Ordonanța Curții (Camera a opta) din 6 decembrie 2018.#Petra Breyer și Heiko Breyer împotriva Sundair GmbH.#Cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Kassel.#Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Transport – Regulamentul (CE) nr. 261/2004 – Dreptul la compensație în cazul anulării unui zbor – Articolul 3 alineatul (5) – Domeniu de aplicare – Articolul 2 litera (a) – Noțiunea de operator de transport aerian – Întreprindere care nu este încă titulară a unei licențe de funcționare la data programată pentru efectuarea unui zbor – Întrebare care nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile.#Cauza C-292/18.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 litera (a), a articolului 5 alineatul (1) litera (c) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218, rectificare în JO 2016, L 94, p. 17).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Petra Breyer și domnul Heiko Breyer, pe de o parte, și Sundair GmbH, pe de altă parte, în legătură cu existența unei obligații a acesteia din urmă de a‑i despăgubi ca urmare a anulării zborului lor.

Articolul 2 din Regulamentul nr. 261/2004, intitulat „Definiții”, prevede: „În sensul prezentului regulament: (a) «operator de transport aerian» înseamnă o întreprindere de transport aerian titulară a unei licențe de funcționare valabilă; (b) «operator efectiv de transport aerian» înseamnă un operator de transport aerian care execută sau intenționează să execute un zbor în temeiul unui contract cu un pasager sau în numele unei alte persoane, juridice sau fizice, care a încheiat un contract cu pasagerul respectiv; (c) «operator de transport comunitar» înseamnă un operator de transport aerian titular al unei licențe de funcționare valabilă acordată de un stat membru, în conformitate cu dispozițiile din Regulamentul (CEE) nr. 2407/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind autorizarea operatorilor de transport aerian [(JO 1992, L 240, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 76)]; […]”

Potrivit articolului 3 alineatele (5) și (6) din Regulamentul nr. 261/2004: „(5) Prezentul regulament se aplică tuturor operatorilor efectivi de transport aerian care asigură transportul pasagerilor menționați la alineatele (1) și (2). În cazul în care un operator efectiv de transport aerian care nu are un contract cu pasagerul își execută obligațiile în conformitate cu prezentul regulament, atunci se consideră că acesta acționează astfel în numele persoanei care are un contract cu pasagerul respectiv. (6) Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor pasagerilor prevăzute în Directiva 90/314/CEE [a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite (JO 1990, L 158, p. 59, Ediție specială, 13/vol. 9, p. 248)]. […]”

Articolul 5 alineatul (1) din acest regulament prevede: „În cazul anulării unui zbor, pasagerii în cauză trebuie: […] (c) să primească o compensație din partea operatorului efectiv de transport aerian, în conformitate cu articolul 7, cu excepția în care intervine oricare din următoarele: […] (iii) în cazul în care sunt informați despre această anulare cu mai puțin de șapte zile înainte de ora de plecare prevăzută și li se oferă o redirecționare care să le permită să plece cel târziu cu o oră înainte de ora de plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de două ore după ora de sosire prevăzută.”

Potrivit articolului 7 alineatul (1) din regulamentul menționat: „Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensație în valoare de: (a) 250 de euro pentru toate zborurile de 1500 kilometri sau mai puțin; […] Pentru stabilirea distanței se ia în considerare ultima destinație unde pasagerul urmează să sosească după ora prevăzută datorită refuzului la îmbarcare sau anulării zborului.”

Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 90/314 prevede: „Statele membre iau măsurile necesare pentru ca organizatorul și/sau detailistul parte contractantă să răspundă față de consumator pentru buna executare a obligațiilor ce decurg din acest contract, indiferent dacă aceste obligații vor fi executate de ei înșiși sau de către alți furnizori de servicii, sub rezerva dreptului organizatorului și/sau detailistului de a‑i acționa în instanță pe ceilalți furnizori de servicii.”

Doamna și domnul Breyer au rezervat în luna februarie 2017, la operatorul de turism TUI Deutschland GmbH, un pachet de servicii turistice.

