Hotărârea Curții (Camera a patra) din 4 martie 2020.#Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) împotriva Equivalenza Manufactory, SL.#Recurs – Marcă a Uniunii Europene – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) – Risc de confuzie – Aprecierea similitudinii semnelor în conflict – Apreciere globală a riscului de confuzie – Luarea în considerare a condițiilor de comercializare – Neutralizarea unei similitudini fonetice prin diferențele vizuale și conceptuale – Condițiile neutralizării.#Cauza C-328/18 P.

Prin recursul formulat, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 7 martie 2018, Equivalenza Manufactory/EUIPO – ITM Entreprises (BLACK LABEL BY EQUIVALENZA) (T‑6/17, nepublicată, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2018:119), prin care acesta din urmă a anulat Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 11 octombrie 2016 (cauza R 690/2016-2) privind o procedură de opoziție între ITM Entreprises SAS și Equivalenza Manufactory SL (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca [Uniunii Europene] (JO 2009, L 78, p. 1) a fost abrogat și înlocuit, de la 1 octombrie 2017, prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1). Cu toate acestea, ținând seama de data introducerii cererii de înregistrare în discuție în prezenta cauză, respectiv data de 16 decembrie 2014, care este determinantă pentru identificarea dreptului material aplicabil, în prezentul litigiu sunt incidente dispozițiile materiale ale Regulamentului nr. 207/2009.

Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din acest regulament: „(1) La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când: […] (b) din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.”

Istoricul litigiului este expus la punctele 1-10 din hotărârea atacată. În scopul examinării recursului formulat de EUIPO, acesta poate fi rezumat după cum urmează.

La 16 decembrie 2014, Equivalenza Manufactory a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la EUIPO pentru semnul figurativ următor:

Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte în special din clasa 3 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Parfumuri”.

Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 240/2014 din 19 decembrie 2014.

La 18 martie 2015, ITM Entreprises a formulat opoziție la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele vizate la punctul 6 din prezenta hotărâre, pentru motivul existenței unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Opoziția se întemeia în special pe marca figurativă anterioară, astfel cum este reprodusă mai jos, care face obiectul înregistrării internaționale nr. 1079410, care desemnează Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Grecia, Croația, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Țările de jos, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia și Slovacia, înregistrată la 1 aprilie 2011 și care privește „[a]pele de colonie, deodorante[le] pentru uz personal (parfum) [și] parfumuri[le]”:

Prin decizia din 2 martie 2016, divizia de opoziție a admis opoziția formulată de ITM Entreprises din cauza existenței unui risc de confuzie în percepția publicului relevant în Republica Cehă, în Ungaria, în Polonia și în Slovenia.

Prin decizia în litigiu, Camera a doua de recurs a EUIPO a respins calea de atac formulată de Equivalenza Manufactory împotriva deciziei diviziei de opoziție. Această cameră de recurs a constatat că publicul relevant era format din publicul larg din cele patru state membre menționate, care dă dovadă de un nivel de atenție mediu, și că produsele în cauză erau identice. În ceea ce privește compararea semnelor în conflict, ea a considerat că acestea prezentau un grad mediu de similitudine vizuală și fonetică, precum și diferențe pe plan conceptual. În urma unei aprecieri globale a riscului de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, aceasta a concluzionat că exista un astfel de risc în percepția publicului relevant.

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 ianuarie 2017, Equivalenza Manufactory a introdus o acțiune prin care se urmărește anularea deciziei în litigiu.

În susținerea acțiunii formulate, aceasta a invocat un singur motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

În hotărârea atacată, într‑o primă etapă, Tribunalul a arătat că semnele în conflict produceau o impresie de ansamblu diferită pe plan vizual, că prezentau un grad mediu de similitudine pe plan fonetic și că între ele exista o diferență pe plan conceptual care rezulta din prezența, în cadrul semnului a cărui înregistrare se solicită, a cuvântului „black” și a elementului „by equivalenza”. Într‑o a doua etapă, în cadrul aprecierii similitudinii acestor semne în ansamblul lor și ținând seama de condițiile de comercializare a produselor în cauză, Tribunalul a considerat că, din cauza diferențelor lor pe plan vizual și conceptual, semnele respective nu erau similare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

Prin urmare, întrucât una dintre condițiile cumulative de aplicare a acestei dispoziții lipsește, Tribunalul a concluzionat, la punctul 56 din hotărârea atacată, că, în speță, camera de recurs a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat existența unui risc de confuzie în sensul dispoziției menționate.

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a admis, așadar, motivul unic invocat de Equivalenza Manufactory și, prin urmare, a anulat decizia în litigiu.

Prin recursul formulat, EUIPO solicită Curții: – anularea hotărârii atacate și – obligarea Equivalenza Manufactory la plata cheltuielilor de judecată.

Equivalenza Manufactory solicită Curții: – respingerea recursului și – obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului formulat, EUIPO a invocat un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Acest motiv cuprinde patru aspecte.

Prin intermediul primului aspect al motivului unic de recurs, EUIPO susține că compararea de către Tribunal a semnelor în conflict pe plan vizual este afectată de o motivare contradictorie.

