Hotărârea Curții (Camera a doua) din 31 octombrie 2019.#Repower AG împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).#Recurs – Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Revocare a deciziei inițiale a camerei de recurs prin care a fost respinsă în parte cererea de declarare a nulității mărcii Uniunii Europene verbale REPOWER.#Cauza C-281/18 P.

Cauza C‑281/18 P

Repower AG

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 31 octombrie 2019

„Recurs – Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Revocare a deciziei inițiale a camerei de recurs prin care a fost respinsă în parte cererea de declarare a nulității mărcii Uniunii Europene verbale REPOWER”

Recurs – Interesul de a exercita acțiunea – Condiție – Recurs care poate aduce un beneficiu părții care l-a introdus

(a se vedea punctul 16)

Marcă a Uniunii Europene – Revocarea de către EUIPO a deciziilor sale – Condiție – Eroare de procedură evidentă – Noțiune – Încălcarea obligației de motivare – Includere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 și art. 80 alin. (1)]

(a se vedea punctele 30-34)

Recurs – Motive – Motivare a unei hotărâri viciată de o încălcare a dreptului Uniunii – Dispozitiv întemeiat pentru alte motive de drept – Respingere

[Art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

(a se vedea punctul 37)

Recurs – Motive – Lipsa unei critici concrete cu privire la un punct al raționamentului Tribunalului și lipsa de argumente juridice în susținerea recursului – Inadmisibilitate

[Art. 256 alin. (1) TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

(a se vedea punctele 44-46)

Rezumat

Curtea clarifică noțiunea de „eroare de procedură evidentă”, în sensul Regulamentului privind marca Uniunii Europene, care trebuie să determine EUIPO să își revoce propriile decizii

În Hotărârea Repower/EUIPO (C‑281/18 P), pronunțată la 31 octombrie 2019, Curtea a respins recursul îndreptat împotriva hotărârii Tribunalului ( 1 ) și a oferit precizări cu privire la competența Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) de a își revoca deciziile care conțin o eroare de procedură evidentă care îi este imputabilă.

În speță, societatea recurentă, Repower, a înregistrat la EUIPO marca verbală REPOWER. La cererea intervenientei, repowermap.org, divizia de anulare a EUIPO a admis în parte cererea de declarare a nulității acestei mărci pentru anumite produse și servicii. Calea de atac împotriva deciziei menționate a fost respinsă de camera de recurs a EUIPO. Ca urmare a introducerii, de către intervenientă, a unei acțiuni în anulare în fața Tribunalului, printr-o nouă decizie, camera de recurs și-a revocat decizia de respingere, pentru motivul că aceasta era afectată de o insuficiență a motivării și, prin urmare, de o „eroare de procedură evidentă”, în sensul articolului 80 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 ( 2 ).

Pronunțându-se asupra unei acțiuni a Repower împotriva acestei decizii de revocare, Tribunalul a considerat că EUIPO nu putea să întemeieze decizia respectivă pe articolul 80 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, în măsura în care o lipsă de motivare nu constituie o „eroare de procedură evidentă” în sensul acestei dispoziții. Totuși, Tribunalul a considerat că decizia de revocare putea să fie întemeiată pe principiul general de drept care autorizează revocarea actelor administrative nelegale ( 3 ). Întrucât a constatat că eroarea menționată cu privire la alegerea temeiului juridic nu justifica anularea deciziei de revocare, Tribunalul a respins acțiunea Repower.

În vederea interpretării noțiunii de „eroare de procedură evidentă”, în sensul articolului 80 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, Curtea amintește că este necesar să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte dispoziția menționată.

În această privință, Curtea consideră că din economia Regulamentului nr. 207/2009 reiese că erorile de procedură vizate la articolul 80 alineatul (1) din acest regulament se referă, printre altele, la normele de procedură prevăzute în regulamentul respectiv, precum obligația de motivare. Această interpretare este susținută de obiectivul urmărit de articolul 80 alineatul (1) din același regulament, care are menirea să impună EUIPO obligația de a revoca deciziile afectate de o eroare de procedură evidentă, în scopul de a garanta o bună administrare, precum și economii de procedură. Interpretarea respectivă reflectă de asemenea jurisprudența constantă a Curții, potrivit căreia obligația de motivare reprezintă o normă de procedură fundamentală care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu.

În consecință, Curtea consideră, în mod contrar Tribunalului, că orice încălcare a obligației de motivare, precum un viciu sau o insuficiență a motivării, constituie o eroare de procedură în sensul articolului 80 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, care trebuie să determine revocarea de către EUIPO a deciziei viciate de aceasta, atunci când eroarea menționată are un caracter flagrant.

Rezultă că dispoziția respectivă era aplicabilă în speță și că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept. Totuși, Curtea concluzionează că această eroare de drept nu este de natură să determine anularea hotărârii atacate, în măsura în care dispozitivul hotărârii menționate, respingând acțiunea Repower împotriva deciziei de revocare, apare ca fiind întemeiat pentru alte motive.

( 1 ) Hotărârea din 21 februarie 2018, Repower/EUIPO – repowermap.org (REPOWER) (T‑727/16, EU:T:2018:88).

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1).

( 3 ) Articolul 80 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 prevede că, atunci când EUIPO efectuează o înscriere în registru sau ia o decizie care conține o eroare de procedură evidentă, care îi este imputabilă, acesta asigură eliminarea înscrierii respective sau revocarea deciziei.