Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 23 februarie 2022.#United Parcel Service, Inc. împotriva Comisiei Europene.#Răspundere extracontractuală – Concurență – Piața serviciilor internaționale de curierat expres pentru livrarea coletelor mici în SEE – Concentrare – Decizie privind declararea concentrării ca fiind incompatibilă cu piața internă – Anularea deciziei printr‑o hotărâre a Tribunalului – Dreptul la apărare – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Legătură de cauzalitate.#Cauza T-834/17.

Cauza T‑834/17

United Parcel Service, Inc.

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 23 februarie 2022

„Răspundere extracontractuală – Concurență – Piața serviciilor internaționale de curierat expres pentru livrarea coletelor mici în SEE – Concentrare – Decizie privind declararea concentrării ca fiind incompatibilă cu piața internă – Anularea deciziei printr‑o hotărâre a Tribunalului – Dreptul la apărare – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Legătură de cauzalitate”

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerere introductivă prin care se solicită repararea prejudiciilor cauzate de o instituție a Uniunii – Cerințe minime – Lipsă de rigurozitate în organizarea anumitor argumente de drept și de fapt – Admisibilitate

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]

(a se vedea punctele 26-28)

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Motive de drept care nu au fost expuse în cererea introductivă – Trimitere globală la alte înscrisuri anexate la cererea introductivă – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]

(a se vedea punctele 31-34)

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Motive de drept care nu au fost expuse în cererea introductivă – Trimitere globală la alte înscrisuri – Inadmisibilitate – Admisibilitatea unei trimiteri la înscrisurile prezentate în fața aceleiași instanțe într‑o altă cauză – Apreciere de la caz la caz – Condiție esențială – Identitatea părților și în special a reclamanților în cele două cauze

[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]

(a se vedea punctul 51)

Procedură jurisdicțională – Prezentarea probelor – Termen – Depunere tardivă a probelor și a propunerilor de probe – Condiții

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit.(f), art. 81 alin. (1) și art. 85 alin. (1), (2) și (4)]

(a se vedea punctele 64-66, 69 și 79)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii Europene în domeniul concurenței – Marjă de apreciere a instituției cu ocazia adoptării actului – Luare în considerare a acesteia de către instanța Uniunii cu ocazia evaluării nelegalității

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 82-88)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Normă de drept care conferă drepturi particularilor – Noțiune – Dreptul la apărare – Includere

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctul 95)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Încălcare de către Comisie a obligației acesteia de a transmite părții care a notificat o operațiune de concentrare ultima versiune a modelului econometric utilizat pentru evaluarea operațiunii respective asupra prețurilor – Încălcare suficient de gravă a dreptului la apărare al părții în cauză

[art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 18 alin. (3)]

(a se vedea punctele 97-111, 117, 118, 122 și 123)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Insuficiența motivării unui act al Uniunii – Excludere

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctul 189)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii Europene în domeniul concurenței – Marjă de apreciere a instituției cu ocazia adoptării actului – Alegere a modelului econometric efectuată de Comisie în cadrul unei proceduri de control al concentrărilor, care se îndepărtează în mod sensibil de practica obișnuită a instituției – Lipsa unei încălcări suficient de grave

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 201-203, 209, 210 și 215-228)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Legătură de cauzalitate – Noțiune – Sarcina probei

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctul 341)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Legătură de cauzalitate – Prejudiciu constituit din cheltuielile aferente participării la o procedură de control al unei concentrări între două întreprinderi concurente – Cheltuieli care rezultă din libera alegere a reclamantului – Lipsa unei legături directe de cauzalitate între prejudiciu și comportamentul instituției

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctul 343)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Legătură de cauzalitate – Prejudiciu constituit din cheltuielile aferente plății unei despăgubiri contractuale de denunțare în urma unei decizii prin care o operațiune de concentrare notificată este declarată incompatibilă cu piața internă – Cheltuieli ce decurg dintr‑un angajament contractual rezultat din voința părților – Lipsa unei legături de cauzalitate între prejudiciu și comportamentul instituției

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 344-350)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Legătură de cauzalitate – Beneficiu nerealizat ca urmare a unei decizii prin care o operațiune de concentrare notificată este declarată incompatibilă cu piața internă – Întreprindere care a anunțat că renunță la această operațiune ca urmare a deciziei respective – Încălcare a dreptului la apărare care nu are un impact decisiv asupra rezultatului procedurii de control al operațiunii proiectate – Renunțare la operațiunea de concentrare – Lipsa unei legături directe de cauzalitate între prejudiciu și comportamentul instituției

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 353-371)

