prețurilor de export ale producătorului japonez, ci pe baza datelor industriei din Uniune. Astfel, Changmao Biochemical Engineering nu a demonstrat lipsa de plauzibilitate a concluziei Comisiei potrivit căreia datele privind vânzările la export ale producătorului japonez nu erau fiabile.

Concluzionăm că primul aspect al celui de al doilea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat în măsura în care se întemeiază pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009.

În al doilea rând, în ceea ce privește încălcarea obligației de diligență a Comisiei, observăm că, potrivit jurisprudenței, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1225/2009, Comisia trebuie să examineze elementele din dosar cu toată diligența necesară pentru a se putea considera că valoarea normală a fost stabilită în mod corespunzător și rezonabil ( 47 ). Astfel, considerăm că motivul întemeiat pe încălcarea obligației de diligență a Comisiei trebuie respins ca nefondat pentru aceleași motive ca și motivul întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009.

În al treilea rând, în ceea ce privește încălcarea principiului bunei administrări, observăm că, în temeiul acestui principiu, Comisia este obligată să examineze cu toată diligența și cu imparțialitatea necesare elementele de probă furnizate și să țină seama de toate elementele pertinente ( 48 ). Astfel, din nou, motivul întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări trebuie respins ca nefondat pentru aceleași motive ca și motivul întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009.

Concluzionăm că primul aspect al celui de al doilea motiv de recurs trebuie respins ca nefondat și că, prin urmare, acest motiv trebuie respins în totalitate.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, prin faptul că a constatat, la punctele 141-144, 151-153 și 155-162 din hotărârea atacată, că Comisia nu a săvârșit o eroare atunci când a refuzat să efectueze ajustările solicitate de aceasta în vederea calculării marjei de dumping, Tribunalul a denaturat faptele și a încălcat următoarele dispoziții: articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul 2016/1036, ultima teză a articolului 2.4 din Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului general pentru tarife și comerț 1994 ( 49 ) (denumit în continuare „Acordul antidumping”), articolul 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul 2016/1036 și articolul 6.2 din Acordul antidumping, în măsura în care prevăd dreptul la apărare al Changmao Biochemical Engineering, articolul 12.2.1 și articolul 12.2.2 din Acordul antidumping, articolul 6.4 din același acord, articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul 2016/1036, precum și principiul bunei administrări și obligația de diligență a Comisiei.

Al treilea motiv cuprinde în esență patru aspecte.

În cadrul primului aspect al celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a denaturat faptele atunci când a constatat, la punctele 141-144 din hotărârea atacată, că Changmao Biochemical Engineering nu a furnizat elemente de probă în susținerea afirmației sale potrivit căreia existau diferențe în ceea ce privește costurile de producție între producătorul din Uniune și producătorul chinez și că aceste diferențe afectau comparabilitatea prețurilor.

În cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a încălcat articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul 2016/1036 atunci când a constatat, la punctele 151-153 din hotărârea atacată, că cererile de ajustare formulate de producătorii‑exportatori chinezi cărora nu li s‑a acordat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață nu se pot referi la costurile reale din China.

În cadrul celui de al treilea aspect al celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a considerat în mod eronat, la punctele 143 și 144 din hotărârea atacată, că revenea Changmao Biochemical Engineering sarcina de a dovedi că diferențele dintre factorii enumerați la articolul 2 alineatul (10) literele (a)-(j) din Regulamentul 2016/1036, precum diferențele în ceea ce privește costurile de producție, afectau comparabilitatea prețurilor. În opinia sa, acest lucru rezultă din modul de redactare a articolului 2 alineatul (10). Orice altă soluție ar impune o sarcină a probei nerezonabilă producătorilor din țări fără economie de piață în cazul în care valoarea normală este calculată pe baza datelor industriei din Uniune.

În cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, prin faptul că a statuat, la punctele 155-160 din hotărârea atacată, că Comisia nu a impus recurentei o sarcină a probei excesivă atunci când a solicitat să se demonstreze că diferențele de costuri de producție se traduc prin diferențe de preț, Tribunalul a încălcat următoarele dispoziții: ultima teză a articolului 2.4 din Acordul antidumping, astfel cum a fost interpretat prin deciziile Organului de soluționare a litigiilor al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), articolul 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul 2016/1036 și articolul 6.2 din Acordul antidumping, în măsura în care prevăd dreptul la apărare al Changmao Biochemical Engineering, articolul 6.4, precum și articolul 12.2.1 și articolul 12.2.2 din acordul respectiv, principiul bunei administrări și obligația de diligență a Comisiei. În plus, Tribunalul ar fi refuzat în mod eronat, la punctul 207 din hotărârea atacată, să dispună ca, prin intermediul unei măsuri de organizare a procedurii sau al unei măsuri de cercetare judecătorească, Comisia să prezinte analiza care a determinat‑o să constate, în considerentul (70) al regulamentului în litigiu, că între produsul în cauză și produsul similar nu existau diferențe care să se reflecte în mod sistematic în prețuri.

Comisia solicită respingerea celui de al treilea motiv.

Potrivit Comisiei, primul aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins, întrucât în esență recursul nu indică faptele sau elementele de probă pe care Tribunalul le‑a denaturat și nici nu demonstrează că diferențele dintre costurile de producție se traduc prin diferențe de preț.

În ceea ce privește al doilea aspect al celui de al treilea motiv, Comisia susține că acesta este inadmisibil, întrucât nu a fost invocat în fața Tribunalului. În orice caz, acesta este inoperant, întrucât punctele 151-153 din hotărârea atacată nu prevăd decât o motivare subsidiară, principalele motive fiind expuse la punctele 137-150 din hotărârea menționată. În sfârșit, acesta este nefondat, dat fiind că, în special, originea datelor utilizate pentru efectuarea ajustării este lipsită de relevanță. Ceea ce contează este că ajustarea nu are ca efect lipsirea de efect util a articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul 2016/1036.

Potrivit Comisiei, al treilea aspect al celui de al treilea motiv este nefondat, întrucât modul de redactare a părții introductive a articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul 2016/1036, modul de redactare a articolului 2 alineatul (10) litera (k) din acest regulament, precum și jurisprudența precizează că cerința de a demonstra un impact asupra prețurilor și a comparabilității acestora se aplică tuturor factorilor enumerați la articolul 2 alineatul (10) din același regulament.

