Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 26 martie 2020.#Raivo Teeäär împotriva Băncii Centrale Europene.#Funcție publică – Personalul BCE – Program de asistență pentru tranziția profesională în afara BCE – Respingerea unei cereri de participare – Condiții de eligibilitate – Vechime necesară diferită după cum un membru al personalului intră sub incidența unei grupe de salarizare simple sau duble – Încadrare într‑o grupă de salarizare în funcție de tipul de muncă – Egalitate de tratament – Proporționalitate – Eroare vădită de apreciere.#Cauza T-547/18.

Cauza T‑547/18

Raivo Teeäär

împotriva

Băncii Centrale Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 26 martie 2020

„Funcție publică – Personalul BCE – Program de asistență pentru tranziția profesională în afara BCE – Respingerea unei cereri de participare – Condiții de eligibilitate – Vechime necesară diferită după cum un membru al personalului intră sub incidența unei grupe de salarizare simple sau duble – Încadrare într‑o grupă de salarizare în funcție de tipul de muncă – Egalitate de tratament – Proporționalitate – Eroare vădită de apreciere”

Funcționari – Agenți ai Băncii Centrale Europene – Norme aplicabile personalului – Program‑pilot de asistență pentru tranziția profesională în afara Băncii Centrale Europene (BCE) – Condiții de eligibilitate – Vechime necesară diferită pentru grupele de salarizare simple sau duble – Putere de apreciere a BCE – Limite – Interesul serviciului – Încadrare într‑o grupă de salarizare în funcție de tipul de muncă – Încălcare a principiului egalității de tratament și a principiului proporționalității – Inexistență

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 21; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 2.3.1)

(a se vedea punctele 37-43, 48, 49, 51-58 și 63-65)

Funcționari – Agenți ai Băncii Centrale Europene – Norme aplicabile personalului – Program‑pilot de asistență pentru tranziția profesională în afara Băncii Centrale Europene (BCE) – Condiții de eligibilitate – Vechime necesară diferită pentru grupele de salarizare simple sau duble – Putere de apreciere a BCE – Limite – Interesul serviciului – Încadrare într‑o grupă de salarizare în funcție de tipul de muncă – Încălcare a principiului egalității de tratament și a principiului nediscriminării pe motive de vârstă – Inexistență

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 21; Directiva 2000/78 a Consiliului; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 2.3.1)

(a se vedea punctele 70-72, 75-77 și 80-82)

Rezumat

În Hotărârea Teeäär/BCE (T‑547/18), pronunțată la 26 martie 2020, Tribunalul a respins acțiunea unui agent al Băncii Centrale Europene (BCE) împotriva deciziei prin care BCE a înlăturat candidatura acestuia în programul‑pilot de asistență pentru tranziția profesională în afara BCE (denumită în continuare „ATP”), precum și cererea sa de despăgubire și l‑a obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a fost angajat la BCE în anul 2004, la vârsta de 50 de ani, și a fost încadrat în grupa de salarizare F/G (grupă de salarizare dublă) din care făcea parte funcția pe care a fost angajat, într‑o treaptă corespunzătoare duratei, nivelului și importanței experienței sale profesionale.

În anul 2012, Comitetul executiv al BCE a instituit un program‑pilot de ATP. Dispoziția aplicabilă stabilea o diferență de tratament între membrii personalului BCE, după cum aceștia intrau sub incidența unei grupe de salarizare duble sau a unei grupe de salarizare simple, prevăzând că primii, care reprezentau o mare parte a personalului, ar fi eligibili în programul menționat începând de la doisprezece ani de vechime în grupa lor de salarizare, în timp ce vechimea necesară pentru cei din a doua categorie ar fi de numai opt ani.

Cu titlu principal, reclamantul a invocat nelegalitatea dispoziției menționate, susținând, pe de o parte, o încălcare a principiului egalității de tratament și a principiului proporționalității, precum și o eroare vădită de apreciere și, pe de altă parte, o încălcare a articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Directivei 2000/78 ( 1 ), ca urmare a unei discriminări pe motive de vârstă.