Rezumat

Tribunalul respinge două acțiuni în despăgubire introduse de UPS și ASL Aviation Holdings; cele două societăți au solicitat repararea prejudiciilor economice pretins suferite ca urmare a nelegalității unei decizii a Comisiei privind declararea unei concentrări notificate ca fiind incompatibilă cu piața internă

Prin Decizia din 30 ianuarie 2013 (denumită în continuare „decizia în litigiu”) ( 1 ), Comisia Europeană a declarat ca fiind incompatibilă cu piața internă operațiunea de concentrare notificată dintre United Parcel Service, Inc. (denumită în continuare „UPS”) și TNT Express NV (denumită în continuare „TNT”), două întreprinderi care își desfășoară activitatea pe piețele serviciilor internaționale de curierat expres pentru livrarea coletelor mici.

Anunțând public că renunța la această operațiune de concentrare, UPS a sesizat totodată Tribunalul cu o acțiune în anulare a deciziei în litigiu. Prin Hotărârea din 7 martie 2017 ( 2 ), Tribunalul a admis acțiunea, iar prin Hotărârea din 16 ianuarie 2019 ( 3 ), Curtea a respins recursul introdus de Comisie împotriva acestei hotărâri a Tribunalului.

Între timp, Comisia a declarat ca fiind compatibilă cu piața internă operațiunea de concentrare notificată dintre TNT și FedEx Corp. (denumită în continuare „FedEx”), o concurentă a UPS ( 4 ).

La sfârșitul anului 2017, UPS a introdus o acțiune în despăgubire împotriva Comisiei prin care a solicitat repararea prejudiciilor economice pretins suferite din cauza nelegalității deciziei în litigiu ( 5 ). În anul 2018, o acțiune în despăgubire a fost introdusă, în plus, de societățile ASL Aviation Holdings DAC și ASL Airlines (Ireland) Ltd (denumite împreună în continuare „societățile ASL”), care, înainte de adoptarea deciziei în litigiu, încheiaseră cu TNT acorduri comerciale ce trebuiau să fie executate după aprobarea concentrării dintre UPS și TNT ( 6 ).

Aceste două acțiuni în despăgubire sunt respinse de Camera a șaptea extinsă a Tribunalului.

Aprecierea Tribunalului

Respingerea acțiunii în despăgubire introduse de UPS (cauza T‑834/17)

În acțiunea în despăgubire, UPS a susținut că, prin adoptarea deciziei în litigiu, Comisia a săvârșit încălcări suficient de grave ale dreptului Uniunii, susceptibile să angajeze răspunderea extracontractuală a Uniunii. Potrivit UPS, Comisia, în primul rând, a încălcat drepturile sale procedurale în cursul procedurii administrative, în al doilea rând, a încălcat obligația de motivare și, în al treilea rând, a săvârșit erori de apreciere pe fond a operațiunii de concentrare notificate.

Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii presupune îndeplinirea a trei condiții cumulative, și anume încălcarea suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor, caracterul real al prejudiciului, precum și existența unei legături directe de cauzalitate între încălcare și prejudiciul suferit.

În ceea ce privește, în primul rând, pretinsa nerespectare a drepturilor procedurale ale UPS în cursul procedurii administrative, aceasta a reproșat, pe de o parte, Comisiei că nu a comunicat nici versiunea finală a modelului econometric care a servit la analizarea efectelor concentrării notificate asupra prețurilor și nici criteriile de evaluare a creșterilor în eficiență rezultate din această concentrare. Pe de altă parte, UPS a considerat că Comisia i‑a încălcat dreptul de acces la informațiile furnizate de FedEx în cursul procedurii administrative.

În ceea ce privește lipsa comunicării ultimei versiuni a modelului econometric utilizat de Comisie, Tribunalul arată că, în temeiul reglementării aplicabile, Comisia avea într‑adevăr obligația să aducă la cunoștința UPS această din urmă versiune. Întrucât Comisia dispunea, cu privire la acest aspect, de o marjă de apreciere considerabil redusă, chiar inexistentă, a săvârșit o încălcare suficient de gravă a dreptului la apărare al UPS prin faptul că a omis să îi comunice acest model. În plus, având în vedere jurisprudența în materia respectării a dreptului la apărare și Hotărârea Curții din 16 ianuarie 2019, această încălcare a drepturilor UPS nu era scuzabilă din cauza pretinsei lipse de claritate a dreptului Uniunii, astfel cum a susținut Comisia.