Comisia susține că al patrulea aspect al celui de al treilea motiv este inadmisibil în măsura în care se întemeiază pe o încălcare a următoarelor dispoziții: articolul 2.4 ultima teză din Acordul antidumping, articolul 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul 2016/1036 și articolul 6.2 din Acordul antidumping, în măsura în care prevăd dreptul la apărare al Changmao Biochemical Engineering, articolul 6.4, precum și articolul 12.2.1 și articolul 12.2.2 din acest acord. Acest lucru se datorează faptului că încălcarea dispozițiilor respective nu a fost invocată în primă instanță. În orice caz, al patrulea aspect al celui de al treilea motiv este nefondat în măsura în care se întemeiază pe încălcarea acestor dispoziții. În sfârșit, în ceea ce privește, în rest, cel de al patrulea aspect al celui de al treilea motiv, și anume cererea de adoptare a unei măsuri de organizare a procedurii sau a unei măsuri de cercetare judecătorească formulată de Changmao Biochemical Engineering, Comisia susține că acesta este inoperant și, în orice caz, nefondat.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, prin faptul că a statuat că Comisia nu a săvârșit o eroare atunci când a refuzat să efectueze ajustările pe care le solicitase în vederea calculării marjei de dumping, Tribunalul a denaturat faptele și a încălcat articolul 2 alineatul (10), articolul 9 alineatul (4) și articolul 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1225/2009, articolul 2.4 și alte dispoziții din Acordul antidumping, principiul bunei administrări și obligația de diligență a Comisiei.

Astfel cum s‑a arătat la punctele 105-109 de mai sus, al treilea motiv cuprinde patru aspecte. Primul aspect, care vizează punctele 141-144 din hotărârea atacată, este întemeiat pe denaturarea faptelor de către Tribunal atunci când a constatat că Changmao Biochemical Engineering nu a făcut dovada că existau diferențe între costurile de producție, ceea ce a afectat comparabilitatea prețurilor. Al doilea aspect, care vizează punctele 151-153 din hotărârea menționată, este întemeiat pe încălcarea de către Tribunal a articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 prin faptul că a considerat că cererile de ajustare introduse de producătorii dintr‑o țară care nu au economie de piață nu se pot referi la costurile reale din această țară. Prin intermediul celui de al treilea aspect, Changmao Biochemical Engineering susține că, la punctele 143 și 144 din hotărârea atacată, Tribunalul a încălcat articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 și a impus o sarcină a probei nerezonabilă producătorilor din țări fără economie de piață, impunându‑le să demonstreze că diferențele dintre costurile de producție afectau prețurile și comparabilitatea acestora. Al patrulea aspect vizează punctele 155-160 din hotărârea atacată, susținându‑se că, prin faptul că a impus Changmao Biochemical Engineering să demonstreze un impact asupra comparabilității prețurilor, deși aceasta nu avea acces la datele industriei Uniunii, Tribunalul a încălcat articolele 2.4, 6.2, 6.4, 12.2.1 și 12.2.2 din Acordul antidumping, articolul 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1225/2009, principiul bunei administrări și obligația de diligență a Comisiei. Al patrulea aspect al celui de al treilea motiv este de asemenea îndreptat împotriva refuzului Tribunalului de a dispune, la punctul 207 din hotărârea atacată, o măsură de organizare a procedurii sau o măsură de cercetare judecătorească.

Comisia invocă inadmisibilitatea în totalitate a celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv și în parte a celui de al patrulea aspect al acestui motiv.

În primul rând, Comisia susține că al doilea aspect al celui de al treilea motiv este inadmisibil, întrucât reprezintă un nou motiv de drept.

În opinia noastră, această excepție de inadmisibilitate trebuie respinsă.

În primul rând, Changmao Biochemical Engineering nu a invocat în fața Curții de Justiție niciun argument pe care nu îl invocase în fața Tribunalului.

Astfel, în cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 prin faptul că a refuzat să efectueze ajustările solicitate pentru motivul că o cerere de ajustare formulată de un producător‑exportator chinez care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață nu se poate referi la costurile reale din China. Changmao Biochemical Engineering arată, în această privință, că a solicitat Comisiei să opereze o ajustare prin utilizarea nu a propriilor costuri de producție, ci a costurilor din Uniune.

În fața Tribunalului, în contextul celui de al treilea motiv de drept, întemeiat pe încălcarea de către Comisie printre altele a articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 prin refuzul de a efectua ajustările solicitate, Changmao Biochemical Engineering a susținut că faptul că unui producător‑exportator chinez nu i se acordase statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață nu îl împiedica pe acesta să solicite ajustări. În opinia Changmao Biochemical Engineering, deși aceste ajustări nu puteau fi efectuate pe baza costurilor proprii ale acestui producător, ele puteau totuși să privească alți parametri din China decât prețurile și costurile, cum ar fi utilizarea unui proces de producție diferit în această țară.

În al doilea rând, potrivit jurisprudenței, un recurent poate să invoce motive derivate din însăși hotărârea atacată prin care să conteste fundamentarea acesteia în drept, indiferent dacă recurentul a invocat aceste motive în fața Tribunalului ( 50 ). Aceasta este situația în speță, întrucât aspectul dacă un producător‑exportator căruia nu i s‑a acordat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață poate totuși să solicite ajustări și în raport cu care parametri este abordată la punctele 151-153 din hotărârea atacată.

În al doilea rând, Comisia invocă inadmisibilitatea celui de al patrulea aspect al celui de al treilea motiv în măsura în care se întemeiază pe încălcarea articolului 2.4 ultima teză din Acordul antidumping, a articolelor 6.2, 6.4, 12.2.1 și 12.2.2 din acest acord, precum și a articolului 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1225/2009. Potrivit Comisiei, în fața Tribunalului nu a fost invocată încălcarea niciuneia dintre aceste dispoziții.

În opinia noastră, această excepție de inadmisibilitate ar trebui admisă. Astfel, în fața Tribunalului nu a fost invocată încălcarea niciuneia dintre dispozițiile enumerate la punctul 124 de mai sus în ceea ce privește refuzul Comisiei de a efectua ajustările solicitate de Changmao Biochemical Engineering.

Cu toate acestea, al patrulea aspect al celui de al treilea motiv rămâne admisibil în măsura în care se întemeiază pe încălcarea principiului bunei administrări și a obligației de diligență a Comisiei și în măsura în care se contestă refuzul Tribunalului de a dispune o măsură de organizare a procedurii sau o măsură de cercetare judecătorească.

Concluzionăm că al doilea aspect al celui de al treilea motiv este admisibil și că al patrulea aspect al acestui motiv este inadmisibil în măsura în care se întemeiază pe încălcarea ultimei teze a articolului 2.4 din Acordul antidumping, a articolelor 6.2, 6.4, 12.2.1 și 12.2.2 din acest acord și a articolului 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1225/2009.

Vom examina al treilea aspect al celui de al treilea motiv, apoi primul aspect al acestui motiv, al patrulea aspect și, în sfârșit, al doilea aspect.

Potrivit articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009, se efectuează o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală. Partea introductivă a acestei dispoziții prevede că, „[î]n cazul în care valoarea normală și prețul de export […] nu pot fi comparate astfel, se ține seama în fiecare caz, sub formă de ajustări, de diferențele constatate la factorii care se pretinde și se demonstrează că afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora”.

Potrivit jurisprudenței, dacă o parte solicită, în temeiul articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009, ajustări pentru ca valoarea normală și prețul de export să devină comparabile în vederea stabilirii marjei de dumping, această parte trebuie să facă dovada faptului că cererea sa este justificată. Sarcina de a dovedi că trebuie operate ajustările specifice enumerate la articolul 2 alineatul (10) literele (a)-(k) din regulamentul menționat revine celor care doresc să se prevaleze de acestea ( 51 ).