Documentele de rezervare care le‑au fost predate prevedeau, pentru zborul dus, că avionul decolează la 9 iulie 2017, la ora 6.00, din Kassel‑Calden (Germania) și aterizează la Palma de Mallorca (Spania) la ora 8.30. Pentru zborul întors, se menționa că avionul urma să decoleze la 16 iulie 2017, la ora 10.20. Instanța de trimitere nu a arătat ora la care era prevăzut ca acesta să aterizeze. Potrivit documentelor menționate, ambele zboruri trebuiau să fie efectuate de Sundair.

Or, la datele prevăzute pentru efectuarea acestor două zboruri, Sundair solicitase, cu siguranță, o licență de funcționare de la Luftfahrtbundesamt (Autoritatea federală pentru aviație, Germania), dar această licență nu îi fusese încă acordată. Acest din urmă lucru se va întâmpla abia la 27 septembrie 2017, și anume după data prevăzută pentru efectuarea zborului de întoarcere.

Cu cinci zile înainte de începutul călătoriei, doamna și domnul Breyer au fost informați că urmau să fie transferați pe un alt zbor, efectuat de întreprinderea de transport aerian Cobrex Trans. Acest zbor a ajuns la destinația finală cu 13 ore și 30 de minute întârziere în raport cu orarul prevăzut înainte de modificarea rezervării. Ei au fost de asemenea informați cu privire la transferul lor, pentru zborul de întoarcere, pe un zbor al companiei aeriene Air Europa. Acest zbor a decolat la 16 iulie 2017 la ora 6.40, respectiv cu 3 ore și 40 de minute înainte de ora de plecare prevăzută inițial.

În consecință, doamna și domnul Breyer au sesizat Amtsgericht Kassel (Tribunalul Districtual din Kassel, Germania) pentru a solicita Sundair plata, în conformitate cu articolele 5 și 7 din Regulamentul nr. 261/2004, a unei compensații în valoare de 500 de euro fiecare, din care trebuia scăzută suma totală de 190,40 euro, care le fusese deja plătită.

Cu toate acestea, deși articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004 definește noțiunea „operator de transport aerian” ca fiind o „întreprindere de transport aerian titulară a unei licențe de funcționare valabilă”, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la problema dacă articolele 5 și 7 din acest regulament se aplică unei întreprinderi care, la momentul rezervării zborului în discuție, solicitase cu siguranță o licență de funcționare, dar nu a obținut‑o decât după data prevăzută pentru acest zbor. Astfel, instanța de trimitere ridică problema dacă, pentru a pune în aplicare obiectivul urmărit de regulamentul menționat care constă în a atinge un nivel ridicat de protecție a pasagerilor, noțiunea menționată nu ar trebui interpretată în sensul că se aplică și întreprinderilor care au solicitat o licență de zbor și care, ulterior, au oferit zboruri înainte ca aceasta să le fi fost acordată.

În aceste condiții, Amtsgericht Kassel (Tribunalul Districtual din Kassel) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 5 alineatul (1) litera (c), articolul 7 alineatul (1) și articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretate în sensul că acestea se aplică și unei întreprinderi de transport aerian care, la data programată pentru efectuarea unui zbor, nu dispune încă de licența de funcționare prevăzută la articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004, care a depus cererea de acordare a licenței de funcționare înainte de efectuarea programată a zborului și căreia respectiva licență de funcționare îi va fi acordată abia ulterior (după data prevăzută pentru efectuarea zborului)?”

În cauza principală, pasageri ale căror zboruri au fost anulate solicită, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004, o compensație, a cărei valoare este calculată în conformitate cu articolul 7 din același regulament, unei întreprinderi de transport aerian care, la datele prevăzute pentru efectuarea acestor zboruri, solicitase o licență de funcționare care însă nu îi fusese încă acordată.

În aceste împrejurări, eventuala existență a unui drept la compensație depinde de răspunsul la întrebarea prealabilă dacă o întreprindere precum cea în discuție în litigiul principal poate fi considerată ca intrând sub incidența Regulamentului nr. 261/2004 și în special a articolului 3 alineatul (5) coroborat cu articolul 2 litera (a) din acest regulament.

Astfel, întrebarea adresată trebuie înțeleasă în sensul că instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004 coroborat cu articolul 2 litera (a) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că o întreprindere, precum cea în discuție în litigiul principal, care solicitase o licență de funcționare care însă nu îi fusese încă acordată la datele prevăzute pentru efectuarea zborurilor programate poate intra sub incidența regulamentului menționat și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă pasagerii în cauză au dreptul la o compensație în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) și al articolului 7 alineatul (1) din același regulament.