Astfel, pe de o parte, considerând, la punctul 29 din hotărârea atacată, că camera de recurs nu putea concluziona în sensul lipsei oricărei similitudini între semnele în conflict ca urmare a prezenței, în cadrul celor două semne, a celor cinci litere „l”, „a”, „b”, „e” și „l”, scrise cu majuscule de culoare albă, Tribunalul ar fi confirmat existența unei similitudini vizuale scăzute între aceste semne. Or, pe de altă parte, prin faptul că a afirmat, la punctele 32 și 33 din această hotărâre, că impresia de ansamblu produsă de fiecare dintre semnele menționate era diferită pe plan vizual, Tribunalul ar fi înlăturat în mod implicit orice constatare a similitudinii vizuale între aceleași semne.

EUIPO adaugă, pe de altă parte, că elementul „label”, comun semnelor în conflict, este lipsit de semnificație pentru publicul relevant și că, prin urmare, acest element este distinctiv.

Equivalenza Manufactory susține că Tribunalul a considerat în mod întemeiat și fără a se contrazice că cele câteva elemente de similitudine vizuală erau insuficiente pentru a contrabalansa diferențele vizuale evidente dintre semnele în conflict. Astfel, ar trebui să se efectueze o comparație a acestor semne pe plan vizual, având în vedere toate elementele, atât verbale, cât și grafice, din care sunt compuse semnele menționate.

Împrejurarea, invocată de EUIPO, că elementul „label”, comun semnelor în conflict, ar fi distinctiv nu ar implica faptul că este unicul element care conferă semnelor respective un caracter distinctiv sau că este elementul dominant al acestora. În orice caz, argumentul menționat ar ține mai degrabă de o comparație conceptuală.

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că problema dacă motivarea unei hotărâri a Tribunalului este insuficientă reprezintă o problemă de drept care poate fi invocată în cadrul unui recurs (Hotărârea din 18 decembrie 2008, Les Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, EU:C:2008:739, punctul 74, și Hotărârea din 5 iulie 2011, Edwin/OAPI, C‑263/09 P, EU:C:2011:452, punctul 63).

La punctul 29 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că constatările efectuate de camera de recurs, expuse la punctul 28 din această hotărâre, potrivit cărora, pe de o parte, semnele în conflict aveau în comun cele cinci litere „l”, „a”, „b”, „e” și „l” și, pe de altă parte, elementul „black label” al semnului a cărui înregistrare se solicită și elementul „labell” al mărcii anterioare erau scrise cu majuscule de culoare albă, „nu puteau determina [această cameră] să concluzioneze în sensul lipsei oricărei similitudini între semnele în conflict”. Procedând astfel, Tribunalul a lăsat să se înțeleagă că, după cum arată în mod întemeiat EUIPO, aceste semne erau, cel puțin într‑un grad redus, similare.

Or, la punctul 32 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, în pofida acestor elemente de similitudine, semnele în conflict produceau o impresie de ansamblu diferită pe plan vizual. Tribunalul a exclus astfel orice constatare a unei similitudini, chiar redusă, între aceste semne.

Rezultă că, prin faptul că a lăsat să se înțeleagă, pe de o parte, că semnele în conflict erau, cel puțin într‑un grad redus, similare pe plan vizual și prin excluderea, pe de altă parte, a oricărei similitudini vizuale între aceste semne, aprecierea Tribunalului este afectată de o motivare contradictorie.

Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul Equivalenza Manufactory potrivit căruia Tribunalul a considerat în mod întemeiat că elementele de similitudine vizuală menționate erau insuficiente pentru a contrabalansa diferențele vizuale dintre semnele în conflict. Astfel, acest argument este rezultatul unei interpretări eronate a hotărârii atacate. Așadar, după cum reiese din cuprinsul punctului 26 din prezenta hotărâre, Tribunalul nu s‑a limitat la a evidenția anumite elemente de similitudine vizuală între semnele în conflict. Dimpotrivă, acesta a indicat, în mod implicit, dar clar, la punctul 29 din hotărârea atacată, că elementele menționate implicau constatarea unei similitudini vizuale, cel puțin redusă, între aceste semne, contrazicând astfel concluzia la care a ajuns la punctul 32 din această hotărâre.

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se admită primul aspect al motivului unic de recurs.

Prin intermediul celui de al doilea aspect al motivului unic de recurs, EUIPO exprimă îndoieli cu privire la temeinicia comparației conceptuale a semnelor în conflict efectuată de Tribunal.

Pe de o parte, Tribunalul ar fi omis să țină seama de importantele nuanțe prezentate de camera de recurs la punctele 28 și 31 din decizia în litigiu, din care ar reieși că diferența conceptuală evidențiată de această cameră era limitată și, în definitiv, irelevantă. În schimb, la punctele 45 și 54 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi constatat existența unei diferențe între semnele în conflict pe plan conceptual. Tribunalul ar fi omis să motiveze această diferență în raport cu considerațiile mai nuanțate ale acestei decizii.

Pe de altă parte, Tribunalul nu ar fi respectat conținutul Hotărârii din 30 noiembrie 2006, Camper/OAPI – JC (BROTHERS by CAMPER) (T‑43/05, nepublicată, EU:T:2006:370, punctul 79), pe care ar fi citat‑o el însuși, și nu ar fi ținut seama de concluziile la care a ajuns camera de recurs la punctul 28 din decizia în litigiu.