În speță, considerentul (48) al regulamentului în litigiu precizează că Changmao Biochemical Engineering a solicitat Comisiei să efectueze ajustări în scopul calculării marjei de dumping, întrucât existau diferențe în ceea ce privește costurile de producție între producătorul chinez și producătorul din Uniune. Potrivit considerentului (49) al acestui regulament, Comisia a respins această cerere de ajustare pentru motivul că Changmao Biochemical Engineering nu și‑a documentat cererea și, în special, nu a furnizat dovezi că, „în mod sistematic, clienții [plăteau] prețuri diferite pe piața internă din cauza diferențelor în ceea ce privește [costurile de producție]”.

La punctele 143 și 144 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că revenea Changmao Biochemical Engineering sarcina de a demonstra că diferențele în ceea ce privește costurile de producție se traduc prin diferențe de preț, ceea ce nu a făcut, și că, prin urmare, Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 atunci când a respins cererile de ajustare ale acesteia.

În cadrul celui de al treilea aspect al celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, procedând astfel, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept.

Considerăm că al treilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este nefondat.

În primul rând, acest lucru rezultă din modul de redactare a articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009. Nu suntem de acord cu argumentul Changmao Biochemical Engineering potrivit căruia partea care solicită o ajustare trebuie să demonstreze un impact asupra prețurilor și a comparabilității acestora numai în cazul în care ajustarea este solicitată în temeiul literei (k) a acestei dispoziții pentru „[alți] factori care nu sunt prevăzuți la literele (a)-(j)”, dar nu și atunci când ajustarea este solicitată pentru diferențele aferente factorilor enumerați la literele (a)-(j). Este adevărat că litera (k) prevede în mod expres că trebuie să se „demonstreze că [diferențele aferente factorilor] afectează comparabilitatea prețurilor”, în timp ce literele (a)-(j) nu menționează în mod expres acest lucru ( 52 ). Cu toate acestea, subliniem că articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009, citat la punctul 129 de mai sus, prevede că diferențele aferente „factorilor”„se demonstrează că afectează prețurile și […] comparabilitatea acestora”. Partea introductivă cuprinde toți factorii enumerați la literele (a)-(k). Observăm de asemenea că litera (k) impune demonstrarea faptului că diferențele aferente altor factori „afectează comparabilitatea prețurilor, astfel cum se cere în [respectivul] alineat” ( 53 ). Astfel, chiar litera (k) indică faptul că demonstrarea acestui lucru este necesară în toate cazurile în care se solicită o ajustare în temeiul alineatului (10), indiferent de factorul în cauză.

În al doilea rând, aceasta este conformă cu jurisprudența Tribunalului, potrivit căreia atât din modul de redactare, cât și din economia articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 reiese că o ajustare a prețului de export sau a valorii normale poate fi operată numai pentru a ține seama de diferențele privind factorii care afectează prețurile și, prin urmare, de comparabilitatea acestora. De exemplu, în Hotărârea din 29 aprilie 2015, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul (T‑558/12 și T‑559/12, nepublicată, EU:T:2015:237, punctul 114), Tribunalul a statuat că Consiliul și Comisia trebuiau să refuze o ajustare pe baza diferențelor aferente factorilor despre care nu s‑a demonstrat că afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora ( 54 ). În mod similar, în Hotărârea din 18 octombrie 2016, Crown Equipment (Suzhou) și Crown Gabelstapler/Consiliul (T‑351/13, nepublicată, EU:T:2016:616, punctul 138), Tribunalul a constatat că revenea producătorilor‑exportatori care au solicitat o ajustare a cuantumului corespunzător taxei la import de 14 % percepute de autoritățile din țara analogă sarcina de a prezenta elemente de probă care să demonstreze că această taxă la import a avut un efect asupra nivelurilor prețurilor care constituiau valoarea normală și asupra posibilității de a compara aceste prețuri cu prețurile de export.

În al treilea rând, nu suntem de acord cu argumentul Changmao Biochemical Engineering potrivit căruia, prin faptul că i‑a solicitat să demonstreze un impact asupra prețurilor și a comparabilității acestora, Tribunalul i‑a impus o sarcină a probei nerezonabilă, întrucât valoarea normală a fost calculată pe baza datelor furnizate de producătorul din Uniune, date la care Changmao Biochemical Engineering, în calitate de producător‑exportator chinez, nu avea acces.

Arătăm că acest argument a fost abordat și respins de Tribunal la punctele 155-159 din hotărârea atacată, pe care Changmao Biochemical Engineering le contestă în cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al treilea motiv. Cu toate acestea, vom aborda acest aspect în prezentele concluzii, deoarece, în caz contrar, analiza celui de al treilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs ar fi incompletă.

Desigur, potrivit jurisprudenței, o persoană care solicită o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 și căreia îi revine sarcina de a dovedi necesitatea ajustării solicitate nu trebuie să fie obligată să facă față unei sarcini a probei nerezonabile ( 55 ). Or, nu aceasta este situația, pentru motivele arătate în continuare.

Subliniem că nu există nicio rezervă cu privire la cerința, prevăzută în partea introductivă a articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009, potrivit căreia trebuie să se demonstreze că diferențele aferente factorilor enumerați la literele (a)-(k) ale acestei dispoziții afectează prețurile și comparabilitatea acestora. Aceasta înseamnă că dovada respectivă trebuie furnizată indiferent de metoda utilizată pentru calcularea valorii normale și, prin urmare, chiar și în cazul în care aceasta este calculată pe baza datelor industriei Uniunii. În caz contrar, Comisia ar putea fi obligată, la cerere, să aducă o ajustare care nu afectează prețurile și comparabilitatea acestora și care, prin urmare, conduce la crearea unei asimetrii între valoarea normală și prețul de export.

În plus, contrar celor susținute de Changmao Biochemical Engineering, nu se poate considera că producătorii‑exportatori chinezi nu au acces la datele utilizate pentru calcularea valorii normale și a prețului de export în cazul în care respectivele date au fost transmise Comisiei de către un producător dintr‑o țară analogă sau, astfel cum este cazul în speță, de către un producător din Uniune.

Amintim că, în temeiul articolului 6 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1225/2009, exportatorii pot să ia cunoștință de toate informațiile furnizate de oricare parte implicată în anchetă și, în temeiul articolului 20 alineatul (2) din același regulament, pot cere o informare finală cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande instituirea de măsuri definitive. Desigur, verificarea informațiilor și informarea finală nu se aplică decât unor informații care nu sunt confidențiale în sensul articolului 19 din regulamentul menționat ( 56 ). Or, în speță, din considerentul (40) al regulamentului în litigiu reiese că Comisia a comunicat Changmao Biochemical Engineering date referitoare la producătorul din Uniune.

