Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 10 iunie 2020.#Mark Anthony Sammut împotriva Parlamentului European.#Funcție publică – Funcționari – Drepturile și obligațiile funcționarului – Publicarea unui text al cărui obiect privește activitatea Uniunii – Obligația de informare prealabilă – Articolul 17a din statut – Raport de evaluare – Răspundere.#Cauza T-608/18.

Cauza T‑608/18

Mark Anthony Sammut

împotriva

Parlamentului European

Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 10 iunie 2020

„Funcție publică – Funcționari – Drepturile și obligațiile funcționarului – Publicarea unui text al cărui obiect privește activitatea Uniunii – Obligația de informare prealabilă – Articolul 17a din statut – Raport de evaluare – Răspundere”

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Normă fundamentală de procedură, distinctă de temeinicia deciziei

[art. 296 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (c)]

(a se vedea punctele 32-34, 42 și 43)

Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Putere de apreciere a evaluatorilor – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 43)

(a se vedea punctele 47 și 72)

Funcționari – Drepturi și obligații – Libertatea de exprimare – Publicarea unor texte care privesc activitatea Uniunii – Obligația de informare prealabilă – Procedură – Capacitatea textului de a aduce o atingere gravă intereselor legitime ale Uniunii – Lipsa incidenței asupra obligației de notificare a intenției de publicare

[Statutul funcționarilor, art. 17a alin. (2)]

(a se vedea punctele 48-55)

Funcționari – Drepturi și obligații – Libertatea de exprimare – Publicarea unor texte care privesc activitatea Uniunii – Obligația de informare prealabilă – Publicarea unei lucrări care tratează din perspectivă în principal națională un subiect ce prezintă o legătură cu activitatea Parlamentului – Includere

[Statutul funcționarilor, art. 17a alin. (2); Decizia 2016/1021 a Parlamentului European]

(a se vedea punctele 62-70)

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerere introductivă prin care se solicită repararea prejudiciilor cauzate de o instituție a Uniunii – Cerințe minime – Lipsa din cererea introductivă a cuantificării prejudiciului suferit și a justificării acestei omisiuni – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]

(a se vedea punctele 80 și 81)

Rezumat

În Hotărârea Sammut/Parlamentul (T‑608/18), pronunțată la 10 iunie 2020, Tribunalul s‑a pronunțat cu privire la relația dintre dreptul la libertatea de exprimare și obligația funcționarilor de a notifica în prealabil intenția lor de a publica un text al cărui obiect privește activitatea Uniunii, astfel cum este prevăzută la articolul 17a alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”).

În anul 2016, reclamantul, funcționar al Parlamentului European, a publicat în Malta o lucrare intitulată L‑Aqwa fl‑Ewropa. Il‑Panama Papers u l‑Poter (Cei mai buni din Europa. Panama Papers și puterea). În anul 2017, acesta a informat Parlamentul cu privire la intenția sa de a publica o a doua ediție a acestei lucrări. Această cerere a fost considerată inadmisibilă întrucât era vorba despre o a doua ediție, astfel încât nu putea constitui o notificare prealabilă publicării lucrării respective. Prin urmare, raportul său de evaluare privind anul 2016 cuprindea o apreciere prin care se constata o omisiune de a informa în prealabil autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) cu privire la intenția sa de a publica o carte. După ce a sesizat comitetul pentru rapoarte de evaluare cu o cerere având ca obiect printre altele eliminarea acestei aprecieri, reclamantul a fost informat cu privire la decizia Parlamentului de a nu admite cererea sa referitor la acest aspect (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

Reclamantul a sesizat Tribunalul cu o acțiune având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei în litigiu și, pe de altă parte, repararea prejudiciilor material și moral pe care pretinde că le‑ar fi suferit ca urmare a acestei decizii. În susținerea acțiunii formulate, reclamantul a invocat printre altele o încălcare a dreptului la libertatea de exprimare și o aplicare eronată a articolului 17a alineatul (2) din statut, referitor la obligația funcționarilor de a notifica în prealabil intenția lor de a publica orice text al cărui obiect privește activitatea Uniunii.