Equivalenza Manufactory contestă temeinicia acestui aspect.

La punctele 42-46 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că camera de recurs a arătat în mod întemeiat că exista o diferență între semnele în conflict pe plan conceptual „rezultând din prezența, în cadrul semnului [a cărui înregistrare se solicită], a cuvântului «black» și a elementului «by equivalenza»”.

Totuși, după cum susține EUIPO, dintr‑o interpretare a punctelor 28 și 31 din decizia în litigiu reiese că camera de recurs nu a constatat o diferență conceptuală între aceste semne decât în măsura în care semnul a cărui înregistrare se solicită cuprindea adjectivul „black”.

În consecință, Tribunalul a retranscris în mod eronat concluzia la care a ajuns camera de recurs.

Cu toate acestea, nimic nu împiedica Tribunalul să efectueze, în speță, propria apreciere a similitudinii pe plan conceptual a semnelor în conflict, din moment ce aceasta era contestată în fața sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2008, Les Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, EU:C:2008:739, punctele 47 și 48).

Rezultă că argumentul întemeiat pe eroare, astfel cum s‑a arătat la punctul 37 din prezenta hotărâre, trebuie respins ca inoperant.

În rest, în măsura în care EUIPO contestă, în fața Curții, aprecierea de către Tribunal a similitudinii conceptuale a semnelor în conflict, trebuie să se arate că această apreciere ține de o apreciere de fapt, care, cu excepția cazului unei denaturări, nu intră în competența Curții în recurs (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2010, Calvin Klein Trademark Trust/OAPI, C‑254/09 P, EU:C:2010:488, punctul 50). Întrucât EUIPO nu a demonstrat și nici măcar nu a invocat o denaturare, această argumentație trebuie înlăturată ca inadmisibilă.

Prin urmare, al doilea aspect al motivului unic trebuie respins ca fiind în parte inadmisibil și în parte inoperant.

Prin intermediul celui de al treilea aspect al motivului unic de recurs formulat, EUIPO susține că Tribunalul a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 din cauza unei erori metodologice, întrucât a examinat condițiile de comercializare a produselor în cauză și obiceiurile de cumpărare ale publicului relevant în cadrul aprecierii similitudinii semnelor în conflict.

Or, aprecierea gradului de similitudine dintre aceste semne ar trebui efectuată în mod obiectiv, fără a ține seama de obiceiurile de cumpărare ale publicului relevant sau de condițiile de comercializare a produselor în cauză. Potrivit Hotărârii din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer (C‑342/97, EU:C:1999:323, punctul 27), numai după determinarea obiectivă a acestui grad ar trebui, în stadiul aprecierii globale a riscului de confuzie, să se examineze condițiile de comercializare a produselor în cauză și să se evalueze importanța care trebuie acordată, având în vedere aceste condiții, unuia sau celuilalt grad de similitudine vizuală, fonetică sau conceptuală.

Metoda urmată de Tribunal ar conduce, în plus, la rezultate absurde, în sensul că, în funcție de produsele în cauză, semnele ar fi sau nu ar fi declarate similare.

Prin intermediul celui de al patrulea aspect al motivului unic, EUIPO reproșează Tribunalului că a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 din cauza mai multor erori de drept care au afectat aprecierea similitudinii semnelor în conflict.

În primul rând, EUIPO contestă metoda urmată de Tribunal, întrucât acesta nu ar fi luat în considerare toate elementele de similitudine și de diferențiere existente între semnele în conflict în aprecierea de ansamblu. Astfel, la punctul 28 din hotărârea atacată, Tribunal ar fi exclus în mod prematur din examinarea sa toate elementele de similitudine vizuală existente între aceste semne, ca urmare a diferențelor vizuale identificate în temeiul unei prime aprecieri de ansamblu a semnelor respective. Acesta ar fi utilizat ulterior diferențele vizuale respective în cadrul unei a doua aprecieri de ansamblu a acelorași semne, la punctul 53 din hotărârea menționată, pentru a neutraliza similitudinea lor fonetică. Această dublă neutralizare, întemeiată pe aceleași elemente de diferențiere și pe impresia de ansamblu produsă de semnele în conflict, ar constitui o eroare de drept și ar denatura principiile jurisprudențiale.

În al doilea rând, EUIPO arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de metodă prin faptul că a neutralizat similitudinea fonetică medie a semnelor în conflict în momentul aprecierii similitudinii acestor semne și prin faptul că a renunțat prematur să efectueze orice apreciere globală a riscului de confuzie.

Astfel, mai întâi, neutralizarea unor similitudini vizuale și/sau fonetice ca urmare a unor diferențe conceptuale ar trebui să aibă loc în stadiul aprecierii globale a riscului de confuzie, efectuată pe baza tuturor elementelor de asemănare și de diferențiere identificate inițial. Această neutralizare nu poate consta pur și simplu în ignorarea similitudinilor constatate în prealabil.