Subliniem de asemenea că, astfel cum arată Comisia, Changmao Biochemical Engineering nu afirmă, în susținerea argumentului său potrivit căruia Tribunalul i‑ar fi impus o sarcină a probei nerezonabilă, că Comisia nu i‑ar fi comunicat datele necesare pentru a solicita o ajustare (cu excepția unei afirmații generale și nemotivate în recursul său potrivit căreia „producătorii din țări fără economie de piață nu dispun de datele privind prețurile producătorului analog”). Dimpotrivă, în susținerea acestui argument, Changmao Biochemical Engineering susține în special că producătorul din Uniune nu a furnizat toate informațiile necesare pentru a permite o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export.

Desigur, Changmao Biochemical Engineering contestă de asemenea refuzul Tribunalului de a dispune, prin intermediul unei măsuri de organizare a procedurii sau al unei măsuri de cercetare judecătorească, ca Comisia să prezinte analiza care a determinat‑o să constate, în considerentul (70) al regulamentului în litigiu, că nu existau diferențe între produsul în cauză și produsul similar care să se reflecte în mod sistematic în prețuri. Cu toate acestea, observăm că Changmao Biochemical Engineering susține, în această privință, nu numai că Comisia (potrivit propriei sale afirmații) a „ascuns” informațiile necesare pentru efectuarea de ajustări, ci, mai ales, că este posibil ca Comisia să nu fi reușit pur și simplu să colecteze aceste informații, în special facturile și contractele industriei din Uniune. Astfel, considerăm că, prin contestarea refuzului Tribunalului de a dispune prezentarea analizei menționate mai sus, Changmao Biochemical Engineering urmărește în esență să stabilească dacă Comisia a colectat suficiente informații, iar nu să demonstreze că nu i‑au fost comunicate suficiente informații de către Comisie.

Concluzionăm că al treilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este nefondat.

La punctele 141-144 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, prin faptul că a refuzat să efectueze ajustările solicitate de Changmao Biochemical Engineering, Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009, dat fiind că Changmao Biochemical Engineering nu a furnizat niciun element de probă în susținerea cererii sale și că nu a demonstrat că pretinsele diferențe de costuri de producție se traduc prin diferențe de preț.

În cadrul primului aspect al celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, procedând astfel, Tribunalul a denaturat faptele.

Apreciem că primul aspect al celui de al treilea motiv de recurs trebuie respins.

Potrivit jurisprudenței, revine recurentului sarcina de a indica cu precizie probele care au fost denaturate și să menționeze erorile de apreciere care ar fi fost săvârșite ( 57 ).

În speță, deși Changmao Biochemical Engineering enumeră, în recursul formulat, elementele de probă invocate în cadrul procedurii administrative, aceasta nu explică cu exactitate în ce mod pretinsele diferențe aferente fiecăruia dintre factorii pertinenți au afectat prețurile și comparabilitatea acestora și, prin urmare, în ce mod Tribunalul ar fi denaturat faptele prin faptul că a statuat, la punctul 143 din hotărârea menționată, că aceasta nu a demonstrat că diferențele de costuri de producție se traduc prin diferențe de preț.

Trebuie să arătăm de asemenea că, contrar celor susținute de Changmao Biochemical Engineering, nu există nicio contradicție între considerentul (49) al regulamentului în litigiu, potrivit căruia Changmao Biochemical Engineering nu a demonstrat existența unui impact asupra prețurilor și a comparabilității prețurilor, și considerentul (76) al regulamentului menționat, potrivit căruia importurile din China care fac obiectul unui dumping au subcotat prețurile din Uniune cu 21,1 %. Astfel, constatarea de către Comisie a subcotării implică faptul că industria Uniunii a suferit un prejudiciu, fără să existe niciun indiciu că această subcotare a fost cauzată de diferențele dintre costurile de producție, ceea ce ar justifica o ajustare.

Astfel, primul aspect al celui de al treilea motiv de recurs trebuie respins.

La punctele 155-160 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că Comisia nu a impus Changmao Biochemical Engineering o sarcină a probei nerezonabilă prin faptul că i‑a solicitat să demonstreze că pretinsele diferențe de costuri de producție se traduc prin diferențe de preț, în condițiile în care aceasta nu avea acces la datele industriei Uniunii.

În cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, procedând astfel, Tribunalul a încălcat articolul 2.4 ultima teză din Acordul antidumping, articolele 6.2, 6.4, 12.2.1 și 12.2.2 din acest acord, articolul 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1225/2009, principiul bunei administrări și obligația de diligență a Comisiei. În plus, Changmao Biochemical Engineering susține că Tribunalul a refuzat în mod eronat, la punctul 207 din hotărârea atacată, să dispună, prin intermediul unei măsuri de organizare a procedurii sau al unei măsuri de cercetare judecătorească, ca Comisia să prezinte analiza care a determinat‑o să respingă cererile sale de ajustare.

Astfel cum s‑a arătat la punctele 124-127 de mai sus, al patrulea aspect al celui de al treilea motiv este în parte inadmisibil. Cu toate acestea, din motive de exhaustivitate, vom explica în continuare motivele pentru care, în cazul în care Curtea ar considera că al patrulea aspect al celui de al treilea motiv este admisibil în întregime, ar trebui totuși să îl respingă ca nefondat.

În primul rând, al patrulea aspect al celui de al treilea motiv este nefondat în măsura în care se întemeiază pe încălcarea articolului 2.4 ultima teză din Acordul antidumping și a articolelor 6.2, 6.4, 12.2.1 și 12.2.2 din acest acord.

Potrivit unei jurisprudențe constante, având în vedere natura și economia lor, acordurile OMC nu figurează, în principiu, printre normele în raport cu care poate fi controlată legalitatea actelor instituțiilor Uniunii. Numai în două situații excepționale, care decurg din voința legiuitorului Uniunii de a‑și limita el însuși marja de manevră în aplicarea normelor OMC, Curtea a admis că este de competența instanțelor Uniunii, dacă este cazul, să controleze legalitatea unui act al Uniunii și a actelor adoptate în aplicarea lui în raport cu acordurile OMC. O primă situație este aceea în care Uniunea Europeană a înțeles să execute o obligație specială asumată în cadrul acestor acorduri OMC, iar a doua este situația în care actul Uniunii în cauză face trimitere în mod expres la dispoziții precise din acordurile menționate ( 58 ).

Niciun articol din Regulamentul nr. 1225/2009 nu face trimitere la vreo dispoziție precisă din acordurile OMC. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței, articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 pune în aplicare articolul 2.4 din Acordul antidumping, ale cărui dispoziții le reia în esență ( 59 ).

Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 nu reia în mod expres cerința, prevăzută la articolul 2.4 ultima teză din Acordul antidumping, potrivit căreia „[a]utoritățile trebuie să indice părților respective ce informații sunt necesare pentru a asigura o comparație echitabilă și cerința adresată părților privind sarcina probei nu trebuie să fie nerezonabilă” ( 60 ). Astfel, considerăm că nu a existat nicio intenție clară din partea legiuitorului Uniunii de a pune în aplicare obligația specială prevăzută în ultima teză a articolului 2.4 din Acordul antidumping. Rezultă că legalitatea regulamentului în litigiu nu poate fi controlată în raport cu articolul 2.4 ultima teză din Acordul antidumping ( 61 ).

