Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 8 iulie 2020.#VQ împotriva Băncii Centrale Europene.#Politica economică și monetară – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 – Sancțiune administrativă pecuniară impusă de BCE unei instituții de credit pentru încălcarea articolului 77 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 – Mijloace de publicare pe site‑ul internet al BCE – Articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1024/2013 și articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014.#Cauza T-203/18.

Cauza T‑203/18

împotriva

Băncii Centrale Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 8 iulie 2020

„Politica economică și monetară – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 – Sancțiune administrativă pecuniară impusă de BCE unei instituții de credit pentru încălcarea articolului 77 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 – Mijloace de publicare pe site‑ul internet al BCE – Articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1024/2013 și articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014”

Politica economică și monetară – Politica economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanismul unic de supraveghere – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Prerogativă de sancționare a Băncii Centrale Europene – Conținut – Limite – Respectarea principiului proporționalității

[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 77 lit. (a); Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului, art. 18 alin. (1) și (3)]

(a se vedea punctele 42, 47, 48, 61, 62, 64 și 65)

Politica economică și monetară – Politica economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanismul unic de supraveghere – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Sancțiune administrativă pecuniară impusă de Banca Centrală Europeană (BCE) – Mijloace de publicare pe site‑ul internet al BCE – Publicare a sancțiunii care conține, printre altele, identitatea entității în cauză – Excepție – Publicare sub formă anonimizată sau amânată – Condiție – Prejudiciu disproporționat cauzat entității în cauză – Criterii de apreciere – Grad de gravitate a încălcării săvârșite de această entitate – Lipsa incidenței

[Regulamentul nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene, art. 132 alin. (1)]

(a se vedea punctele 77 și 79-87)

Politica economică și monetară – Politica economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanismul unic de supraveghere – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Sancțiune administrativă pecuniară impusă de Banca Centrală Europeană – Cuantum – Control jurisdicțional – Competență de fond – Control de legalitate – Întindere și limite – Competență de fond strict limitată la stabilirea cuantumului sancțiunii impuse

[art. 261 și 263 TFUE; Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului, art. 18 alin. (1)]

(a se vedea punctul 94)

Acte ale instituțiilor – Prezumție de legalitate – Caracter obligatoriu – Obligație a unei instituții de a aștepta expirarea termenului de introducere a acțiunii în anulare pentru a‑și executa decizia – Inexistență – Publicare a unei sancțiuni administrative pecuniare de către Banca Centrală Europeană, în principiu sub formă neanonimizată, înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii în anulare – Admisibilitate

[art. 263 al șaselea paragraf și art. 297 alineatul (2) TFUE; Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului, art. 18 alin. (6); Regulamentul nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene, art. 132 alin. (1)]

(a se vedea punctele 106 și 120-124)

Rezumat

În Hotărârea VQ/BCE (T‑203/18), pronunțată la 8 iulie 2020, Tribunalul, întrunit în cameră extinsă, a respins acțiunea introdusă de VQ, o instituție de credit sub supraveghere prudențială, având ca obiect anularea deciziei Băncii Centrale Europene (BCE) ( 1 ), în măsura în care prin aceasta, pe de o parte, s‑a aplicat reclamantei o sancțiune administrativă pecuniară pentru încălcarea legislației europene în materie de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit și, pe de altă parte, s‑a decis publicarea sancțiunii respective, fără anonimizarea numelui reclamantei, pe site‑ul internet al BCE.

În speță, BCE a adoptat o decizie prin care a aplicat o sancțiune administrativă pecuniară în cuantum de 1600000 de euro împotriva reclamantei, pentru motivul că aceasta a încălcat, între 1 ianuarie 2014 și 7 noiembrie 2016, obligația de a obține autorizația autorității competente anterior răscumpărării de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, prevăzută de Regulamentul nr. 575/2013 ( 2 ). Întrucât a considerat că reclamanta nu îndeplinea condițiile prevăzute de Regulamentul‑cadru privind Mecanismul unic de supraveghere (MUS) ( 3 ) pentru ca publicarea să aibă loc sub formă anonimizată, BCE a publicat pe site‑ul său internet, fără anonimizarea numelui reclamantei, sancțiunea administrativă pecuniară aplicată, în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 1024/2013 ( 4 ).

Reclamanta a sesizat Tribunalul cu o acțiune în anularea acestei decizii, contestând în special faptul că BCE nu a așteptat expirarea termenului prevăzut pentru introducerea unei astfel de acțiuni înainte de a publica, sub formă neanonimizată, sancțiunea aplicată.