În continuare, nu se poate exclude că simpla similitudine fonetică a semnelor în conflict poate crea un risc de confuzie, a cărui existență ar trebui examinată în urma unei aprecieri globale a acestui risc.

În sfârșit, aprecierea globală a riscului de confuzie nu ar putea fi omisă decât atunci când este exclusă orice similitudine, chiar redusă, între semnele în conflict, ceea ce nu ar fi cazul atunci când se constată un grad de similitudine în ceea ce privește unul dintre cele trei aspecte relevante, și anume vizual, fonetic sau conceptual. În măsura în care se constată o similitudine, chiar redusă, trebuie să se efectueze aprecierea globală a riscului de confuzie.

Equivalenza Manufactory contestă temeinicia celui de al treilea și a celui de al patrulea aspect ale motivului unic de recurs.

În ceea ce privește al treilea aspect, deși Equivalenza Manufactory admite în esență explicațiile EUIPO, rezumate la punctul 43 din prezenta hotărâre, în ceea ce privește metoda de analiză, astfel cum ar reieși din Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer (C‑342/97, EU:C:1999:323), aceasta consideră totuși că Tribunalul s‑a conformat acestei metode în speță. Astfel, într‑o primă etapă, Tribunalul ar fi evaluat în mod individualizat, obiectiv și detaliat gradele de similitudine pe plan vizual, fonetic și conceptual dintre semnele în conflict, înainte de a efectua, într‑o a doua etapă, aprecierea globală a similitudinii lor sau analiza riscului de confuzie, ținând seama, numai în acest stadiu, de obiceiurile de cumpărare ale publicului relevant.

În ceea ce privește al patrulea aspect, Equivalenza Manufactory subliniază de la bun început că, pentru a se aprecia gradul de similitudine dintre două semne în conflict, poate fi oportun să se evalueze importanța care trebuie acordată aspectelor vizuale, fonetice și conceptuale, ținând seama de categoria de produse în cauză și de condițiile de comercializare a acestora. Or, aceste produse, mai precis parfumuri, ar fi văzute întotdeauna înainte de a fi cumpărate, astfel cum a amintit Tribunalul în mod întemeiat la punctul 51 din hotărârea atacată. Prin urmare, ar trebui acordată o mai mare importanță similitudinilor vizuale în cadrul aprecierii similitudinii semnelor în conflict în ansamblul lor sau al aprecierii globale a riscului de confuzie.

În primul rând, criticând totodată lipsa de claritate a argumentelor formulate de EUIPO, Equivalenza Manufactory susține că metoda aplicată de Tribunal nu este afectată de nicio eroare de drept. Astfel, Tribunalul ar fi efectuat două aprecieri distincte, considerând, mai întâi, că semnele în conflict erau diferite pe plan vizual având în vedere elementele lor de asemănare și de diferențiere vizuale și, ulterior, că aceste semne erau diferite în ansamblu, având în vedere diferențele mari pe plan vizual și conceptual, independent de similitudinile minore luate în considerare și ținând seama de efectul redus al aspectului fonetic pentru categoria de produse avute în vedere.

În al doilea rând, Equivalenza Manufactory susține că dintr‑o interpretare teleologică a punctului 46 și următoarele din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a efectuat o apreciere globală a riscului de confuzie. În orice caz, Tribunalul ar fi ajuns la aceeași concluzie dacă ar fi ținut seama de rarele similitudini dintre semnele în conflict în stadiul aprecierii similitudinii acestor semne în ansamblul lor sau, ulterior, în stadiul aprecierii globale a riscului de confuzie.

Prin intermediul celui de al treilea și al celui de al patrulea aspect ale motivului unic de recurs, care trebuie analizate împreună, EUIPO reproșează în esență Tribunalului că a recurs la o metodă eronată de examinare a riscului de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. EUIPO consideră astfel că Tribunalul nu putea, în stadiul aprecierii similitudinii semnelor în conflict în ansamblul lor, să țină seama de modurile de comercializare a produselor în cauză, să procedeze la o neutralizare a similitudinilor dintre aceste semne pentru a exclude orice similitudine între semnele respective și să renunțe la efectuarea aprecierii globale a riscului de confuzie.

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, existența unui risc de confuzie în percepția publicului trebuie apreciată în mod global, ținând seama de toți factorii relevanți din cauză (Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, EU:C:1997:528, punctul 22, și Hotărârea din 8 mai 2014, Bimbo/OAPI, C‑591/12 P, EU:C:2014:305, punctul 20), printre care se numără în special gradul de similitudine dintre semnele în conflict și produsele sau serviciile desemnate în cauză, precum și intensitatea renumelui și gradul caracterului distinctiv, intrinsec sau dobândit prin utilizare al mărcii anterioare (Hotărârea din 24 martie 2011, Ferrero/OAPI, C‑552/09 P, EU:C:2011:177, punctul 64).

Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea. Percepția asupra semnelor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a acestui risc. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu procedează la o examinare a diferitor detalii ale acesteia (Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, EU:C:1997:528, punctul 23, Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, EU:C:1999:323, punctul 25, și Hotărârea din 22 octombrie 2015, BGW, C‑20/14, EU:C:2015:714, punctul 35).