În ceea ce privește, în primul rând, motivul întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și a principiului proporționalității, precum și pe eroarea vădită de apreciere, Tribunalul a arătat, mai întâi, că obiectivul instituirii programului‑pilot de ATP consta în contracararea cu titlu preventiv a mai multe riscuri de natură să aducă atingere bunei funcționări a BCE într‑un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, prin crearea în mod anticipat de posturi vacante, astfel încât să se permită recrutarea de noi persoane și creșterea posibilităților de promovare internă pentru personalul existent. Din moment ce măsura amintită era de natură să contribuie la menținerea sau chiar la îmbunătățirea calității prestațiilor furnizate în cadrul îndeplinirii misiunilor BCE, aceasta era justificată în mod obiectiv și era legată de interesul serviciului. În continuare, Tribunalul a arătat că obiectul programului‑pilot de ATP era de a provoca plecarea voluntară și anticipată a unei părți din membrii personalului care au lucrat un anumit număr de ani în cadrul BCE rămânând în aceeași grupă de salarizare, favorizând această plecare sub forma unei asistențe pe parcursul unei tranziții în carieră în afara BCE, în special pe plan financiar, făcându‑se distincție, în același timp, între membrii personalului care intră sub incidența unei grupe de salarizare simple și cei care intră sub incidența unei grupe de salarizare duble. În această privință, Tribunalul a considerat că situațiile celor două categorii de persoane în cauză nu erau comparabile, întrucât se distingeau printr‑un element esențial din punctul de vedere al interesului serviciului, și anume prin faptul că acestea corespundeau unor tipuri de funcții diferite, dintre care BCE a dorit ca unele să fie îndeplinite de un personal mai stabil. Tribunalul a apreciat de asemenea că, în orice caz și pentru aceleași motive, diferența de tratament pe care o constituia stabilirea unui criteriu de eligibilitate de doisprezece ani, în loc de opt, pentru membrii personalului care exercită un tip de funcții care intră sub incidența unei grupe de salarizare duble era justificată în mod obiectiv și, în plus, că modul în care a fost luată în considerare de către BCE caracteristica funcțiilor care intră sub incidența grupelor de salarizare duble era proporțional, întrucât această diferență de patru ani corespundea aproximativ diferenței de marjă de creștere salarială existente între o grupă de salarizare simplă și o grupă de salarizare dublă. Cu privire la acest aspect, Tribunalul a subliniat că, din moment ce urma să instituie o reglementare cu aplicabilitate generală într‑un domeniu în care dispune de o largă marjă de apreciere și de o largă autonomie, BCE se putea întemeia pe situații standard, fără a fi obligată să prevadă în plus un sistem de excepții pentru a ține seama de situații atipice, precum cea a reclamantului, care, ținând seama de experiența sa profesională anterioară, fusese încadrat, încă de la angajarea sa, într‑o treaptă superioară a grupei de salarizare duble F/G.

Tribunalul a amintit de asemenea că, pe de o parte, atunci când BCE stabilește norme referitoare la aspecte privind regimul aplicabil personalului pe care îl angajează, aceasta dispune de o largă autonomie datorită independenței sale funcționale și că, pe de altă parte, instituțiile dispun de o largă putere de apreciere pentru a determina interesul serviciului, controlul jurisdicțional fiind limitat la a verifica dacă alegerile efectuate nu rezultă dintr‑o eroare vădită. În acest context, Tribunalul a arătat că criteriul vechimii reținut pentru programul‑pilot de ATP se întemeia pe o bază obiectivă și respecta structura carierelor în cadrul BCE, întemeiată pe tipul de muncă prestată. Tribunalul a considerat de asemenea că faptul că acest criteriu era integrat într‑un program‑pilot care urma să facă obiectul unei evaluări a posteriori nu era lipsit de interes pentru aprecierea caracterului proporțional al criteriului menționat.

În ceea ce privește, în al doilea rând, motivul întemeiat pe existența unei discriminări pe motive de vârstă, Tribunalul a apreciat că condițiile de eligibilitate în programul menționat nu conțineau nicio referire directă la vârsta membrilor personalului și că distincția făcută între aceștia în funcție de tipul de grupă de salarizare sub incidența căreia intrau nu cuprindea nicio implicație în ceea ce privește vârsta lor. În această privință, Tribunalul a subliniat că vechimea într‑o grupă de salarizare, indiferent care ar fi aceasta, depindea numai de momentul la care o persoană a fost recrutată sau, eventual, promovată într‑o grupă de salarizare. În plus, Tribunalul a constatat că din bilanțul întocmit după încheierea ATP rezulta că, în mod concret, criteriul vechimii în litigiu nici nu favorizase, nici nu defavorizase membrii personalului dintr‑o anumită categorie de vârstă.

( 1 ) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).