Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 30 martie 2022.#SAS Cargo Group A/S și alții împotriva Comisiei Europene.#Concurență – Înțelegeri – Piața transportului aerian de mărfuri – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din Acordul dintre Comunitate și Elveția privind transportul aerian – Coordonarea unor elemente ale prețului serviciilor de transport aerian de mărfuri (suprataxa de carburant, suprataxa pentru securitate, plata unui comision pe suprataxe) – Schimb de informații – Competența teritorială a Comisiei – Dreptul la apărare – Egalitatea armelor – Articolul 266 TFUE – Constrângere statală – Încălcare unică și continuă – Cuantumul amenzii – Valoarea vânzărilor – Gravitatea încălcării – Durata participării la încălcare – Circumstanțe atenuante – Participare extrem de redusă – Circumstanțe agravante – Încălcări repetate – Competență de fond.#Cauza T-324/17.

Cauza T‑324/17

SAS Cargo Group A/S și alții

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 30 martie 2022

„Concurență – Înțelegeri – Piața transportului aerian de mărfuri – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE, a articolului 53 din Acordul privind SEE și a articolului 8 din Acordul dintre Comunitate și Elveția privind transportul aerian – Coordonarea unor elemente ale prețului serviciilor de transport aerian de mărfuri (suprataxa de carburant, suprataxa pentru securitate, plata unui comision pe suprataxe) – Schimb de informații – Competența teritorială a Comisiei – Dreptul la apărare – Egalitatea armelor – Articolul 266 TFUE – Constrângere statală – Încălcare unică și continuă – Cuantumul amenzii – Valoarea vânzărilor – Gravitatea încălcării – Durata participării la încălcare – Circumstanțe atenuante – Participare extrem de redusă – Circumstanțe agravante – Încălcări repetate – Competență de fond”

Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Întindere – Comunicarea răspunsurilor la o comunicare privind obiecțiunile – Refuz de a comunica un document – Consecințe – Necesitatea de a distinge, la nivelul sarcinii probei care îi incumbă întreprinderii în cauză, între documentele incriminatoare și documentele dezincriminatoare

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2)]

(a se vedea punctele 90-102)

Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Întindere – Refuz de a comunica un document incriminator – Dovada încălcării care poate fi efectuată prin referire la alte mijloace de probă scrise comunicate părților – Lipsa încălcării dreptului la apărare

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2)]

(a se vedea punctele 96, 124 și 550)

Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Comunicarea privind obiecțiunile – Conținut necesar – Informații privind aplicarea criteriului efectelor calificate în prezența unor comportamente puse în aplicare în țări terțe – Excludere

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2)]

(a se vedea punctele 135-147)

Concurență – Normele Uniunii – Domeniu de aplicare teritorial – Competența Comisiei – Admisibilitate în raport cu dreptul internațional public – Punere în aplicare sau efecte calificate ale practicilor abuzive în SEE – Căi alternative – Criteriul efectului imediat, substanțial și previzibil – Întindere în prezența unui comportament care are ca obiect restrângerea concurenței

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)

(a se vedea punctele 129, 130, 163-171, 177-181, 183-189, 195, 197, 201, 202-206, 217-222 și 228-231)

Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Identificarea încălcărilor sancționate – Cerințe care decurg din principiul protecției jurisdicționale efective – Claritatea și precizia dispozitivului deciziei – Apreciere – Preeminența textului dispozitivului asupra motivării

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8 și art. 11 alin. (2); Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47]

(a se vedea punctele 242, 243 și 247-252)

Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Noțiune – Practici și acte ilicite care se înscriu într‑un plan de ansamblu ce urmărește un obiectiv unic – Apreciere – Criterii – Identitate de obiect și de subiecte – Indicii pertinente

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8)

(a se vedea punctele 296-299, 315 și 347)

Înțelegeri – Definirea pieței – Obiect – Aprecierea impactului înțelegerii asupra concurenței și schimburilor comerciale dintre statele membre – Consecințe în ceea ce privește conținutul obligației ce revine Comisiei în această privință