Această apreciere globală a riscului de confuzie implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și, în special, similitudinea semnelor în conflict și cea a produselor sau serviciilor în cauză. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile în cauză poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între semnele în conflict și invers (Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, EU:C:1999:323, punctul 19, precum și Hotărârea din 18 decembrie 2008, Les Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, EU:C:2008:739, punctul 46 și jurisprudența citată).

În aceste condiții, în absența oricărei similitudini între marca anterioară și semnul a cărui înregistrare se solicită, notorietatea sau renumele mărcii anterioare, identitatea sau similitudinea produselor sau serviciilor în cauză nu sunt suficiente pentru a constata un risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 octombrie 2004, Vedial/OAPI, C‑106/03 P, EU:C:2004:611, punctul 54, și Hotărârea din 2 septembrie 2010, Calvin Klein Trademark Trust/OAPI, C‑254/09 P, EU:C:2010:488, punctul 53). Astfel, identitatea sau similitudinea semnelor în conflict este o condiție necesară pentru aplicarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, astfel că această dispoziție este în mod vădit inaplicabilă atunci când Tribunalul înlătură ipoteza oricărei similitudini între semnele în conflict. Numai în ipoteza în care aceste semne prezintă o anumită similitudine, chiar redusă, instanța amintită trebuie să procedeze la o apreciere globală pentru a stabili dacă, în pofida gradului de similitudine redus dintre acestea, există, dată fiind prezența altor factori pertinenți, precum notorietatea sau renumele mărcii anterioare, un risc de confuzie în percepția publicului vizat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 martie 2011, Ferrero/OAPI, C‑552/09 P, EU:C:2011:177, punctele 65 și 66, precum și jurisprudența citată).

În speță, în temeiul jurisprudenței citate la punctul anterior din prezenta hotărâre, care este în esență amintită la punctul 16 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat, la punctele 55 și 56 din această hotărâre, că, întrucât semnele în conflict nu erau, potrivit unei impresii de ansamblu, similare, una dintre condițiile cumulative de aplicare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 lipsea, astfel încât camera de recurs a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat existența unui risc de confuzie.

Tribunalul a ajuns la această concluzie în urma unei analize care cuprinde, în esență, două etape.

Într‑o primă etapă, la punctele 26-45 din hotărârea atacată, Tribunalul a procedat la compararea semnelor în conflict pe plan vizual, fonetic și conceptual. În esență, acesta a constatat, la punctele 32, 39 și 45 din hotărârea atacată, că semnele în conflict erau diferite pe plan vizual și conceptual, însă prezentau un grad mediu de similitudine pe plan fonetic.

Într‑o a doua etapă, la punctele 46-54 din hotărârea atacată, Tribunalul a efectuat o apreciere a similitudinii semnelor în conflict în ansamblul lor, care face obiectul prezentelor aspecte ale motivului unic.

În acest cadru, Tribunalul a considerat, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 48 și 51-53 din hotărârea menționată, că, având în vedere condițiile de comercializare a produselor în cauză, aspectul vizual al semnelor în conflict, în raport cu care aceste semne erau diferite, era mai important în aprecierea impresiei de ansamblu produse de acestea decât aspectele fonetice și conceptuale ale semnelor respective. În plus, Tribunalul a arătat, la punctul 54 din hotărârea menționată, că semnele în conflict erau diferite pe plan conceptual din cauza prezenței, în cadrul semnului a cărui înregistrare se solicită, a elementelor „black” și „by equivalenza”.

În consecință, din hotărârea atacată rezultă că Tribunalul a renunțat să efectueze aprecierea globală a riscului de confuzie, pentru motivul că semnele în conflict nu erau, potrivit unei impresii de ansamblu, similare. Astfel, în urma unei aprecieri a similitudinii semnelor respective în ansamblul lor, acesta a concluzionat în esență că, în pofida gradului lor mediu de similitudine fonetică, semnele respective nu erau similare din cauza diferențelor lor vizuale, preponderente în raport cu condițiile de comercializare, și conceptuale.

Această apreciere este afectată de erori de drept.

În această privință, în primul rând, trebuie amintit că Curtea a statuat că, pentru a se aprecia gradul de similitudine existent între semnele în conflict, trebuie să se determine gradul lor de similitudine vizuală, fonetică și conceptuală și, eventual, să se evalueze importanța care trebuie acordată acestor elemente diferite, ținând seama de categoria de produse sau servicii în cauză și de condițiile în care sunt comercializate (Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, EU:C:1999:323, punctul 27, și Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 36).

Este adevărat că, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 53-55 din concluziile sale, această jurisprudență a fost aplicată în mod divergent de instanța Uniunii, în sensul că condițiile de comercializare au putut fi luate în considerare, după caz, în etapa aprecierii similitudinii semnelor în conflict sau a aprecierii globale a riscului de confuzie.

Cu toate acestea, trebuie să se precizeze că, deși condițiile de comercializare constituie un factor relevant în aplicarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, luarea lor în considerare ține de etapa aprecierii globale a riscului de confuzie, iar nu de cea a aprecierii similitudinii semnelor în conflict.

