Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 8 iulie 2020.#BRF SA și SHB Comércio e Indústria de Alimentos SA împotriva Comisiei Europene.#Sănătate publică – Norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman – Modificarea listelor unităților din țările terțe din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală, în ceea ce privește anumite unități din Brazilia – Articolul 12 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 – Comitologie – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Competențe ale Comisiei – Egalitate de tratament – Proporționalitate.#Cauza T-429/18.

Cauza T‑429/18

BRF SAșiSHB Comercio e Industria de Alimentos SA

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea extinsă) din 8 iulie 2020

„Sănătate publică – Norme specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman – Modificarea listelor unităților din țările terțe din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală, în ceea ce privește anumite unități din Brazilia – Articolul 12 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 – Comitologie – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Competențe ale Comisiei – Egalitate de tratament – Proporționalitate”

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Regulament de punere în aplicare al Comisiei privind unități din țări terțe din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală – Unități care figurează pe lista unităților din țările terțe autorizate să exporte în Uniune produse de origine animală – Afectare directă a întreprinderilor proprietare a unor unități eliminate de pe liste – Admisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului)

(a se vedea punctele 22-38 și 40-48)

Instituțiile Uniunii Europene – Exercitarea competențelor – Competență de executare conferită Comisiei – Control de către un comitet format din reprezentanți ai statelor membre – Procedură de consultare – Termen de depunere a unui proiect de act de punere în aplicare – Prezentarea unei versiuni modificate a proiectului de act de punere în aplicare

[art. 291 TFUE; Regulamentul nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 alin. (3)]

(a se vedea punctele 61, 62 și 65-68)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Regulament de punere în aplicare – Act cu aplicabilitate generală – Elemente de motivare care permit înțelegerea motivelor care stau la baza adoptării regulamentului menționat

[art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 12 alin. (2)]

(a se vedea punctele 72-82, 88 și 91)

Sănătate publică – Controale oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman – Modificarea listelor unităților din țările terțe din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală care provin din țările menționate – Dreptul la apărare – Întreprinderi proprietare ale unor unități eliminate de pe liste – Măsură de aplicabilitate generală ai cărei destinatari nu ar fi acestea din urmă – Lipsa dreptului de a fi ascultat în absența unei prevederi exprese în acest sens

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a); Regulamentul nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului]

(a se vedea punctele 93, 94 și 96)

Sănătate publică – Controale oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman – Modificarea listelor unităților din țările terțe din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală care provin din țările menționate – Încălcarea principiului nediscriminării – Inexistență

[Regulamentul nr. 2018/700 al Comisiei, considerentele (4)-(6)]

(a se vedea punctele 109 și 126-128)

Sănătate publică – Controale oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman – Modificarea listelor unităților din țările terțe din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală care provin din țările menționate – Principiul proporționalității – Garanții nefiabile oferite de autoritățile naționale ale țării terțe în cauză – Obligația Comisiei de a adopta alte măsuri de intensitate mai redusă – Inexistență

[Regulamentul nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 12 alin. (2) și alin. (4) lit. (c)]

(a se vedea punctele 129-133)

Rezumat

Tribunalul Uniunii Europene respinge acțiunea introdusă de doi producători brazilieni de carne împotriva regulamentului în temeiul căruia anumite unități care aparțin reclamanților au fost eliminate de pe listele unităților din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală. Acești producători fac parte din unul dintre cei mai mari exportatori brazilieni de carne de pasăre pe piața Uniunii Europene.

În Hotărârea BRF și SHB Comercio e Industria de Alimentos/Comisia (T‑429/18), pronunțată la 8 iulie 2020, Tribunalul a respins o acțiune, introdusă de două societăți braziliene, având ca obiect anularea Regulamentului de punere în aplicare 2018/700 ( 1 ). În temeiul acestui regulament, un anumit număr de unități braziliene, printre care cele douăsprezece unități care aparțin reclamantelor, au fost eliminate de pe listele unităților din țările terțe din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală. Tribunalul a statuat că împrejurările invocate de reclamante nu afectau cu nimic legalitatea regulamentului de punere în aplicare menționat în ceea ce privește unitățile care le aparțineau acestora.