[art. 101 alin. (1) TFUE]

(a se vedea punctele 306-312)

Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Indicii prezentate de Comisie – Contacte între întreprinderi din sectorul transportului aerian, membre ale unei alianțe – Obligații în materia probelor ale întreprinderilor care contestă caracterul ilicit al acestor contacte în raport cu exceptările de care beneficiază alianța respectivă

[art. 101 alin. (1) și (3) TFUE; Regulamentul nr. 3975/87 al Consiliului, art. 2 alin. (1)]

(a se vedea punctele 354, 364-366, 369-377 și 425-427)

Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Încălcare unică și continuă – Cunoașterea sau previzibilitatea planului global al înțelegerii și a elementelor sale principale – Serie de indicii

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]

(a se vedea punctele 459-461, 652-658, 669-687 și 698-712)

Concurență – Normele Uniunii – Domeniu de aplicare material – Comportament impus prin măsuri de stat – Excludere – Întindere – Constrângere statală exercitată de o țară terță – Lipsa incidenței – Admisibilitate în raport cu dreptul internațional public

(art. 101 și 102 TFUE)

(a se vedea punctele 499-503)

Concurență – Normele Uniunii – Domeniu de aplicare material – Comportament impus prin măsuri de stat – Excludere – Condiții – Existența unor constrângeri statale de natură să excludă orice comportament autonom al întreprinderilor – Sarcina probei ce revine întreprinderii care o invocă – Întindere

(art. 101 și 102 TFUE)

(a se vedea punctele 509-513, 532, 549 și 562)

Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Mijloc de probă – Recurgere la o serie de indicii – Luare în considerare a unor elemente stabilite în afara perioadei încălcării – Admisibilitate – Nivelul necesar al forței probante în raport cu fiecare dintre indicii

(art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

(a se vedea punctele 588-594)

Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Domeniu de aplicare – Anulare în parte a unui act de drept al Uniunii – Anulare în parte a unei decizii a Comisiei de calificare a unor diferite comportamente anticoncurențiale drept încălcare unică și continuă și de aplicare a unei amenzi – Insuficiența elementelor reținute pentru stabilirea participării întreprinderilor incriminate la una dintre componentele încălcării unice și continue – Lipsa incidenței în ceea ce privește legalitatea constatării participării acestor întreprinderi la încălcarea globală

[art. 101, 263 și 264 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]

(a se vedea punctele 728, 907 și 908)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Luare în considerare doar a valorii vânzărilor realizate în legătură directă sau indirectă cu încălcarea în sectorul geografic vizat – Vânzări realizate pe teritoriul Spațiului Economic European – Înțelegere în sectorul serviciilor de transport aerian de mărfuri – Luare în considerare a valorii vânzărilor de servicii de transport de mărfuri la sosire – Admisibilitate

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]

(a se vedea punctele 763-766, 771 și 779-789)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Vânzări realizate care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea – Înțelegere în sectorul serviciilor de transport aerian de mărfuri – Înțelegere care privește mai multe elemente ale prețului serviciilor de transport de mărfuri – Luare în considerare a întregii valori a vânzărilor legate de serviciile transport de mărfuri – Admisibilitate

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 6 și 13]

(a se vedea punctele 809-816)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Gravitatea încălcării – Criterii de apreciere – Natura încălcării – Înțelegere orizontală în materie de prețuri – Gravitate inerentă unei astfel de încălcări de natură să justifice alegerea unui coeficient de gravitate ridicat

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 19-23]

(a se vedea punctele 833-840)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe agravante – Încălcări repetate – Noțiune – Similitudinea încălcărilor – Alegerea coeficientului de majorare – Luare în considerare a suprapunerii parțiale a perioadelor încălcării – Admisibilitate

[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 28)

(a se vedea 871-881)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Marja de apreciere a Comisiei pentru efectuarea unei aprecieri globale – Criteriul participării extrem de reduse – Factori de apreciere

