Ordonanța președintelui Tribunalului din 12 octombrie 2018 (Extras).#Taminco BVBA împotriva Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară.#Măsuri provizorii – Produse fitosanitare – Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 – Publicarea concluziilor examinării efectuate de EFSA cu privire la reexaminarea aprobării substanței active tiram – Cerere de aplicare a regimului de confidențialitate cu privire la anumite fragmente – Refuzul de a aplica regimul de confidențialitate – Cerere de măsuri provizorii – Lipsa urgenței.#Cauza T-621/17 R.

Prin intermediul cererii de măsuri provizorii formulate, pentru a evita o atingere adusă intereselor sale comerciale, reclamanta urmărește să obțină nepublicarea informațiilor în cauză.

În această privință, în primul rând, trebuie arătat că, în Ordonanța din 12 iunie 2018, Nexans France și Nexans/Comisia [C‑65/18 P(R), EU:C:2018:426], vicepreședintele Curții a subliniat că nu era suficient, pentru a se acorda beneficiul măsurilor provizorii, să se fi afirmat că informațiile care ar urma să fie divulgate au caracter confidențial atunci când o asemenea afirmație nu îndeplinește condiția privind fumus boni iuris [Ordonanța din 12 iunie 2018, Nexans France și Nexans/Comisia, C‑65/18 P(R), EU:C:2018:426, punctul 22].

În speță, în cadrul demonstrării îndeplinirii acestei condiții, reclamanta invocă patru motive, și anume i) lipsa unui temei juridic care să justifice publicarea de către EFSA a informațiilor în cauză în temeiul Regulamentelor nr. 1107/2009 și nr. 178/2002, precum și al Regulamentului de punere în aplicare nr. 844/2012, ii) abuzul de putere săvârșit de EFSA, întrucât Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO 2008, L 353, p. 1) nu ar conferi nicio competență EFSA în ceea ce privește clasificarea substanțelor, iii) încălcarea dreptului său la apărare, întrucât reclamanta nu a beneficiat, în opinia sa, pe deplin, în mod util și în mod eficient de posibilitatea de a prezenta observații cu privire la propunerea de reclasificare a substanței sale și iv) încălcarea articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009 referitor la posibilitatea de a invoca confidențialitatea anumitor informații furnizate în temeiul acestui regulament.

Prin urmare, din considerațiile care precedă rezultă că primele trei motive ridică chestiuni procedurale care nu privesc natura informațiilor în cauză. Doar ultimul motiv, referitor la pretinsa încălcare a articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009, se referă, în mod indirect, la stabilirea caracterului confidențial al informațiilor în cauză.

Cu toate acestea, pe de o parte, argumentele invocate privesc posibilitatea de a solicita aplicarea unui regim de confidențialitate, iar nu aprecierea naturii confidențiale a informațiilor respective ca atare. Pe de altă parte, nu reiese, la prima vedere, din examinarea argumentelor referitoare la pretinsa încălcare a articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009 că acestea din urmă sunt de natură să implice convingerea judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii cu privire la existența unui fumus boni iuris în această privință.

Primo, trebuie, mai întâi, să se arate că, în temeiul articolului 63 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, se poate solicita ca informațiile furnizate în temeiul regulamentului menționat să fie tratate în regim de confidențialitate. Or, informațiile vizate în speță nu par, a priori, să poată fi definite ca atare, în măsura în care au fost elaborate de EFSA în cadrul evaluării cererii de reînnoire a aprobării substanței în cauză. În versiunea în limba engleză a regulamentului menționat (inclusiv anexe), verbul „submit” și formele sale derivate („submitted”, „submitting” și „submission”), privit în același sens ca și cel de la articolul 63 din Regulamentul nr. 1107/2009, apar de 92 de ori, dintre care de 72 de ori pentru a desemna prezentarea de către părțile interesate (solicitanți, terți) a dosarului privind cererea de aprobare sau de modificare a condițiilor de aprobare a unei substanțe active sau a listei de încercări și de studii. Celelalte situații privesc, în principal, statul membru raportor, celelalte state membre și chiar, în ocazii foarte rare, Comisia.

În continuare, contrar a ceea ce afirmă reclamanta în cererea de măsuri provizorii și în observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție al Comisiei, se pare, la prima vedere, că articolul 63 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1107/2009 menționează o eventuală apreciere a EFSA nu pentru a putea face obiectul unui regim de confidențialitate, ci pentru a exclude aplicarea unui astfel de regim pentru informațiile furnizate de părțile interesate.

În sfârșit, în observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție al Comisiei, reclamanta subliniază că trebuie să se adopte o lectură integrală a dispozițiilor relevante și, în acest sens, se referă la articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 844/2012.

Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 844/2012 prevede că, după ce a acordat solicitantului un termen de două săptămâni pentru a cere, în temeiul articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009, ca anumite părți din concluzii să rămână confidențiale, EFSA pune concluziile sale la dispoziția publicului, cu excepția informațiilor pentru care autoritatea a acordat caracterul confidențial, dacă nu există un interes public superior care să justifice dezvăluirea acestora.

Or, reclamanta consideră că reiese din interpretarea articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 844/2012 că legislația permite părților să solicite confidențialitatea concluziilor precum cele menționate în prezenta cauză. Cu toate acestea, se pare, la prima vedere, că articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 844/2012 face doar o trimitere la articolul 63 din Regulamentul nr. 1107/2009 care permite, în conformitate cu cele arătate la punctele 30 și 31 de mai sus, să se solicite aplicarea regimului de confidențialitate pentru informațiile furnizate de părțile interesate care, în cazul menționat la articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 844/2012, ar apărea în concluziile respective, iar nu, astfel cum susține reclamanta, să se aplice acest regim concluziilor în sine. Cu alte cuvinte, doar „anumite părți” din aceste concluzii, și anume „informațiil[e] pentru care autoritatea a acordat caracterul confidențial”, în accepțiunea care le‑a fost dată la punctele 30 și 31 de mai sus, sunt avute în vedere de această dispoziție.