Tribunalul respinge de asemenea argumentul invocat de Comisie în apărare întemeiat pe faptul că definitivarea modelului econometric fusese precedată de discuții multiple cu UPS. Astfel, prin faptul că a omis să comunice versiunea finală a modelului econometric, Comisia nu numai că s‑a îndepărtat de o constrângere procedurală destinată să garanteze legitimitatea procedurii Uniunii de control al concentrărilor, precum și caracterul echitabil al acesteia, ci, în plus, a plasat UPS într‑o situație care nu îi permite să înțeleagă o parte din motivarea deciziei în litigiu.

În schimb, referitor la lipsa comunicării către UPS a criteriilor de evaluare a creșterilor în eficiență rezultate din concentrarea notificată, Tribunalul arată că nicio dispoziție a dreptului Uniunii aplicabil controlului concentrărilor nu impune Comisiei să definească în prealabil, în mod abstract, criteriile specifice pe baza cărora intenționează să admită că o creștere în eficiență poate fi considerată verificabilă. În aceste condiții, argumentația UPS prin care se urmărește să se demonstreze că Comisia avea obligația să îi comunice criteriile specifice și standardele în materie de probațiune pe care intenționa să le aplice, pentru a stabili dacă fiecare dintre creșterile în eficiență invocate era verificabilă, este nefondată.

Tribunalul respinge, în plus, argumentația potrivit căreia Comisia ar fi încălcat dreptul de acces al UPS la anumite documente furnizate Comisiei de FedEx în cursul procedurii administrative. Astfel, întrucât nu a și‑a exercitat drepturile de acces în timp util și în formele prevăzute de legislația aplicabilă (lipsa sesizării consilierului‑auditor), UPS nu a îndeplinit condițiile pentru a obține repararea unui prejudiciu care se presupune că decurge din încălcarea drepturilor menționate.

În ceea ce privește, în al doilea rând, pretinsa încălcare de către Comisie a obligației de motivare, Tribunalul amintește că insuficiența motivării unui act al Uniunii nu este, în principiu, de natură să angajeze, în sine, răspunderea Uniunii.

În ceea ce privește, în al treilea rând, argumentul UPS întemeiat pe erori referitoare la aprecierea pe fond a operațiunii de concentrare notificate, Tribunalul, confirmând totodată săvârșirea anumitor erori de către Comisie, arată că acestea nu constituie încălcări suficient de grave ale dreptului Uniunii pentru a fi susceptibile să angajeze răspunderea extracontractuală a Uniunii. Cu privire la acest aspect, Tribunalul precizează că, deși Comisia a utilizat, cu nerespectarea propriilor reguli (Cele mai bune practici pentru prezentarea de probe economice), un model econometric care se îndepărtează în mod sensibil de practica obișnuită în materie economică, aceasta dispunea de o marjă de apreciere considerabilă în definirea modelului respectiv. În plus, pentru a efectua analiza efectelor operațiunii de concentrare notificate, Comisia nu s‑a întemeiat exclusiv pe modelul econometric menționat, ci a efectuat deopotrivă o analiză generală a caracteristicilor pieței relevante, evidențiind natura și caracteristicile pieței respective și consecințele ce decurgeau din operațiunea avută în vedere.

În ultimul rând, Tribunalul concluzionează că UPS nu a reușit să demonstreze existența unor erori vădite și grave în cadrul aprecierii caracterului verificabil al creșterilor în eficiență sau a situației concurențiale a FedEx în proiectul de concentrare și nici existența oricărui indiciu susceptibil să evidențieze o inegalitate de tratament între decizia privind operațiunea dintre FedEx și TNT și decizia în litigiu.

După ce a constatat astfel că încălcarea suficient de gravă a drepturilor procedurale ale UPS în cursul procedurii administrative era limitată la lipsa comunicării ultimei versiuni a modelului econometric utilizat de Comisie pentru analizarea efectelor concentrării notificate asupra prețurilor, Tribunalul examinează în continuare existența unei legături directe de cauzalitate între această nelegalitate și prejudiciile invocate de UPS, și anume, în primul rând, cheltuielile legate de participarea sa la procedura de control al operațiunii de concentrare notificate, între FedEx și TNT, în al doilea rând, plata către TNT a unei despăgubiri contractuale de desființare din cauza rezilierii acordului de fuziune încheiat cu TNT și, în al treilea rând, beneficiul nerealizat rezultat din imposibilitatea executării acestui acord de fuziune.

Referitor, mai întâi, la cheltuielile legate de participarea UPS la procedura de control al concentrării notificate dintre FedEx și TNT, Tribunalul constată că această participare rezulta în mod vădit din libera alegere a UPS. Astfel, încălcarea drepturilor procedurale ale UPS în procedura de control al concentrării dintre aceasta și TNT nu poate fi considerată ca fiind cauza determinantă a cheltuielilor legate de participarea sa la procedura de control al concentrării dintre FedEx și TNT. De asemenea, având în vedere că plata despăgubirii de desființare efectuată către TNT își avea originea într‑o obligație contractuală rezultată din termenii acordului de fuziune încheiat între UPS și TNT, nelegalitățile care afectează decizia în litigiu nu puteau constitui cauza determinantă a plății acestei despăgubiri către TNT.

