Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 iunie 2019.#Jamina Hakelbracht și alții împotriva WTG Retail BVBA.#Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2006/54/CE – Egalitate de tratament între bărbați și femei – Accesul la încadrarea în muncă și condiții de muncă – Articolul 24 – Protecție împotriva măsurilor de victimizare – Respingerea unei candidate la un post ca urmare a sarcinii acesteia – Lucrător care a intervenit în favoarea acestei candidate – Concedierea lucrătorului.#Cauza C-404/18.

Cauza C‑404/18

Jamina Hakelbracht și alții

împotriva

WTG Retail BVBA

(cerere de decizie preliminară formulată de arbeidsrechtbank Antwerpen)

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 iunie 2019

„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2006/54/CE – Egalitate de tratament între bărbați și femei – Accesul la încadrarea în muncă și condiții de muncă – Articolul 24 – Protecție împotriva măsurilor de victimizare – Respingerea unei candidate la un post ca urmare a sarcinii acesteia – Lucrător care a intervenit în favoarea acestei candidate – Concedierea lucrătorului”

Politica socială – Lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin – Accesul la încadrarea în muncă și condițiile de muncă – Egalitate de tratament – Directiva 2006/54 – Protecție împotriva victimizării – Întindere – Lucrător care susține o persoană care se consideră victima unei discriminări pe criterii de sex – Reglementare națională care limitează protecția menționată numai la martorii oficiali – Inadmisibilitate

[Directiva 2006/54 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1, art. 17 alin. (1) și art. 24]

(a se vedea punctele 27, 28, 30, 34 și 37 și dispozitivul)

Rezumat

În Hotărârea Hakelbracht și alții (C‑404/18), pronunțată la 20 iunie 2019, Curtea s‑a pronunțat cu privire la întinderea protecției împotriva victimizării lucrătorilor dezavantajați de angajator ca urmare a susținerii aduse persoanei care a făcut obiectul unei discriminări pe criterii de sex, prevăzută la articolul 24 din Directiva 2006/54 ( 1 ), și la posibilitatea unui stat membru de a limita protecția menționată numai la martorii oficiali.

Această hotărâre se înscrie în cadrul unui litigiu între o lucrătoare și fostul său angajator în vederea obținerii unei despăgubiri ca urmare a concedierii sale nouă luni după ce s‑a opus refuzului angajatorului său de a angaja o candidată corespunzătoare pe un post vacant ca urmare a sarcinii sale. Or, lucrătoarei i s‑a reproșat că este cauza plângerii depuse de candidata menționată la Institutul pentru egalitatea dintre femei și bărbați, în măsura în care o informase pe persoana interesată că nu i‑a fost reținută candidatura ca urmare a sarcinii.

În acest context, Curtea a statuat că articolul 24 din Directiva 2006/54 se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, într‑o situație în care o persoană care se consideră victima unei discriminări pe criterii de sex a depus plângere, un lucrător care a susținut‑o în acest context este protejat împotriva măsurilor de victimizare luate de angajator numai dacă a intervenit în calitate de martor în cadrul investigării acestei plângeri și dacă mărturia sa răspunde unor cerințe de formă prevăzute de reglementarea respectivă.

În această privință, Curtea a arătat mai întâi că categoria de lucrători care pot beneficia de protecția prevăzută de dispoziția menționată trebuie interpretată în sens larg, textul acestei dispoziții nelimitând protecția numai la lucrătorii care au depus plângere sau la reprezentanții acestora și nici la cei care respectă anumite cerințe de formă care condiționează recunoașterea unui anumit statut, precum cel de martor.

În continuare, ținând seama de obiectivul Directivei 2006/54, Curtea a subliniat că procedurile judiciare sau administrative adecvate pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute de această directivă trebuie, în temeiul articolului 17 din directiva menționată, să fie accesibile tuturor persoanelor care se consideră lezate de neaplicarea în privința lor a principiului egalității de tratament. Potrivit Curții, această din urmă dispoziție constituie o expresie specifică a principiului protecției jurisdicționale efective, reafirmat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că efectivitatea protecției impuse de Directiva 2006/54 împotriva discriminării pe criterii de sex nu ar fi asigurată dacă aceasta nu ar acoperi măsurile pe care un angajator ar putea fi obligat să le ia împotriva lucrătorilor care, în mod formal sau informal, au apărat persoana protejată sau au depus mărturie în favoarea sa. Astfel, acești lucrători ar putea fi, într‑un asemenea caz, descurajați să intervină în beneficiul persoanei respective, de teama de a fi privați de protecție dacă nu îndeplinesc anumite cerințe de formă, ceea ce ar putea compromite grav realizarea obiectivului urmărit prin Directiva 2006/54, prin reducerea probabilității de a identifica și soluționa cazuri de discriminare pe criterii de sex.

( 1 ) Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO 2006, L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262).