În ceea ce privește dreptul la libertatea de exprimare, Tribunalul a amintit mai întâi că este vorba despre un drept de care beneficiază funcționarii și agenții Uniunii inclusiv în domeniile acoperite de activitatea instituțiilor Uniunii, care le permite să exprime, verbal sau în scris, opinii discordante sau minoritare în raport cu cele ale instituției ai cărei angajați sunt. Cu toate acestea, exercitarea acestei libertăți poate fi supusă anumitor restricții necesare într‑o societate democratică, precum obligația de notificare prealabilă impusă funcționarilor în temeiul articolului 17a alineatul (2) din statut, care este, la rândul său, destinată menținerii legăturii de încredere care trebuie să existe între instituție și funcționarii sau agenții săi.

În continuare, în ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 17a alineatul (2) din statut, Tribunalul a statuat că procedura care trebuie urmată în temeiul acestei dispoziții este compusă din două etape distincte. Prima prevede obligația, care incumbă funcționarului, de a notifica AIPN intenția sa de a proceda la publicarea oricărui text al cărui obiect privește activitatea Uniunii, în timp ce cea de a doua prevede obligația, care incumbă AIPN, de a‑l informa pe funcționarul vizat în scris cu privire la eventualele sale obiecții față de o astfel de publicare în termen de 30 de zile, în cazul în care este în măsură să demonstreze că acest text poate aduce o atingere gravă intereselor legitime ale Uniunii. Astfel, notificarea prealabilă a intenției funcționarului de a publica orice text al cărui obiect privește activitatea Uniunii permite instituțiilor să exercite controlul pe care acestea sunt obligate să îl realizeze în temeiul articolului 17a alineatul (2) al doilea paragraf din statut. Având în vedere modalitățile diferite ce caracterizează fiecare dintre aceste două etape, Tribunalul a concluzionat că, contrar argumentației prezentate de reclamant, capacitatea unui text de a aduce o atingere gravă intereselor legitime ale Uniunii nu este un criteriu relevant care trebuie luat în considerare în etapa notificării intenției de a‑l publica.

În sfârșit, în ceea ce privește obiectul lucrării publicate de reclamant și legătura sa cu activitatea Uniunii, Tribunalul a arătat că, contrar celor pretinse de acesta din urmă, lucrarea respectivă nu privea pur și simplu o dezbatere politică internă malteză. Astfel, ea privea cauza denumită „Panama Papers”, precum și întreprinderi offshore. Or, lucrările comisiei de anchetă instituite prin decizia Parlamentului ( 1 ) și însărcinate cu examinarea unor eventuale încălcări în aplicarea dreptului Uniunii în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (denumită în continuare „Comisia PANA”) constau în special în evaluarea situației tuturor statelor membre ale Uniunii în această privință, printre care și Malta. În consecință, obiectul lucrării în cauză privea tocmai atribuțiile Comisiei PANA. Această concluzie este confirmată de titlul lucrării (Cei mai buni din Europa. Panama Papers și puterea), care o înscrie în mod clar într‑un context european, de reproducerea drapelului Uniunii pe coperta sa, precum și de mai multe trimiteri la lucrări și la personalități legate de cadrul instituțional al Uniunii. În sfârșit, chiar dacă s‑ar considera că subiectul lucrării menționate este tratat în principal din perspectivă națională, în măsura în care privește politici și politicieni maltezi, nu ar fi mai puțin adevărat că aceștia din urmă făceau concomitent obiectul lucrărilor Comisiei PANA.

Prin urmare, Tribunalul a constatat că obiectul lucrării în cauză privește activitatea Uniunii, astfel încât Parlamentul era îndreptățit să refuze retragerea aprecierii relevante din raportul de evaluare privind anul 2016 al reclamantului, fără a încălca prin aceasta dreptul său la libertatea de exprimare, dat fiind că reclamantul a omis să notifice AIPN proiectul de publicare, în conformitate cu articolul 17a alineatul (2) din statut.

Înlăturând de asemenea toate concluziile referitoare la despăgubiri ale reclamantului, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate.

( 1 ) Decizia (UE) 2016/1021 a Parlamentului European din 8 iunie 2016 privind constituirea unei Comisii de anchetă pentru examinarea pretinsei încălcări a dreptului Uniunii și administrări defectuoase în aplicarea acestuia în legătură cu spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, precum și competențele, componența și mandatul comisiei (JO 2016, L 166, p. 10).