Pe de altă parte, fără a fi necesar să se examineze dacă dispozițiile specifice ale Regulamentului nr. 1225/2009 pun în aplicare articolele 6.2, 6.4, 12.2.1 sau 12.2.2 din Acordul antidumping și dacă, în consecință, legalitatea regulamentului în litigiu poate face obiectul unui control în raport cu aceste dispoziții, constatăm că motivul întemeiat pe încălcarea articolelor 6.2, 6.4, 12.2.1 sau 12.2.2 din Acordul antidumping nu poate fi admis. Astfel, nu înțelegem pertinența articolelor 12.2.1 și 12.2.2, referitoare la avizele publice de impunere a unor măsuri antidumping, sau a articolului 6.2, care privește întâlnirile cu părțile adverse. În ceea ce privește articolul 6.4, care prevede că autoritățile vor permite părților interesate să consulte toate informațiile relevante care nu sunt confidențiale, subliniem că, astfel cum am arătat la punctul 143 de mai sus și la punctul 161 de mai jos, Changmao Biochemical Engineering nu susține că Comisia nu i‑a comunicat informațiile necesare pentru a solicita ajustări.

În al doilea rând, în opinia noastră, al patrulea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este nefondat în măsura în care este întemeiat pe încălcarea articolului 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1225/2009. Astfel cum s‑a menționat la punctul 142 de mai sus, în temeiul articolului 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1225/2009, exportatorii pot cere o informare finală cu privire la faptele și considerațiile esențiale, „[ț]inând seama de necesitatea de a proteja confidențialitatea informațiilor”. Cu toate acestea, am explicat la punctul 143 de mai sus că în speță Changmao Biochemical Engineering nu consideră, în susținerea motivului întemeiat pe încălcarea articolului 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1225/2009, că Comisia nu i‑a comunicat informațiile necesare pentru a solicita ajustări. Dimpotrivă, în susținerea acestui motiv, recurenta arată că, în special, Comisia nu a obținut toate informațiile necesare pentru a stabili dacă se impune sau nu se impune admiterea unor astfel de cereri. Această omisiune, presupunând că ar fi dovedită, nu poate constitui o încălcare a articolului 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul nr. 1225/2009.

În al treilea rând, al patrulea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este nefondat în măsura în care este întemeiat pe încălcarea obligației de diligență a Comisiei. Potrivit jurisprudenței citate la punctul 102 de mai sus, Comisia era obligată să examineze cu toată diligența și imparțialitatea necesare elementele de probă furnizate de Changmao Biochemical Engineering în susținerea cererilor sale de ajustare. Or, astfel cum am demonstrat la punctele 148-152 de mai sus, Tribunalul nu a denaturat faptele atunci când a statuat, la punctele 141-144 din hotărârea atacată, că Changmao Biochemical Engineering nu a demonstrat că diferențele invocate dintre costurile de producție afectau prețurile și comparabilitatea acestora.

În al patrulea rând, considerăm că al patrulea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este nefondat în măsura în care este întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări. Potrivit jurisprudenței, din principiul bunei administrări reiese că sarcina probei pe care Comisia o impune producătorilor‑exportatori care solicită o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 nu poate fi nerezonabilă ( 62 ). Or, am arătat la punctele 139-144 de mai sus motivele pentru care, solicitând Changmao Biochemical Engineering să demonstreze că pretinsele diferențe dintre costurile de producție au afectat prețurile și comparabilitatea acestora, Comisia nu i‑a impus o sarcină a probei nerezonabilă.

În al cincilea rând, al patrulea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este nefondat în măsura în care reproșează Tribunalului că a refuzat în mod eronat, la punctul 207 din hotărârea atacată, să dispună, prin intermediul unei măsuri de organizare a procedurii sau al unei măsuri de cercetare judecătorească, ca Comisia să prezinte analiza care a determinat‑o să constate, în considerentul (70) al regulamentului în litigiu, că nu existau diferențe între produsul în cauză și produsul similar care să se reflecte în mod sistematic în prețuri. Potrivit jurisprudenței, în ceea ce privește aprecierea de către Tribunal a cererilor privind măsuri de organizare a procedurii sau măsuri de cercetare judecătorească formulate de o parte, trebuie amintit că numai Tribunalul este competent să se pronunțe asupra eventualei necesități de a completa informațiile de care dispune în legătură cu cauzele cu care este sesizat ( 63 ). În plus, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 148-152 de mai sus, în speță nu a fost dovedită nicio denaturare a faptelor.

Concluzionăm că al patrulea aspect al celui de al treilea motiv de recurs trebuie respins în totalitate.

La punctele 151-153 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că producătorii‑exportatori chinezi care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață pot formula cereri de ajustare, dar că aceste cereri nu pot „privi costurile reale din China”, în caz contrar articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 fiind lipsit de efect util.

În cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, procedând astfel, Tribunalul a încălcat articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009.

Considerăm că, deși al doilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este fondat, acesta trebuie totuși respins ca inoperant. Vom prezenta în continuare motivele pentru care considerăm că este întemeiat, înainte de a expune motivele pentru care este inoperant.

Potrivit jurisprudenței, obiectivul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 constă în evitarea luării în considerare a prețurilor și a costurilor aplicate în țările care nu au economie de piață întrucât acești parametri nu reprezintă rezultanta normală a forțelor care se exercită asupra pieței ( 64 ).

Argumentul Comisiei este că, în cazul în care s‑ar efectua o ajustare ca urmare a diferențelor dintre costurile de producție din China și Uniune, acest lucru ar face ca articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 să fie lipsit de efect, deoarece costurile de producție din China sunt legate de statutul Chinei de țară fără economie de piață și sunt denaturate.

În opinia noastră, acest argument nu poate fi admis.

Este adevărat că, în Hotărârea din 29 aprilie 2015, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul (T‑558/12 și T‑559/12, nepublicată, EU:T:2015:237), Tribunalul a considerat că nu putea fi operată nicio ajustare pe baza diferențelor de eficiență și de productivitate dintre producătorii‑exportatori chinezi cărora le‑au fost impuse taxe antidumping și producătorul din țara analogă, întrucât cei dintâi nu a beneficiat de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, iar datele care îi privesc nu puteau fi, așadar, luate în considerare în scopul stabilirii valorii normale ( 65 ). În fața Curții, producătorii‑exportatori chinezi au susținut că efectuarea de ajustări pe baza diferențelor de eficiență și productivitate nu ar face ineficace utilizarea metodei țării analoge, deoarece consumul lor mai scăzut de materii prime și de energie electrică și productivitatea mai ridicată a acestora pe salariat (în comparație cu cele ale producătorului din țara analogă) nu avea nicio legătură cu prețurile și costurile sau cu forțele de pe piața din China ( 66 ). Avocatul general Mengozzi a propus respingerea acestui argument pentru motivul că „o întreprindere care nu a beneficiat de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață nu se poate prevala de diferențe referitoare la productivitate și la eficiență pentru a solicita ajustări ale valorii normale”, din moment ce productivitatea și eficiența „depind de mai mulți factori […] cu privire la care se poate presupune în mod rezonabil că sunt influențați, cel puțin indirect, de parametri care nu sunt rezultatul direct al forțelor de pe piață” ( 67 ). Cu toate acestea, Tribunalul nu s‑a pronunțat cu privire la refuzul Comisiei și al Consiliului de a efectua ajustările solicitate ( 68 ).

