Ordonanța Tribunalului (Camera a șasea) din 18 septembrie 2019.#Glimarpol sp. z o.o. împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Desen sau model industrial comunitar – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă instrumente pneumatice – Procedură de declarare a nulității – Intervenția celeilalte părți din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs – Depășirea termenului pentru a formula o cerere de intervenție în temeiul articolului 173 din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Neadmiterea intervenției în temeiul acestei dispoziții – Cerere subsidiară de intervenție, în sensul articolului 143 din Regulamentul de procedură, formulată în termen – Admisibilitate.#Cauza T-748/18.

Reclamanta, Glimarpol sp. z o.o, este titulara desenului sau modelului industrial comunitar depus la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și înregistrat cu numărul 2125435‑0001, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70) pentru a desemna produse definite ca fiind „instrumente pneumatice”.

La 16 mai 2016, Metar sp. z o.o. a introdus, în temeiul articolului 52 din Regulamentul nr. 6/2002, o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, întemeiată pe articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002.

Întrucât cererea de declarare a nulității a fost admisă de divizia de anulare la 22 mai 2017, reclamanta a introdus o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de anulare, în temeiul articolelor 55-60 din Regulamentul nr. 6/2002.

Prin Decizia din 4 octombrie 2018, Camera a treia de recurs a EUIPO a respins calea de atac.

Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 21 decembrie 2018, reclamanta a formulat prezenta acțiune, prin care urmărește anularea acestei decizii a camerei de recurs.

Conform articolului 178 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea introductivă a fost notificată Metar prin scrisoarea grefierului Tribunalului din 16 ianuarie 2019.

În speță, termenul de depunere a memoriului în răspuns de către Metar, prevăzut la articolul 179 din Regulamentul de procedură și prelungit cu termenul pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu 10 zile, în temeiul articolului 60 din Regulamentul de procedură, a expirat la 2 aprilie 2019.

La 4 aprilie 2019, respectiv după expirarea termenului menționat anterior, Metar a transmis la grefa Tribunalului o scrisoare prin care a solicitat Tribunalului, în primul rând, prelungirea termenului pentru depunerea memoriului în răspuns, în temeiul posibilității prevăzute la articolul 179 din Regulamentul de procedură și, în al doilea rând și cu titlu subsidiar, autorizarea intervenției sale în susținerea concluziilor EUIPO, în calitate de intervenientă, în temeiul articolului 143 din același regulament.

Prin Ordonanța din 19 iunie 2019, Glimarpol/EUIPO – Metar (Instrumente pneumatice) (T‑748/18, nepublicată, EU:T:2019:464), Tribunalul a respins cererea de prelungire menționată la punctul 8 de mai sus, arătând că Metar nu a stabilit existența unor împrejurări excepționale care ar constitui un caz fortuit sau de forță majoră și a constatat că aceasta din urmă nu era, așadar, admisă să participe la procedura în prezenta cauză în calitate de intervenientă în temeiul articolului 173 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Tribunalul a precizat în aceeași ordonanță că decizia nu aduce atingere răspunsului care va fi dat cererii formulate de Metar cu titlu subsidiar, prin care aceasta dorea să participe la prezenta procedură în susținerea concluziilor EUIPO, în calitate de intervenientă în temeiul articolului 143 din același regulament.

La 20 iunie 2019, cererea subsidiară a Metar, prin care se urmărește să se admită intervenția acesteia din urmă în temeiul articolului 143 din Regulamentul de procedură, a fost notificată părților principale, în conformitate cu articolul 144 alineatul (1) din același regulament.

Reclamanta nu a formulat nicio observație cu privire la această cerere. La rândul său, EUIPO a indicat, prin actul depus la 16 iulie 2019, că nu avea obiecții față de această intervenție.

Președintele Camerei a șasea a Tribunalului a înaintat camerei întrebarea dacă, astfel cum solicită, Metar putea fi admisă să participe la procedura în fața Tribunalului în calitate de intervenientă în temeiul articolelor 142-145 din Regulamentul de procedură.

Potrivit articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție al Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din statutul menționat, orice persoană care are un interes în soluționarea unui litigiu, altul decât un litigiu între state membre, între instituții ale Uniunii sau între state membre, pe de o parte, și instituții ale Uniunii, pe de altă parte, are dreptul să intervină în acel litigiu. Concluziile cererii de intervenție pot avea ca obiect numai susținerea concluziilor uneia dintre părți.

Potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de „interes în soluționarea litigiului”, în sensul acestei dispoziții, trebuie definită prin prisma obiectului însuși al litigiului și înțeleasă ca fiind un interes direct și actual pentru soarta rezervată concluziilor înseși, iar nu ca un interes în raport cu motivele sau cu argumentele invocate. Astfel, termenii „soluționarea litigiului” trimit la decizia finală solicitată, astfel cum ar fi aceasta consacrată în dispozitivul hotărârii sau al ordonanței prin care se finalizează judecata (a se vedea în acest sens Ordonanța din 9 octombrie 2018, Polonia/Comisia, C‑181/18 P, nepublicată, EU:C:2018:826, punctul 5 și jurisprudența citată, și Ordonanța din 7 iunie 2019, Mellifera/Comisia, C‑784/18 P, nepublicată, EU:C:2019:479, punctul 6 și jurisprudența citată).