În sfârșit, în ceea ce privește pretinsul beneficiu nerealizat suferit de UPS, Tribunalul arată că nu se poate prezuma că, în lipsa încălcării drepturilor procedurale ale UPS în procedura de control al concentrării dintre aceasta și TNT, această concentrare ar fi fost declarată compatibilă cu piața internă. Pe de altă parte, UPS nu a demonstrat și nici nu a furnizat elemente care să permită Tribunalului să concluzioneze că, în lipsa acestei încălcări, Comisia ar fi declarat operațiunea respectivă ca fiind compatibilă cu piața internă. În plus, renunțarea UPS la operațiunea de concentrare proiectată încă din momentul anunțării deciziei în litigiu a avut ca efect ruperea oricărei legături directe de cauzalitate între nelegalitatea constatată și prejudiciul invocat.

Având în vedere cele ce precedă, Tribunalul concluzionează că UPS nu a reușit să demonstreze că încălcarea drepturilor sale procedurale în procedura de control al operațiunii de concentrare dintre aceasta și TNT a constituit cauza determinată a prejudiciilor invocate. Astfel, Tribunalul respinge în totalitate acțiunea în despăgubire introdusă de UPS.

Respingerea acțiunii în despăgubire introduse de societățile ASL (cauza T‑540/18)

Acțiunea în despăgubire introdusă de societățile ASL a avut ca obiect repararea pretinsului beneficiu nerealizat rezultat din imposibilitatea executării, din cauza nelegalității deciziei în litigiu, a acordurilor comerciale încheiate cu TNT. În susținerea acestei cereri, societățile ASL au invocat o încălcare de către Comisie a drepturilor lor fundamentale și a celor ale UPS, precum și existența unor erori grave și vădite în aprecierea de către Comisie a concentrării notificate dintre UPS și TNT.

În primul rând, Tribunalul constată că societățile ASL nu pot invoca, drept temei al propriei cereri în reparație, o încălcare a dreptului de apărare al UPS în cadrul procedurii de control al operațiunii de concentrare dintre aceasta și TNT. Astfel, conform unei jurisprudențe constante a Tribunalului, este necesar ca protecția oferită de norma invocată în susținerea unei acțiuni în despăgubire să fie efectivă în privința persoanei care o invocă și, așadar, ca această persoană să se afle printre cele cărora norma în discuție le conferă drepturi.

În al doilea rând, Tribunalul respinge ca nefondată argumentația societăților ASL întemeiată pe faptul că, în cadrul procedurii de control al concentrării dintre UPS și TNT, Comisia le‑ar fi încălcat drepturile fundamentale, în special dreptul la bună administrare consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În această privință, Tribunalul precizează că, întrucât societățile ASL au ales în mod liber să nu participe la această procedură, nu mai aveau temei să se prevaleze de o pretinsă încălcare de către Comisie a drepturilor lor fundamentale în contextul procedurii respective.

În al treilea rând, Tribunalul respinge ca inadmisibil motivul întemeiat pe existența unor erori grave și vădite săvârșite de Comisie în aprecierea operațiunii de concentrare dintre UPS și TNT, dat fiind că societățile ASL s‑au limitat în această privință să facă trimitere la cererea introductivă a UPS în cauza T‑834/17.

Având în vedere aceste considerații, Tribunalul constată că societățile ASL nu au demonstrat existența unor încălcări suficient de grave ale dreptului Uniunii care să afecteze decizia în litigiu, astfel încât respinge acțiunea acestora ca fiind nefondată.

( 1 ) Decizia C(2013) 431 privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul COMP/M.6570 – UPS/TNT Express).

( 2 ) Hotărârea din 7 martie 2017, United Parcel Service/Comisia (T‑194/13, EU:T:2017:144).

( 3 ) Hotărârea din 16 ianuarie 2019, Comisia/United Parcel Service (C‑265/17 P, EU:C:2019:23).

( 4 ) Decizia din 8 ianuarie 2016 privind declararea unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul M.7630 – FedEx/TNT Express), al cărei rezumat a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2016, C 450, p. 12).

( 5 ) Cauza T‑834/17, United Parcel Service/Comisia.

( 6 ) Cauza T‑540/18, ASL Aviation Holdings și ASL Airlines (Ireland)/Comisia.