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Acordul CE‑Elveția privind transportul aerian, art. 8; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]

(a se vedea punctele 888, 889 și 899-901)

Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere – Limită – Respectarea principiului nediscriminării – Luare în considerare a Orientărilor privind calcularea amenzilor

(art. 261 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei)

(a se vedea punctele 919-925)

Rezumat

Reclamantele, SAS Cargo Group A/S (denumită în continuare „SAS Cargo”), Scandinavian Airlines System Denmark‑Norway‑Sweden (denumită în continuare „SAS Consortium”) și SAS AB (denumită în continuare „SAS”), își desfășoară activitatea pe piața transportului aerian de mărfuri.

Ele se numără printre cei 19 destinatari ai Deciziei C(2017) 1742 final a Comisiei din 17 martie 2017 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE, al articolului 53 din Acordul privind SEE și al articolului 8 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian (cazul AT.39258 – Transport aerian de mărfuri) (denumită în continuare „decizia atacată”). Prin această decizie, Comisia Europeană a constatat existența unei încălcări unice și continue a acestor dispoziții, prin care întreprinderile în cauză își coordonaseră, în cursul unor perioade cuprinse între anii 1999 și 2006, comportamentul de stabilire a prețurilor pentru furnizarea de servicii de transport de mărfuri în întreaga lume. Comisia a aplicat reclamantelor amenzi ( 1 ) pentru participarea lor la această încălcare.

La 7 decembrie 2005, Comisia a primit, în temeiul Comunicării sale din 2002 privind clemența ( 2 ), o cerere de imunitate formulată de Lufthansa și de două dintre filialele sale. Această cerere menționa existența unor contacte anticoncurențiale între mai multe întreprinderi care își desfășurau activitatea pe piața transportului aerian de mărfuri (denumite în continuare „transportatorii”) cu privire la mai multe elemente constitutive ale prețului serviciilor furnizate în cadrul acestei piețe, și anume, instituirea unor suprataxe „de carburant” și „pentru securitate”, precum și, în esență, refuzul de a acorda agenților de expediție o scutire de aceste taxe. Elementele colectate de Comisie și investigațiile sale au determinat‑o să adreseze, la 19 decembrie 2007, o comunicare privind obiecțiunile unui număr de 27 de transportatori, iar ulterior să adopte, la 9 noiembrie 2010, împotriva a 21 de transportatori, printre care și reclamantele, o primă decizie ( 3 ). Aceasta a fost însă anulată de Tribunal prin hotărâri din 16 decembrie 2015 ( 4 ), în limita concluziilor în anulare respective în acest sens, pentru motivul unor contradicții care afectau motivarea deciziei menționate.

În hotărârea pronunțată, Tribunalul admite în parte concluziile în anularea deciziei atacate, precum și concluziile prin care se solicită reducerea cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor. Deși, prin intermediul acestei hotărâri, Tribunalul validează, în principiu, analiza efectuată de Comisie în vederea stabilirii existenței unei încălcări unice și continue care afectează mai multe tipuri de rute aeriene, acesta consideră totuși insuficient susținute mai multe elemente referitoare la întinderea precisă a răspunderii imputate reclamantelor pentru participarea lor la diferitele componente ale acestei încălcări. În plus, această hotărâre permite Tribunalului să aducă precizări în special cu privire la întinderea competenței Comisiei de a aplica articolul 101 TFUE în prezența unor comportamente anticoncurențiale adoptate în țări terțe, precum și cu privire la conținutul cerinței respectării dreptului de a fi ascultat în materie de acces la elementele furnizate de întreprinderi ca răspuns la comunicarea privind obiecțiunile.