În această privință, trebuie în special să se verifice dacă autorul cererii de intervenție este afectat în mod direct de actul atacat și dacă interesul său în soluționarea litigiului este cert. În principiu, un interes în soluționarea litigiului poate fi considerat a fi suficient de direct numai în măsura în care această soluționare este de natură să modifice poziția juridică a persoanei care formulează cererea de intervenție (a se vedea Ordonanța din 9 octombrie 2018, Polonia/Comisia, C‑181/18 P, nepublicată, EU:C:2018:826, punctul 6 și jurisprudența citată, și Ordonanța din 7 iunie 2019, Mellifera/Comisia, C‑784/18 P, nepublicată, EU:C:2019:479, punctul 7 și jurisprudența citată).

În speță, este evident că Metar, care avea calitatea de parte în procedura în fața EUIPO și care a avut câștig de cauză în fața organelor EUIPO, are un interes direct și actual în soluționarea litigiului și că, prin urmare, trebuie admisă cererea sa de intervenție în susținerea concluziilor EUIPO.

Desigur, astfel cum se prevede la articolul 53 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, contenciosul în domeniul proprietății intelectuale prezintă specificități care necesită derogări de la anumite dispoziții care reglementează procedura în fața Tribunalului. Una dintre aceste specificități constă în faptul că acest contencios privește, referitor la procedurile de opoziție, litigii între persoane private. În acest scop, au fost adoptate, printre altele, norme specifice cu privire la intervenienți [a se vedea în acest sens Ordonanța din 18 martie 2016, Sociedad agraria de transformación nr. 9982 Montecitrus/OAPI – Spanish Oranges (MOUNTAIN CITRUS SPAIN), T‑495/15, nepublicată, EU:T:2016:179, punctul 8 și jurisprudența citată, și Ordonanța din 7 decembrie 2016, Claranet Europe/EUIPO – Claro (claranet), T‑129/16, nepublicată, EU:T:2016:728, punctul 8].

Astfel, articolul 173 alineatul (3) din Regulamentul de procedură conferă părților din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, altele decât reclamantul, o poziție procedurală echivalentă cu cea a părților principale. Această dispoziție derogă, prin urmare, de la articolul 40 al patrulea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căruia concluziile cererii de intervenție pot avea ca obiect numai susținerea concluziilor uneia dintre părțile principale. Astfel, intervenienții în temeiul articolului 173 din Regulamentul de procedură pot nu numai să susțină concluziile unei părți principale, ci și să formuleze concluzii și să invoce motive autonome față de cele ale părților principale [a se vedea în acest sens Ordonanța din 5 martie 2004, Boss/OAPI – Delta Biomichania Pagatou (BOSS), T‑94/02, EU:T:2004:68, punctul 17].

Cu toate acestea, împrejurarea că o parte din procedura în fața camerei de recurs a pierdut posibilitatea – sau a renunțat – să exercite drepturile procedurale consolidate, în conformitate cu dispozițiile articolului 173 din Regulamentul de procedură, nu exclude faptul de a putea fi eventual admisă să intervină, în temeiul dispozițiilor articolului 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene coroborate cu cele ale articolelor 142-145 din acest regulament, în măsura în care această parte justifică un interes în soluționarea litigiului. Astfel, nu se poate concluziona că, în cadrul procedurilor referitoare la drepturile de proprietate intelectuală, calitatea de parte din procedura în fața EUIPO – și posibilitatea concomitentă de a beneficia de o poziție procedurală echivalentă cu cele ale părților principale în temeiul articolului 173 din Regulamentul de procedură – exclude posibilitatea de a interveni în conformitate cu articolul 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și cu articolele 142-145 din acest regulament, în ipoteza în care nu ar fi fost admisă intervenția părții în cauză în conformitate cu articolul 173 din același regulament, ca urmare a depășirii termenului menționat la articolul 179 din acest regulament. În această privință, este necesar să se arate că drepturile procedurale de care dispune un intervenient în temeiul articolelor 142-145 din regulamentul menționat sunt mult mai limitate decât cele prevăzute la articolul 173 alineatul (3) din acesta din urmă. În măsura în care este vorba, așadar, despre două regimuri de intervenție diferite, aplicarea în privința celeilalte părți din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a articolelor 142-145 din Regulamentul de procedură este compatibilă cu specificul contenciosului referitor la drepturile de proprietate intelectuală și nu constituie o eludare a termenului prevăzut la articolul 179 din acest regulament.

Prin urmare, faptul că Metar a pierdut posibilitatea de a fi intervenientă în prezenta procedură, în temeiul articolului 173 din Regulamentul de procedură, nu se opune posibilității acesteia de a interveni în temeiul articolelor 142-145 din regulamentul menționat, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest scop, cum este cazul în speță.

Din toate aceste considerații rezultă că, întrucât cererea de intervenție formulată de Metar a fost introdusă în conformitate cu articolul 143 din Regulamentul de procedură și întrucât aceasta și‑a justificat interesul în soluționarea litigiului, cererea de intervenție trebuie să fie admisă, în conformitate cu articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din acesta. Drepturile intervenientei vor fi cele prevăzute la articolele 142-145 din Regulamentul de procedură.

Întrucât prezenta cerere de intervenție are aspectul unui incident de procedură, cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)

18 septembrie 2019 ( *1 )

Ordonanță

Situația de fapt și procedura

În drept

Cu privire la cheltuielile de judecată