Secundo, în observațiile sale privind cererea de măsuri provizorii, EFSA indică faptul că aceasta a analizat totuși existența unui prejudiciu potențial asupra intereselor comerciale ale reclamantei ca urmare a divulgării informațiilor respective – o condiție sine qua non pentru a beneficia de regimul de confidențialitate în temeiul articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009 – și a concluzionat că acest prejudiciu nu era suficient pentru a se opune publicării informațiilor în cauză, în special în ceea ce privește interesul superior al sănătății publice, în conformitate cu articolul 39 alineatul (3) din Regulamentul nr. 178/2002.

Or, se impune să se constate că, în observațiile sale cu privire la memoriul în intervenție al Comisiei prezentat în susținerea concluziilor EFSA, care subliniază în special relevanța articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009 în cadrul acestei cauze, reclamanta a ales să nu se pronunțe cu privire la acest argument și s‑a limitat să precizeze că faptul că anumite părți din memoriul respectiv nu fuseseră respinse sau comentate nu însemna că le admitea.

În al doilea rând, în orice caz, presupunând că, pe de o parte, informațiile în cauză au putut face obiectul unei cereri de aplicare a regimului de confidențialitate în temeiul articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009 și, pe de altă parte, EFSA a considerat informațiile respective ca neprezentând un caracter confidențial la finalul analizei sale în cadrul procedurii instituite de această dispoziție, nu este mai puțin adevărat că natura informațiilor în cauză nu corespunde celor pentru care judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii a acordat o protecție provizorie în mai multe rânduri în cadrul cererilor referitoare la divulgarea unor date cu caracter științific [a se vedea în acest sens Ordonanța din 1 martie 2017, EMA/PTC Therapeutics International, C‑513/16 P(R), nepublicată, EU:C:2017:148, Ordonanța din 1 martie 2017, EMA/MSD Animal Health Innovation și Intervet international, C‑512/16 P(R), nepublicată, EU:C:2017:149, Ordonanța din 13 februarie 2014, Luxembourg Pamol (Cyprus) și Luxembourg Industries/Comisia, T‑578/13 R, nepublicată, EU:T:2014:103, și Ordonanța din 25 iulie 2014, Deza/ECHA, T‑189/14 R, nepublicată, EU:T:2014:686].

Astfel, în cauzele în care s‑au dat ordonanțele citate la punctul 37 de mai sus, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii a avut grijă să amintească faptul că, atunci când o întreprindere dorește să evite, printr‑o cerere de măsuri provizorii, divulgarea de informații pretins protejate de secretul profesional, măsura în care divulgarea unor asemenea informații i‑ar cauza un prejudiciu grav și ireparabil depinde de un concurs de împrejurări, cum ar fi importanța pe plan profesional și comercial a informațiilor pentru întreprinderea care le furnizează și utilitatea acestora pentru alte întreprinderi prezente pe piață, care pot lua cunoștință de ele și le pot utiliza ulterior (Ordonanța din 29 februarie 2016, Chemtura Netherlands/EFSA, T‑725/15 R, nepublicată, EU:T:2016:128, punctul 30).

În schimb, soluțiile adoptate în cauzele în care s‑au dat aceste ordonanțe, în special în ceea ce privește caracterul necuantificabil și, prin urmare, ireparabil al prejudiciului financiar cauzat de publicarea unor informații pretins confidențiale, nu se pot aplica în cazul în care reclamanta nu identifică, în cererea de măsuri provizorii, informații care, în cazul publicării integrale a documentelor în cauză, ar putea fi utile în special pentru concurenții săi actuali sau potențiali, în măsura în care ar fi de natură să fie exploatate în scopuri comerciale și concurențiale, și că, mai exact, reclamanta nu invocă niciun element specific care ar constitui pentru ea un bun imaterial care poate fi utilizat în scopuri competitive, a cărui valoare ar fi redusă, chiar anulată, în cazul în care și‑ar pierde caracterul secret (Ordonanța din 29 februarie 2016, Chemtura Netherlands/EFSA, T‑725/15 R, nepublicată, EU:T:2016:128, punctele 34 și 35).

Or, aceasta este situația în speță, dat fiind că reclamanta se limitează să afirme că o publicare integrală a documentelor respective riscă să îi prejudicieze reputația, cota de piață și cifra de afaceri, deoarece substanța în cauză este calificată, în opinia sa și în mod eronat, drept periculoasă pentru sănătate, față de clienții săi, de utilizatorii acestei substanțe, de publicul larg și de autoritățile de reglementare (a se vedea în acest sens Ordonanța din 29 februarie 2016, Chemtura Netherlands/EFSA, T‑725/15 R, nepublicată, EU:T:2016:128, punctul 34).

În consecință, în conformitate cu principiile prezentate la punctele 26, 38 și 39 de mai sus, trebuie să se examineze argumentele reclamantei prin care urmărește să stabilească urgența măsurilor provizorii solicitate, fără a porni de la premisa potrivit căreia informațiile în cauză sunt confidențiale. [omissis]

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI

12 octombrie 2018 ( *1 )

Ordonanță ( 1 )

În drept

Cu privire la obiectul cererii de măsuri provizorii și la natura informațiilor în cauză