Aprecierea Tribunalului

În ceea ce privește, în primul rând, dreptul la apărare, Tribunalul consideră că în mod greșit Comisia a refuzat reclamantelor accesul la diferite fragmente din răspunsurile la comunicarea privind obiecțiunile amintite în decizia atacată, în măsura în care este vorba despre elemente incriminatoare. Cu toate acestea, o asemenea neregularitate nu poate conduce la anularea unui act decât cu condiția să se demonstreze că rezultatul la care a ajuns Comisia ar fi putut fi diferit în lipsa elementelor incriminatoare în cauză. În cadrul examinării temeiniciei aprecierilor Comisiei privind participarea reclamantelor la încălcarea în litigiu, Tribunalul apreciază că va avea obligația, dacă este cazul, să acționeze în consecință în raport cu această nedivulgare.

În al doilea rând, Tribunalul examinează două critici referitoare la delimitarea domeniului de aplicare teritorial al normelor Uniunii, având în vedere întinderea geografică a încălcării în litigiu. Astfel, Tribunalul statuează că, fără a depăși limitele propriei competențe teritoriale, Comisia a constatat existența unei încălcări unice și continue a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE, care afectează zborurile pe rutele aeriene așa‑numite „de sosire”, înțelese ca fiind rutele dinspre aeroporturi situate în țări terțe și având ca destinație pe cele situate în state membre ale Uniunii sau în alte state părți la Spațiul Economic European (SEE) care nu sunt membre ale Uniunii Europene, în limitele temporale descrise în decizia atacată. Așa fiind, Tribunalul amintește că Comisia este competentă să constate și să sancționeze un comportament adoptat în afara teritoriului Uniunii sau al SEE, în măsura în care a fost pus în aplicare pe acest teritoriu sau în măsura în care ar fi fost previzibil că produce pe acest teritoriu un efect imediat și substanțial. În speță, Comisia avea temei să își recunoască competența în raport cu efectele calificate ale încălcării în litigiu. Mai precis, nocivitatea inerentă unui acord sau unei practici orizontale în materie de prețuri, precum încălcarea în litigiu, din care decurge calificarea sa drept restrângere a concurenței prin „obiect”, o exonera de obligația de a cerceta efectele sale concrete în cadrul SEE. Pe de altă parte, fără a se expune cenzurii Tribunalului, Comisia a putut admite caracterul previzibil, imediat și substanțial al efectelor comportamentului în litigiu în cadrul SEE, ce rezultă din repercutarea, cu privire la care funcționarea normală a pieței permite în mod rezonabil să fie așteptată, de către agenții de expediție chemați să achite costul majorat al serviciilor de transport aerian de mărfuri pe rutele în cauză a costului suplimentar corespunzător asupra expeditorilor. Această repercutare este ea însăși susceptibilă să contribuie la o creștere a prețului mărfurilor importate în SEE. De asemenea, Tribunalul consideră că reclamantele invocă fără succes o lipsă de competență a Comisiei de a constata și a sancționa o încălcare a articolului 53 din Acordul privind SEE pe rutele între Elveția, pe de o parte, și Norvegia și Islanda, pe de altă parte. Astfel, acest motiv nu este întemeiat, din moment ce reiese din dispozitivul deciziei atacate că Comisia nu a constatat nicio încălcare a acestei dispoziții pe rutele respective.

În al treilea rând, Tribunalul constată că, în mod contrar celor susținute de reclamante, analiza urmată de Comisie pentru a stabili existența încălcării în litigiu, avută în vedere ca fiind o încălcare unică și continuă din perspectiva comportamentelor descrise în decizia atacată, nu este viciată de nicio eroare de drept sau de apreciere. Astfel, pe de o parte, Tribunalul observă că factorii reținuți de Comisie în analiza sa privind în special existența unui obiectiv anticoncurențial unic și identitatea întreprinderilor și a serviciilor în cauză erau de natură să permită Comisiei să califice comportamentele în litigiu drept încălcare unică. Pe de altă parte, Tribunalul consideră că elementele reținute de Comisie în susținerea concluziei sale sunt suficiente și lipsite de orice eroare de apreciere.