Reclamantele fac parte din grupul BRF capital, care este activ în producția și în distribuția cărnii, inclusiv a cărnii de pasăre, în peste 150 de țări. Zece unități care aparțin primei reclamante și două unități care aparțin celei de a doua reclamante, în calitate de întreprinderi exportatoare de carne și de produse din carne, inclusiv carne de pasăre, pe piața Uniunii, figurau pe listele întocmite în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 854/2004 ( 2 ), care includ unitățile ale căror produse de origine animală pot fi importate în Uniune. Aceste unități au fost eliminate de pe liste prin intermediul regulamentului de punere în aplicare contestat pentru motivul că nu respectau cerințele Uniunii privind sănătatea publică (în special ca urmare, pe de o parte, a prezenței salmonelei în carnea de pasăre și în preparatele din carne de pasăre, precum și a cazurilor de fraudă constatate în luna martie a anului 2018 în Brazilia, în ceea ce privește certificarea de laborator pentru carnea și produsele din carne exportate în Uniune).

Mai întâi, examinând calitatea procesuală activă a reclamantelor în lumina procedurilor referitoare la importuri prevăzute de Regulamentul nr. 854/2004, Tribunalul a amintit că condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o țară terță pentru a figura pe listele în discuție privesc în principal oferirea, din partea autorităților competente ale țării terțe, a unor garanții suficiente privind conformitatea sau echivalența dispozițiilor din legislația lor națională în raport cu legislația Uniunii privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală. În această privință, Tribunalul a precizat că înscrierea Braziliei pe liste stabilite pe baza unor regulamente ale Uniunii adoptate în temeiul Regulamentului nr. 854/2004 nu este suficientă pentru importul de produse de origine animală din această țară pe teritoriul Uniunii. Astfel, produsele de origine animală pot fi importate în Uniune numai în cazul în care au fost expediate din unități înscrise în liste întocmite și actualizate în acest scop de autoritățile țării terțe respective și în cazul în care au fost obținute sau preparate în astfel de unități.

În acest cadru, instanța a constatat că importul de produse de origine animală pe teritoriul Uniunii necesită îndeplinirea a două condiții cumulative. În primul rând, țara terță de origine a acestor produse trebuie să figureze pe o listă a țărilor pe care Comisia le consideră apte să furnizeze anumite garanții. Această listă este întocmită și actualizată în temeiul unui act de punere în aplicare în conformitate cu procedura Regulamentului nr. 854/2004. În al doilea rând, produsele în cauză trebuie să fie originare din unități care figurează pe o listă întocmită de autoritatea competentă din țara terță și în privința cărora aceasta oferă garanțiile specifice.

În acest context, Tribunalul a arătat că această repartizare a sarcinilor între Comisie și autoritățile competente ale țărilor terțe ar impune să fie prevăzută o măsură de salvgardare în vederea protecției sănătății publice în Uniune. Astfel, prin adoptarea unui act de punere în aplicare precum regulamentul de punere în aplicare contestat, Comisia este abilitată să modifice lista unităților din țările terțe ale căror produse de origine animală pot fi importate în Uniune, în special atunci când nu se mai poate considera că autoritatea competentă a țării terțe de origine oferă garanțiile descrise. Acest lucru nu este rezultatul unei evaluări de către Comisie a comportamentului individual al unităților vizate ca atare, ci doar o apreciere a fiabilității garanțiilor oferite în privința acestora de autoritățile competente. Numai în măsura în care elementele referitoare la situația existentă în cadrul uneia sau al mai multe unități sunt pertinente pentru aprecierea fiabilității garanțiilor de către autoritățile țării terțe, Comisia trebuie, dacă este cazul, să țină seama de acestea.

Tribunalul a subliniat de asemenea că unitățile care figurează pe lista unităților din țările terțe ale căror produse de origine animală pot fi importate în Uniune nu sunt beneficiare ale unui drept individual care le‑ar fi fost conferit în temeiul unui act de drept al Uniunii și care ar avea ca obiect exportul produselor lor pe piața Uniunii. În schimb, regulamentul de punere în aplicare menționat produce în mod direct efecte asupra situației juridice a reclamantelor, la fel ca condiția potrivit căreia actul care face obiectul acțiunii trebuie să privească direct o persoană fizică sau juridică, astfel cum este prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, în măsura în care exclude ipso iure orice import de produse de origine animală din unități care figurează în anexa la acesta și care aparțin reclamantelor. Cu toate acestea, având în vedere abordarea reclamantelor, potrivit căreia situația lor juridică a fost afectată numai în măsura în care regulamentul de punere în aplicare contestat are ca obiect eliminarea de pe listele întocmite în conformitate cu Regulamentul nr. 854/2004 a unităților care le aparțin, Tribunalul a tras din aceasta concluzia că reclamantele sunt afectate în mod direct de regulamentul de punere în aplicare menționat numai în ceea ce privește aceste din urmă unități.