Este de asemenea adevărat că, în Hotărârea din 23 aprilie 2018, Shanxi Taigang Stainless Steel/Comisia (T‑675/15, nepublicată, EU:T:2018:209), Tribunalul a statuat că nu se putea face nicio ajustare pe baza diferențelor dintre procesul de producție și accesul la materii prime între China și țara analogă, dat fiind că, pe de o parte, China nu era considerată, la data faptelor, o economie de piață și, pe de altă parte, reclamanta, un producător‑exportator chinez, nu a prezentat o cerere de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Astfel, potrivit Tribunalului, nimic nu indica faptul că aprovizionarea cu nichel sau procesul de producție al unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în condiții care nu sunt cele ale unei economii de piață nu era influențată de parametri care nu erau rezultatul forțelor de pe piață ( 69 ). În fața Curții, producătorii‑exportatori chinezi au susținut că Tribunalul ar fi trebuit să examineze dacă ajustările solicitate ar fi avut ca efect reintroducerea în valoarea normală a costurilor influențate de parametri care nu rezultau din forțele de pe piață, ceea ce Tribunalul nu ar fi făcut ( 70 ). Curtea a respins acest argument ca inoperant pentru motivul că producătorii‑exportatori chinezi nu contestaseră în mod explicit constatarea factuală a Tribunalului potrivit căreia nu rezulta că ajustările priveau factori care erau rezultatul forțelor de pe piață ( 71 ).

Cu toate acestea, observăm că nici în Hotărârea din 5 aprilie 2017, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul (C‑376/15 P și C‑377/15 P, EU:C:2017:269), nici în Hotărârea din 29 iulie 2019, Shanxi Taigang Stainless Steel/Comisia (C‑436/18 P, EU:C:2019:643), Curtea nu a examinat pe fond aspectul dacă producătorii‑exportatori chinezi cărora nu li s‑a acordat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață pot solicita ajustări pentru diferențele dintre China și țara analogă în ceea ce privește procesul de producție și consumul de materii prime și accesul la acestea.

Observăm de asemenea că Changmao Biochemical Engineering susține, fără a fi contrazisă de Comisie, că situația din prezenta cauză este diferită de cea din Hotărârea din 29 iulie 2019, Shanxi Taigang Stainless Steel/Comisia (C‑436/18 P, EU:C:2019:643), întrucât în speță ajustările nu ar fi efectuate în funcție de propriile costuri de producție ale producătorului‑exportator chinez sau de costurile de producție din China, ci în funcție de costurile de producție din Uniune. Argumentul Changmao Biochemical Engineering este în esență că stabilirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 nu împiedică Comisia să admită cereri de ajustare în cazul în care Comisia nu utilizează date de pe piața chineză pentru a stabili cuantumul ajustărilor.

Changmao Biochemical Engineering explică faptul că în speță nu a solicitat Comisiei să opereze ajustări în funcție de propriile costuri de producție. În primul rând, aceasta a solicitat Comisiei ca, în cazul în care industria Uniunii utilizează materii prime și resurse diferite de cele utilizate de Changmao Biochemical Engineering, fie să reducă valoarea normală, fie să majoreze prețul de export al Changmao Biochemical Engineering cu o sumă egală cu diferența dintre (i) costul materiei prime sau al resurselor utilizate de industria Uniunii și (ii) costul în Uniune al materiei prime sau al resurselor corespunzătoare utilizate de Changmao Biochemical Engineering ( 72 ). În al doilea rând, Changmao Biochemical Engineering a solicitat Comisiei, în cazul în care costurile erau suportate numai de industria Uniunii, iar nu și de Changmao Biochemical Engineering, să efectueze ajustări în limita acestor costuri. Changmao Biochemical Engineering subliniază că, în ambele ipoteze, Comisia nu ar fi luat în considerare costurile de producție ale Changmao Biochemical Engineering sau costurile reale din China pentru a efectua ajustările solicitate. Astfel, potrivit Changmao Biochemical Engineering, articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1225/2009 nu se opunea efectuării de către Comisie a respectivelor ajustări.

În opinia noastră, numai în cazul în care costurile de producție proprii ale producătorilor‑exportatori chinezi sau costurile de producție din China sunt utilizate pentru a stabili cuantumul ajustării și în cazul în care aceste costuri sunt astfel introduse în calculul valorii normale, articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul nr. 1225/2009 se opune admiterii de către Comisie a cererilor de ajustare formulate de producătorii‑exportatori chinezi cărora nu li s‑a acordat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. În schimb, în cazul în care costurile de producție din China sunt utilizate numai pentru a stabili existența unor diferențe în ceea ce privește factorii enumerați la articolul 2 alineatul (10) literele (a)-(k) din regulamentul menționat, articolul 2 alineatul (7) din același regulament nu se opune admiterii de către Comisie a cererilor de ajustare formulate de producătorii‑exportatori menționați.

Acest lucru se datorează faptului că, în cazul în care producătorii‑exportatori chinezi ar fi împiedicați să solicite ajustări atunci când valoarea normală este stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009, chiar și în cazul în care nu sunt utilizate date de pe piața chineză pentru a calcula cuantumul ajustărilor, acești producători‑exportatori ar fi efectiv împiedicați să solicite ajustări atunci când valoarea normală este stabilită în conformitate cu dispoziția respectivă. Cu toate acestea, din jurisprudența citată la punctul 169 de mai sus, potrivit căreia obiectivul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 1225/2009 constă în evitarea luării în considerare a prețurilor și a costurilor aplicate în țările care nu au economie de piață dacă acești parametri nu reprezintă rezultanta normală a forțelor de pe piață, nu reiese că valoarea normală nu poate fi ajustată deloc atunci când este stabilită în conformitate cu această dispoziție. Dimpotrivă, niciun element din acest regulament nu indică faptul că articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul menționat prevede o derogare generală de la obligația de a efectua ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (10) din același regulament, în scopul comparabilității ( 73 ).

În plus, soluția propusă la punctul 177 de mai sus este în concordanță cu constatarea Tribunalului de la punctele 607 și 608 din Hotărârea din 19 mai 2021, China Chamber of Commerce for Import and Export of Machinery and Electronic Products și alții/Comisia (T‑254/18, EU:T:2021:278), potrivit căreia articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 trebuie interpretat în lumina și în contextul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din acest regulament, astfel încât ajustările efectuate nu trebuie să introducă sau să reintroducă un element de denaturare a regimului chinez în calculul valorii normale determinate pe baza metodei țării analoge.