În al patrulea rând, Tribunalul examinează criticile prin care se urmărește în esență să se conteste întinderea participării reclamantelor la încălcarea unică și continuă.

În ceea ce privește, primo, aprecierea elementelor reținute de Comisie în legătură cu unele comportamente puse în aplicare în țări terțe, Tribunalul statuează, mai întâi, că principiile care guvernează mijlocul de apărare întemeiat pe constrângerea statală se aplică atât reglementărilor statelor membre, cât și reglementărilor țărilor terțe și că sarcina probei revine părții care invocă acest motiv. În continuare, Tribunalul observă că, pentru a concluziona că nu există o asemenea constrângere în diferitele țări terțe în cauză, Comisia s‑a întemeiat pe elemente la care, în mod eronat, refuzase accesul reclamantelor. Tribunalul constată totuși că concluziile în susținerea cărora erau invocate aceste elemente rămân întemeiate, inclusiv în lipsa elementelor menționate. În sfârșit, Tribunalul statuează că, în mod contrar celor reținute de Comisie, autoritățile thailandeze creaseră un cadru juridic ce elimina orice posibilitate de concurență între operatorii de transport în ceea ce privește stabilirea cuantumului suprataxei „carburant” aplicabile zborurilor dinspre Thailanda și având ca destinație SEE în perioada cuprinsă între luna iulie a anului 2005 și luna februarie a anului 2006.

Secundo, Tribunalul examinează criticile reclamantelor prin care acestea contestă constatarea participării lor la încălcarea unică și continuă și statuează printre altele ca fiind insuficient susținută constatarea potrivit căreia reclamantele aveau cunoștința necesară pentru a li se imputa componenta referitoare la refuzul de a acorda reduceri.

Tribunalul concluzionează în urma acestei examinări că, deși decizia atacată trebuie anulată, în măsura în care în aceasta se reține participarea reclamantelor la componenta încălcării unice și continue constând în refuzul de a acorda reduceri, precum și la cea referitoare la suprataxa „carburant” în ceea ce privește rutele dinspre Thailanda și având ca destinație SEE în perioada cuprinsă între luna iulie a anului 2005 și luna februarie a anului 2006, nu este mai puțin adevărat că, pentru a concluziona în decizia atacată că reclamantele au participat la încălcarea unică și continuă descrisă în decizia atacată, Comisia dispunea de o serie de indicii precise și concordante, chiar după excluderea câtorva indicii insuficient susținute.

În al cincilea rând, Tribunalul examinează criticile reclamantelor împotriva stabilirii cuantumului amenzilor care le‑au fost aplicate. În această privință, Tribunalul consideră că Comisia nu este expusă niciunei critici pentru că a stabilit valoarea vânzărilor prin raportare la cifra de afaceri care provine din vânzările de servicii de transport de mărfuri pe rutele de sosire, înainte de aplicarea unei reduceri de 50 % din cuantumul de bază al amenzii, justificată de particularitățile pieței luate în considerare. Pe de altă parte, alegerea unui coeficient de gravitate de 16 % într‑un interval cuprins între 0 % și 30 % este considerată ca nefiind eronată. Astfel, pe de o parte, un asemenea coeficient de gravitate este foarte favorabil reclamantelor, având în vedere gravitatea inerentă practicilor în litigiu. Pe de altă parte, reclamantele nu au contestat niciunul dintre cei trei factori suplimentari pe care s‑a întemeiat Comisia pentru a determina coeficientul de gravitate, și anume cotele de piață cumulate ale transportatorilor incriminați, sfera geografică a înțelegerii în litigiu și punerea în aplicare a practicilor în cauză. În sfârșit, majorarea cu 50 % a cuantumului de bază care a fost aplicată reclamantelor pentru încălcări repetate nu este expusă niciuneia dintre criticile prezentate de reclamante. În special, Tribunalul consideră că încălcarea în litigiu și încălcarea anterioară de împărțire a piețelor, pentru care reclamantele fuseseră sancționate anterior, sunt similare întrucât ambele privesc o înțelegere orizontală cu privire la care Comisia a considerat că încălca articolul 101 TFUE.