În continuare, Tribunalul a precizat că regulamentul contestat în speță constituie un act fără caracter legislativ cu aplicabilitate generală, și anume un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Pentru a ști dacă reclamantele erau vizate în mod individual de acesta, Tribunalul a verificat dacă regulamentul în cauză presupune măsuri de executare în sensul articolului menționat și a constatat că această situație nu se regăsea, având în vedere excluderea ipso iure a oricărui import. În orice caz, acest regulament le afecta individual pe reclamante în măsura în care era desemnată nominal, în anexa sa, fiecare dintre ele în calitate de proprietar al anumitor unități care sunt menționate în anexa respectivă. Astfel, în această măsură, regulamentul de punere în aplicare menționat aducea atingere reclamantelor ca urmare a unei calități care le este specifică și care le caracterizează în raport cu orice altă persoană. În consecință, acțiunea nu era admisibilă decât în măsura în care privea unitățile care aparțin reclamantelor.

În ceea ce privește, în continuare, drepturile procedurale garantate în cadrul procesului de elaborare a unor acte cu aplicabilitate generală, Tribunalul a concluzionat, în ceea ce privește termenul, prevăzut de Regulamentul nr. 182/2011 ( 3 ), de cel puțin 14 zile între prezentarea proiectului de act de punere în aplicare și reuniunea Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, că, din moment ce Comisia a prezentat comitetului menționat un proiect de regulament de punere în aplicare contestat la21 februarie 2018, iar a doua versiune modificată a proiectului menționat, prezentată acestui comitet la 19 aprilie 2018, nu privea decât o modificare suplimentară pur formală, nu poate fi constatată în speță nicio încălcare a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a obligației de motivare, după ce a amintit că motivarea trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și că cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, Tribunalul a realizat o comparație între cadrul juridic în care operează întreprinderile exportatoare stabilite în țări terțe și cel în care operează întreprinderile Uniunii. El a concluzionat, având în vedere aceste diferențe identificate, că Comisia este liberă să stabilească pragul de fiabilitate a garanțiilor oferite de autoritățile competente dintr‑o țară terță la un nivel deosebit de ridicat, cerințele de motivare implicând, în acest context, obligația Comisiei de a expune motivele care au determinat‑o să considere că autoritățile braziliene nu mai ofereau, în raport cu unitățile vizate, garanțiile prevăzute de Regulamentul nr. 854/2004. Mai precis, în ceea ce privește cazurile de fraudă constatate în Brazilia în luna martie a anului 2018, trebuie să se constate că însăși natura fraudei în discuție, privind certificarea de laborator pentru carnea, inclusiv carnea de pasăre, și produsele din carne exportate în Uniune, era susceptibilă să repună în discuție fiabilitatea garanțiilor pe care autoritățile braziliene trebuie să le ofere. În plus, Comisia nu trebuie să expună, în regulamentul de punere în aplicare contestat, care sunt alertele precise, emise de autoritățile statelor membre în urma fiecărui control la frontierele Uniunii, vizate de fiecare unitate dintre cele prevăzute în anexa la regulamentul menționat, faptul că autoritățile braziliene au descoperit ele însele frauda și faptul că acestea desfășoară anchetele încă pendinte neindicând nicio motivare contradictorie.

În plus, Tribunalul a constatat inexistența unei încălcări a dreptului la apărare al reclamantelor, procedura care a condus la adoptarea regulamentului de punere în aplicare contestat nu a fost inițiată împotriva reclamantelor și nu a avut ca efect luarea unei măsuri individuale ai cărei destinatari ar fi fost acestea din urmă. Pe de altă parte, acest regulament nu conține nicio dispoziție care să consacre dreptul persoanelor precum reclamantele de a fi ascultate. În consecință, Comisia nu trebuia să invite reclamantele să își prezinte punctul de vedere cu privire la elementele luate în considerare în vederea adoptării regulamentului de punere în aplicare contestat.

( 1 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/700 al Comisiei din 8 mai 2018 de modificare a listelor unităților din țările terțe din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală, în ceea ce privește anumite unități din Brazilia (JO 2018, L 118, p. 1)

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO 2004, L 139, p. 206, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 132).

( 3 ) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO 2011, L 55, p. 3)