În hotărârea menționată la punctul 179 de mai sus, Tribunalul a constatat că se putea efectua o ajustare a valorii normale prin aplicarea cotei de TVA de 12 % prevăzute de dreptul chinez pentru exportul produsului în cauză din China, pentru motivul în esență că acest element nu era denaturat ( 74 ). Desigur, situația din hotărârea respectivă este diferită de cea din speță, întrucât, în respectiva hotărâre, ajustarea nu fusese solicitată de producătorii‑exportatori chinezi ( 75 ). Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că, potrivit hotărârii respective, o ajustare poate fi efectuată utilizând un element al sistemului chinez, cu condiția totuși ca acest element să nu creeze denaturări, ci să fie rezultanta forțelor care se exercită pe piață.

Rezultă că Tribunalul a considerat în mod eronat, la punctul 153 din hotărârea atacată, că cererile de ajustare formulate de producătorii‑exportatori chinezi care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață nu pot privi costurile reale din China. În opinia noastră, cererile acestor producători‑exportatori pot fi respinse numai în cazul în care datele referitoare la costurile reale din China sunt utilizate pentru a determina cuantumul unei ajustări, iar nu în cazul în care aceste date sunt utilizate pentru a stabili existența unor diferențe de costuri între China și țara analogă.

Astfel, al doilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs este fondat.

Cu toate acestea, astfel cum s‑a menționat la punctul 168 de mai sus, acesta trebuie totuși respins ca inoperant pentru următoarele două motive.

În primul rând, considerăm că, pentru ca Comisia să admită cererile de ajustare referitoare la costurile reale din China, producătorii‑exportatori chinezi care fac aceste cereri trebuie să demonstreze că costurile specifice în cauză sunt rezultatul normal al forțelor de pe piață, chiar și atunci când datele referitoare la aceste costuri nu sunt utilizate decât pentru a stabili existența unor diferențe cu privire la factorii enumerați la articolul 2 alineatul (10) literele (a)-(k) din Regulamentul nr. 1225/2009. Aceasta rezultă din jurisprudența citată la punctul 130 de mai sus, potrivit căreia sarcina de a dovedi că trebuie operate ajustări specifice revine celor care doresc să se prevaleze de acestea.

Or, în speță Changmao Biochemical Engineering nu a demonstrat, în opinia noastră, că utilizarea unor materii prime și a unor resurse diferite sau costurile suportate numai de industria Uniunii ( 76 ) sunt rezultanta forțelor care se exercită pe piață. Aceasta a descris pur și simplu diferențele dintre China și Uniune în ceea ce privește materiile prime și resursele utilizate și în ceea ce privește procesul de rafinare, fără a explica de ce aceste elemente nu sunt afectate de statutul Chinei de țară care nu are o economie de piață.

În al doilea rând, motivele expuse la punctele 151-153 din hotărârea atacată sunt motive subsidiare, dat fiind că, la punctul 144 din această hotărâre, Tribunalul a constatat deja că, prin faptul că a refuzat să efectueze ajustările solicitate de Changmao Biochemical Engineering, Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009, întrucât această întreprindere nu a demonstrat că pretinsele diferențe de costuri de producție se traduc prin diferențe de preț. Acest lucru este demonstrat de utilizarea expresiei „în orice caz” la punctul 151 din hotărârea atacată.

Astfel, deși este fondat, al doilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs trebuie respins ca inoperant.

Cu titlu suplimentar, trebuie să menționăm că rezultă că motivul întemeiat pe încălcarea articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1225/2009 trebuie de asemenea respins. În susținerea acestui motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, în cazul în care Comisia ar fi efectuat ajustările solicitate, marja de dumping ar fi scăzut sub marja de prejudiciu, pe baza căreia a fost stabilită taxa antidumping. Cu toate acestea, dat fiind că, în opinia noastră, Comisia nu a săvârșit nicio eroare atunci când a refuzat să efectueze aceste ajustări, nu există o încălcare a articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1225/2009.

Concluzionăm că al treilea motiv de recurs trebuie respins în totalitate.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, prin faptul că a constatat, la punctele 148 și 150 din hotărârea atacată, că Comisia nu a săvârșit o eroare atunci când a refuzat să efectueze ajustările solicitate pentru a stabili existența unui prejudiciu, Tribunalul a încălcat articolul 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2016/1036, cu modificările ulterioare, articolul 9 alineatul (4) din acest regulament, principiul bunei administrări și obligația de diligență a Comisiei. Potrivit Changmao Biochemical Engineering, diferențele dintre costurile de producție ale producătorului din Uniune și cele ale producătorilor‑exportatori chinezi justificau nu numai ajustări în scopul stabilirii marjei de dumping, ci și, în temeiul articolului 2 alineatul (10) și/sau al articolului 3 alineatul (2) din același regulament, ajustări în scopul stabilirii marjei de prejudiciu.

Comisia susține că al patrulea motiv trebuie respins, întrucât (în special) articolul 2 alineatul (10) și articolul 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2016/103 nu fac nicio referire la ajustări.

În regulamentul în litigiu, Comisia a respins cererea Changmao Biochemical Engineering având ca obiect efectuarea de ajustări pentru a stabili nu marja de dumping, ci marja de prejudiciu, având în vedere diferențele dintre costurile de producție ale producătorului din Uniune și cele ale producătorilor‑exportatori chinezi. Motivul invocat de Comisie pentru respingerea acestor cereri a fost în esență că diferențele respective nu se traduc în mod necesar prin diferențe de prețuri sau că ele nu afectau în mod necesar comparabilitatea prețurilor ( 77 ).

La punctele 148 și 150 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat în esență că, prin faptul că a refuzat să efectueze ajustările solicitate în scopul stabilirii existenței unui prejudiciu, Comisia nu a încălcat articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009, articolul 3 alineatul (2) litera (a) și articolul 3 alineatul (3) din acest regulament sau articolul 9 alineatul (4) din același regulament.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Changmao Biochemical Engineering susține că, procedând astfel, Tribunalul a încălcat aceste dispoziții, obligația de diligență a Comisiei și principiul bunei administrări.

Apreciem că acest motiv trebuie respins. Deși, în opinia noastră, este fondat în măsura în care se întemeiază pe încălcarea articolului 3 alineatul (2) litera (a) și a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1225/2009, acesta este totuși inoperant în totalitate. Vom prezenta în continuare motivele pentru care este în parte fondat înainte de a explica de ce este inoperant.

Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1225/2009, pentru impunerea taxelor antidumping, importurile care fac obiectul unui dumping trebuie să cauzeze un prejudiciu industriei Uniunii. Potrivit articolului 3 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, stabilirea prejudiciului implică o examinare obiectivă a „volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectului acestor importuri asupra prețului produselor similare pe piața [Uniunii]”. Articolul 3 alineatul (3) din același regulament precizează că, „[î]n ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor se analizează dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria [Uniunii] sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s‑ar fi produs”.