În ultimul rând, Tribunalul își exercită competența de fond pentru a se pronunța cu privire la concluziile prin care se solicită reducerea cuantumului amenzilor aplicate. Prin aplicarea metodei de calcul urmată de Comisie în decizia atacată, Tribunalul consideră, contrar Comisiei, că este necesară includerea cifrei de afaceri realizată de reclamante pe rutele deservite exclusiv în interiorul Danemarcei, al Suediei și, respectiv, al Norvegiei. Într‑adevăr, aceste rute făceau parte din domeniul încălcării în cauză, iar includerea cifrei de afaceri realizate pe acestea era necesară pentru asigurarea unei egalități de tratament în raport cu ceilalți transportatori incriminați și pentru o justă apreciere a importanței economice a încălcării în cauză și a rolului jucat în această încălcare de fiecare transportator. Tribunalul consideră de asemenea că, întrucât participarea reclamantelor la încălcarea unică și continuă a fost mai limitată decât cea care fusese reținută de Comisie, trebuie să li se acorde o reducere suplimentară pe baza circumstanțelor atenuante. În consecință, Tribunalul recalculează cuantumul amenzilor aplicate reclamantelor, stabilind cuantumul amenzii aplicate SAS Consortium la 7030618 euro, cuantumul amenzii aplicate în solidar acesteia din urmă și SAS Cargo la 5937909 euro, cuantumul amenzii aplicate SAS Cargo la 21687090 de euro, cuantumul amenzii aplicate în solidar acesteia din urmă și SAS la 29045427 de euro și cuantumul amenzii aplicate în solidar acestor trei societăți la 6314572 de euro.

( 1 ) În speță, SAS Consortium i s‑a aplicat o amendă de 5355000 de euro, precum și, în solidar cu SAS Cargo, o amendă de 4254250 de euro, iar SAS Cargo i s‑a aplicat o amendă de 22308250 de euro, precum și, în solidar cu SAS, o amendă de 32984250 de euro; în sfârșit, celor trei societăți li s‑a aplicat în solidar o amendă de 5265750 de euro.

( 2 ) Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO 2002, C 45, p. 3).

( 3 ) Decizia C(2010) 7694 final a Comisiei din 9 noiembrie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE, al articolului 53 din Acordul privind SEE și al articolului 8 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul aerian (cazul COMP/39258 – Transport aerian de mărfuri) (denumită în continuare „decizia inițială”).

( 4 ) Hotărârile din 16 decembrie 2015, Air Canada/Comisia (T‑9/11, nepublicată, EU:T:2015:994), Koninklijke Luchtvaart Maatschappij/Comisia (T‑28/11, nepublicată, EU:T:2015:995), Japan Airlines/Comisia (T‑36/11, nepublicată, EU:T:2015:992), Cathay Pacific Airways/Comisia (T‑38/11, nepublicată, EU:T:2015:985), Cargolux Airlines/Comisia (T‑39/11, nepublicată, EU:T:2015:991), Latam Airlines Group și Lan Cargo/Comisia (T‑40/11, nepublicată, EU:T:2015:986), Singapore Airlines și Singapore Airlines Cargo Pte/Comisia (T‑43/11, nepublicată, EU:T:2015:989), Deutsche Lufthansa și alții/Comisia (T‑46/11, nepublicată, EU:T:2015:987), British Airways/Comisia (T‑48/11, nepublicată, EU:T:2015:988), SAS Cargo Group și alții/Comisia (T‑56/11, nepublicată, EU:T:2015:990), Air France KLM/Comisia (T‑62/11, nepublicată, EU:T:2015:996), Air France/Comisia (T‑63/11, nepublicată, EU:T:2015:993) și Martinair Holland/Comisia (T‑67/11, nepublicată, EU:T:2015:984).