În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții, aceasta din urmă poate oricând să decidă, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, să se pronunțe prin ordonanță motivată atunci când, printre altele, răspunsul la întrebarea formulată cu titlu preliminar nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile.

Acesta fiind cazul în prezenta cauză, trebuie să se facă aplicarea acestei dispoziții.

Mai întâi, trebuie amintit că articolul 3 din Regulamentul nr. 261/2004, care stabilește domeniul de aplicare al acestuia, prevede la alineatul (5) că acest regulament se aplică tuturor operatorilor efectivi de transport aerian care asigură transportul pasagerilor menționați la alineatele (1) și (2) ale acestui articol.

În această privință, trebuie să se arate că noțiunea „operator de transport aerian” este definită la articolul 2 litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004 ca desemnând o întreprindere de transport aerian titulară a unei licențe de funcționare valabile.

Pe de altă parte, într‑un context mai larg, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO 2008, L 293, p. 3), care a înlocuit Regulamentul nr. 2407/92, la care face referire articolul 2 litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004, prevede printre altele că nicio întreprindere stabilită în Uniunea Europeană nu este autorizată să desfășoare, în schimbul unei remunerații sau sub formă de închiriere, activități de transport aerian de pasageri decât dacă i‑a fost acordată licența de operare corespunzătoare.

Rezultă, fără nicio îndoială, că o întreprindere căreia nu i‑a fost încă acordată o licență de exploatare nu este autorizată să desfășoare niciun zbor.

Prin urmare, o întreprindere care, în pofida cerințelor impuse la articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004 coroborat cu articolul 2 litera (a) din acest regulament și dat fiind de asemenea că nu există niciun acces automat la licența de funcționare, nu era titulara unei astfel de licențe la datele prevăzute pentru efectuarea zborurilor programate nu poate fi considerată ca intrând sub incidența acestor dispoziții și, în consecință, nici a regulamentului menționat în întregime.

Așadar, neefectuarea zborurilor programate de către întreprinderea menționată, în împrejurări precum cele din cauza principală, nu poate produce efectele unei anulări prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) din acest regulament.

Având în vedere particularitățile cauzei principale, trebuie adăugat că împrejurarea că articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004 coroborat cu articolul 2 litera (a) din acest regulament se opune ca pasagerii în cauză să poată fi despăgubiți în temeiul regulamentului menționat nu îi împiedică pe aceștia să poată încerca să obțină o despăgubire pe alte căi, cum ar fi, după cum se prevede la articolul 3 alineatul (6) din același regulament, Directiva 90/314, care, printre altele, dispune, la articolul 5 alineatul (1), că statele membre iau măsurile necesare pentru ca organizatorul și/sau detailistul parte contractantă să răspundă față de consumator pentru buna executare a obligațiilor ce decurg din acest contract, indiferent dacă aceste obligații vor fi executate de ei înșiși sau de către alți furnizori de servicii, sub rezerva dreptului organizatorului și/sau detailistului de a‑i acționa în instanță pe ceilalți furnizori de servicii.

În plus, trebuie adăugat că, din perspectiva nivelului ridicat de protecție a consumatorilor care trebuie asigurat în politicile Uniunii, soluția reținută la punctele 24 și 25 din prezenta ordonanță nu aduce atingere drepturilor pe care le pot avea consumatorii, precum reclamanții din litigiul principal, față de comercianți în temeiul altor instrumente ale dreptului Uniunii, precum Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260, rectificare în JO 2013, L 129, p. 40).

Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul nr. 261/2004 coroborat cu articolul 2 litera (a) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că o întreprindere, precum cea în discuție în litigiul principal, care solicitase o licență de funcționare care însă nu îi fusese încă acordată la datele prevăzute pentru efectuarea zborurilor programate nu poate intra sub incidența regulamentului menționat, astfel încât pasagerii în cauză nu au dreptul la o compensație în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) și al articolului 7 alineatul (1) din același regulament.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

ORDONANȚA CURȚII (Camera a opta)

6 decembrie 2018 ( *1 )

Ordonanță

Cadrul juridic

Regulamentul nr. 261/2004

Directiva 90/314

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la cheltuielile de judecată