Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 30 aprilie 2019.#Union des Ports de France - UPF împotriva Comisiei Europene.#Ajutoare de stat – Sistem de scutire de la plata impozitului pe profit pus în aplicare de Franța în favoarea porturilor sale – Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața internă – Ajutoare existente – Noțiunea de activitate economică – Obligația de motivare – Denaturări ale concurenței și afectare a schimburilor comerciale dintre statele membre – Principiul bunei administrări.#Cauza T-747/17.

Cauza T‑747/17

Union des Ports de France – UPF

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 30 aprilie 2019

„Ajutoare de stat – Sistem de scutire de la plata impozitului pe profit pus în aplicare de Franța în favoarea porturilor sale – Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața internă – Ajutoare existente – Noțiunea de activitate economică – Obligația de motivare – Denaturări ale concurenței și afectare a schimburilor comerciale dintre statele membre – Principiul bunei administrări”

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei de constatare a incompatibilității unei scheme de ajutor cu piața internă și prin care se dispune eliminarea acesteia – Acțiune formulată de o asociație profesională de apărare și de reprezentare a membrilor săi – Admisibilitate – Condiții – Acțiuni introduse în paralel de membri – Inadmisibilitatea acțiunii asociației

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 20-26)

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei de constatare a incompatibilității unei scheme de ajutor cu piața internă și prin care se dispune eliminarea acesteia – Acțiune formulată de o asociație profesională de apărare și de reprezentare a întreprinderilor membre identificabile la momentul adoptării deciziei și care fac parte dintr‑un cerc restrâns de operatori economici – Admisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 27 și 33-43)

Ajutoare acordate de state – Noțiune – Sistem de scutire de la plata impozitului pe veniturile din activitățile economice ale operatorilor activi în sectorul portuar – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 48-57)

Concurență – Normele Uniunii – Destinatari – Întreprinderi – Noțiune – Operatori care își desfășoară activitatea în sectorul portuar titulari de prerogative de putere publică – Exercitarea de activități economice disociabile de exercitarea prerogativelor de putere publică – Includere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 61-70 și 80-87)

Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE – Evoluție a poziției Comisiei la finalul procedurii – Divergență între decizia de deschidere și decizia finală – Admisibilitate – Condiții – Lipsa unei modificări a faptelor sau a calificării juridice a faptelor reținute în decizia de deschidere a procedurii

[art. 108 alin. (2) TFUE]

(a se vedea punctele 75-79)

Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Examinare de către Comisie – Faza preliminară și faza în contradictoriu – Schemă de ajutoare existentă – Refuzul de către statul membru al măsurilor utile propuse de Comisie în cursul fazei preliminare – Decizia Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare – Inversarea sarcinii probei privind compatibilitatea schemei cu piața internă – Lipsă

(art. 108 TFUE; Regulamentul nr. 2015/1589 al Consiliului, art. 21, 22 și 23)

(a se vedea punctele 122-128)

Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot beneficia de derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE – Ajutoare care răspund nevoilor de coordonare a transporturilor în sensul articolului 93 TFUE – Ajutor pentru funcționare – Excludere – Excepții

[art. 93 și art. 107 alin. (3) lit. (c) TFUE; Comunicarea 2004/C 13/03 a Comisiei]

(a se vedea punctele 131-137)

Ajutoare acordate de state – Examinare de către Comisie – Scheme de ajutoare existente – Putere de apreciere a Comisiei – Principiul bunei administrări – Obligație de diligență și de imparțialitate – Întindere – Obligația de a deschide proceduri de ajutoare de stat împotriva unor scheme similare în vigoare în alte state membre – Lipsă

(art. 108 alin. (2) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41)

(a se vedea punctele 157-165)

Rezumat

În Hotărârea UPF/Comisia (T‑747/17), pronunțată la 30 aprilie 2019, Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea în anulare introdusă de Union des ports de France (UPF) împotriva deciziei Comisiei Europene din 27 iulie 2017 ( 1 ), prin care se declară incompatibilă cu piața internă, în temeiul dispozițiilor tratatului referitoare la ajutoarele de stat existente ( 2 ), schema de scutire de la plata impozitului pe profit pusă în aplicare de Franța în favoarea porturilor sale și prin care se impune eliminarea pe viitor a acestora.

Adoptată în urma unei anchete efectuate în anul 2013 în toate statele membre, pentru a obține o imagine de ansamblu asupra funcționării și a impozitării porturilor lor, decizia atacată constată că măsura privind scutirea de la plata impozitului pe profit a operatorilor activi în sectorul portuar constituie o schemă de ajutoare de stat existentă incompatibilă cu piața internă. Aceasta dispune, în consecință, eliminarea acestei măsuri și supunerea veniturilor din activitățile economice ale beneficiarilor săi la plata impozitului pe profit de la începutul anului fiscal următor datei adoptării sale.

