Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 iulie 2019.#Comisia Europeană împotriva Republicii Italiene.#Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Resurse proprii – Taxe vamale – Constatarea unei datorii vamale – Înscriere într‑o contabilitate separată – Obligație de punere la dispoziția Uniunii Europene – Procedură de recuperare inițiată tardiv – Dobânzi de întârziere.#Cauza C-304/18.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 iulie 2019 – Comisia/Italia (Resurse proprii – Recuperarea unei datorii vamale)

(Cauza C‑304/18) ( 1 )

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Resurse proprii – Taxe vamale – Constatarea unei datorii vamale – Înscriere într‑o contabilitate separată – Obligație de punere la dispoziția Uniunii Europene – Procedură de recuperare inițiată tardiv – Dobânzi de întârziere”

Resurse proprii ale Uniunii Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre – Responsabilitate a statelor membre – Domeniu de aplicare

[Regulamentul nr. 1552/89 al Consiliului, art. 13 alin. (1) și (2); Deciziile 94/728, 2000/597, 2007/436 ale Consiliului și Decizia 2014/335 a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (b) și art. 8 alin. (1)]

(a se vedea punctele 49 și 50)

Resurse proprii ale Uniunii Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre – Lipsa constatării și a punerii la dispoziție fără a exista vreo cauză de forță majoră sau de imposibilitate definitivă neimputabilă statului membru în cauză de a efectua recuperarea – Neîndeplinirea obligațiilor

[Regulamentul nr. 1552/89 al Consiliului și Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului, art. 17 alin. (2); Regulamentul nr. 609/2014 al Consiliului, art. 13 alin. (1) și (2)]

(a se vedea punctele 59-61)

Resurse proprii ale Uniunii Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre – Înscriere în creditul contului Comisiei – Înscriere tardivă – Obligația de a plăti dobânzi moratorii

[Regulamentul nr. 1552/89 al Consiliului și Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului, art. 9 alin. (1) și art. 11; Regulamentul nr. 609/2014 al Consiliului, art. 9 alin. (1) și art. 12]

(a se vedea punctele 70 și 71)

Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Obiectul litigiului – Cerere prin care se solicită unui stat membru să adopte măsuri determinate – Cerere având ca obiect facilitarea unei soluționări amiabile a litigiului – Inadmisibilitate

(art. 258 și 260 TFUE)

(a se vedea punctele 74 și 75)

Dispozitivul

Prin refuzul de a pune la dispoziție resurse proprii tradiționale într‑un cuantum de 2120309,50 euro indicate în comunicarea de scoatere din evidențele contabile IT(07)08-917, Republica Italiană nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 din Decizia 94/728/CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene, al articolului 8 din Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene, al articolului 8 din Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene, al articolului 8 din Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene, precum și al articolelor 10, 11 și 17 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/1989 al Consiliului din 29 mai 1989 privind punerea în aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților, al articolelor 10, 11 și 17 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților și al articolelor 10, 12 și 13 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei.

Respinge în rest acțiunea.

Obligă Republica Italiană la plata a patru cincimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

Obligă Comisia Europeană la suportarea unei cincimi din propriile cheltuieli de judecată.

( 1 ) JO C 221, 25.6.2018.