Astfel, după cum a observat domnul avocat general la punctele 69, 73 și 74 din concluziile sale, aprecierea similitudinii semnelor în conflict, care nu constituie decât una dintre etapele examinării riscului de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, implică compararea semnelor în conflict pentru a determina dacă aceste semne prezintă un grad de similitudine, pe unul sau pe altul dintre planurile vizuale, fonetice și conceptuale. Deși această comparație trebuie să se întemeieze pe impresia de ansamblu pe care semnele menționate o lasă în memoria publicului relevant, ea trebuie totuși să fie efectuată având în vedere calitățile intrinseci ale semnelor în conflict (a se vedea prin analogie Hotărârea din 2 septembrie 2010, Calvin Klein Trademark Trust/OAPI, C‑254/09 P, EU:C:2010:488, punctul 46).

Or, astfel cum arată în mod întemeiat EUIPO, luarea în considerare a condițiilor de comercializare a produselor sau serviciilor vizate de două semne în conflict în vederea comparării acestor semne ar putea conduce la rezultatul absurd că aceleași semne ar putea fi calificate drept similare sau diferite în funcție de produsele și serviciile pe care le vizează și de condițiile în care acestea din urmă sunt comercializate.

Rezultă din cele ce precedă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a ținut seama, la punctele 48-53 și 55 din hotărârea atacată, de condițiile de comercializare a produselor în cauză în stadiul unei aprecieri a similitudinii semnelor în conflict în ansamblul lor și atunci când, date fiind aceste condiții, a acordat prioritate diferențelor vizuale evidențiate între aceste semne asupra similitudinii lor fonetice.

În al doilea rând, în măsura în care Tribunalul a evidențiat de asemenea, în stadiul aprecierii similitudinii semnelor în conflict în ansamblul lor, diferența lor conceptuală, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții, aprecierea globală a riscului de confuzie implică faptul că diferențele conceptuale dintre semnele în conflict pot neutraliza similitudini fonetice și vizuale între aceste două semne, în măsura în care cel puțin unul dintre acestea are, din perspectiva publicului relevant, o semnificație clară și determinată, astfel încât acest public să o poată sesiza direct (Hotărârea din 18 decembrie 2008, Les Éditions Albert René/OAPI, C‑16/06 P, EU:C:2008:739, punctul 98; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Ruiz‑Picasso și alții/OAPI, C‑361/04 P, EU:C:2006:25, punctul 20, precum și Hotărârea din 23 martie 2006, Mülhens/OAPI, C‑206/04 P, EU:C:2006:194, punctul 35).

În această privință, Curtea a statuat, la punctul 44 din Hotărârea din 5 octombrie 2017, Wolf Oil/EUIPO (C‑437/16 P, nepublicată, EU:C:2017:737), că aprecierea condițiilor unei asemenea neutralizări se integrează în aprecierea similitudinii semnelor în conflict după evaluarea gradelor de similitudine pe plan vizual, fonetic și conceptual. Cu toate acestea, trebuie să se precizeze că această considerație este intrinsec legată de ipoteza excepțională în care cel puțin unul dintre semnele în conflict are, din perspectiva publicului relevant, o semnificație clară, determinată și care poate fi sesizată direct de acest public. Rezultă că numai în cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul anterior din prezenta hotărâre, Tribunalul poate exclude aprecierea globală a riscului de confuzie pentru motivul că, din cauza diferențelor conceptuale considerabile dintre semnele în conflict și a semnificației clare, determinate și care poate fi sesizată direct de publicul relevant, a cel puțin unuia dintre aceste semne, semnele menționate produc o impresie de ansamblu diferită, în pofida existenței anumitor elemente de similitudine, între ele, pe plan vizual sau fonetic.

În schimb, în condițiile în care, dintre semnele în conflict, nici unul, nici celălalt nu au o asemenea semnificație clară, determinată și care poate fi sesizată direct de publicul relevant, Tribunalul nu poate efectua o neutralizare prin excluderea analizei globale a riscului de confuzie. Într‑o asemenea situație, revine, dimpotrivă, instanței menționate sarcina de a efectua o analiză globală a acestui risc ținând seama de ansamblul elementelor de similitudine și de diferențiere evidențiate în aceeași măsură ca și ansamblul celorlalte elemente relevante, precum gradul de atenție a publicului relevant (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Ruiz‑Picasso și alții/OAPI, C‑361/04 P, EU:C:2006:25, punctele 21 și 23) sau gradul de caracter distinctiv al mărcii anterioare.

Rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că, la punctele 54 și 55 din hotărârea atacată, a intenționat să neutralizeze similitudinea semnelor în conflict pe plan fonetic în raport cu diferența lor conceptuală și a renunțat la analiza globală a riscului de confuzie, chiar dacă nu a constatat nicidecum și nici măcar nu a verificat dacă, în speță, cel puțin unul dintre semnele în cauză avea, în percepția publicului relevant, o semnificație clară și determinată, astfel încât acest public să o poată sesiza direct.

Rezultă din cele ce precedă că trebuie să se admită cel de al treilea și cel de al patrulea aspect ale motivului unic de recurs, fără a fi necesar să se examineze celelalte argumente prezentate de EUIPO în legătură cu o pretinsă dublă neutralizare a similitudinilor vizuale dintre semnele în conflict.

