Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 martie 2020.#Google Ireland Limited împotriva Nemzeti Adó- és Vámhivatal Kiemelt Adó- és Vámigazgatósága.#Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor – Articolul 56 TFUE – Restricții – Dispoziții fiscale – Taxă privind activitățile de publicitate și bazată pe cifra de afaceri – Obligații privind înregistrarea la administrația fiscală – Principiul nediscriminării – Amenzi – Principiul proporționalității.#Cauza C-482/18.

Cauza C‑482/18

Google Ireland Limited

împotriva

Nemzeti Adó- és Vámhivatal Kiemelt Adó- és Vámigazgatósága

(cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 martie 2020

„Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor – Articolul 56 TFUE – Restricții – Dispoziții fiscale – Taxă privind activitățile de publicitate și bazată pe cifra de afaceri – Obligații privind înregistrarea la administrația fiscală – Principiul nediscriminării – Amenzi – Principiul proporționalității”

Libera prestare a serviciilor – Restricții – Reglementare națională care face prestarea de servicii între statele membre mai dificilă decât prestarea realizată exclusiv în cadrul unui stat membru – Inadmisibilitate – Noțiunea de restricție – Măsură care cauzează costuri suplimentare pentru prestația în cauză – Excludere – Condiție – Măsură care afectează în același mod prestarea de servicii între state membre și prestarea în interiorul unui stat membru

(art. 56 TFUE)

(a se vedea punctele 25 și 26)

Libera prestare a serviciilor – Restricții – Legislație fiscală – Reglementare națională privind o taxă care vizează activitățile de publicitate și este bazată pe cifra de afaceri – Obligație de înregistrare în scopul aplicării taxei menționate – Scutire a prestatorii rezidenți pentru motivul obligației lor de înregistrare în scopul aplicării altor taxe – Admisibilitate

(art. 56 TFUE)

(a se vedea punctul 36 și dispozitiv 1)

Libera prestare a serviciilor – Restricții – Legislație fiscală – Reglementare națională privind o taxă care vizează activitățile de publicitate și este bazată pe cifra de afaceri – Obligație de înregistrare în scopul aplicării taxei menționate – Posibilitate de sancționare a prestatorilor de servicii nerezidenți care încalcă această obligație – Condiții de sancționare mult mai favorabile prestatorilor rezidenți – Inadmisibilitate – Justificare prin motive de interes general – Eficiența controalelor fiscale și a recuperării impozitului – Includere – Lipsa unei justificări în speță – Încălcarea principiului proporționalității

(art. 56 TFUE)

(a se vedea punctele 45, 47 și 54 și dispozitiv 2)

Rezumat

Sistemul de sancțiuni aferent taxei maghiare pe publicitate este incompatibil cu dreptul Uniunii. În schimb, acest drept nu se opune obligației de declarare căreia îi sunt supuși prestatorii de servicii de publicitate străini în raport cu această taxă.

Prin Hotărârea din 3 martie 2020, Google Ireland (C‑482/18), Marea Cameră a Curții a statuat că libera prestare a serviciilor garantată la articolul 56 TFUE nu se opune reglementării maghiare care supune prestatorii de servicii de publicitate stabiliți în alt stat membru decât Ungaria unei obligații de înregistrare în scopul supunerii lor la plata taxei maghiare de publicitate. Aceasta este situația chiar dacă prestatorii de asemenea servicii stabiliți în Ungaria sunt scutiți de această obligație, având în vedere că le sunt aplicabile obligații de declarare sau de înregistrare comparabile în temeiul supunerii lor la plata oricărei alte taxe aplicabile pe teritoriul maghiar.

În schimb, Curtea a statuat că principiul menționat anterior se opune părții din această reglementare care prevede că prestatorilor de servicii de publicitate stabiliți în alt stat membru decât Ungaria, care nu s‑au conformat obligației de declarare, li se aplică în câteva zile o serie de amenzi care se pot ridica, în total, la mai multe milioane de euro, fără ca autoritatea competentă, înainte de adoptarea deciziei prin care stabilește în mod definitiv cuantumul cumulat al acestor amenzi, să acorde prestatorilor în cauză timpul necesar pentru a‑și îndeplini obligațiile, fără să le dea posibilitatea de a‑și prezenta observațiile și fără să examineze ea însăși gravitatea încălcării. În această privință, Curtea subliniază că cuantumul amenzii care ar fi aplicată unui prestator de servicii de publicitate stabilit în Ungaria care a omis să își îndeplinească o obligație de declarare sau de înregistrare similară, cu încălcarea dispozițiilor generale ale legislației fiscale naționale, este semnificativ mai puțin ridicat și nu se majorează, în cazul nerespectării continue a unei astfel de obligații, nici în aceleași proporții, nici în mod necesar în termene atât de scurte.