Desigur, articolul 3 alineatul (2) litera (a) și articolul 3 alineatul (3) sau orice altă dispoziție din Regulamentul nr. 1225/2009 nu prevăd obligația Comisiei de a efectua ajustări în vederea stabilirii marjei de prejudiciu. În acest context, nu există nicio dispoziție echivalentă articolului 2 alineatul (10) din regulamentul menționat, care să prevadă că trebuie efectuate ajustări în vederea stabilirii marjei de dumping.

Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței, obligația de a se efectua o examinare obiectivă a impactului importurilor care fac obiectul unui dumping, înscrisă la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1225/2009, impune realizarea unei comparații echitabile între prețul produsului în cauză și prețul produsului similar din industria Uniunii în cadrul vânzărilor efectuate pe teritoriul Uniunii. O asemenea comparație echitabilă reprezintă o condiție a legalității calculării prejudiciului acestei industrii ( 78 ).

Considerăm că, atunci când sunt necesare ajustări pentru a garanta caracterul echitabil al comparației dintre prețul produsului în cauză și prețul produsului similar din industria Uniunii pe teritoriul Uniunii, trebuie să se considere că Comisia are obligația de a efectua aceste ajustări. Astfel, simetria dintre prețul produsului în cauză și prețul produsului similar ar fi restabilită, la fel cum, potrivit jurisprudenței, o ajustare a valorii normale efectuată în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 restabilește simetria dintre valoarea normală și prețul de export al unui produs, asigurând astfel comparabilitatea prețurilor ( 79 ).

Deși nicio dispoziție din Regulamentul nr. 1225/2009 nu prevede în mod expres că Comisia trebuie să efectueze ajustări pentru a asigura o comparație echitabilă între prețul produsului în cauză și prețul produsului similar din industria Uniunii pe teritoriul Uniunii, această obligație se poate întemeia, în opinia noastră, pe articolul 3 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) din regulamentul menționat, în măsura în care această dispoziție impune o comparație echitabilă.

Desigur, astfel cum arată Comisia, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare atunci când a considerat, la punctul 149 din hotărârea atacată, că Hotărârea din 17 februarie 2011, Zhejiang Xinshiji Foods și Hubei Xinshiji Foods/Consiliul (T‑122/09, nepublicată, EU:T:2011:46), privea o încălcare a dreptului la apărare al reclamantelor și nemotivarea regulamentului atacat. Astfel, în această hotărâre, Tribunalul nu a examinat temeinicia afirmației potrivit căreia ajustarea prețului de export, efectuată în cadrul calculului subcotării prețurilor, era inadecvată ( 80 ).

Cu toate acestea, trebuie să se facă trimitere la Hotărârea din 5 octombrie 1988, Canon și alții/Consiliul (277/85 și 300/85, EU:C:1988:467, punctele 65 și 66), în care Tribunalul a statuat că Comisia nu a săvârșit o eroare atunci când a efectuat, în cadrul evaluării prejudiciului, o ajustare a diferențelor dintre modelele importate ale produsului în cauză (mașini de scris electronice) și cele mai asemănătoare modele din Uniune ( 81 ).

În mod similar, în Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia (T‑301/16, EU:T:2019:234, punctele 172-189), Tribunalul a constatat că calculul subcotării efectuate de Comisie era contrar articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1225/2009, întrucât Comisia a comparat prețurile de vânzare ale industriei Uniunii către primii cumpărători neafiliați pentru produsul similar cu prețurile CIF (cost, asigurare și navlu) ale producătorului‑exportator chinez. Potrivit Tribunalului, cerința comparării prețurilor la același stadiu comercial impunea Comisiei să utilizeze nu prețurile CIF ale producătorului‑exportator chinez, ci prețurile de vânzare ale acestui producător‑exportator către primii cumpărători neafiliați. Astfel, Comisia ar fi trebuit să efectueze ajustările corespunzătoare, ceea ce nu a făcut ( 82 ).

Prin urmare, Tribunalul a statuat în mod eronat, la punctul 148 din hotărârea atacată, că niciuna dintre dispozițiile Regulamentului nr. 1225/2009 invocate de Changmao Biochemical Engineering, și anume articolul 2 alineatul (10), articolul 3 alineatele (2) și (3) și articolul 9 alineatul (4) din acest regulament, nu impunea Comisiei să efectueze ajustări pentru a stabili existența unui prejudiciu. În opinia noastră, articolul 3 alineatul (2) litera (a) și articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1225/2009 impune Comisiei să facă acest lucru. Astfel, al patrulea motiv de recurs este fondat în măsura în care se întemeiază pe încălcarea articolului 3 alineatul (2) litera (a) și a articolului 3 alineatul (3) din regulamentul menționat.

Cu toate acestea, astfel cum s‑a menționat la punctul 195 de mai sus, al patrulea motiv de recurs trebuie, în opinia noastră, să fie respins ca inoperant.

Astfel, în opinia noastră, în cazul în care s‑ar considera că este obligația Comisiei să efectueze ajustările necesare în contextul evaluării prejudiciului, ar trebui să se aplice principiile care guvernează cererile de ajustare formulate în contextul stabilirii dumpingului. Astfel, prin analogie cu jurisprudența citată la punctul 130 de mai sus, partea care solicită o ajustare în vederea stabilirii existenței unui prejudiciu trebuie să facă dovada faptului că cererea sa este justificată. Aceasta trebuie să dovedească în special că diferențele dintre (de exemplu) costurile de producție se traduc prin diferențe de preț.

Cu toate acestea, la punctul 160 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat în esență că Changmao Biochemical Engineering nu demonstrase că diferențele de costuri de producție dintre China și Uniune se traduc prin diferențe de preȚ. Subliniem că punctul 160 din hotărârea atacată privește în mod specific cererea Changmao Biochemical Engineering având ca obiect efectuarea de ajustări în scopul stabilirii marjei de subcotare. Astfel, modul de redactare a acestui punct îl reproduce pe cel al considerentului (70) al regulamentului în litigiu, în care Comisia precizează motivul pentru care respinge cererile de ajustare formulate de Changmao Biochemical Engineering în vederea stabilirii marjei de subcotare.

Changmao Biochemical Engineering nu a contestat punctul 160 din hotărârea atacată în cadrul celui de al patrulea motiv, care privește legalitatea ajustărilor efectuate în vederea stabilirii marjei de subcotare. Aceasta a contestat punctul respectiv numai în cadrul celui de al treilea motiv, care se referă la ajustările efectuate în vederea stabilirii marjei de dumping.

Astfel, deși este fondat, al patrulea motiv de recurs trebuie respins ca inoperant.

Concluzionăm că recursul trebuie respins în totalitate.

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acest regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, Changmao Biochemical Engineering a căzut în pretenții, iar Comisia a solicitat obligarea Changmao Biochemical Engineering la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, se impune obligarea Changmao Biochemical Engineering la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisie.

Propunem, așadar, Curții să se pronunțe după cum urmează: – respingerea recursului și – obligarea Changmao Biochemical Engineering Co. Ltd la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisia Europeană.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL EVGENI TANCHEV

prezentate la 6 octombrie 2021 ( 1 )

Cuprins