Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 7 mai 2019.#Fissler GmbH împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale vita – Motive absolute de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Caracter descriptiv – Noțiunea de caracteristică – Nume de culoare – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001.#Cauza T-423/18.

Cauza T‑423/18

Fissler GmbH

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 7 mai 2019

„Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale vita – Motive absolute de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Caracter descriptiv – Noțiunea de caracteristică – Nume de culoare – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Aprecierea caracterului distinctiv – Criterii – Perceperea mărcii de către publicul relevant

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctul 14)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Noțiune

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctele 28-30 și 42)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Obiectiv – Cerința disponibilității

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctul 31)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Marca verbală vita

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctele 35, 45-48, 50-54, 56 și 57)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Noțiunea de caracteristică

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctele 43 și 44)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Examinare separată a diferitelor motive de refuz – Interpretarea motivelor de refuz în lumina interesului general care stă la baza fiecăruia dintre ele

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și (c)]

(a se vedea punctele 64-66)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Noțiune – Criterii de apreciere

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 68 și 69)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv – Marca verbală vita

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 72-75)

Rezumat

În Hotărârea Fissler/EUIPO (vita) (T‑423/18), pronunțată la 7 mai 2019, Tribunalul a anulat decizia Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) prin care a refuzat înregistrarea mărcii verbale vita ca marcă a Uniunii Europene pentru produse precum roboții de bucătărie, oalele electrice și ustensilele de menaj. În speță, EUIPO refuzase înregistrarea mărcii respective pentru produse din clasele 7, 11 și 21 (în special roboți de bucătărie electrici, oale electrice și ustensile de menaj), pentru motivul că aceasta era descriptivă și lipsită de caracter distinctiv [articolul 7 alineatul (1) literele (c) și (b) din Regulamentul 2017/1001 ( 1 )]. Acesta a considerat, printre altele, că, întrucât marca solicitată era un termen din limba suedeză (vita este forma determinată și forma de plural a cuvântului „vit”, care înseamnă „alb” în suedeză), publicul relevant era publicul de limbă suedeză al Uniunii Europene. EUIPO își întemeiase în esență, caracterul descriptiv al mărcii solicitate pe două motive. În primul rând, produsele menționate ar fi disponibile în culoarea albă, într‑un mod destul de obișnuit, fără a fi cel mai uzual. În al doilea rând, aceste produse ar fi denumite adesea „vitvaror” („produse albe”) în suedeză.

În ceea ce privește utilizarea, mai mult sau mai puțin obișnuită, a culorii albe pentru fabricarea produselor menționate, este necesar să se examineze dacă o astfel de utilizare poate fi calificată drept „caracteristică” a acestor produse în sensul jurisprudenței. Tribunalul a amintit că nu se poate refuza înregistrarea unui semn dat fiind caracterul său descriptiv [în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001] decât în cazul în care se poate presupune în mod rezonabil că acesta va fi în mod efectiv recunoscut de mediile interesate drept o descriere a uneia dintre respectivele caracteristici. În plus, deși nu contează dacă o asemenea caracteristică este esențială sau accesorie pe plan comercial, o caracteristică, în sensul articolului menționat, trebuie totuși să fie „obiectivă și inerentă naturii produsului” sau a serviciului, precum și „intrinsecă și permanentă” pentru acest produs sau acest serviciu.

În speță, Tribunalul a constatat că culoarea albă nu constituie o caracteristică „intrinsecă” și „inerentă naturii” produselor vizate (precum roboții de bucătărie, oalele electrice și ustensilele de menaj), ci un aspect pur accidental și contingent pe care îl pot avea doar o fracțiune din acestea, dacă este cazul, și, în orice caz, fără a prezenta niciun raport direct și imediat cu natura lor. Într‑adevăr, asemenea produse sunt disponibile într‑o multitudine de culori, printre care se numără, fără nicio prioritate, culoarea albă. Simplul fapt că produsele menționate sunt disponibile în culoarea albă, în mod mai mult sau mai puțin obișnuit și printre alte culori, nu este contestat, însă se dovedește a fi operant, întrucât nu este „rezonabil”, în sensul jurisprudenței, să se considere că, în urma acestui simplu fapt, culoarea albă va fi recunoscută în mod efectiv de publicul relevant ca o descriere a unei caracteristici intrinsece și inerente naturii acestor produse. Termenul „vita” nu este descriptiv pentru o caracteristică a produselor în cauză și, prin urmare, nu intră sub incidența motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001.

Pe de altă parte, Tribunalul a amintit că interesul general care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, care exclude înregistrarea unei mărci care este lipsită de caracter distinctiv, se referă la protecția consumatorului, permițându‑i acestuia să distingă, fără vreo confuzie posibilă, proveniența produselor sau a serviciilor desemnate de marcă, în conformitate cu funcția sa esențială de indicare a originii, în timp ce interesul general care stă la baza normei cuprinse la articolul 7 alineatul (1) litera (c), care se opune înregistrării unei mărci descriptive, se concentrează pe protecția concurenților împotriva oricărui risc de monopolizare de către un singur operator a unor indicații descriptive ale caracteristicilor unor asemenea produse sau servicii. Astfel, o marcă nedescriptivă precum în speță nu este însă distinctivă.

Întrucât a considerat că publicul relevant nu va înțelege marca solicitată ca simplu mesaj obiectiv potrivit căruia produsele respective sunt produse disponibile în culoarea albă, ci mai degrabă ca pe o indicație a originii lor, Tribunalul a concluzionat în esență că marca menționată era distinctivă.

Având în vedere cele ce precedă, Tribunalul a admis cele două motive și a anulat decizia EUIPO.

( 1 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).