În speță, Google Ireland, o societate de drept irlandez care desfășura o activitate supusă taxei maghiare de publicitate, și‑a încălcat obligația de înregistrare în legătură cu această taxă. Pentru acest motiv, prestatorului de servicii menționat i s‑au aplicat, într‑o primă etapă, o amendă în cuantum de zece milioane de forinți maghiari (HUF) (aproximativ 31000 de euro) și, ulterior, în câteva zile, amenzi suplimentare al căror cuantum total se ridica la 1 miliard HUF (aproximativ 3,1 milioane de euro). Această sumă corespundea cuantumului maxim al amenzilor prevăzute de legislația maghiară în cazul nerespectării obligației de înregistrare. Google Ireland a contestat la Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Budapesta, Ungaria) compatibilitatea cu dreptul Uniunii, pe de o parte, a obligației de declarare pentru prestatorii de servicii de publicitate străini și, pe de altă parte, a regimului de sancțiuni aferente omiterii unei astfel de înregistrări. Această argumentație a determinat instanța menționată să adreseze Curții de Justiție o cerere de decizie preliminară.

Curtea a amintit că principiul liberei prestări a serviciilor interzice orice reglementare națională care poate face ca o prestare de servicii între statele membre să fie mai dificilă decât prestarea de servicii realizată exclusiv în cadrul unui stat membru. Acest principiu impune astfel eliminarea oricărei restricții privind libera prestare a serviciilor impusă pentru motivul că prestatorul este stabilit în alt stat membru decât cel în care este furnizată prestația.

Observând că obligația de înregistrare în cauză nu condiționează exercitarea activității de difuzare de publicitate pe teritoriul maghiar și este impusă indiferent de locul de stabilire a tuturor prestatorilor de servicii de publicitate supuși taxei maghiare de publicitate, Curtea a statuat că această formalitate administrativă nu constituie în sine un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor.

Astfel, în speță nu a putut fi constatată nicio diferență de tratament care să poată constitui o restricție privind această libertate fundamentală. Dacă anumiți prestatori, în special cei stabiliți în Ungaria, sunt scutiți de obligația de înregistrare, aceasta este urmarea faptului că sunt deja declarați sau înregistrați în calitate de contribuabili pentru orice alt impozit direct sau indirect perceput în Ungaria. Această scutire nu are efect disuasiv, ci evită ca prestatorii deja înregistrați să îndeplinească o formalitate inutilă, din moment ce obligația de înregistrare în legătură cu taxa de publicitate are ca obiect tocmai aducerea persoanelor supuse plății acestei taxe la cunoștința administrației fiscale maghiare.

În ceea ce privește sancțiunile în materie fiscală, Curtea a amintit că, deși regimurile de sancțiuni în materie fiscală sunt, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii, de competența statelor membre, astfel de regimuri nu pot avea ca efect compromiterea libertăților prevăzute de Tratatul FUE.

În acest cadru, Curtea a examinat aspectul dacă sancțiunile aferente înregistrării prevăzute de legislația în discuție în speță sunt contrare liberei prestări a serviciilor. În această privință, Curtea a constatat că, din punct de vedere formal, regimul de sancțiuni în cauză este aplicabil fără distincție tuturor persoanelor impozabile care nu își respectă obligația de înregistrare, indiferent de statul membru pe teritoriul căruia sunt stabilite. Cu toate acestea, numai persoanele care nu au rezidența fiscală în Ungaria riscă efectiv să li se aplice aceste sancțiuni.

Desigur, prestatorii de servicii de publicitate stabiliți în Ungaria pot fi sancționați pentru neexecutarea unor obligații similare de declarare și de înregistrare care le sunt impuse în temeiul dispozițiilor generale ale legislației fiscale naționale.

Totuși, regimul de sancțiuni aferent Legii privind taxa pe publicitate permite aplicarea unor amenzi într‑un cuantum semnificativ mai ridicat decât cel al amenzilor prevăzute în cazul nerespectării obligației sale de înregistrare de către un prestator de servicii de publicitate stabilit în Ungaria. De altfel, nici cuantumurile, nici termenele acestui din urmă sistem nu sunt la fel de riguroase precum cele aplicabile în cadrul sancțiunilor prevăzute de Legea privind taxa pe publicitate. Rezultă că acest sistem de sancțiuni constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor.

Curtea a admis în continuare că eficacitatea controalelor fiscale și a recuperării impozitului constituie motive imperative de interes general susceptibile să justifice o astfel de restricție și că aplicarea unor amenzi într‑un cuantum suficient de ridicat este de natură să descurajeze prestatorii de servicii de publicitate supuși obligației de înregistrare să încalce această obligație. Cu toate acestea, Curtea a considerat că regimul de sancțiuni în cauză este disproporționat. Ea a subliniat în această privință în special faptul că acest regim nu prevede nicio corelare între majorarea exponențială, în termene deosebit de scurte, a cuantumului cumulat al amenzilor și gravitatea omiterii înregistrării, precum și împrejurarea că persoana impozabilă vizată se află în imposibilitate materială de a evita să i se aplice cuantumul maxim al amenzii conformându‑se obligației sale de înregistrare înainte de primirea ultimei decizii de sancționare prin care acest cuantum este atins.