Tribunalul statuează mai întâi că, deși decizia atacată nu poate produce efecte juridice în privința beneficiarilor schemei de ajutor fără adoptarea unor măsuri de executare de către autoritățile franceze, UPF are totuși, în calitate de asociație profesională care asigură apărarea și reprezentarea membrilor săi, calitate procesuală activă pentru a ataca decizia atacată, în măsura în care membrii menționați nu au introdus ei înșiși o acțiune. Acesta constată, în această privință, că membrii UPF sunt toți porturi sau mari porturi maritime franceze sau camerele de comerț ce gestionează astfel de porturi care au beneficiat în mod legal de regimul de scutire. În plus, întrucât membrii menționați sunt persoane juridice de drept public stabilite prin decret, care nu sunt constituite prin inițiativă privată, ei fac parte dintr‑un cerc închis de operatori, identificabili în momentul adoptării deciziei atacate, care se pot prevala de calitatea beneficiarilor efectivi ai schemei de ajutor existente.

Cu toate acestea, Tribunalul consideră că decizia atacată nu este afectată de nicio eroare de drept și respinge ansamblul criticilor formulate de UPF, în special cele întemeiate pe erorile pretins săvârșite de Comisie în cadrul aprecierii naturii economice a activităților porturilor franceze și a calificării acestora ca întreprinderi. Acesta constată, astfel, că reiese în mod clar din decizia atacată că ea nu vizează decât veniturile din activitățile economice ale beneficiarilor scutirii și că aceștia au fost considerate întreprinderi numai pentru aceste activități. Tribunalul consideră de asemenea justificată aprecierea potrivit căreia activitățile desfășurate de porturile franceze, în afara celor efectuate în exercitarea unor atribuții de putere publică, precum controlul și securitatea traficului maritim sau supravegherea antipoluare, prezentau un caracter economic. Astfel, împrejurarea că o entitate dispune de prerogative de putere publică pentru exercitarea unei părți dintre activități nu împiedică, în sine, calificarea acesteia drept întreprindere pentru restul activităților sale economice. În plus, dacă activitatea economică a unei entități poate fi disociată de exercitarea prerogativelor sale de putere publică, aceasta din urmă trebuie calificată drept întreprindere pentru această parte a activităților sale.

Tribunalul statuează totodată că, în speță, Comisia nu a săvârșit nicio eroare la aprecierea condițiilor de denaturare a concurenței și de afectare a schimburilor comerciale. Acesta constată în special că, presupunând că situația individuală a anumitor porturi insulare sau de peste mări ar putea evidenția că aceste condiții nu sunt îndeplinite, această examinare trebuie, în cazul unei scheme de ajutoare, să fie efectuată de statul membru în stadiul recuperării ajutoarelor sau într‑o etapă ulterioară, cu respectarea principiului cooperării loiale între statul membru menționat și Comisie.

Pe de altă parte, Tribunalul consideră că Comisia nu a săvârșit o eroare în desfășurarea procedurii de control al ajutoarelor existente impunând autorităților franceze să demonstreze că măsura de scutire fiscală era compatibilă cu piața internă. În această privință, Tribunalul reține că nu există niciun motiv nici pentru a distinge procedura aplicabilă ajutoarelor noi de cea aplicabilă ajutoarelor existente în etapa procedurii oficiale de investigare, nici pentru a considera că sarcina probei ar fi inversată în ceea ce privește examinarea compatibilității unei scheme de ajutor existente cu piața internă.

În sfârșit, Tribunalul statuează că Comisia nu a încălcat principiul bunei administrări prin faptul că nu a angajat proceduri decât cu privire la trei state membre, rămânând în același timp inactivă față de statele membre vizate de ancheta din 2013 care au recunoscut că au rezervat porturilor lor sisteme fiscale derogatorii de la normele de drept comun. Acesta constată printre altele că obligația de imparțialitate nu poate impune Comisiei să desfășoare simultan anchete sau să adopte decizii obligatorii în cadrul procedurilor de ajutor de stat. În plus, eventuala încălcare de către un stat membru a unei obligații care îi revine în temeiul tratatului nu poate fi justificată de împrejurarea că nici alte state membre nu ar respecta această obligație.

( 1 ) Decizia (UE) 2017/2116 a Comisiei din 27 iulie 2017 privind schema de ajutor SA.38398 (2016/C, ex 2015/E) pusă în aplicare de Franța – Fiscalitatea porturilor în Franța (JO 2017, L 332, p. 24, denumită în continuare „decizia atacată”).

( 2 ) Articolul 107 alineatul (1) TFUE.