În primul rând, Tribunalul a amintit că, în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 1024/2013 ( 5 ), trebuie să fie îndeplinite două condiții cumulative pentru ca BCE să poată impune o sancțiune administrativă pecuniară: încălcarea săvârșită trebuie să privească un act de drept al Uniunii relevant și direct aplicabil și autorităților competente trebuie să li se pună la dispoziție o sancțiune administrativă pecuniară pentru această încălcare în conformitate cu dreptul Uniunii.

În această privință, întrucât reclamanta s‑a limitat să conteste că prima dintre cele două condiții ar fi îndeplinită, Tribunalul a constatat că aceasta era îndeplinită în speță. Astfel, Regulamentul nr. 575/2013 cuprinde o dispoziție a unui act direct aplicabil al dreptului Uniunii, cu un mod de redactare univoc ( 6 ), care impune instituțiilor de credit obligația de a solicita o aprobare prealabilă înainte de a rambursa sau de a răscumpăra instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, permițând BCE să își exercite competența de supraveghere. Pe de altă parte, după ce a amintit că BCE este obligată să respecte principiul proporționalității atunci când decide să impună sancțiuni și să stabilească cuantumul acestora, Tribunalul a constatat că BCE nu a încălcat acest principiu atunci când a aplicat reclamantei o sancțiune administrativă pecuniară, având în vedere lipsa unei îndoieli rezonabile în ceea ce privește interpretarea legislației aplicabile în speță.

În al doilea rând, Tribunalul a considerat că textul dispoziției ( 7 ) din Regulamentul‑cadru privind MUS – care prevede posibilitatea unei publicări anonimizate sau amânate a sancțiunilor impuse de BCE atunci când ar putea fi cauzate „daune disproporționate” entității în cauză printr‑o publicare neanonimizată – ar trebui să fie interpretat în sensul că stabilește, în principiu, publicarea oricărei decizii prin care se impune o sancțiune administrativă pecuniară care cuprinde, printre altele, identitatea entității în cauză. Astfel, doar cu titlu excepțional sunt publicate sub formă anonimizată deciziile referitoare la acest tip de sancțiune sau publicarea lor poate fi amânată, întrucât gravitatea încălcării în discuție nu constituie un aspect relevant pentru acordarea beneficiului acestei excepții. După ce a arătat că această interpretare era confirmată de alte instrumente europene în materie de supraveghere prudențială ( 8 ), Tribunalul a concluzionat că caracterul „disproporționat” al prejudiciului trebuie să fie apreciat doar pe baza unei evaluări a consecințelor neanonimizării asupra situației entității, independent de gravitatea încălcării reținute în privința sa.

În al treilea rând, Tribunalul a considerat că obligația care revine BCE de a publica deciziile de sancționare, în principiu sub formă neanonimizată, în cel mai scurt timp posibil și independent de existența unei eventuale acțiuni rezultă în mod suficient de clar și de precis din dispozițiile aplicabile în materie ( 9 ), precum și, în sens mai general, din prezumția de legalitate și din caracterul obligatoriu al actelor instituțiilor și ale organelor Uniunii, acestea din urmă producând efecte juridice atât timp cât nu au fost revocate, anulate sau declarate nevalide. Prin urmare, nu se putea reproșa BCE că nu a așteptat expirarea termenului de introducere a acțiunii în anulare formulate de reclamantă înainte de a‑și executa decizia de sancționare, fără a se aduce atingere prezumției de legalitate și caracterului obligatoriu al actelor instituțiilor și ale organelor Uniunii.

( 1 ) Decizia ECB‑SSM-2018-ESSAB-4, SNC‑2016-0026 a Băncii Centrale Europene din 14 martie 2018.

( 2 ) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO 2013, L 176, p. 1, rectificări în JO 2013, L 208, p. 68, și în JO 2013, L 321, p. 6) – Articolul 77 litera (a).

( 3 ) Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul‑cadru privind MUS) (JO 2014, L 141, p. 1) – Articolul 132 alineatul (1).

( 4 ) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63) – Articolul 18 alineatul (6).

( 5 ) Articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1024/2013.

( 6 ) Articolul 77 litera (a) din Regulamentul nr. 575/2013.

( 7 ) Articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul‑cadru privind MUS.

( 8 ) Și anume articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1024/2013, precum și considerentul (38) și articolul 68 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO 2013, L 176, p. 338).

( 9 ) Și anume articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1024/2013 și articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul‑cadru privind MUS.