Prin urmare, având în vedere concluziile prezentate la punctele 30 și 78 din prezenta hotărâre, hotărârea atacată trebuie anulată.

Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta poate, atunci când anulează hotărârea Tribunalului, să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată. Aceasta este situația în speță.

În susținerea concluziilor sale privind anularea deciziei în litigiu, Equivalenza Manufactory arată că camera de recurs a săvârșit erori de apreciere în etapa comparării semnelor în conflict pe plan vizual, fonetic și conceptual, aprecierea globală a riscului de confuzie fiind astfel afectată de erori.

În primul rând, în ceea ce privește compararea semnelor în conflict, Equivalenza Manufactory susține că camera de recurs a apreciat în mod neîntemeiat că aceste semne erau similare pe plan vizual. În esență, această cameră ar fi redus în mod eronat semnul a cărui înregistrare se solicită la elementul verbal „label” și mai precis la cele cinci litere care îl compun, ignorând valoarea și caracterul distinctiv ale celorlalte elemente verbale și figurative ale acestuia.

Pe plan fonetic, din moment ce semnele în conflict ar avea o intonație și un ritm diferite, acestea ar produce un sunet în mod clar diferit.

Pe plan conceptual, cuvintele „label” și „black” ar fi cuvinte obișnuite ale limbii engleze, înțelese de consumatorii relevanți, în timp ce cuvântul „labell” nu ar avea nicio semnificație și ar fi astfel considerat un cuvânt fantezist. Deși camera de recurs a apreciat în mod întemeiat că semnele respective erau, așadar, diferite pe acest plan, ea nu ar fi acordat o importanță suficientă acestei diferențe în cadrul comparării semnelor menționate.

În al doilea rând, în ceea ce privește aprecierea globală a riscului de confuzie, Equivalenza Manufactory susține că diferențele dintre semnele în conflict au mai multă importanță decât elementele lor de asemănare. Numeroase parfumuri ar fi comercializate sub semne care conțin elementul verbal „label”, astfel că publicul relevant ar fi în măsură să identifice acest termen. O listă de mărci prezentate de Equivalenza Manufactory ar atesta acest lucru. Ar trebui să se țină seama de împrejurarea că parfumurile sunt întotdeauna cumpărate la vedere. Nu se poate considera că semnul a cărui înregistrare se solicită ar fi perceput ca o variantă a mărcii anterioare având în vedere diferențele dintre elementele vizuale ale semnelor în conflict, care sunt semne figurative.

EUIPO contestă toate aceste argumente.

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că părțile nu contestă că publicul relevant este compus din publicul larg din Republica Cehă, din Ungaria, din Polonia și din Slovenia, care dă dovadă de un nivel de atenție mediu. De asemenea, părțile nu contestă că produsele în cauză sunt identice.

În ceea ce privește compararea semnelor în conflict, camera de recurs a apreciat, la punctele 24-28 din decizia în litigiu, că aceste semne prezentau un grad mediu de similitudine pe plan vizual și fonetic și că, în măsura în care adjectivul „black” ar fi înțeles de publicul relevant, ele erau diferite pe plan conceptual.

În această privință, trebuie să se observe că semnul a cărui înregistrare se solicită este un semn figurativ care cuprinde elementul verbal „black label”, scris cu majuscule albe în mijlocul unei forme geometrice de patrulater de culoare neagră având în partea superioară două frunze stilizate. În partea inferioară a acestui semn figurează termenii „by equivalenza”, scriși în diagonală cu un font mai mic de culoare neagră pe fond alb. Elementele figurative ale semnului menționat, precum și stilizarea elementelor verbale ale acestuia din urmă sunt relativ simple. Având în vedere poziționarea sa centrală și dimensiunea sa, elementul verbal „black label” formează elementul dominant al aceluiași semn astfel încât va atrage în mod deosebit atenția consumatorului. Acest element apare ca un tot în cadrul căruia adjectivul „black” este evidențiat în sensul că figurează, cu caractere aldine, la începutul elementului menționat.

Marca anterioară cuprinde elementul verbal „labell” scris cu majuscule albe într‑un oval de culoare albastră. Forma sa ovală, culoarea sa și fontul utilizat nu sunt foarte originale. Poziționarea cuvântului „labell” în centrul acestei forme, precum și contrastul dintre culoarea albă a acestor litere față de fondul albastru tind să evidențieze elementul verbal „labell”.

În primul rând, rezultă astfel că, pe plan vizual, semnele în conflict au în comun cele cinci litere „l”, „a”, „b”, „e” și „l”, care figurează cu litere majuscule de culoare albă și cu caractere banale pe un fond mai închis. Aceste litere constituie unul dintre elementele verbale ale semnului a cărui înregistrare se solicită și primele cinci litere ale elementului verbal unic, compus din șase litere în total, și dominant, din care este compusă marca anterioară.

În schimb, semnele în conflict diferă, pe de o parte, prin culorile și prin elementele lor grafice. Ținând seama de dimensiunea lor, aceste elemente ocupă, în impresia vizuală a semnelor respective, un loc care nu este neglijabil. În plus, dacă forma de patrulater și cele două frunze stilizate ale semnului a cărui înregistrare se solicită sunt, în sine, relativ simple, combinația lor influențează în mod considerabil impresia vizuală a acestui semn.

Pe de altă parte, semnele menționate diferă de prezența, în cadrul semnului a cărui înregistrare se solicită, a cuvântului „black” și a termenilor „by equivalenza”. Dacă aceștia din urmă ocupă un loc secundar în cadrul semnului a cărui înregistrare se solicită, primul este evidențiat prin caracterele sale aldine și prin poziția sa centrală.

Având în vedere elementele menționate la punctele 89-93 din prezenta hotărâre, trebuie să se considere că în mod întemeiat camera de recurs a considerat că semnele în conflict prezentau un grad mediu de similitudine pe plan vizual.

În al doilea rând, pe plan fonetic, semnele în conflict au în comun termenul „label” sau „labell” care va fi pronunțat în mod identic de publicul relevant. În schimb, acestea diferă prin aceea că, în timp ce marca anterioară este compusă numai din cuvântul „labell”, care conține două silabe, semnul a cărui înregistrare se solicită este compus din patru cuvinte și conține în total nouă silabe. Cu toate acestea, asemenea camerei de recurs, trebuie să se considere că este probabil ca acești consumatori să nu pronunțe termenii „by equivalenza” în măsura în care ocupă o poziție secundară în cadrul semnului a cărui înregistrare se solicită și că, având în vedere lungimea celor patru cuvinte, consumatorii vor avea tendința de a prescurta expresia „black label by equivalenza” prin pronunțarea exclusiv a primelor două cuvinte pe care le conține.

Prin urmare, camera de recurs a concluzionat, fără a săvârși o eroare de apreciere, că semnele în conflict prezentau un nivel mediu de similitudine fonetică.

În al treilea rând, pe plan conceptual, trebuie să se arate că nu s‑a dovedit că publicul relevant înțelege semnificația termenului englez „label”, astfel că este necesar să se considere că marca anterioară va fi percepută ca fiind constituită dintr‑un cuvânt fantezist, lipsit de semnificație. În schimb, publicul relevant înțelege adjectivul „black”, cuvânt de bază al limbii engleze, ca fiind descriptiv pentru o culoare și va fi de asemenea în măsură să înțeleagă cuvintele „by equivalenza” drept o indicație că produsele în cauză provin de la Equivalenza Manufactory.

Având în vedere cele ce precedă, rezultă că semnele în conflict prezintă un grad mediu de similitudine vizuală, precum și de similitudine fonetică și că aceste semne sunt diferite pe plan conceptual.

În măsura în care Equivalenza Manufactory susține că diferențele conceptuale dintre semnele în conflict sunt de natură să neutralizeze similitudinile dintre aceste semne, este suficient să se constate că, potrivit jurisprudenței amintite la punctul 74 din prezenta hotărâre, o asemenea neutralizare impune ca cel puțin unul dintre cele două semne să aibă, în percepția publicului relevant, o semnificație clară și determinată, astfel încât acest public să o poată sesiza direct. Or, având în vedere considerațiile care figurează la punctul 97 din prezenta hotărâre, nu aceasta este situația în speță.

În ceea ce privește aprecierea globală a riscului de confuzie, trebuie să se arate că nu se contestă că, astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 29 din decizia în litigiu, marca anterioară are un caracter distinctiv mediu. De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul că publicul relevant dă dovadă de un nivel de atenție mediu și că produsele acoperite de semnele în conflict sunt identice.

Având în vedere aceste elemente, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat, la punctul 32 din decizia în litigiu, că există un risc de confuzie între semnele în conflict pentru publicul relevant.

Simpla prezență, în cadrul semnului a cărui înregistrare se solicită, a termenilor „black” și „by equivalenza” nu este suficientă pentru a înlătura un asemenea risc. Astfel, pe de o parte, din motivele care figurează la punctele 89-96 din prezenta hotărâre reiese că, în pofida prezenței acestor termeni, semnele în conflict prezintă, pe plan vizual și fonetic, un grad mediu de similitudine, de care se ține seama în mod corespunzător în prezenta apreciere globală a riscului de confuzie. Pe de altă parte, adjectivul „black” constituie un termen pur descriptiv al unei culori de bază, iar termenii „by equivalenza” nu găsesc nicio indicație similară în marca anterioară.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se înlăture motivul unic invocat de Equivalenza Manufactory și, prin urmare, să se respingă acțiunea.

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

În speță, întrucât EUIPO a solicitat obligarea Equivalenza Manufactory la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune ca aceasta să fie obligată să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de EUIPO atât în procedura în primă instanță în cauza T‑6/17, cât și în procedura de recurs.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

4 martie 2020 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Istoricul litigiului

Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată

Concluziile părților

Cu privire la recurs

Cu privire la primul aspect al motivului unic

Argumentația părților

Aprecierea Curții

Cu privire la al doilea aspect al motivului unic

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la al treilea și la al patrulea aspect ale motivului unic

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la acțiunea în fața Tribunalului

Argumentele părților

Aprecierea Curții

Cu privire la cheltuielile de judecată